ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2503/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2503/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 20 aprilie 2007, reclamanții D.L., S.E. T., T.A.,

E.A.Ș., B.E., S.P.V., A.C., O.V. și O.C. au solicitat, în contradictoriu cu

pârâta U.A.P.R., anularea Deciziei nr. 15381/2007 emisă de pârâtă și obligarea

acesteia la restituirea. în natură a imobilului compus din construcții și teren

de 2.627 mp aferent, situat în București, sector 1.

În motivarea cererii lor, reclamanții

au arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001, au formulat notificare, prin care

au solicitat restituirea imobilului menționat, fostă proprietate a familiei T.,

care a fost nevoită, în perioada de după anui 1945, să-l doneze formai -

aceasta reaiizându-se sub forma unui act sub semnătură privată, nul absolut

pentru neîndeplinirea cerințelor art. 813 C. civ. - către Fondul Plastic din R.P.R.

În ceea ce privește caracterul abuziv

al preluării, reclamanții au invocat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza

a II-a Iit. a) din Legea nr. 10/2001, iar referitor la natura măsurii

reparatorii, prevederile art. 1 alin. (1) și art. 9 din aceeași Lege.

La data de 25 aprilie 2007, s-a depus

la dosar o cerere completatoare formulată de către A.C., T.A., O.C., E.A.Ș. și

O.V. prin care au solicitat să se ia act de faptul că înțeleg să-și însușească

acțiunea inițială și, în completarea cererii introductive, au solicitat

instanței ca, în subsidiar, în situația în care se va considera că adresa de

răspuns emisă de către pârâtă nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de

lege, să o oblige pe aceasta la emiterea unei dispoziții motivate de restituire

în natură a imobilului în termen de 60 zile de la pronunțarea hotărârii.

La data de 28 august 2007, s-a depus

la dosar o cerere de intervenție principală formulată de către numitul T.M., în

nume propriu și pentru sora sa, T.P.M., în calitate de moștenitori ai lui T.V..

Cererea a fost admisă în principiu prin încheierea din 26 noiembrie 2007.

Prin sentința civilă nr, 885 din 22

iunie 2009, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a admis contestația și

cererile de intervenție și a obligat pârâta sa emită în favoarea reclamanților

decizie de restituire în natură a imobilului situat în București, sector 1,

astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert

I.N., teren în suprafață de 8.598,78 mp rezultată din măsurători și construcția

de pe aceasta.

Împotriva acestei sentințe, la data de

19 august 2009, a declarat apel pârâta U.A.P.R., care a fost înregistrat pe

rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, la data de 14 septembrie 2009.

La data de 04 februarie 2010,

intimatul-reclamant O.V., O.C., D.L., S.E. T., T.A., S.P.V., A.C. și intimata

intervenientă T.P.M. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea

apelului ca nefondat.

În motivare, au arătat că hotărârea

judecătorească, pronunțată într-o acțiune în revendicare de drept comun, nu se

bucură de puterea lucrului judecat în raport cu hotărârea judecătorească

pronunțată într-o contestație promovată conform Legii speciale de reparație nr.

10/2001.

La data de 09 februarie 2010 a depus

întâmpinare și intimata-recfamantă B.E., prin care a solicitat respingerea

apelului ca nefondat

În motivare, a învederat, cu privire

la autoritatea de lucru judecat invocată de apelanta pârâtă, că aceasta nu

putea dobândi și nici nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului

revendicat, iar Decizia civilă nr. 34 din 29 ianuarie 2002 pronunțată de Curtea

de Apel București nu are autoritate de lucru judecat față de această acțiune,

pentru că este pronunțată într-o procedură specială.

Astfel, întreaga teorie a autorității

de lucru judecat făcută de apelanta-pârâtă este înlăturată expres de

dispozițiile fostului art. 47 din Legea nr. 10/2001.

Prin urmare, prin voința legii,

decizia civilă menționată nu prezintă autoritate de lucru judecat pentru

prezenta acțiune.

La data de 02 martie 2010 a formulat

apel și intervenientui T.M., care nu a fost motivat.

Prin Decizia civilă nr. 470/A din 16

septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta

pârâtă; a respins ca tardiv formulat apelul declarat de apelantul intervenient

T.M.; a menținut ca legală și temeinică sentința civilă apelată; a luat. act că

nu se solicită, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, ia data de

06 decembrie 2010, a declarat recurs pârâta U.A.P.R., iar la data de 03

ianuarie 2011 a declarat recurs intervenientui T.M., cererile acestora fiind

înregistrate la 25 ianuarie 2011 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală.

Prin Decizia nr. 7957 din 09 noiembrie

2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursid

declarat depărată împotriva Deciziei civile nr. 470/A din 16 septembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe; a constatat nul recursul declarat de intervenienttă T.M. împotriva

aceleiași decizii.

Cauza a fost reînregistrată, la data

de 23 februarie 2012, pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 13962/3/2007*.

La termenul din data de 23 februarie 2012,

apelanta-pârâtă a depus o cerere intitulată motive de apel de ordine publică și

argumente suplimentare în susținerea apelului său.

I. Astfel, apelanta-pârâtă a invocat

nulitatea cererii de intervenție în interes propriu formulate de către T.M. și.

T.M.

Prima instanță de judecată a admis,

prin sentința apelată, și „cererile de intervenție" formulate de către T.M.

și T.M., deși „cererea de includere în cauză" depusă la dosarul cauzei de

către T.M., în nume propriu și în numele surorii sale, era nulă.

Solicitarea lui T.M. a fost doar aceea

de a fi citat într-un dosar în care nu este parte pentru a putea să își

contureze, după studierea dosarului, o poziție în raport cu existența sa.

Cererea de „includere în cauză"

nu exprima nici măcar intenția autorului de a formula pretenții proprii în

acest dosar. Cu atât mai puțin poate fi vorba despre o identificare a unor

asemenea pretenții, a persoanelor împotriva cărora ele ar fi îndreptate și

despre o expunere a argumentelor care le susțin.

II. Excepția tardivității contestației

formulate de către intimații D.L., T.A., E.A.Ș., B.E., S.P.V., A.C., O.C., O.V.,

T.M. și T.M.

tardivă întrucât a fost semnată și înregistrată pe rolul Tribunalului București

de către o persoană care nu fusese împuternicită în acest sens de către

intimați, iar ratificarea, de către intimați, a semnării și înregistrării

acțiunii a intervenit după expirarea termenului de decădere de declarare a

contestației,

1.1. Lipsa calității lui S.E. de

reprezentant al intimaților.

