ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2503/2014

În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001, au formulat notificare, prin care au solicitat restituirea imobilului menționat, fostă proprietate a familiei T., care a fost nevoită, în perioada de după anui 1945, să-l doneze formai - aceasta reaiizându-se sub forma unui act sub semnătură privată, nul absolut pentru neîndeplinirea cerințelor art. 813 C. civ. - către Fondul Plastic din R.P.R. În ceea ce privește caracterul abuziv al preluării, reclamanții au invocat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a Iit. a) din Legea nr. 10/2001, iar referitor la natura măsurii reparatorii, prevederile art. 1 alin. (1) și art. 9 din aceeași Lege. La data de 25 aprilie 2007, s-a depus la dosar o cerere completatoare formulată de către A.C., T.A., O.C., E.A.Ș. și O.V. prin care au solicitat să se ia act de faptul că înțeleg să-și însușească acțiunea inițială și, în completarea cererii introductive, au solicitat instanței ca, în subsidiar, în situația în care se va considera că adresa de răspuns emisă de către pârâtă nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de lege, să o oblige pe aceasta la emiterea unei dispoziții motivate de restituire în natură a imobilului în termen de 60 zile de la pronunțarea hotărârii. La data de 28 august 2007, s-a depus la dosar o cerere de intervenție principală formulată de către numitul T.M., în nume propriu și pentru sora sa, T.P.M., în calitate de moștenitori ai lui T.V.. Cererea a fost admisă în principiu prin încheierea din 26 noiembrie 2007. Prin sentința civilă nr, 885 din 22 iunie 2009, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a admis contestația și cererile de intervenție și a obligat pârâta sa emită în favoarea reclamanților decizie de restituire în natură a imobilului situat în București, sector 1, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert I.N., teren în suprafață de 8.598,78 mp rezultată din măsurători și construcția de pe aceasta. Împotriva acestei sentințe, la data de 19 august 2009, a declarat apel pârâta U.A.P.R., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 14 septembrie 2009. La data de 04 februarie 2010, intimatul-reclamant O.V., O.C., D.L., S.E. T., T.A., S.P.V., A.C. și intimata intervenientă T.P.M. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat. În motivare, au arătat că hotărârea judecătorească, pronunțată într-o acțiune în revendicare de drept comun, nu se bucură de puterea lucrului judecat în raport cu hotărârea judecătorească pronunțată într-o contestație promovată conform Legii speciale de reparație nr. 10/2001. La data de 09 februarie 2010 a depus întâmpinare și intimata-recfamantă B.E., prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat În motivare, a învederat, cu privire la autoritatea de lucru judecat invocată de apelanta pârâtă, că aceasta nu putea dobândi și nici nu a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, iar Decizia civilă nr. 34 din 29 ianuarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București nu are autoritate de lucru judecat față de această acțiune, pentru că este pronunțată într-o procedură specială. Astfel, întreaga teorie a autorității de lucru judecat făcută de apelanta-pârâtă este înlăturată expres de dispozițiile fostului art. 47 din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, prin voința legii, decizia civilă menționată nu prezintă autoritate de lucru judecat pentru prezenta acțiune. La data de 02 martie 2010 a formulat apel și intervenientui T.M., care nu a fost motivat. Prin Decizia civilă nr. 470/A din 16 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă; a respins ca tardiv formulat apelul declarat de apelantul intervenient T.M.; a menținut ca legală și temeinică sentința civilă apelată; a luat. act că nu se solicită, cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii, ia data de 06 decembrie 2010, a declarat recurs pârâta U.A.P.R., iar la data de 03 ianuarie 2011 a declarat recurs intervenientui T.M., cererile acestora fiind înregistrate la 25 ianuarie 2011 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Prin Decizia nr. 7957 din 09 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursid declarat depărată împotriva Deciziei civile nr. 470/A din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe; a constatat nul recursul declarat de intervenienttă T.M. împotriva aceleiași decizii. Cauza a fost reînregistrată, la data de 23 februarie 2012, pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 13962/3/2007*. La termenul din data de 23 februarie 2012, apelanta-pârâtă a depus o cerere intitulată motive de apel de ordine publică și argumente suplimentare în susținerea apelului său. I. Astfel, apelanta-pârâtă a invocat nulitatea cererii de intervenție în interes propriu formulate de către T.M. și. T.M. Prima instanță de judecată a admis, prin sentința apelată, și „cererile de intervenție" formulate de către T.M. și T.M., deși „cererea de includere în cauză" depusă la dosarul cauzei de către T.M., în nume propriu și în numele surorii sale, era nulă. Solicitarea lui T.M. a fost doar aceea de a fi citat într-un dosar în care nu este parte pentru a putea să își contureze, după studierea dosarului, o poziție în raport cu existența sa. Cererea de „includere în cauză" nu exprima nici măcar intenția autorului de a formula pretenții proprii în acest dosar. Cu atât mai puțin poate fi vorba despre o identificare a unor asemenea pretenții, a persoanelor împotriva cărora ele ar fi îndreptate și despre o expunere a argumentelor care le susțin. II. Excepția tardivității contestației formulate de către intimații D.L., T.A., E.A.Ș., B.E., S.P.V., A.C., O.C., O.V., T.M. și T.M. 1. Cererea de chemare în judecată este tardivă întrucât a fost semnată și înregistrată pe rolul Tribunalului București de către o persoană care nu fusese împuternicită în acest sens de către intimați, iar ratificarea, de către intimați, a semnării și înregistrării acțiunii a intervenit după expirarea termenului de decădere de declarare a contestației, 1.1. Lipsa calității lui S.E. de reprezentant al intimaților. Singura intimată care pare să fi semnat cererea de chemare în judecată personal este S.E.. Contestația a fost semnată în numele celorlalți intimați de către S.E. - care a pretins că ar avea calitatea de mandatar al acestora în privința introducerii acțiunii. în realitate, semnatarul cererii nu avea o asemenea calitate. Potrivit art. 68 alin. (1) fraza 1 C. proc. civ., S.T. putea semna, și înregistra contestația în numele intimaților numai în măsura în care beneficia de o procură oferită, în acest scop, de către aceștia - procură care trebuia consemnată într-un înscris sub semnătură legalizată. La dosarul cauzei se regăsește, de asemenea, declarația înregistrată de către E.A.Ș., la data de 29 noiembrie 2005, la registratura Primăriei Municipiului București, prin care aceasta menționează că nu l-a împuternicit niciodată pe S.E. să o reprezinte ca mandatar, nici la Primăria Municipiului București și nici la vreo altă instituție. 1.

