ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2291/2014

Deliberând, în condițiile art. 395 alin. (1) C. proc.

civ., asupra cererii de revizuire de față:

Prin Decizia civilă nr. 2463 din 10 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova,

secția I civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta D.S.V.S.A. Dolj, în

contradictoriu cu reclamantul L.S., iar sentința civilă nr. 211 din 21 ianuarie

2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii reclamantului prin

care a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta D.S.V.S.A. Dolj, să

constate că, începând cu 01 ianuarie 2011, contractul său de muncă a devenit

contract pe durată nedeterminată, în conformitate cu prevederile legale în

vigoare la acea dată.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de

revizuire reclamantul, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ.

În motivarea cererii, revizuentul a susținut că decizia a

cărei anulare o solicită este contradictorie cu Decizia civilă nr. 1205 din 07

aprilie 2014 și cu Decizia civilă nr. 1206 din 07 aprilie 2014, ambele

pronunțate de Curtea de Apel Craiova, deoarece prin aceste hotărâri s-a dat

câștig de cauză reclamanților, salariați ai aceleiași pârâte D.S.V.S.A. Dolj,

în acțiuni ce au avut același temei juridic.

De asemenea, revizuentul a invocat și jurisprudența C.E.D.O.

cu privire la practica neunitară a instanțelor judecătorești.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat

respingerea acesteia.

Înalta Curte, la termenul din 19 septembrie 2013, a reținut

cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, în raport de

prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire, prin prisma prevederilor

legale mai sas arătate, înalta Curte constată că cererea nu îndeplinește

cerințele de admisibilitate, pentru considerentele ce succed;

Revizuentul a solicitat instanței anularea Deciziei civile

nr. 2463 din 10 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în

contradictoriu cu intimata D.S.V.S.A. Dolj, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin.

(1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi

extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

S-a susținut că decizia a cărei anulare se cere este în

contradicție cu alte decizii ale aceleiași instanțe de apel (Curtea de Apel

Craiova), pronunțate în pricini similare (acțiuni în constatare), în privința

altor salariați, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta

Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidență

teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite

cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri

definitive ale căror dispozitive sau considerente decisive ori decizorii sunt

contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C.

proc. civ.; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce

presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză);

hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar),

ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția

autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată

de cea dintâi instanță.

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală, care

corespunde efectului negativ, autoritatea lucrului judecat este de natură să

oprească o a doua judecată, nu tot astfel se întâmplă atunci când, acest efect

al hotărârii judecătorești se manifestă pozitiv; efectul pozitiv al autorității

de lucru judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu

chestiunea litigioasă dezlegată anterior între aceleași părți, tară

posibilitatea de a mai fi contrazis.

Or, câtă vreme în prima ipoteză susținută de revizuent, se

afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiași

instanțe (Curtea de Apel Craiova), pronunțate în cauze similare (iar nu

identice), în privința altor părți ce sunt salariați ai aceleiași intimate,

revizuentul nu poate obține anularea deciziei instanței de recurs, întrucât

practica neunitară a instanțelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de

revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.;

pentru situația descrisă, nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost

pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla

identitate de părți, obiect și cauză, față de cel anterior și a cărui

autoritate de lucru judecat se invocă a fi fost încălcată.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea unei

decizii în interesul legii, însă, la acest moment, date fiind efectele unei

astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsite de orice finalitate în

privința situației revizuentului, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ.

prevede că soluțiile se pronunță numai în interesul legii și nu au efect asupra

hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din

acele procese.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor

greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea

principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației

determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Pe de altă parte, contrar celor susținute de revizuent,

instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde

acestui imperativ ai respectării autorității de iucru judecat, dar și celui al

asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea

cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a

permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există două puncte de vedere

diferite asupra aceleiași chestiuni", constantă a jurisprudenței C.E.D.O.,

afirmată de exemplu, în Cauza Stanca Popescu împotriva României din 7 iulie

2009.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca

inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei

nr. 2463 din 10 iunie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția l civilă, formulată

de revizuentul L.S., cu domiciliul în Craiova, jud. Dolj, în contradictoriu cu

intimata D.S.V.S.A. Dolj, cu sediul în Craiova, județul Dolj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie

2014.