Singura intimată care pare să fi

semnat cererea de chemare în judecată personal este S.E.. Contestația a fost

semnată în numele celorlalți intimați de către S.E. - care a pretins că ar avea

calitatea de mandatar al acestora în privința introducerii acțiunii. în

realitate, semnatarul cererii nu avea o asemenea calitate. Potrivit art. 68 alin.

(1) fraza 1 C. proc. civ., S.T. putea semna, și înregistra contestația în

numele intimaților numai în măsura în care beneficia de o procură oferită, în

acest scop, de către aceștia - procură care trebuia consemnată într-un înscris

sub semnătură legalizată.

La dosarul cauzei se regăsește, de

asemenea, declarația înregistrată de către E.A.Ș., la data de 29 noiembrie

2005, la registratura Primăriei Municipiului București, prin care aceasta

menționează că nu l-a împuternicit niciodată pe S.E. să o reprezinte ca

mandatar, nici la Primăria Municipiului București și nici la vreo altă

instituție.

1.2. Tardivitatea ratificării, de

către intimați, a semnării și introducerii contestației de către S.E.

În condițiile expuse, „cererea

completatoare" menționată anterior are, dacă provine de la intimați și

dacă au fost respectate, cu ocazia redactării sale, normele juridice

referitoare la reprezentarea procesuală, natura juridică a unui act de

ratificare a semnării și înregistrării contestației de către S.E.

Însă, conform art. 67 alin. (2) C.

civ., „Confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară, în forma și epoca

determinată de lege, ține loc de renunțare în privința mijloacelor și

excepțiilor ce puteau fi opuse acestui act, tară a se vătăma însă drepturile

persoanelor a treia".

asemenea, la tardivitatea „contestației" formulate de către T.M. și T.M.

O consecință a imposibilității ca

ratificarea să afecteze drepturile terților este faptul că actul de ratificare

își produce, în relația cu terții, efectele doar pentru viitor, iar nu

retroactiv.

III. Încălcarea, de către prima

instanță de judecată, a autorității lucrului judecat a sentinței civile nr.

842/2000, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr.

3375/1999, U.A.P.R. are dreptul de a se prevala de autoritatea lucrului judecat

a sentinței civile nr. 842/2000 în prezenta cauză.

IV. Încălcarea, de către prima

instanță de judecată, a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) al Legii nr.

10/2001.

Viciul, lipsei formei autentice a

donației este acoperit, conform art. 1167 alin. (3) C. civ., în cazul în care

moștenitorii donatorului ratifică donația. în urina unei astfel de ratificări,

donația devine un act juridic valabil din punctul de vedere al formei.

V. Excepția lipsei calității

procesuale active a intimaților.

Din adresa emisă la data de 13

februarie 2008, primită de către T.M. din partea lui E.T. și depusă la dosarul

contestației de către intervenient, a rezultat că intimații au înstrăinat drepturile

succesorale către E.T.

La același termen din 23 februarie

2012, reclamanții D.L., S.E. T., S.L.a, C.V.M., A.C., O.V., T.A., O.C. și

intervenienta T.P.M. au invocat tardivitatea motivelor de apel suplimentare.

La termenul din 26 aprilie 2012, intimata-reclamantă

B.E. a solicitat să se facă aplicarea ari 243 pct. 1 C. proc. civ., iar Curtea

a invocat, din oficiu, excepția nulității hotărârii pronunțate pentru motivul de

ordine publică, constând în lipsa capacității procesuale de folosință a intimatul

ui-reclamant S.P.V.

Prin Decizia civilă nr. 20/A din 03

mai 2012, Curtea de Apei București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă, a anulat sentința

apelată și încheierile de ședință începând cu 15 decembrie 2008 și a reținut

procesul spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel, reținând că reclamantul S.P.V. a decedat la data de 27 octombrie 2008,

astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor din 04 noiembrie 2008 eliberat

de notar public D.M., a constatat nulitatea actelor de procedură efectuate de

prima instanță subsecvent acestui moment.

După pronunțarea deciziei

intermediare, la termenul din 07 iunie 2012, instanța a respins excepția

tardivității depunerii motivelor de apel suplimentare, pentru considerentele

expuse în încheierea de ședință de la acea dată.

Curtea de apel, analizând actele și

lucrările dosarului, a reținut următoarele:

VI. Prin actul de vânzare-eumpărare

autentificat din 10 decembrie 1905 de fostul Tribunal ilfov - Secția Notariat, V.T.

a dobândit de la C.M.O.M.F., născută P.B., „un loc viran din moșia (...)

Băneasa, situată în Județul Ilfov, plasa Dîmbovița - Mostiștea, comuna

Băneasa-Herăstrău (...) și care loc face parte din tarlaua însemnată cu litere

E și F pe str. M. de pe platoul gării". In act s-a mai menționat că „Locul

ce se vinde se învecinește: la Nord pe o lungime de 30,50 ml (treizeciși 50%)

cu gara Mogoșoaia. La Est pe o lungime de ml 83,20 (optzecișitrei și 20%) cu

str. M. La sud pe o lungime de ml 30 m (treizeci) cu locul D.M. La Vest pe o

lungime de 176,80 m (șaptezecișișase și 80%) cu proprietatea Dr. C.S.,

suprafața este de 2.400 mp".

Prin sentința civilă nr. 1657 din 17

noiembrie 1933, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția I-a civilă, în Dosarul nr.

6651/1932, s-a constatat că de pe urma defunctului V.T. au rămas ca moștenitori

soția sa, V.T., și opt copii, anume: L.T., I.T., M.T., A.T., A.S.O., D.T., V.T.

și N.T. De asemenea, s-a constatat că masa succesorală se compune, între altele,

dintr-un imobil lângă gara Mogoșoaia, teren și clădiri în care funcționează Fabrica

de Oțet „Mogoșoaia" - V.T. Potrivit certificatului de calitate din 25

februarie 2004, eliberat de notar public Popper Constanța, la data de 07 iulie

1946 a decedat T.V., rămânând ca moștenitori de pe urma acesteia; T.L., T.I., T.M.,

S.A., S.A., T.D., B.V. și T.N., în calitate de fii și fiice,

Prin procesul-verbal din 04 februarie

1943 întocmit de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare în București,

s-a constatat că imobilul situat în str. M., compus din teren în suprafață de

2.600 mp și 2 corpuri de casă, având corpul 1 din fața 4 camere, 1 antreu și 3

săli mari - depozit, iar la etaj 5 camere și dependințe, corpul II din fund

parter cu 2 camere, aparținea moștenitorilor iui T.V., decedat în 1930.

la data de 01 septembrie 1959, L.T., I.T., dr. M.T., A.S., născută T., A.S.,

născută T., ing. D.T., V.B., născută T. și ing. N.T. au donat Fondului Plastic

din R.P.R. imobilul situat în București, str. M. (fostă M.), Raionul Stalin, în

suprafață de 2.400 mp, împreună cu construcțiile existente prevăzute în schița

de plan anexată. S-a arătat că imobilul a fost dobândit prin succesiune de la

tatăl lor, care a dobândit terenul prin actul de vânzare-cumpărare autentificat

ia 10 decembrie 1905 și a ridicat construcțiile de pe acesta. S-a mai menționat

că „imobilul și construcțiile descrise mai sus, au următoarele vecinătăți actuale:

la Est cu str. M. (fostă M.); la Vest cu terenul Casei Scînteii; la Nord cu

Gara Băneasa și la Sud cu proprietatea I.V". Totodată, s-a stipulat că s-a

rezervat donatorului dr, M.T. dreptul de abitatiune asupra unui apartament.

