ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1902/2014

Asupra

cauzei de față constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, sub nr. 3695/1/2010 reclamanta C.A. a

formulat plângere în contradictoriu cu Comisia municipiului București, prin

care a solicitat restituirea unei suprafețe de teren de 15.000 mp.

În

drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin

Decizia nr. 5188 din 23 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență

materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția civilă.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța supremă a reținut că obiectul acțiunii îl

formează cererea de restituire în proprietate a unui imobil naționalizat,

formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub

nr. 31478/3/2011.

Prin

încheierea din data de 25 ianuarie 2012 Tribunalul București, secția a III-a

civilă, a suspendat judecarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ.

Prin

încheierea din data de 13 iunie 2012, tribunalul a respins cererea de repunere

pe rol a cauzei formulată de reclamantă, reținând că acțiunea nu cuprinde

precizarea temeiului de fapt și de drept și că reclamanta nu și-a îndeplinit

obligația de a completa cererea de chemare în judecată cu aceste elemente, deși

a fost citată.

Recursul

declarat de reclamantă împotriva acestei încheieri a fost admis prin Decizia

civilă nr. 1839 din 25 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care a casat

încheierea recurată și a trimis cauza la tribunal pentru continuarea judecății.

Pentru

a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că temeiul de fapt al

acțiunii a fost precizat de reclamantă, în sensul că solicită recunoașterea

calității sale de proprietar asupra unui teren de 15.000 mp, situat în

București, str. T.M., confiscat de statul român în perioada regimului comunist

și asupra căruia justifică un drept de proprietate, în calitate de

moștenitoare; că reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001,

că în cauză existau suficiente date relevante pentru stabilirea obiectului și

temeiului cererii cu care a fost sesizată instanța de fond.

Referitor

la cadrul procesual, instanța de recurs a reținut că la dosarul primei instanțe

a fost atașată Sentința civilă nr. 675 din 10 mai 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă, prin care pârâta Primăria Municipiului

București - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a fost obligată la

soluționarea notificărilor nr. 1905/2001 și nr. 1906/2001 vizând terenuri

situate în București, str. T.M.

Cauza

a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului București, secția a III-a

civilă, la data de 3 decembrie 2012.

Prin

încheierea din data de 11 septembrie 2013, tribunalul a pus în vedere

reclamantei să indice adresele pârâților și să depună la dosar copii de pe

cererea depusă la data de 10 septembrie 2013 și de pe înscrisurile de la dosar,

în vederea comunicării către pârâți.

Prin

încheierea din data de 09 octombrie 2013, tribunalul a suspendat judecata

cauzei privind pe reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâta Primăria

Municipiului București Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, în baza art.

155

1

C. proc. civ.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta nu a îndeplinit obligațiile

procesuale stabilite în sarcina sa prin încheierea de la data de 11 septembrie

2013.

Împotriva

încheierii din 09 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă, a declarat recurs reclamanta C.A.

Prin

Decizia nr. 2161R din 13 decembrie 2013 a Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul reclamantei.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că tribunalul a făcut o corectă

aplicare în cauză a dispozițiilor art, 155

1

C. proc. civ., reținând

culpa reclamantei, în sarcina căreia a fost stabilită îndeplinirea anumitor

obligații legale sau stabilite de judecător, care nu au fost aduse la

îndeplinire în termenul fixat de instanță; de asemenea, s-a reținut faptul că

desfășurarea normala a procesului este împiedicată din cauza atitudinii

reclamantei, care nu a înțeles să indice adresele pârâților în vederea

îndeplinirii procedurii de citare și nici nu a depus suficiente exemplare de pe

cererea de chemare în judecată și de pe înscrisurile anexate, în vederea

comunicării lor către pârâți.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.A., la data de 6 ianuarie 2014,

fără a indica vreunul dintre motiv de nelegalitate dintre cele limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.; a prezentat însă un scurt istoric al

situației de fapt din cauză.

Înalta

Curte, la termenul din 13 iunie 2014, a invocat din oficiu excepția

inadmisibilității recursului, ce va fi analizată cu prioritate, față de

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția urmând a fi admisă,

pentru considerentele care succed:

Potrivit

art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării procesului,

instanța, în toate cazurile, se va pronunța prin încheiere, care poate fi

atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Conform

alin. (2) ai aceluiași articol, recursul se poate declara cât timp durează

suspendarea cursului judecății procesului, atât împotriva încheierii prin care

s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins

cererea de repunere pe rol a procesului.

În

speță, încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei a fost atacată cu

recurs, iar recursul a fost soluționat prin Decizia nr. 2161R din 13 decembrie

2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, recursul de față fiind

promovat împotriva celei din urmă decizii.

Împotriva

hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin

dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului, hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art.

377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Față

de aceste dispoziții legale, rezultă că recursul declarat împotriva unei

decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea

hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

În

speță, decizia, atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs,

care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel

încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, concluzie ce

rezultă și din observarea dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., anterior

invocate.

De

asemenea, în același sens este și regula unicității dreptului de a folosi o

cale de atac, drept care se epuizează chiar prin exercitarea lui, astfel încât

o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac; în

plus, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de

legea procesuală civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum

și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Întrucât

hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită

este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind

pronunțată de o instanță de recurs, recursul declarat împotriva ei este

inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1)

raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C.A. împotriva Deciziei nr.

2161R din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 13 iunie 2014.

Procesat

de GGC - GV