Tardivitatea ratificării, de către intimați, a semnării și introducerii contestației de către S.E. În condițiile expuse, „cererea completatoare" menționată anterior are, dacă provine de la intimați și dacă au fost respectate, cu ocazia redactării sale, normele juridice referitoare la reprezentarea procesuală, natura juridică a unui act de ratificare a semnării și înregistrării contestației de către S.E. Însă, conform art. 67 alin. (2) C. civ., „Confirmarea, ratificarea sau executarea voluntară, în forma și epoca determinată de lege, ține loc de renunțare în privința mijloacelor și excepțiilor ce puteau fi opuse acestui act, tară a se vătăma însă drepturile persoanelor a treia". 2. Apelanta-pârâtă s-a referit, de asemenea, la tardivitatea „contestației" formulate de către T.M. și T.M. O consecință a imposibilității ca ratificarea să afecteze drepturile terților este faptul că actul de ratificare își produce, în relația cu terții, efectele doar pentru viitor, iar nu retroactiv. III. Încălcarea, de către prima instanță de judecată, a autorității lucrului judecat a sentinței civile nr. 842/2000, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 3375/1999, U.A.P.R. are dreptul de a se prevala de autoritatea lucrului judecat a sentinței civile nr. 842/2000 în prezenta cauză. IV. Încălcarea, de către prima instanță de judecată, a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 10/2001. Viciul, lipsei formei autentice a donației este acoperit, conform art. 1167 alin. (3) C. civ., în cazul în care moștenitorii donatorului ratifică donația. în urina unei astfel de ratificări, donația devine un act juridic valabil din punctul de vedere al formei. V. Excepția lipsei calității procesuale active a intimaților. Din adresa emisă la data de 13 februarie 2008, primită de către T.M. din partea lui E.T. și depusă la dosarul contestației de către intervenient, a rezultat că intimații au înstrăinat drepturile succesorale către E.T. La același termen din 23 februarie 2012, reclamanții D.L., S.E. T., S.L.a, C.V.M., A.C., O.V., T.A., O.C. și intervenienta T.P.M. au invocat tardivitatea motivelor de apel suplimentare. La termenul din 26 aprilie 2012, intimata-reclamantă B.E. a solicitat să se facă aplicarea ari 243 pct. 1 C. proc. civ., iar Curtea a invocat, din oficiu, excepția nulității hotărârii pronunțate pentru motivul de ordine publică, constând în lipsa capacității procesuale de folosință a intimatul ui-reclamant S.P.V. Prin Decizia civilă nr. 20/A din 03 mai 2012, Curtea de Apei București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă, a anulat sentința apelată și încheierile de ședință începând cu 15 decembrie 2008 și a reținut procesul spre rejudecare. Pentru a decide astfel, instanța de apel, reținând că reclamantul S.P.V. a decedat la data de 27 octombrie 2008, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor din 04 noiembrie 2008 eliberat de notar public D.M., a constatat nulitatea actelor de procedură efectuate de prima instanță subsecvent acestui moment. După pronunțarea deciziei intermediare, la termenul din 07 iunie 2012, instanța a respins excepția tardivității depunerii motivelor de apel suplimentare, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată. Curtea de apel, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele: VI. Prin actul de vânzare-eumpărare autentificat din 10 decembrie 1905 de fostul Tribunal ilfov - Secția Notariat, V.T. a dobândit de la C.M.O.M.F., născută P.B., „un loc viran din moșia (...) Băneasa, situată în Județul Ilfov, plasa Dîmbovița - Mostiștea, comuna Băneasa-Herăstrău (...) și care loc face parte din tarlaua însemnată cu litere E și F pe str. M. de pe platoul gării". In act s-a mai menționat că „Locul ce se vinde se învecinește: la Nord pe o lungime de 30,50 ml (treizeciși 50%) cu gara Mogoșoaia. La Est pe o lungime de ml 83,20 (optzecișitrei și 20%) cu str. M. La sud pe o lungime de ml 30 m (treizeci) cu locul D.M. La Vest pe o lungime de 176,80 m (șaptezecișișase și 80%) cu proprietatea Dr. C.S., suprafața este de 2.400 mp". Prin sentința civilă nr. 1657 din 17 noiembrie 1933, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția I-a civilă, în Dosarul nr. 6651/1932, s-a constatat că de pe urma defunctului V.T. au rămas ca moștenitori soția sa, V.T., și opt copii, anume: L.T., I.T., M.T., A.T., A.S.O., D.T., V.T. și N.T. De asemenea, s-a constatat că masa succesorală se compune, între altele, dintr-un imobil lângă gara Mogoșoaia, teren și clădiri în care funcționează Fabrica de Oțet „Mogoșoaia" - V.T. Potrivit certificatului de calitate din 25 februarie 2004, eliberat de notar public Popper Constanța, la data de 07 iulie 1946 a decedat T.V., rămânând ca moștenitori de pe urma acesteia; T.L., T.I., T.M., S.A., S.A., T.D., B.V. și T.N., în calitate de fii și fiice, Prin procesul-verbal din 04 februarie 1943 întocmit de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare în București, s-a constatat că imobilul situat în str. M., compus din teren în suprafață de 2.600 mp și 2 corpuri de casă, având corpul 1 din fața 4 camere, 1 antreu și 3 săli mari - depozit, iar la etaj 5 camere și dependințe, corpul II din fund parter cu 2 camere, aparținea moștenitorilor iui T.V., decedat în 1930. 