Schițele semnate de donatari, cuprind planul parterului și planul etajului,

fiind marcate 4 camere folosite de coproprietarul dr. M.T. și de tolerații,

acestuia.

Cu procura autentificată din 15

septembrie 1959 de fostul Notariat de Stat Principal Regiunea Constanța, T.D. l-a

împuternicit pe fratele său T.L. ca în numele său și pentru sine să doneze

Fondului Plastic din R.P.R. drepturile sale indivize de 1/8 din imobilul situat

în București, raionul L.V. Stalin, imobil compus din teren în suprafață totală

de 2.500 mp și construcții. S-a arătat că mandatarul va putea să facă toate

formalitățile cerute la autentificarea actului de donație, va putea semna și

face tot ce e necesar pentru aducerea ia îndeplinire a mandatului.

Din adresa din 24 mai 2000 emisă de

Judecătoria sectorului 1 București - Biroul de Carte Funciară reiese din 03

noiembrie 1959 a fost trecut în Registrul de transcripțiuni al fostului

Tribunal Raion L.V. Stalin actul de donație în discuție.

3.1. Potrivit certificatului de

moștenitor din 12 ianuarie 1971, eiiberat de fostul Notariat de Stat sector 1

București, la data de 10 august 1970 a decedat T.L., rămânând ca succesori de

pe urma acestuia: T.J. - soție, N.M.V. - fiica și T.L.T. - fiu. Conform

certificatului de moștenitor din 03 octombrie 1978, eiiberat de fostul Notariat

de Stat Sector 1 București, la data de 02 septembrie 1978 a decedat T.J.,

rămânând ca succesor de pe urma acesteia T.L.T. - fiu, în timp ce N.M.V. -

fiică - a rămas străină de succesiune.

II. Potrivit certificatului de

moștenitor din 24 februarie 1993 eliberat de fostul Notariat de Stat sector 1

București, la data de 09 ianuarie 1976 a decedat T.L., rămânând ca succesoare

de pe urma acestuia T.I.T. - soție și legatară universală, iar la data de 25

ianuarie 1993 a decedat și T. Ioana Traiana, rămânând ca succesoare de pe urma

acesteia E.A.Ș. - legatară universală.

III. Conform certificatului de

moștenitor din 21 august 1975 eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 1

București, la data de 07 aprilie 1975 a decedat T.M., rămânând ca succesori de

pe urma acestuia: T.D. - soție, S.A. - soră, S.A. - soră. B.V. - soră, T.

Letiția - nepoată de frate predecedat, reprezentând pe tatăl său, T.N., N.M.V.

și T.L.T. - ambii nepoți de frate predecedat, reprezentând pe tatăl lor, T.L.

Potrivit certificatului de moștenitor din 23 martie 2000 eliberat de notar

public L.D., la data de 17 martie 1999 a decedat T. P.D., rămânând ca succesori

de pe urma acesteia: O.G.A. - fiică și A.G.C.

IV. Conform certificatului de

moștenitor din 10 ianuarie 1984 eliberat de fostul Notariat de Stat Județul

Dâmbovița, la data de 02 ianuarie 1984 a decedat S.A., rămânând ca succesoare

de pe urma acesteia T.A. - fiică, în timp ce S.P.V. a renunțat la succesiune.

V. Potrivit certificatului de

moștenitor din 12 martie 1981 eliberat de fostul Notariat de Stat sector 1

București, la data de 12 ianuarie 1981 a decedat S.A., rămânând ca succesoare

de pe urma acesteia S.E. T. - fiică.

VI. Conform certificatului de moștenitor

din 1 aprilie 2000 eliberat de notar public l.M., la data de 23 martie 1975 a

decedat T.D., rămânând ca succesoare de pe urma acestuia S.E. - nepoată de

soră, în timp ce T.L.T. - nepot de frate, D.L. - nepoată de frate, T.A.

-nepoată de soră și S.P.V. - nepot de soră au rămas străini de succesiune prin

neacceptare conform art. 700 C. civ.

VII. Potrivit certificatului de

moștenitor din 06 aprilie 2000 eliberat de notar public E.E., la data de 27

aprilie 1985 a decedat B.V., rămânând ca succesoare de pe urma acesteia S.E.

(născută T.) - nepoată de soră.

VIII. Conform certificatului de

moștenitor din 07 ianuarie 1972 eliberat de fostul Notariat de Stat sector 1

București, la data de 06 decembrie 1971 a decedat T.N., rămânând ca succesori

de pe urma acestuia: T.N. - soție și T.L. - fiică. Potrivit certificatului de

moștenitor din 25 iunie 1985 eliberat de fostul Notariat de Stat sector 2

București, la data de 08 noiembrie 1984 a decedat T.L., rămânând ca succesoare

de pe urma acesteia D.L. - fiică.

Municipiului București, din 13 iulie 2001 prin B.E.J., E.S.P, D.L., S.E. T., T.

L.T., T.A., O.A., A.C. și E.A.Ș. au solicitat restituirea în natură a

imobilului compus din construcții - în stare de ruină - și teren în suprafață

de 2.627 mp, situat în sector 1. Prin dispoziția din 14 decembrie 2006,

Primăria Municipiului București a declinat competența de soluționare a

notificării către U.A.P.R. Cu adresa din 10 ianuarie 2007, Primăria

Municipiului București a înaintat U.A.P. din România dispoziția și actele care

au stat la baza emiterii acesteia.

Totodată, prin notificarea adresată U.A.P.,

trimisă din 17 iulie 2001 prin B.EJ., E. ;și P., aceiași notificatori au

solicitat restituirea în natură a imobilului compus din construcții - în stare

de ruină - și teren în suprafață de 2.647 mp, situat în str. M., sector 1.

