ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2361/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30 iunie

2014, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

petenta M.V. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2517 din 12 iunie 2014 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă, arătând că, în cauze similare, care au

avut același obiect cu litigiul pendinte, această instanță a pronunțat hotărâri

judecătorești contradictorii.

Revizuenta a menționat că, prin Decizia nr.

1206 din 7 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 12224/63/2014 și prin

Decizia nr. 1205 din 7 aprilie 2014, dată în Dosarul nr. 12193/63/2014, Curtea

de Apel Craiova a respins apelurile declarate de Direcția Sanitară Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor Dolj, prin care au fost constatate ca fiind

încheiate pe perioadă nedeterminată contractele de muncă ale altor angajați ai

intimatei.

Din această perspectivă, petenta susține că

se află într-o situație discriminatorie față de colegii săi, ale căror

contracte individuale de muncă au fost încheiate cu intimata în aceleași

condiții legale. În opinia sa, acest aspect se circumscrie dispozițiilor art.

14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Prin Decizia nr. 2517 din 12 iunie 2014,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâta

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dolj; a schimbat

Sentința civilă nr. 82 din 15 ianuarie 2014 a Tribunalului Dolj, secția de

conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul că a respins, în totalitate,

acțiunea formulată de reclamanta M.V.

În motivare, s-a reținut că instanța de fond,

în mod greșit, și-a însușit susținerile revizuentei din cererea de chemare în

judecată prin care aceasta a făcut referire la faptul că, din încheierea

succesivă a contractelor individuale de muncă și a actelor adiționale la

acestea pe o durată mai mare de timp, a reieșit necesitatea activității sale

permanente în cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor Dolj, întrucât această împrejurare nu a putut fi susținută de

probele administrate în cauză și de dispozițiile legale incidente în speță.

Astfel, Curtea a reținut aplicabilitatea în

cauză a prevederilor art. 19 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 42/2004, care

reglementează condițiile de desfășurare a activității de control

sanitar-veterinar de stat, pe baza unor contracte individuale de muncă

încheiate pe durată determinată, în care a fost stipulată o clauză referitoare

la valabilitatea acestora, determinată de durata de funcționare a unităților

repartizate, pe care reclamanta și-a însușit-o, fără obiecțiuni.

Instanța de apel a mai arătat că, și în cazul

în care s-ar reține caracterul permanent al activității desfășurate de

reclamantă, acest aspect ar avea, ca și consecință, transformarea postului

ocupat de reclamantă pe durată determinată în post cu durată nedeterminată,

care ar trebui ocupat prin concurs, conform prevederilor art. 19 alin. (4) din

O.G. nr. 42/2004.

Din această perspectivă, instanța de apel a

constatat că acțiunea reclamantei, pentru perioada cuprinsă în intervalul 31

decembrie 2007 - 1 ianuarie 2013 este prescrisă, iar în ceea ce privește

contractul individual de muncă din 5 mai 2007, în vigoare la momentul

soluționării pricinii, a reținut că nu există niciun motiv de nelegalitate a

clauzei privind durata muncii, acesta fiind încheiat pe durată determinată și

prelungit în condițiile legii.

Examinând cererea de revizuire sub aspectul

admisibilității acesteia, în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit textului legal mai sus menționat,

revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate

fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a

primei hotărâri.

Așa fiind, cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este admisibilă în

situația în care hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de

lucru judecat a altei hotărâri, aspect ce presupune existența triplei

identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor în care acestea

au fost pronunțate.

Prin urmare, motivul reglementării revizuirii

prevăzute de textul legal mai sus menționat constă în necesitatea de a se înlătura

încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat

hotărâri definitive potrivnice diferite în dosare distincte, având același

obiect, aceeași cauză și aceleași părți, în asemenea cazuri, punerea în

executare a hotărârilor nu este posibilă, deoarece fiecare parte are interesul

să se prevaleze de hotărârea care îi este favorabilă.

În speță, revizuenta pretinde că Decizia nr.

2517 din 12 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a cărei

revizuire o solicită, este potrivnică altor decizii pronunțate de aceeași

instanță, în alte dosare, cu obiect identic celei de față, în privința altor

salariați ai intimatei.

În raport de această împrejurare, condițiile

de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. nu

sunt întrunite în cauză, întrucât acestea stipulează că judecata trebuie să

aibă loc între aceleași părți, situație care nu se regăsește în cauză. De

altfel, această ipostază a fost evidențiată chiar de petentă în cererea de

revizuire dedusă judecății.

Nici între obiectul pricinilor nu există

identitate, întrucât, litigiile în care au fost pronunțate deciziile pretins

contradictorii au vizat valorificarea propriilor drepturi ale petenților cu

privire la constatarea caracterului nedeterminat al contactelor individuale de

muncă ale acestora, încheiate cu intimata Direcția Sanitară Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor Dolj. Mai mult decât atât, chiar dacă în pricinile

în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice a figurat, aceeași

pârâtă, acest aspect nu conduce la îndeplinirea condiției triplei identități

prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aspectul referitor la rezolvarea în mod

diferit a unei situații juridice similare de către aceeași instanță de recurs

reprezintă o problemă de practică neunitară a acesteia, care nu poate fi

soluționată pe calea procedurală reglementată de dispozițiile art. 509 alin.

(1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât prevederile legale în materie nu

reglementează un motiv de revizuire în acest sens.

O asemenea chestiune ar putea fi rezolvată

numai prin pronunțarea unei decizii în interesul legii, însă chiar și în

această situație, hotărârea astfel pronunțată nu ar avea nicio înrâurire asupra

celei a cărei revizuire se solicită, întrucât soluțiile date în condițiile art.

517 alin. (2) C. proc. civ. nu au efecte asupra celor deja examinate și nici în

privința situației părților din acele procese.

În concluzie, pentru argumentele arătate în

precedent, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

privind admisibilitatea cererii de revizuire și, în consecință, va dispune

respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta M.V., domiciliată

în Craiova, împotriva Deciziei nr. 2517 din 12 iunie 2014 a Curții de Apel

Craiova, secția I civilă în Dosarul nr. 12225/63/2013.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la

comunicarea hotărârii, la completul de 5 judecători a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24

septembrie 2014.

Procesat

de GGC - CL