2. Prin contractul de donație încheiat la data de 01 septembrie 1959, L.T., I.T., dr. M.T., A.S., născută T., A.S., născută T., ing. D.T., V.B., născută T. și ing. N.T. au donat Fondului Plastic din R.P.R. imobilul situat în București, str. M. (fostă M.), Raionul Stalin, în suprafață de 2.400 mp, împreună cu construcțiile existente prevăzute în schița de plan anexată. S-a arătat că imobilul a fost dobândit prin succesiune de la tatăl lor, care a dobândit terenul prin actul de vânzare-cumpărare autentificat ia 10 decembrie 1905 și a ridicat construcțiile de pe acesta. S-a mai menționat că „imobilul și construcțiile descrise mai sus, au următoarele vecinătăți actuale: la Est cu str. M. (fostă M.); la Vest cu terenul Casei Scînteii; la Nord cu Gara Băneasa și la Sud cu proprietatea I.V". Totodată, s-a stipulat că s-a rezervat donatorului dr, M.T. dreptul de abitatiune asupra unui apartament. Schițele semnate de donatari, cuprind planul parterului și planul etajului, fiind marcate 4 camere folosite de coproprietarul dr. M.T. și de tolerații, acestuia. Cu procura autentificată din 15 septembrie 1959 de fostul Notariat de Stat Principal Regiunea Constanța, T.D. l-a împuternicit pe fratele său T.L. ca în numele său și pentru sine să doneze Fondului Plastic din R.P.R. drepturile sale indivize de 1/8 din imobilul situat în București, raionul L.V. Stalin, imobil compus din teren în suprafață totală de 2.500 mp și construcții. S-a arătat că mandatarul va putea să facă toate formalitățile cerute la autentificarea actului de donație, va putea semna și face tot ce e necesar pentru aducerea ia îndeplinire a mandatului. Din adresa din 24 mai 2000 emisă de Judecătoria sectorului 1 București - Biroul de Carte Funciară reiese din 03 noiembrie 1959 a fost trecut în Registrul de transcripțiuni al fostului Tribunal Raion L.V. Stalin actul de donație în discuție. 3.1. Potrivit certificatului de moștenitor din 12 ianuarie 1971, eiiberat de fostul Notariat de Stat sector 1 București, la data de 10 august 1970 a decedat T.L., rămânând ca succesori de pe urma acestuia: T.J. - soție, N.M.V. - fiica și T.L.T. - fiu. Conform certificatului de moștenitor din 03 octombrie 1978, eiiberat de fostul Notariat de Stat Sector 1 București, la data de 02 septembrie 1978 a decedat T.J., rămânând ca succesor de pe urma acesteia T.L.T. - fiu, în timp ce N.M.V. - fiică - a rămas străină de succesiune. II. Potrivit certificatului de moștenitor din 24 februarie 1993 eliberat de fostul Notariat de Stat sector 1 București, la data de 09 ianuarie 1976 a decedat T.L., rămânând ca succesoare de pe urma acestuia T.I.T. - soție și legatară universală, iar la data de 25 ianuarie 1993 a decedat și T. Ioana Traiana, rămânând ca succesoare de pe urma acesteia E.A.Ș. - legatară universală. III. Conform certificatului de moștenitor din 21 august 1975 eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 1 București, la data de 07 aprilie 1975 a decedat T.M., rămânând ca succesori de pe urma acestuia: T.D. - soție, S.A. - soră, S.A. - soră. B.V. - soră, T. Letiția - nepoată de frate predecedat, reprezentând pe tatăl său, T.N., N.M.V. și T.L.T. - ambii nepoți de frate predecedat, reprezentând pe tatăl lor, T.L. Potrivit certificatului de moștenitor din 23 martie 2000 eliberat de notar public L.D., la data de 17 martie 1999 a decedat T. P.D., rămânând ca succesori de pe urma acesteia: O.G.A. - fiică și A.G.C. IV. Conform certificatului de moștenitor din 10 ianuarie 1984 eliberat de fostul Notariat de Stat Județul Dâmbovița, la data de 02 ianuarie 1984 a decedat S.A., rămânând ca succesoare de pe urma acesteia T.A. - fiică, în timp ce S.P.V. a renunțat la succesiune. V. Potrivit certificatului de moștenitor din 12 martie 1981 eliberat de fostul Notariat de Stat sector 1 București, la data de 12 ianuarie 1981 a decedat S.A., rămânând ca succesoare de pe urma acesteia S.E. T. - fiică. VI. Conform certificatului de moștenitor din 1 aprilie 2000 eliberat de notar public l.M., la data de 23 martie 1975 a decedat T.D., rămânând ca succesoare de pe urma acestuia S.E. - nepoată de soră, în timp ce T.L.T. - nepot de frate, D.L. - nepoată de frate, T.A. -nepoată de soră și S.P.V. - nepot de soră au rămas străini de succesiune prin neacceptare conform art. 700 C. civ. VII. Potrivit certificatului de moștenitor din 06 aprilie 2000 eliberat de notar public E.E., la data de 27 aprilie 1985 a decedat B.V., rămânând ca succesoare de pe urma acesteia S.E. (născută T.) - nepoată de soră. VIII. Conform certificatului de moștenitor din 07 ianuarie 1972 eliberat de fostul Notariat de Stat sector 1 București, la data de 06 decembrie 1971 a decedat T.N., rămânând ca succesori de pe urma acestuia: T.N. - soție și T.L. - fiică. Potrivit certificatului de moștenitor din 25 iunie 1985 eliberat de fostul Notariat de Stat sector 2 București, la data de 08 noiembrie 1984 a decedat T.L., rămânând ca succesoare de pe urma acesteia D.L. - fiică.