De asemenea, prin notificarea

înregistrată la Primăria Municipiului București din 23 februarie 2005, S.P.V. a

solicitat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, retrocedarea în natură a

terenului situat în București, str. M. (fostă M.), sector 1, asupra căruia este

coproprietar împreună cu D.L., S.E. T., T. L.T., T.A., O.A., A.C. și E.A.Ș.

Conform certificatului de moștenitor din

14 mai 2003 eliberat de notar public C.L.S., la data de 31 decembrie 2002 a

decedat T.L.T., rămânând ca succesori de pe urma acestuia: T.M. - fiu, B.E. -

fiică și T.P.M. - fiică.

Potrivit certificatului de moștenitor din

14 iulie 2005 eliberat de notar public P.A.A., la data de 03 iulie 2005 a

decedat O.A., rămânând ca succesori de pe urma acesteia; O.V. - soț și O.C. -

fiu.

din 20 martie 2007, destinată generic „moștenitorilor donatorului V.T.", U.A.P.R.

a arătat că instituția deține acest imobil, în temeiul actului de donație, încă

din anul 1959, că bunul a intrat în patrimoniul său, fiind înregistrat în

evidențele sale contabile și în cele ale organelor fiscale, plătind taxele și

impozitele cuvenite, că bunul a fost înregistrat în Registrul de transcripțiuni

imobiliare, că în prezent sunt pe rolul instanțelor judecătorești Dosarele civile:

- nr. 4161/1/2002 având ca obiect revendicare imobiliară, pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, suspendat în iunie 2006; - nr. 1300/3/2003, având

ca obiect anularea actului de donație, pe rolul Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă, precum și că aspectele juridice semnalate în petiții urmează să

fie soluționate de instanțele judecătorești.

Este de menționat că, prin sentința

civilă nr. 842 din 07 decembrie 2000 pronunțată în Dosarul nr. 3375/1999,

Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a

admis excepția dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra

imobilului situat în București, sectorul 1, invocată de pârâta U.A.P.R. și în

consecință a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanții D.L., S.E.

T., T.T. și T.A. împotriva pârâților Consiliul General al Municipiului

București și U.A.P.R., cererea de intervenție în interes propriu și în

interesul reclamanților formulată de E.A.Ș. și cererile de intervenție forțată

ale întervenienților N.M., O.A. și A.C. Prin Decizia civilă nr. 34 din 29

ianuarie 2002 pronunțată în Dosarul nr. 917/2001, Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanți și

intervenienti. Prin încheierea din 17 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr.

2009/2002, fosta Curte Supremă de Justiție, secția civilă, a suspendat

judecarea recursului declarat împotriva acestei decizii, constatând incidente

în cauză prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, potrivit informațiilor

din sistemul informatizat Ecris. prin încheierea din 20 mai 2008 pronunțată în Dosarul

nr. 1300/3/2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a suspendat

judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 13962/3/2007

al Tribunalului București, conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

intervenientul T.M. a depus la dosar două scrisori care i-ar fi fost adresate

Ia 13 februarie 2008 și 19 martie 2008 de T.E., prin care îl informa că a

cumpărat dreptul litigios ce face obiectul Dosarului nr. 13962/3/2007 al

Tribunalului București, secția a Ill-a civilă, de la o parte din rudele sale,

care sunt reprezentate în. proces de către „S. & Asociații".

Prin notele scrise depuse la termenul

din 7 iunie 2012, reclamanții D.L., S.V., S.L., C.V.M., A.C., O.V., T.A., O.C.

și intervenienta T.P.M. au negat existența unei asemenea operațiuni, ceea ce a

tăcut inutilă administrarea unui interogatoriu care să tinda la lămurirea

aceluiași aspect, părțile exprimându-și astfel poziția cu privire la încheierea

contractului de cesiune, iar nu refuzând sa răspundă.

Nu rezultă dacă ar fi fost vorba de un

înscris sub semnătură privată sau autentic, în ipoteza a doua la ce birou

notarial ar fi fost autentificată cesiunea, astfel că instanța nu a putut face

alte demersuri.

martie 1993 la U.A.P., S.V., membru al Uniunii, a solicitat o copie a actului

de donație, arătând că nu îl interesează donația în sine, asupra căreia nu are

niciun drept, copia fhndu-i necesară pentru revendicarea unui aît teren, aflat

în curtea fostei Case a Scânteii, legat de aceeași proprietate.

Prin cererea înregistrată din 19

octombrie 1993 la U.A.P., L.T.T., L.T., T.A., S.V. și E.S.T. au solicitat, în

calitate de fii ai donatorilor clădirii din str. M., restituirea diferenței de

teren dintre 2.400 mp, obiectul actului de donațiune, și 4.744 mp, înscriși la

cadastru ca proprietate a familiei T.

În referatul întocmit la data de 4

noiembrie 1993 de Șeful Departamentului Organizare din cadrul U.A.P. în

legătură cu situația proprietății din str. M., acesta a menționat că, potrivit

actului de donație, terenul în suprafață de 2.400 mp avea configurația unui

dreptunghi cu lungimea de 80 m și lățimea de 30 m, cu următoarele vecinătăți:

strada M. (fosta M.), C.F.R., Casa Scânteii și o proprietate particulară;

lungimea de 80 m reprezintă distanța dintre proprietatea particulară și

domeniul C.F.R. (respectiv latura dinspre str. M. a proprietății U.A.P.), iar

lățimea de 30 m. pe cea dintre strada M. și partea de teren ce aparține Casei

Scânteii; la data întocmirii referatului, terenul nu mai are aceleași

vecinătăți eu cele inițiale, între timp realizându-se Bd. Poligrafiei, astfel

că lungimea terenului s-a redus de la 80 m. la 50 m.; în consecință, terenul pe

care se află construcția are o suprafață de numai 1.500 mp, respectiv lungimea

de 50 m. și lățimea de 30 m., noile vecinătăți fiind str. M. (fostă M. - la fațada

clădirii), Bd. P., Casa Scânteii și proprietatea particulară; limita terenului U.A.P.

dinspre Casa Scânteii nu este marcată cu nimic (gard, alte amenajări etc).

Cu adresa din 22 decembrie 1993, U.A.P.

a răspuns solicitanților că pe baza contractului de donație a intrat în

patrimoniul său un teren în suprafață de 2.400 mp, că această suprafață a fost

redusă prin construirea B-dlui P. la 1.500 mp, și că suprafața care depășește

cei 2.400 mp, în prezent 1.500 mp, nu este înscrisă în patrimoniul sau cu

niciun titlu, astfel că nu o poate restitui.

