ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3158/2015

HOTĂRÂRE

15.10.2015

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3158/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 3158/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 mai 2012, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Câmpulung - prin Primar B. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia să-i comune copii de pe situațiile definitive care au fost trimise Comisiei Județene Argeș pentru aprobarea și validarea celor 953 de proprietari, deposedați abuziv sau moștenitorilor acestora, situații semnate de către acesta.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul este în proces cu pârâta, având ca obiect pretenții pecuniare, motivate de faptul că a fost membru în Comisia de Fond Funciar Câmpulung, sens în care trebuia să primească o indemnizație echivalentă cu media sumelor reprezentând sporurile acordate celorlalți membri ai comisiei, salariați ai instituțiilor publice.

S-a mai susținut că primăria a refuzat să-i acorde această indemnizație pe considerentul că nu a fost prezent la nicio ședință a comisiei, ceea ce este neadevărat întrucât, dacă nu ar fi fost prezent la ședință, nu exista semnătura acestuia pe procesele verbale care au însoțit situațiile definitive trimise la Pitești și returnate.

Judecătoria Câmpulung prin sentința nr. 1109 din 15 iunie 2012 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/205/2012.

Prin sentința civilă nr. 2721 din 29 aprilie 2013, Tribunalul Argeș a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a se pronunța în sensul arătat instanța de fond a reținut că petentul a fost membru al Comisiei Municipale de Fond Funciar Câmpulung în perioada decembrie 2005 - august 2007 și a solicitat plata drepturilor bănești cuvenite.

Prin sentința civilă nr. 137/2011 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1200/RCONT/2011 a Curții de Apel Pitești s-a reținut că semnarea procesului verbal de ședință conform art. 5 lit. h) din Legea fondului funciar, echivalează cu neparticiparea la ședința respectivă.

Prin cerere s-a solicitat să se constate refuzul nejustificat al intimatei de a-i comunica înscrisuri și obligarea acesteia să o facă. Petentul a solicitat de la intimată xerocopii de pe tabelele prevăzute la anexele 2-20 din Regulamentul de funcționare a C.L.F.F., tabele ce se pretinde că au fost înaintate la Prefectură și poartă și semnătura petentului.

S-a reținut că la aceste adrese s-a răspuns conform adresei nr. 7135/2013, intimata precizând că nu se află în arhiva acesteia asemenea documente, pentru faptul că ele nu au fost întocmite de C.L.F.F. în perioada menționată de reclamant.

S-a mai reținut că petentul nu a dovedit existența acestor înscrisuri în arhiva pârâtei și nici că aceasta refuză comunicarea lor, astfel că solicitarea reclamantului a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs, în termen legal, de către reclamant, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe disp. art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa fără a avea în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 16/1996, menționate în adresa din 10 iulie 2013 emisă de M.A.I. - prin Arhivele Naționale, în care se stipulează că „Deținătorii și creatorii de documente sunt obligați să înregistreze și să țină evidența tuturor documentelor intrate, a celor întocmite pentru uz intern, precum și a celor ieșite”, documentele comisiilor de fond funciar având același regim ca toate celelalte acte create de aceste instituții și sunt cuprinse în nomenclatoarele arhivistice ale primăriilor și prefecturilor”.

Prin decizia nr. 2361 din 15 mai 2014 Tribunalul Argeș a respins recursul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A., solicitând admiterea acesteia, desființarea deciziei și obligarea pârâtei să-i comunice documentele încheiate în baza art. 5 lit. h) din Regulamentul de funcționare a comisiilor constituite în baza Legii nr. 247/2005.

Prin decizia nr. 4825/R-CONT din 27 noiembrie 2014, Curtea de Apel Pitești a respins contestația în anulare.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A.

Recursul este inadmisibil.

Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului de față și procedând la verificarea acestuia a constatat faptul că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecată propriu-zisă, în fond sau în recurs.

În cazul de față, contestația în anulare a fost introdusă împotriva unei decizii a curții de apel prin care s-a judecat recursul formulat pe fondul litigiului, decizia fiind irevocabilă, potrivit art. 377 C. proc. civ., astfel că hotărârea pronunțată în contestație este de asemenea, irevocabilă, având în vedere prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

Cum contestația în anulare a fost formulată împotriva unei decizii date în recurs, ce are caracter irevocabil, recursul declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă această contestație este inadmisibil.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.