Prin notificarea adresată Primăriei Municipiului București, din 13 iulie 2001 prin B.E.J., E.S.P, D.L., S.E. T., T. L.T., T.A., O.A., A.C. și E.A.Ș. au solicitat restituirea în natură a imobilului compus din construcții - în stare de ruină - și teren în suprafață de 2.627 mp, situat în sector 1. Prin dispoziția din 14 decembrie 2006, Primăria Municipiului București a declinat competența de soluționare a notificării către U.A.P.R. Cu adresa din 10 ianuarie 2007, Primăria Municipiului București a înaintat U.A.P. din România dispoziția și actele care au stat la baza emiterii acesteia. Totodată, prin notificarea adresată U.A.P., trimisă din 17 iulie 2001 prin B.EJ., E. ;și P., aceiași notificatori au solicitat restituirea în natură a imobilului compus din construcții - în stare de ruină - și teren în suprafață de 2.647 mp, situat în str. M., sector 1. De asemenea, prin notificarea înregistrată la Primăria Municipiului București din 23 februarie 2005, S.P.V. a solicitat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, retrocedarea în natură a terenului situat în București, str. M. (fostă M.), sector 1, asupra căruia este coproprietar împreună cu D.L., S.E. T., T. L.T., T.A., O.A., A.C. și E.A.Ș. Conform certificatului de moștenitor din 14 mai 2003 eliberat de notar public C.L.S., la data de 31 decembrie 2002 a decedat T.L.T., rămânând ca succesori de pe urma acestuia: T.M. - fiu, B.E. - fiică și T.P.M. - fiică. Potrivit certificatului de moștenitor din 14 iulie 2005 eliberat de notar public P.A.A., la data de 03 iulie 2005 a decedat O.A., rămânând ca succesori de pe urma acesteia; O.V. - soț și O.C. - fiu.

Prin adresa intitulată „Răspunsul, din 20 martie 2007, destinată generic „moștenitorilor donatorului V.T.", U.A.P.R. a arătat că instituția deține acest imobil, în temeiul actului de donație, încă din anul 1959, că bunul a intrat în patrimoniul său, fiind înregistrat în evidențele sale contabile și în cele ale organelor fiscale, plătind taxele și impozitele cuvenite, că bunul a fost înregistrat în Registrul de transcripțiuni imobiliare, că în prezent sunt pe rolul instanțelor judecătorești Dosarele civile: - nr. 4161/1/2002 având ca obiect revendicare imobiliară, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, suspendat în iunie 2006; - nr. 1300/3/2003, având ca obiect anularea actului de donație, pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și că aspectele juridice semnalate în petiții urmează să fie soluționate de instanțele judecătorești. Este de menționat că, prin sentința civilă nr. 842 din 07 decembrie 2000 pronunțată în Dosarul nr. 3375/1999, Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a admis excepția dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului situat în București, sectorul 1, invocată de pârâta U.A.P.R. și în consecință a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanții D.L., S.E. T., T.T. și T.A. împotriva pârâților Consiliul General al Municipiului București și U.A.P.R., cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamanților formulată de E.A.Ș. și cererile de intervenție forțată ale întervenienților N.M., O.A. și A.C. Prin Decizia civilă nr. 34 din 29 ianuarie 2002 pronunțată în Dosarul nr. 917/2001, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanți și intervenienti. Prin încheierea din 17 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2009/2002, fosta Curte Supremă de Justiție, secția civilă, a suspendat judecarea recursului declarat împotriva acestei decizii, constatând incidente în cauză prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, potrivit informațiilor din sistemul informatizat Ecris. prin încheierea din 20 mai 2008 pronunțată în Dosarul nr. 1300/3/2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a suspendat judecata cauzei până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 13962/3/2007 al Tribunalului București, conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

La data de 02 aprilie 2007, intervenientul T.M. a depus la dosar două scrisori care i-ar fi fost adresate Ia 13 februarie 2008 și 19 martie 2008 de T.E., prin care îl informa că a cumpărat dreptul litigios ce face obiectul Dosarului nr. 13962/3/2007 al Tribunalului București, secția a Ill-a civilă, de la o parte din rudele sale, care sunt reprezentate în. proces de către „S. & Asociații". Prin notele scrise depuse la termenul din 7 iunie 2012, reclamanții D.L., S.V., S.L., C.V.M., A.C., O.V., T.A., O.C. și intervenienta T.P.M. au negat existența unei asemenea operațiuni, ceea ce a tăcut inutilă administrarea unui interogatoriu care să tinda la lămurirea aceluiași aspect, părțile exprimându-și astfel poziția cu privire la încheierea contractului de cesiune, iar nu refuzând sa răspundă. Nu rezultă dacă ar fi fost vorba de un înscris sub semnătură privată sau autentic, în ipoteza a doua la ce birou notarial ar fi fost autentificată cesiunea, astfel că instanța nu a putut face alte demersuri.