8.I. Prin Decretul fostului Prezidiu

al M.A.N. a R.P.R. nr. 266/1950, U.A.P. din R.P.R. a fost recunoscută ca

persoană juridică de utilitate publică (art. 1), s-a prevăzut ca funcționează

în conformitate cu statutul adoptat la data de 20 octombrie 1950 de conferința

artiștilor plastici (art. 2) și că Sindicatul Artelor Frumoase din București și

sindicatele mixte de artiști plastici din provincie se dizolvă, iar patrimoniul

lor trece asupra U.A.P. din R.P.R.. Conform Statutului, U.A.P. din R.P.R. era

organizația obștească unică, întemeiată prin participarea liber consimțită a

artiștilor: pictori, sculptori, graficieni, decoratori, scenografi și critici

de artă și care promova arta plastică care contribuie prin conținutul de idei

și prin înalta valoare artistică la lupta poporului nostru pentru construirea

socialismului, pentru pace și progres sociale în lume (art. 1). Potrivit art,

31, pe lângă U.A.P. funcționează Fondul Plastic, având drept scop crearea

condițiilor necesare desfășurării muncii de creație, îmbunătățirea condițiilor

de viață ale artiștilor plastici, stimularea creației, apărarea și

valorificarea dreptului de autor.

Prin Decretul fostului Prezidiu al

M.A.N. a R.P.R. nr. 294/1954 - modificat prin Decretul nr. 333/1958 - pentru

organizarea și funcționarea Fondului Plastic din România, s-a prevăzut că

acesta funcționează pe lângă U.A.P.R. și sub supravegherea și controlul

Ministerului învățământului și că este persoană juridică. Potrivit art 3 lit.

c), acesta înființează și organizează întreprinderi productive pentru fabricarea

inventarului și materialelor de producție necesare practicării artelor plastice

și pentru realizarea de venituri. Totodată, a fost abrogat Decretul nr.

343/1949 pentru organizarea și funcționarea Fondului Plastic al pictorilor și

sculptorilor din R.P.R.

Potrivit Regulamentului de organizare

și funcționare, Combinatul Fondului Plastic este întreprindere economică,

proprietate a U.A.P., înființată în baza Deciziilor Fondului Plastic din 29

decembrie 1952 și din 3 decembrie 1954.

II. Prin Decizia nr. 12297 din 1

septembrie 1959, președintele Comitetului de Conducere al Fondului Plastic din

R.P.R. a transmis în folosință gratuită și fără termen, C.F.P., „imobilul cu

constracțiunile existente, situate în București, Raionul Stalin, donat Fondului

Plastic din R.P.R. de către moștenitorii V.T. prin. actul de donație intervenit

între aceștia și Fondul Plastic din R.P.R. la data de 1 septembrie 1959".

Prin procesul-verbal încheiat la data

de 30 septembrie 1959, Baza de Aprovizionare D.F.R.N.A. - în lichidare, care

deținea imobilul în baza unui contract de închiriere încheiat cu moștenitorii

defunctului V.T., vizat la data de 15 iulie 1955, a predat imobilul Fondului

Plastic din R.P.R.

Prin procesul-verbal din 16 februarie

1989, Combinatul Fondului Plastic, în calitate de administrator, a predat

corpul de construcție din str. M., U.A.P., proprietara de drept a imobilului.

Prin Decizia nr. 260 din 6 septembrie

1991, președintele U.A.P. din România a dispus reîntregirea dreptului de

proprietate al U.A.P., în calitate de continuator juridic al Fondului Plastic

prin retrocedarea atribuțiilor de folosință asupra imobilului -teren și

construcții - situat în București, sector 1, arătându-se că a fost avut în

vedere procesul verbal sus menționat.

III. Ca urmare a cererii adresate de U.A.P.

- Fondul Plastic din R.S.R., a fost emisă autorizația de executare lucrări din 4

mai 1966 de către fostul Sfat Popular al Orașului București, prin care a fost

autorizat Combinatul Fondului Plastic să execute o serie de lucrări - montaj instalații

- la imobilul situat în București, Prel. Străzii G.B., Raionul 30 Decembrie.

Cu adresa din 29 noiembrie 1968,

Fondul Plastic din R.S.R. a solicitat Consiliului Municipiului București - Secțiunea

de Sistematizare și Arhitectură prelungirea valabilității autorizației pânâ la

31 decembrie 1969, întrucât s-a constatat ca spațiile proiectate în noua

construcție a C.F.P. nu corespund noului flux tehnologic, iar utilajele sunt

uzate atât fizic, cât și moral, racându-se precizarea că forul său tutelar, U.A.P.

a recomandat să se treacă la executarea unor planșee intermediare în halele de

producție. In adresă s-a menționat că Fondul Plastic construiește pentru

întreprinderea sa economică un combinat industrial, amplasat în spatele Casei

Scînteii.

Cu adresa din 29 noiembrie 1968,

Fondul Plastic din R.S.R. a solicitat Consiliului Popular al Municipiului

București - Secțiunea de Sistematizare și Arhitectură aprobarea unei noi valori

a lucrării. în adresă s-a menționat că U.A.P. din R.S.R. construiește pentru întreprinderea

sa economică un combinat de producție industrială, denumit „Combinatul Fondului

Plastic" - Străulești.

Prin adresa din 15 decembrie 1977, U.A.P.

a solicitat C.F.P., având în vedere că imobilul din str. M. se află în

inventarul și administrarea sa de peste 20 de ani, să efectueze, de urgență,

reparațiile la acoperiș, urmând ca ulterior să i se stabilească o nouă

destinație.

La data de 11 august 1979, ca urmare a

cutremurului din 4 martie 1977, s-a întocmit de către I.P. „C." București

o temă de proiectare pentru imobilul din str. M., proprietatea U.A.P. din

R.S.R. și dat spre folosință întreprinderii economice pe care o tutelează,

Combinatul Fondului Plastic, prin care s-a arătat că în spațiile acestui

imobil, la parter, a funcționat până în anul 1977 atelierul de ciopîitorie în

piatră al C.F.P., iar la etajul 1 încăperile au fost date în folosință unor

locatari cu contracte de închiriere și că la momentul întocmirii proiectului

toate activitățile productive ale atelierului de ciopîitorie au fost mutate în

localul nou al C.F.P., spațiile respective fiind dezafectate, celelalte

încăperi fiind încă ocupate de locatari, aceasta provizoriu până la rezolvarea

unor probleme interne. Proiectul a fost aprobat ulterior de U.A.P. pe baza unui

memoriu justificativ. La. data de 26 decembrie 1979, I.P. „C." a emis o

factură pe numele U.A.P., iar la data de 28 ianuarie 1980 s-a constatat

terminarea lucrărilor ce au tăcut obiectul contractului de proiectare.

