ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2386/2014

Deliberând, în

condițiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față;

Prin Decizia civilă nr. 1902 din 15 mai 2014

a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 12636/63/2013, a fost admis

apelul declarat de apelanta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor Dolj, împotriva Sentinței civile nr. 129 din 20 ianuarie 2014,

pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. 12636/63/2013, în contradictoriu cu

intimata reclamantă Ș.C.D. iar sentința de fond a fost schimbată în sensul

respingerii acțiunii reclamantei ce a avut ca obiect acțiune în constatare.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta, întemeiată pe dispozițiile

art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuenta a susținut că decizia a cărei anulare o solicită este contradictorie

cu alte hotărâri date de aceeași instanță, încălcând autoritatea de lucru

judecat, deoarece prin aceste hotărâri s-a dat câștig de cauză reclamanților,

salariați în cadrul aceleași direcții, cât și în cadrul altor direcții sanitare

prin care s-au constatat încheiate pe durata nedeterminată, contracte

individuale de muncă pe durate determinată, încheiate în aceleași condiții cu

al său și în baza acelorași prevederi legale.

De asemenea,

revizuenta a invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu

privire la dispozițiile art. 14 privind discriminarea.

Înalta Curte a

reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, în

raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând, excepția

inadmisibili tații cererii de revizuire, prin prisma prevederilor legale mas

sus arătate, Înalta Curte constată că cererea nu îndeplinește cerințele de

admisibilitate, pentru considerentele ce succed:

Revizuenta a

solicitat instanței anularea Deciziei nr. 1902 din 15 mai 2014 a Curții de Apel

Craiova, pronunțată în dosarul nr. 12636/63/2013, în temeiul dispozițiilor art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei

căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

S-a susținut că

decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu alte decizii ale

aceleași instanțe - Curtea de Apel Craiova, pronunțate în pricini similare, în

privința altor salariați, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași pârâtă

sau cu alte pârâte.

În aplicarea

dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că

revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidența teza de la art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite

condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar

să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente

decisive sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430

alin. (2) C. proc. civ.; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu

(ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză);

hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar),

ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția

autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată

de cea dintâi instanță.

Dacă în manifestarea

sa de excepție procesuală, care corespunde efectului negativ, autoritatea

lucrului judecat este de natură să oprească o a doua judecată, nu tot astfel se

întâmplă atunci când, acest efect al hotărârii judecătorești se manifestă

pozitiv; efectul pozitiv al autorității de lucru judecat se impune într-un al

doilea proces care are legătură eu chestiunea litigioasă dezlegată anterior

între aceleași părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Or, câtă vreme în

prima ipoteză susținută de revizuentă, se afirmă o pretinsă contrarietate între

hotărâri definitive ale instanței - Curtea de Apel Craiova, pronunțate în cauze

similare (iar nu identice), în privința altor părți ce sunt salariați ai

aceleași pârâte sau a altor pârâte, revizuenta nu poate obține anularea

deciziei instanței de apel, întrucât practica neunitară a instanțelor nu poate

fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.; pentru situația descrisă, nefiind întrunită

cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire ia

care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză, față de cel

anterior și a cărui autoritate de lucru judecat se invocă a fi fost o

încălcată.

Scopul reglementării

cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu

este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și

pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat,

prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu

se verifică în speță.

Pe de altă parte,

contrar celor susținute de revizuentă, instituirea normei de la art. 509 alin.

(1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării autorității

de lucru judecat, iar cum motivele de revizuire sunt strict limitativ prevăzute

de lege, invocarea existenței discriminării, este în afara legii, deci nu

constituie motiv de revizuire.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Ș.C.D. împotriva

Deciziei nr. 1902 din 15 mai 2014 a Curții de Apel Craiova pronunțată în

dosarul nr. 12636/63/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 septembrie 2014.

Procesat de GGC - AM