Prin cererea înregistrată din 10 martie 1993 la U.A.P., S.V., membru al Uniunii, a solicitat o copie a actului de donație, arătând că nu îl interesează donația în sine, asupra căreia nu are niciun drept, copia fhndu-i necesară pentru revendicarea unui aît teren, aflat în curtea fostei Case a Scânteii, legat de aceeași proprietate. Prin cererea înregistrată din 19 octombrie 1993 la U.A.P., L.T.T., L.T., T.A., S.V. și E.S.T. au solicitat, în calitate de fii ai donatorilor clădirii din str. M., restituirea diferenței de teren dintre 2.400 mp, obiectul actului de donațiune, și 4.744 mp, înscriși la cadastru ca proprietate a familiei T. În referatul întocmit la data de 4 noiembrie 1993 de Șeful Departamentului Organizare din cadrul U.A.P. în legătură cu situația proprietății din str. M., acesta a menționat că, potrivit actului de donație, terenul în suprafață de 2.400 mp avea configurația unui dreptunghi cu lungimea de 80 m și lățimea de 30 m, cu următoarele vecinătăți: strada M. (fosta M.), C.F.R., Casa Scânteii și o proprietate particulară; lungimea de 80 m reprezintă distanța dintre proprietatea particulară și domeniul C.F.R. (respectiv latura dinspre str. M. a proprietății U.A.P.), iar lățimea de 30 m. pe cea dintre strada M. și partea de teren ce aparține Casei Scânteii; la data întocmirii referatului, terenul nu mai are aceleași vecinătăți eu cele inițiale, între timp realizându-se Bd. Poligrafiei, astfel că lungimea terenului s-a redus de la 80 m. la 50 m.; în consecință, terenul pe care se află construcția are o suprafață de numai 1.500 mp, respectiv lungimea de 50 m. și lățimea de 30 m., noile vecinătăți fiind str. M. (fostă M. - la fațada clădirii), Bd. P., Casa Scânteii și proprietatea particulară; limita terenului U.A.P. dinspre Casa Scânteii nu este marcată cu nimic (gard, alte amenajări etc). Cu adresa din 22 decembrie 1993, U.A.P. a răspuns solicitanților că pe baza contractului de donație a intrat în patrimoniul său un teren în suprafață de 2.400 mp, că această suprafață a fost redusă prin construirea B-dlui P. la 1.500 mp, și că suprafața care depășește cei 2.400 mp, în prezent 1.500 mp, nu este înscrisă în patrimoniul sau cu niciun titlu, astfel că nu o poate restitui. 8.I. Prin Decretul fostului Prezidiu al M.A.N. a R.P.R. nr. 266/1950, U.A.P. din R.P.R. a fost recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică (art. 1), s-a prevăzut ca funcționează în conformitate cu statutul adoptat la data de 20 octombrie 1950 de conferința artiștilor plastici (art. 2) și că Sindicatul Artelor Frumoase din București și sindicatele mixte de artiști plastici din provincie se dizolvă, iar patrimoniul lor trece asupra U.A.P. din R.P.R.. Conform Statutului, U.A.P. din R.P.R. era organizația obștească unică, întemeiată prin participarea liber consimțită a artiștilor: pictori, sculptori, graficieni, decoratori, scenografi și critici de artă și care promova arta plastică care contribuie prin conținutul de idei și prin înalta valoare artistică la lupta poporului nostru pentru construirea socialismului, pentru pace și progres sociale în lume (art. 1). Potrivit art, 31, pe lângă U.A.P. funcționează Fondul Plastic, având drept scop crearea condițiilor necesare desfășurării muncii de creație, îmbunătățirea condițiilor de viață ale artiștilor plastici, stimularea creației, apărarea și valorificarea dreptului de autor. Prin Decretul fostului Prezidiu al M.A.N. a R.P.R. nr. 294/1954 - modificat prin Decretul nr. 333/1958 - pentru organizarea și funcționarea Fondului Plastic din România, s-a prevăzut că acesta funcționează pe lângă U.A.P.R. și sub supravegherea și controlul Ministerului învățământului și că este persoană juridică. Potrivit art 3 lit. c), acesta înființează și organizează întreprinderi productive pentru fabricarea inventarului și materialelor de producție necesare practicării artelor plastice și pentru realizarea de venituri. Totodată, a fost abrogat Decretul nr. 343/1949 pentru organizarea și funcționarea Fondului Plastic al pictorilor și sculptorilor din R.P.R. Potrivit Regulamentului de organizare și funcționare, Combinatul Fondului Plastic este întreprindere economică, proprietate a U.A.P., înființată în baza Deciziilor Fondului Plastic din 29 decembrie 1952 și din 3 decembrie 1954. II. Prin Decizia nr. 12297 din 1 septembrie 1959, președintele Comitetului de Conducere al Fondului Plastic din R.P.R. a transmis în folosință gratuită și fără termen, C.F.P., „imobilul cu constracțiunile existente, situate în București, Raionul Stalin, donat Fondului Plastic din R.P.R. de către moștenitorii V.T. prin. actul de donație intervenit între aceștia și Fondul Plastic din R.P.R. la data de 1 septembrie 1959". Prin procesul-verbal încheiat la data de 30 septembrie 1959, Baza de Aprovizionare D.F.R.N.A. - în lichidare, care deținea imobilul în baza unui contract de închiriere încheiat cu moștenitorii defunctului V.T., vizat la data de 15 iulie 1955, a predat imobilul Fondului Plastic din R.P.R. Prin procesul-verbal din 16 februarie 1989, Combinatul Fondului Plastic, în calitate de administrator, a predat corpul de construcție