Printr-o cerere adresată Secretarului

de Stat al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din 22 aprilie 1980, U.A.P.,

arătând că urmează să amenajeze în imobilul proprietatea sa din str. M.

ateliere de creație artistică, a solicitat aprobarea necesarului de combustibil

lichid. Cererea a fost respinsă, conform adresei din 29 septembrie 1980 emise

de C.P.A.C.C. de C.E.E.T.

Potrivit adreselor din 13 septembrie

1982, conducerea U.A.P. a aprobat să se repartizeze lui S.L. parcul aflat la

extremitatea curții din str. M. împreună eu magazia construită în perimetrul

acelui parc, urmând ca între acesta și Combinatul Fondului Plastic să se

încheie un contract de închiriere.

La data de 23 ianuarie 1984,

Combinatul Fondului Plastic a emis facturile, pentru chirie și alte utilități

pe trimestrele I și IV din anul 1983, pentru diverse părți din imobil, pentru T.D.,

S.L. (salariat C.F.P.), M.C., M.S. (salariat C.F.P.) și I.R.

Printr-o cerere adresată

Administrației Financiare sector 1 din 15 septembrie 1984, U.A.P., în calitate

de proprietar al imobilului din str. M., a solicitat eliberarea unui certificat

privind valoarea de asigurare a imobilului, necesar pentru obținerea

autorizației de înstrăinare a lui.

Conform adresei din 02 decembrie 2005

emise de Primăria Municipiului București - D.E.I.C. -Serviciul Evidență

Proprietăți, în evidențele cadastrale întocmite pe bază de declarații în anul

1986, imobilul situat în str. M., sector 1, cu teren în suprafață totală de

2.616 mp, din care 251 + 154 + 265 mp construcții, a fost înscris ca

proprietate de stat, cu posesor parcelă l.C.R.A.L. Herăstrău (aceleași date

reieșind și din adresa din 03 decembrie 1988 emisă de Primăria Municipiului

București - D.P.I. - D.E.P.), iar imobilul situat în str. T., sector 1, cu

teren în suprafață totală de 624 mp, din care 190 mp construcții, a fost

înscris ca proprietate de stat, cu posesor parcelă l.C.R.A.L. Herăstrău. în

același sens, din adresa din 13 august 1998 emisă de Primăria sectorului 1 - Serviciul

Cadastru, Fond Funciar și din adresa din 03 decembrie 1998 emisă de Primăria

Municipiului București - D.P.I. - D.E.P. reiese că în evidențele acestor

instituții la nivelul anului 1986 la adresa str. M., sector 1, figura I.C.R.A.L.

Herăstrău Nord, cu o suprafață de 2.616 mp, din care 770 mp construcții.

Din situația de plată din 1988 emisă

de Coop. „Constructorul" rezultă că a fost întocmită la solicitarea U.A.P.

documentația tehnico-economică pentru reparații construcții în str. M.

Sub nr. 37 din 9 ianuarie 1990 a fost

înregistrată la Circa Financiară sector 1 declarația U.A.P. din R.S, România pentru

stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri, a taxei de folosire a

terenurilor proprietate de stat pe anul 1990.

La data de 04 septembrie 1990, între Institutul

de proiectare „C." și U.A.P. s-a încheiat contractul de proiectare având

ca obiect „ateliere de creație în str. M. - studiu de amplasament".

Cu avizul din 10 octombrie 1990,

Primăria Municipiului București - Comisia de Urbanism a avizat U.A.P.

amplasarea unor ateliere de creație și locuințe inclusiv în imobilul din str. M.,

denumit vila dr. M.

La data de 31 decembrie 1990, între U.A.P.

și arh. S.V. s-a încheiat un contract de executare de lucrări de artă plastică

având ea obiect elaborarea proiectului de execuție cu detalii pentru Complexul

de ateliere de creație - M." La 30 ianuarie 1991 s-a întocmit și un

referat de plată a avansului privind acest contract.

Din adresa din 15 aprilie 1991 emisă

de Ministerul Petrolului - C.G.M.M. reiese că U.A.P. a solicitat aprobarea

alimentării cu gaze a grupului de ateliere „locuință" din str. M.

La data de 29 august 1991, F.D.E.B. a

constatat terminarea lucrării de alimentare cu energie electrică a atelierelor

de creație ale U.A.P. din str. M., contractul de proiectare fiind încheiat la

data de 26 martie 1991.

Prin contractul de închiriere din 1

noiembrie 1991, U.A.P. a închiriat, în calitate de proprietar al imobilului din

București, str. M., o serie de spații artiștilor plastici M.C. și S.L., termenul

de închiriere fiind de un an.

Sub nr. 4965 din 21 ianuarie 1992 și

104 din 7 ianuarie 1993 au fost înregistrate declarațiile pentru stabilirea

impozitului pe clădiri și terenuri pe anii 1992, respectiv 1993, cu privire la

teren taeându-se mențiunea că se datorează taxe în baza H.G. nr. 251/1991

(pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru

producția vegetală, agricola sau silvică). Sub nr. 1748 din 17 martie 1994 a

fost înregistrată la Administrația Financiară a sectorului 1 declarația U.A.P.

pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri a taxei de folosire a

terenurilor proprietate de stat pe anul 1994.

Prin Decizia nr. 57 din 10 august

1994, președintele U.A.P. din România a dispus constituirea comisiei pentru

stabilirea și evaluarea unor terenuri, între care și cel aflat în str. M. - în

proprietate.

Dintr-o adresă trimisă de U.A.P., U.M.

X reiese că în anul 1997 a avut loc un incendiu la un atelier de creație din

imobilul situat în str. M.

IV. Potrivit adresei din 21 martie 2002

emise de D.I.T.L. sector 1 București, în temeiul procesului verbal din 19

august 1952 au figurat ca titulari de rol moștenitorii lui V.T., iar prin

contractul de donație din 02 decembrie 1959, aceștia l-au donat Fondului Plastic

din R.P.R., pentru perioada 1959-1995 nu deține date, iar din data de 31

decembrie 1995 figurează ca titular de rol U.A.P.R.. Parte din informații reies

și din adresa emisă de Administrația Financiară sector 1 aflată în Dosarul nr.

3375/1994, răspuns la adresa Judecătoria sectorului 1 București emisă în Dosarul

nr. 16490/1997 și din adresa Direcției de Impozite și Taxe Locale sector 1

București emise la solicitarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă,

în Dosarul nr. 917/2001.

