ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2361/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30 iunie 2014, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., petenta M.V. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2517 din 12 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, arătând că, în cauze similare, care au avut același obiect cu litigiul pendinte, această instanță a pronunțat hotărâri judecătorești contradictorii. Revizuenta a menționat că, prin Decizia nr. 1206 din 7 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 12224/63/2014 și prin Decizia nr. 1205 din 7 aprilie 2014, dată în Dosarul nr. 12193/63/2014, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile declarate de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dolj, prin care au fost constatate ca fiind încheiate pe perioadă nedeterminată contractele de muncă ale altor angajați ai intimatei.

Din această perspectivă, petenta susține că se află într-o situație discriminatorie față de colegii săi, ale căror contracte individuale de muncă au fost încheiate cu intimata în aceleași condiții legale. În opinia sa, acest aspect se circumscrie dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Prin Decizia nr. 2517 din 12 iunie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dolj; a schimbat Sentința civilă nr. 82 din 15 ianuarie 2014 a Tribunalului Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul că a respins, în totalitate, acțiunea formulată de reclamanta M.V.

În motivare, s-a reținut că instanța de fond, în mod greșit, și-a însușit susținerile revizuentei din cererea de chemare în judecată prin care aceasta a făcut referire la faptul că, din încheierea succesivă a contractelor individuale de muncă și a actelor adiționale la acestea pe o durată mai mare de timp, a reieșit necesitatea activității sale permanente în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Dolj, întrucât această împrejurare nu a putut fi susținută de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente în speță. Astfel, Curtea a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 19 alin. (3) și (4) din O.G.

nr. 42/2004, care reglementează condițiile de desfășurare a activității de control sanitar-veterinar de stat, pe baza unor contracte individuale de muncă încheiate pe durată determinată, în care a fost stipulată o clauză referitoare la valabilitatea acestora, determinată de durata de funcționare a unităților repartizate, pe care reclamanta și-a însușit-o, fără obiecțiuni. Instanța de apel a mai arătat că, și în cazul în care s-ar reține caracterul permanent al activității desfășurate de reclamantă, acest aspect ar avea, ca și consecință, transformarea postului ocupat de reclamantă pe durată determinată în post cu durată nedeterminată, care ar trebui ocupat prin concurs, conform prevederilor art. 19 alin. (4) din O.G.

nr. 42/2004. Din această perspectivă, instanța de apel a constatat că acțiunea reclamantei, pentru perioada cuprinsă în intervalul 31 decembrie 2007 - 1 ianuarie 2013 este prescrisă, iar în ceea ce privește contractul individual de muncă din 5 mai 2007, în vigoare la momentul soluționării pricinii, a reținut că nu există niciun motiv de nelegalitate a clauzei privind durata muncii, acesta fiind încheiat pe durată determinată și prelungit în condițiile legii. Examinând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit textului legal mai sus menționat, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Așa fiind, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este admisibilă în situația în care hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a altei hotărâri, aspect ce presupune existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor în care acestea au fost pronunțate. Prin urmare, motivul reglementării revizuirii prevăzute de textul legal mai sus menționat constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat hotărâri definitive potrivnice diferite în dosare distincte, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, în asemenea cazuri, punerea în executare a hotărârilor nu este posibilă, deoarece fiecare parte are interesul să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă.

În speță, revizuenta pretinde că Decizia nr. 2517 din 12 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a cărei revizuire o solicită, este potrivnică altor decizii pronunțate de aceeași instanță, în alte dosare, cu obiect identic celei de față, în privința altor salariați ai intimatei. În raport de această împrejurare, condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. nu sunt întrunite în cauză, întrucât acestea stipulează că judecata trebuie să aibă loc între aceleași părți, situație care nu se regăsește în cauză. De altfel, această ipostază a fost evidențiată chiar de petentă în cererea de revizuire dedusă judecății.

Nici între obiectul pricinilor nu există identitate, întrucât, litigiile în care au fost pronunțate deciziile pretins contradictorii au vizat valorificarea propriilor drepturi ale petenților cu privire la constatarea caracterului nedeterminat al contactelor individuale de muncă ale acestora, încheiate cu intimata Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dolj. Mai mult decât atât, chiar dacă în pricinile în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice a figurat, aceeași pârâtă, acest aspect nu conduce la îndeplinirea condiției triplei identități prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Aspectul referitor la rezolvarea în mod diferit a unei situații juridice similare de către aceeași instanță de recurs reprezintă o problemă de practică neunitară a acesteia, care nu poate fi soluționată pe calea procedurală reglementată de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., întrucât prevederile legale în materie nu reglementează un motiv de revizuire în acest sens. O asemenea chestiune ar putea fi rezolvată numai prin pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă chiar și în această situație, hotărârea astfel pronunțată nu ar avea nicio înrâurire asupra celei a cărei revizuire se solicită, întrucât soluțiile date în condițiile art. 517 alin. (2) C. proc. civ. nu au efecte asupra celor deja examinate și nici în privința situației părților din acele procese. În concluzie, pentru argumentele arătate în precedent, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind admisibilitatea cererii de revizuire și, în consecință, va dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta M.V., domiciliată în Craiova, împotriva Deciziei nr. 2517 din 12 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă în Dosarul nr. 12225/63/2013. Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la completul de 5 judecători a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2014. Procesat de GGC - CL