din str. M., U.A.P., proprietara de drept a imobilului. Prin Decizia nr. 260 din 6 septembrie 1991, președintele U.A.P. din România a dispus reîntregirea dreptului de proprietate al U.A.P., în calitate de continuator juridic al Fondului Plastic prin retrocedarea atribuțiilor de folosință asupra imobilului -teren și construcții - situat în București, sector 1, arătându-se că a fost avut în vedere procesul verbal sus menționat. III. Ca urmare a cererii adresate de U.A.P. - Fondul Plastic din R.S.R., a fost emisă autorizația de executare lucrări din 4 mai 1966 de către fostul Sfat Popular al Orașului București, prin care a fost autorizat Combinatul Fondului Plastic să execute o serie de lucrări - montaj instalații - la imobilul situat în București, Prel. Străzii G.B., Raionul 30 Decembrie. Cu adresa din 29 noiembrie 1968, Fondul Plastic din R.S.R. a solicitat Consiliului Municipiului București - Secțiunea de Sistematizare și Arhitectură prelungirea valabilității autorizației pânâ la 31 decembrie 1969, întrucât s-a constatat ca spațiile proiectate în noua construcție a C.F.P. nu corespund noului flux tehnologic, iar utilajele sunt uzate atât fizic, cât și moral, racându-se precizarea că forul său tutelar, U.A.P. a recomandat să se treacă la executarea unor planșee intermediare în halele de producție. In adresă s-a menționat că Fondul Plastic construiește pentru întreprinderea sa economică un combinat industrial, amplasat în spatele Casei Scînteii. Cu adresa din 29 noiembrie 1968, Fondul Plastic din R.S.R. a solicitat Consiliului Popular al Municipiului București - Secțiunea de Sistematizare și Arhitectură aprobarea unei noi valori a lucrării. în adresă s-a menționat că U.A.P. din R.S.R. construiește pentru întreprinderea sa economică un combinat de producție industrială, denumit „Combinatul Fondului Plastic" - Străulești. Prin adresa din 15 decembrie 1977, U.A.P. a solicitat C.F.P., având în vedere că imobilul din str. M. se află în inventarul și administrarea sa de peste 20 de ani, să efectueze, de urgență, reparațiile la acoperiș, urmând ca ulterior să i se stabilească o nouă destinație. La data de 11 august 1979, ca urmare a cutremurului din 4 martie 1977, s-a întocmit de către I.P. „C." București o temă de proiectare pentru imobilul din str. M., proprietatea U.A.P. din R.S.R. și dat spre folosință întreprinderii economice pe care o tutelează, Combinatul Fondului Plastic, prin care s-a arătat că în spațiile acestui imobil, la parter, a funcționat până în anul 1977 atelierul de ciopîitorie în piatră al C.F.P., iar la etajul 1 încăperile au fost date în folosință unor locatari cu contracte de închiriere și că la momentul întocmirii proiectului toate activitățile productive ale atelierului de ciopîitorie au fost mutate în localul nou al C.F.P., spațiile respective fiind dezafectate, celelalte încăperi fiind încă ocupate de locatari, aceasta provizoriu până la rezolvarea unor probleme interne. Proiectul a fost aprobat ulterior de U.A.P. pe baza unui memoriu justificativ. La. data de 26 decembrie 1979, I.P. „C." a emis o factură pe numele U.A.P., iar la data de 28 ianuarie 1980 s-a constatat terminarea lucrărilor ce au tăcut obiectul contractului de proiectare. Printr-o cerere adresată Secretarului de Stat al Consiliului Culturii și Educației Socialiste din 22 aprilie 1980, U.A.P., arătând că urmează să amenajeze în imobilul proprietatea sa din str. M. ateliere de creație artistică, a solicitat aprobarea necesarului de combustibil lichid. Cererea a fost respinsă, conform adresei din 29 septembrie 1980 emise de C.P.A.C.C. de C.E.E.T. Potrivit adreselor din 13 septembrie 1982, conducerea U.A.P. a aprobat să se repartizeze lui S.L. parcul aflat la extremitatea curții din str. M. împreună eu magazia construită în perimetrul acelui parc, urmând ca între acesta și Combinatul Fondului Plastic să se încheie un contract de închiriere. La data de 23 ianuarie 1984, Combinatul Fondului Plastic a emis facturile, pentru chirie și alte utilități pe trimestrele I și IV din anul 1983, pentru diverse părți din imobil, pentru T.D., S.L. (salariat C.F.P.), M.C., M.S. (salariat C.F.P.) și I.R. Printr-o cerere adresată Administrației Financiare sector 1 din 15 septembrie 1984, U.A.P., în calitate de proprietar al imobilului din str. M., a solicitat eliberarea unui certificat privind valoarea de asigurare a imobilului, necesar pentru obținerea autorizației de înstrăinare a lui. Conform adresei din 02 decembrie 2005 emise de Primăria Municipiului București - D.E.I.C. -Serviciul Evidență Proprietăți, în evidențele cadastrale întocmite pe bază de declarații în anul 1986, imobilul situat în str. M., sector 1, cu teren în suprafață totală de 2.616 mp, din care 251 + 154 + 265 mp construcții, a fost înscris ca proprietate de stat, cu posesor parcelă l.C.R.A.L. Herăstrău (aceleași date reieșind și din adresa din 03 decembrie 1988 emisă de Primăria Municipiului București - D.P.I. - D.E.P.), iar imobilul situat în str. T., sector 1, cu teren în suprafață totală de 624 mp, din care 190 mp construcții, a fost înscris ca proprietate de stat, cu posesor parcelă