V. Conform notei de reconstituire

întocmite de Primăria Municipiului București - Serviciul Cadastru Edilitar

Imobiliar martie 2006, reconstituindu-se fostul amplasament al imobilului

notificat pornind de la planul din 1957, actualizat parțial în anii 1965, 1977

și 1986, din baza de date și de la procesul verbal de C.F. din 1940, s-a

constatat că suprafața lui din baza de date este de 2.526 mp și este afectat

parțial de elemente de sistematizare: suprafața S.I. de 1.670 mp reprezintă o

secțiune din actualul nr. poștal din str. M. (fostă str. M.); suprafața S2 de

cea. 577 mp reprezintă stradă, carosabil și trotuar, iar suprafața 83 de cea.

279 mp reprezintă o secțiune din actualul nr. poștal str. T. - temn liber.

De asemenea, în adresa din 18 ianuarie

2006 emisă de Primăria Municipiului București - D.E.I.C. -Serviciul Evidență

Proprietăți s-a arătat că raportul de expertiză topo-cadastrală extrajudiciară

întocmit de mg. O.G. în data de 01 octombrie 2001, anexat la dosarul

administrativ, nu reconstituie terenul ce face obiectul procesului verbal de

C.F. din 1940, ci marchează actualul amplasament cu adresa poștală str. M.

Pornind de la declarația părților din

timpul expertizei care au căzut de acord că partea de sud a imobilului și-a

păstrat poziția de-a lungul timpului, de la un plan al Municipiului București,

întocmit în anul 1939 de generalul C.T., la scara 1 : 15.000 (din care rezultă

că la acel moment nu exista str. T.) și de la dimensiunile și vecinătățile

menționate în actul de vânzare cumpărare din 10 decembrie 1905, expertul specialitatea

topografie D.C. a identificat prin raportul depus la data de 3 octombrie 2012

terenul în litigiu.

Potrivit adresei din 12 decembrie 2012

emise de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul

Cadastru, în legătură cu istoricul denumirii str. T., la nivelul anului 1964,

conform Deciziei Sfatului Popular al Capitalei nr. 106 din 11 ianuarie 1964 s-a

atribuit denumirea de Bd. P. arterei nou create din Raionul 30 Decembrie și

Raionul Grivița Roșie, care începe din Piața Scînteii (actuală Piața Presei

Libere), traversează linia C.F.R. București - Constanța și se termină în câmp,

iar Ia nivelul anului 1980 conform Deciziei Consiliului Popular al Municipiului

București nr. 15 din 07 ianuarie 1980 s-a atribuit denumirea de str. T/

secțiunii din B-duI P. cuprinse între Piața Gării Băneasa și B-dul. P. De

asemenea, Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru a arătat că nu deține date

în legătură cu trecerea în proprietatea statului a părții din imobil afectate

în prezent de str. T și nici cu existența unui decret de expropriere pentru

lărgire/înființare str. T.

Conform adresei din 12 decembrie 2012

emise de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul

Cadastru, B-dul P. a primit această denumire prin Decizia nr. 106 din 11

ianuarie 1964 emisă de Consiliul Popular al Capitalei și reprezenta la acea

dată „artera noua ce se crea în raionul Grivița Roșie și Raionul 30

Decembrie"; nu deține plan topografic de la acea dată care să definească

traseul și caracteristicile constructive / tehnice ale noului bulevard creat;

potrivit planului din 1965 strada ce unea zona creșei cu str. M. și str. Dr. M.

este marcata ca B-dul P., iar imobilul din str. M. era marcat ca „Combinatul

Fondului Plastic", fără a avea limite clar definite; comparând planul

topografic 1/2000 din anul 1965, cu actualizările ulterioare, ultima în anul

1985, rezultă că nu au existat modificări de lățime ale străzii în dreptul

imobilului, str. M., Au fost atașate Deciziile nr. 106 din 11 ianuarie 1964 și

din 7 ianuarie 1980.

Cu adresa din 01 februarie 2013,

Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru a

comunicat planurile cadastrale ale zonei din anii 1940, 1955, 1958, 1985-1997,

1989-1990. Planul cadastral din 1940 a fost comunicat și de Serviciul

Municipiului București ai Arhivelor Naționale cu adresa din 01 martie 2013.

La termenul din 07 februarie 2013, U.A.P.

a comunicat că nu deține acte cu privire la schimbarea amplasamentului,

eventuale lărgiri sau îngustări privind str. T.

Potrivit adresei din 09 aprilie 2013

emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul

Cadastru, str. T. reprezenta înainte și la nivelul anului 1940 zonă C.F.R., în

procesul verbal de C.F. din 1940 nefiind marcată ca stradă cu denumire.

Cu adresa din 17 mai 2013, Serviciul

Municipiului București al Arhivelor Naționale a comunicat și planurile cadastrale,

verificat în 1946.

Studiind toate documentele depuse la

dosar, la data de 04 septembrie 2013, expertul D.C. a întocmit un supliment la

raportul de expertiză, indicând două variante de identificare a terenului: 1.

prima pornește de la premisa că terenul donat avea dimensiunile conform actului

de vânzare din 10 decembrie 1905, aceeași forma geometrică regăsindu-se și în

extrasul de plan cadastral al C.F., care însoțește procesul verbal din 4

februarie 1943; 2. a doua pornește de la premisa că anexa nr. 2 la adresa din 01

februarie 2013 reprezintă planul topografic la nivelul anului 1958, astfel că

la data încheierii donației Bd. P. era deja amenajat; suprafața donată era la 1

septembrie 1959 de 2.400 mp și dacă în partea de sud limita de proprietate a rămas

aceeași de-a lungul timpului, terenul avea la nord ca limita Bd. P. iar la est

str. M., pentru a cuprinde suprafața de 2.400 mp, nu se putea extinde decât

către vest.

VI. Prin raportul de expertiză

specialitatea construcții depus la 09 august 2012, expertul S.l. a identificat

construcțiile situate pe terenul în litigiu constatând, pe lângă cele două

corpuri de clădire menționate în actele vechi de proprietate, și existența unor

construcții noi: 1. încăpere cu destinația de fierărie, situată pe frontonul

clădirii vechi existente orientat spre str. T. fațadei; 2. aplecătoare, situată

pe frontonul clădirii vechi existente orientat spre str. T.; 3. magazie cu

structură metalică având dimensiunile de 6 m x 3 m; 4. latrină din cărămidă; 5.

depozit din carburanți -construcție din beton armat, semiîngropată. Răspunzând

la data de 10 octombrie 2012 la obiectivul suplimentar, a învederat că pentru

niciuna din aceste construcții U.A.P. nu a prezentat autorizații de construire,

iar construcțiile menționate la pozițiile 1-4 sunt provizorii, construite

artizanal, aflate într-o stare tehnică satisfăcătoare sau rea, cu uzură de

peste 60%. Potrivit punctului de vedere al expertului specialitatea topografie

depus la 7 noiembrie 2012, „aplecătoarea" nu face parte din categoria

construcțiilor, fiind doar o bucată de tablă. sprijinită de un stâlp de metal

și de peretele construcției C2 (ruină), rară pereți, fără structură de

rezistență, fără uși sau ferestre. La data de 21 noiembrie 2012, refăcând

raportul de expertiză întrucât intervenientul T.M. nu a fost citat la adresa indicată,

expertul S.l. a și poziționat construcțiile pe schița întocmită de expertul D.C.

În legătură cu acest al doilea raport, singura nemulțumire a intervenlentului,

care a învederat că a primit comunicarea din partea expertului abia la data de

22 noiembrie 2012, a fost aceea că nu au fost evaluate construcțiile în starea

de la data preluării, nefiind astfel vătămat. Mai mult decât atât, din anexa la

raportul refăcut, care poartă ștampila oficiului poștal, cuprinzând borderoul

cu scrisorile recomandate cu confirmare de primire, rezultă că acestea au fost

expediate la data de 13 noiembrie 2012, fiind incidente prevederile art. 1141 alin.

(4) teza a II-a C. proc. civ., aplicabile mutatis mutandis și reclamantului

(intervenientului principal), conform art. 112 alin. (3) pct. 1 teza a II-a C.

proc. civ., astfel că în cazul necomunicării unui domiciliu ales în România,

comunicările se fac prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poștă a

scrisorii ținând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

0.1. Asupra excepției nulității

cererii de intervenție în interes propriu formulată de către T.M. și T.M.,

curtea a reținut că cererea depusă la data de 28 august 2007 a fost intitulată

„de includere în cauză", iar solicitarea din final de a fi încunoștintati

asupra cauzei spre a avea acces la dosar și a-și formula poziția de

justițiabili este o consecință a „includerii în cauză" (urmând locuțiunii

conjuncționale „drept care")- Prin urmare, calificarea cererii în temeiul

ari 84 C. proc. civ. ca fiind una de intervenție principală, dând prioritate

voinței interne (reale) a părților, ca principiu general de drept civil, este

corectă. în plus, la data de 21 noiembrie 2007, aceștia au solicitat expres

aplicarea art. 49 C. proc. civ.

Potrivit art. 50 alin. (1) C. proc.

civ. cererea de intervenție principală trebuie să îmbrace forma prevăzută

pentru cererea de chemare în judecată. în cauză însă părțile, obiectul,

motivele de fapt și drept au fost indicate, este adevărat că indirect, prin

trimiterea pe care intervenienții au facut-o, solicitând „includerea în

cauză" pe aceeași poziție cu reclamanții, la elementele corespunzătoare

menționate în cererea introductivă de instanță

Prin urmare, excepția este nefondată.

contestației formulate de contestatorii D.L., T.A., E.A.Ș., B.E., S.P.V., A.C.,

O.C., O.V. și de intervenienții T.M. și T.M., curtea a avut în vedere că prima

chestiune care trebuie lămurită în cauză este aceea a naturii și efectelor

juridice ale adresei intitulate „Răspuns", din 20 martie 2007 emisă de

intimata U.A.P.R., respectiv dacă constituie sau nu o decizie (sau, după caz,

dispoziție motivată) de respingere a notificării, în sensul art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

Intitulând actul juridic în discuție

„răspuns" față de Dispoziția primarului general al. Municipiului București

din 14 decembrie 2006, petiția moștenitorilor și completările ulterioare

acesteia și arătând că „referitor ia aspectele juridice semnalate în petiții (...),

urmează ca acestea să fie soluționate de instanțele judecătorești",

unitatea deținătoare și-a exteriorizat, chiar dacă nu în termeni expreși,

refuzul de a dispune restituirea bunului care face obiectul notificării.

Această interpretare dată manifestării de voință a pârâtei și atitudinii sale

se bazează pe faptul că este în mod rezonabil exclus ca singura finalitate a

comunicării adresei să fie informarea notificatorilor asupra existenței

dreptului de acces la instanță.

Ca atare, „răspunsul"' constituie

un act juridic de natura celor emise în cadrul procedurii de aplicare a Legii

nr. 10/2001.

Subsecvent, Curtea a reținut că,

potrivit art, 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001: „Decizia sau, după caz,

dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în

natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită (...) în

termen de 30 de zile de la comunicare".

Or, în cauză nu s-a făcut dovada că

pârâta ar fi comunicat persoanelor îndreptățite această dispoziție, de altfel

adresată generic „moștenitorilor donatorului V.T."

Dintre notificatori, decedaseră între

timp T.L.T. și O.A., astfel că mandatul dat în chiar cuprinsul notificării,

încetând în condițiile art. 1552 pct. 3 C. civ., ar fi trebuit comunicată

moștenitorilor acestora: T.M., B.E., T.P.M., respectiv O.V. și O.C.

Dacă totuși dispoziția a fost primită

de S.E., cu care se tăcea corespondența, comunicarea nu a fost valabilă în

privința reclamanților A.C., O.C. (și pentru acest motiv) și T.A., care prin

procura autentificată din 07 decembrie 2005 au revocat mandatul acestuia,

aceeași fiind și situația reclamantei E.A.Ș., care s-a adresat în acest sens

Primăriei Municipiului București prin cererea înregistrată din 29 noiembrie 2005,

în aceeași ipoteză, comunicarea ar fi valabilă în privința reclamantei B.E.,

care l-a împuternicit să o reprezinte în fața autorităților administrative

competente cu procura autentificată din 15 martie 2004 de notar public C.L.S.,

a reclamantului S.P.V., care l-a împuternicit să îl reprezinte în fața

autorităților administrative competente cu procura autentificată din 16 mai

2006 de notar public E.E. și a reclamantelor D.L. și S.E. T., care l-au

împuternicit să le reprezinte în fața autorităților administrative competente

cu procura autentificată din 05 martie 2007 de notar public H.L. (aceasta din

urmă semnase anterior și procura din 07 decembrie 2005).

În privința persoanelor cărora nu le-a

fost comunicată (valabil) dispoziția, termenul nu a început să curgă, astfel că

nici nu se pune problema împlinirii lui până la data formulării contestației,

respectiv a intervenției.

În ceea ce privește persoanele cărora

le-ar fi fost comunicată valabil dispoziția, se constata că în cuprinsul

acelorași procuri i-au împuternicit pe ma