l.C.R.A.L. Herăstrău. în același sens, din adresa din 13 august 1998 emisă de Primăria sectorului 1 - Serviciul Cadastru, Fond Funciar și din adresa din 03 decembrie 1998 emisă de Primăria Municipiului București - D.P.I. - D.E.P. reiese că în evidențele acestor instituții la nivelul anului 1986 la adresa str. M., sector 1, figura I.C.R.A.L. Herăstrău Nord, cu o suprafață de 2.616 mp, din care 770 mp construcții. Din situația de plată din 1988 emisă de Coop. „Constructorul" rezultă că a fost întocmită la solicitarea U.A.P. documentația tehnico-economică pentru reparații construcții în str. M. Sub nr. 37 din 9 ianuarie 1990 a fost înregistrată la Circa Financiară sector 1 declarația U.A.P. din R.S, România pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri, a taxei de folosire a terenurilor proprietate de stat pe anul 1990. La data de 04 septembrie 1990, între Institutul de proiectare „C." și U.A.P. s-a încheiat contractul de proiectare având ca obiect „ateliere de creație în str. M. - studiu de amplasament". Cu avizul din 10 octombrie 1990, Primăria Municipiului București - Comisia de Urbanism a avizat U.A.P. amplasarea unor ateliere de creație și locuințe inclusiv în imobilul din str. M., denumit vila dr. M. La data de 31 decembrie 1990, între U.A.P. și arh. S.V. s-a încheiat un contract de executare de lucrări de artă plastică având ea obiect elaborarea proiectului de execuție cu detalii pentru Complexul de ateliere de creație - M." La 30 ianuarie 1991 s-a întocmit și un referat de plată a avansului privind acest contract. Din adresa din 15 aprilie 1991 emisă de Ministerul Petrolului - C.G.M.M. reiese că U.A.P. a solicitat aprobarea alimentării cu gaze a grupului de ateliere „locuință" din str. M. La data de 29 august 1991, F.D.E.B. a constatat terminarea lucrării de alimentare cu energie electrică a atelierelor de creație ale U.A.P. din str. M., contractul de proiectare fiind încheiat la data de 26 martie 1991. Prin contractul de închiriere din 1 noiembrie 1991, U.A.P. a închiriat, în calitate de proprietar al imobilului din București, str. M., o serie de spații artiștilor plastici M.C. și S.L., termenul de închiriere fiind de un an. Sub nr. 4965 din 21 ianuarie 1992 și 104 din 7 ianuarie 1993 au fost înregistrate declarațiile pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri pe anii 1992, respectiv 1993, cu privire la teren taeându-se mențiunea că se datorează taxe în baza H.G. nr. 251/1991 (pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru producția vegetală, agricola sau silvică). Sub nr. 1748 din 17 martie 1994 a fost înregistrată la Administrația Financiară a sectorului 1 declarația U.A.P. pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri a taxei de folosire a terenurilor proprietate de stat pe anul 1994. Prin Decizia nr. 57 din 10 august 1994, președintele U.A.P. din România a dispus constituirea comisiei pentru stabilirea și evaluarea unor terenuri, între care și cel aflat în str. M. - în proprietate. Dintr-o adresă trimisă de U.A.P., U.M. X reiese că în anul 1997 a avut loc un incendiu la un atelier de creație din imobilul situat în str. M. IV. Potrivit adresei din 21 martie 2002 emise de D.I.T.L. sector 1 București, în temeiul procesului verbal din 19 august 1952 au figurat ca titulari de rol moștenitorii lui V.T., iar prin contractul de donație din 02 decembrie 1959, aceștia l-au donat Fondului Plastic din R.P.R., pentru perioada 1959-1995 nu deține date, iar din data de 31 decembrie 1995 figurează ca titular de rol U.A.P.R.. Parte din informații reies și din adresa emisă de Administrația Financiară sector 1 aflată în Dosarul nr. 3375/1994, răspuns la adresa Judecătoria sectorului 1 București emisă în Dosarul nr. 16490/1997 și din adresa Direcției de Impozite și Taxe Locale sector 1 București emise la solicitarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 917/2001. V. Conform notei de reconstituire întocmite de Primăria Municipiului București - Serviciul Cadastru Edilitar Imobiliar martie 2006, reconstituindu-se fostul amplasament al imobilului notificat pornind de la planul din 1957, actualizat parțial în anii 1965, 1977 și 1986, din baza de date și de la procesul verbal de C.F. din 1940, s-a constatat că suprafața lui din baza de date este de 2.526 mp și este afectat parțial de elemente de sistematizare: suprafața S.I. de 1.670 mp reprezintă o secțiune din actualul nr. poștal din str. M. (fostă str. M.); suprafața S2 de cea. 577 mp reprezintă stradă, carosabil și trotuar, iar suprafața 83 de cea. 279 mp reprezintă o secțiune din actualul nr. poștal str. T. - temn liber. De asemenea, în adresa din 18 ianuarie 2006 emisă de Primăria Municipiului București - D.E.I.C. -Serviciul Evidență Proprietăți s-a arătat că raportul de expertiză topo-cadastrală extrajudiciară întocmit de mg. O.G. în data de 01 octombrie 2001, anexat la dosarul administrativ, nu reconstituie terenul ce face obiectul procesului verbal de C.F. din 1940, ci marchează actualul amplasament cu adresa poștală str. M. Pornind de la declarația părților din timpul expertizei care au căzut de acord că partea de sud a imobilului și-a păstrat poziția de-a lungul timpului, de la un plan al Municipiului București, întocmit în anul 1939 de generalul C.T., la scara 1 : 15.000 (din care rezultă că la acel moment nu exista str. T.) și de la dimensiunile și vecinătățile menționate în actul de vânzare cumpărare din 10 decembrie 1905, expertul specialitatea topografie D.C. a identificat prin raportul depus la data de 3 octombrie 2012 terenul în litigiu. Potrivit adresei din 12 decembrie 2012 emise de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru, în legătură cu istoricul denumirii str. T., la nivelul anului 1964, conform Deciziei Sfatului Popular al Capitalei nr. 106 din 11 ianuarie 1964 s-a atribuit denumirea de Bd. P. arterei nou create din Raionul 30 Decembrie și Raionul Grivița Roșie, care începe din Piața Scînteii (actuală Piața Presei Libere), traversează linia C.F.R. București - Constanța și se termină în câmp, iar Ia nivelul anului 1980 conform Deciziei Consiliului Popular al Municipiului București nr. 15 din 07 ianuarie 1980 s-a atribuit denumirea de str. T/ secțiunii din B-duI P. cuprinse între Piața Gării Băneasa și B-dul. P. De asemenea, Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru a arătat că nu deține date în legătură cu trecerea în proprietatea statului a părții din imobil afectate în prezent de str. T și nici cu existența unui decret de expropriere pentru lărgire/înființare str. T. Conform adresei din 12 decembrie 2012 emise de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru, B-dul P. a primit această denumire prin Decizia nr. 106 din 11 ianuarie 1964 emisă de Consiliul Popular al Capitalei și reprezenta la acea dată „artera noua ce se crea în raionul Grivița Roșie și Raionul 30 Decembrie"; nu deține plan topografic de la acea dată care să definească traseul și caracteristicile constructive / tehnice ale noului bulevard creat; potrivit planului din 1965 strada ce unea zona creșei cu str. M. și str. Dr. M. este marcata ca B-dul P., iar imobilul din str. M. era marcat ca „Combinatul Fondului Plastic", fără a avea limite clar definite; comparând planul topografic 1/2000 din anul 1965, cu actualizările ulterioare, ultima în anul 1985, rezultă că nu au existat modificări de lățime ale străzii în dreptul imobilului, str. M., Au fost atașate Deciziile nr. 106 din 11 ianuarie 1964 și din 7 ianuarie 1980. Cu adresa din 01 februarie 2013, Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru a comunicat planurile cadastrale ale zonei din anii 1940, 1955, 1958, 1985-1997, 1989-1990. Planul cadastral din 1940 a fost comunicat și de Serviciul Municipiului București ai Arhivelor Naționale cu adresa din 01 martie 2013. La termenul din 07 februarie 2013, U.A.P. a comunicat că nu deține acte cu privire la schimbarea amplasamentului, eventuale lărgiri sau îngustări privind str. T. Potrivit adresei din 09 aprilie 2013 emisă de Primăria Municipiului București - Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru, str. T. reprezenta înainte și la nivelul anului 1940 zonă C.F.R., în procesul verbal de C.F. din 1940 nefiind marcată ca stradă cu denumire. Cu adresa din 17 mai 2013, Serviciul Municipiului București al Arhivelor Naționale a comunicat și planurile cadastrale, verificat în 1946. Studiind toate documentele depuse la dosar, la data de 04 septembrie 2013, expertul D.C. a întocmit un supliment la raportul de expertiză, indicând două variante de identificare a terenului: 1. prima pornește de la premisa că terenul donat avea dimensiunile conform actului de vânzare din 10 decembrie 1905, aceeași forma geometrică regăsindu-se și în extrasul de plan cadastral al C.F., care însoțește procesul verbal din 4 februarie 1943; 2. a doua pornește de la premisa că anexa nr. 2 la adresa din 01 februarie 2013 reprezintă planul topografic la nivelul anului 1958, astfel că la data încheierii donației Bd. P. era deja amenajat; suprafața donată era la 1 septembrie 1959 de 2.400 mp și dacă în partea de sud limita de proprietate a rămas aceeași de-a lungul timpului, terenul avea la nord ca limita Bd. P. iar la est str. M., pentru a cuprinde suprafața de 2.400 mp, nu se putea extinde decât către vest. VI. Prin raportul de expertiză specialitatea construcții depus la 09 august 2012, expertul S.l. a identificat construcțiile situate pe terenul în litigiu constatând, pe lângă cele două corpuri de clădire menționate în actele vechi de proprietate, și existența unor construcții noi: 1. încăpere cu destinația de fierărie, situată pe frontonul clădirii vechi existente orientat spre str. T. fațadei; 2. aplecătoare, situată pe frontonul clădirii vechi existente orientat spre str. T.; 3. magazie cu structură metalică având dimensiunile de 6 m x 3 m; 4. latrină din cărămidă; 5. depozit din carburanți -construcție din beton armat, semiîngropată. Răspunzând la data de 10 octombrie 2012 la obiectivul suplimentar, a învederat că pentru niciuna din aceste construcții U.A.P. nu a prezentat autorizații de construire, iar construcțiile menționate la pozițiile 1-4 sunt provizorii, construite artizanal, aflate într-o stare tehnică satisfăcătoare sau rea, cu uzură de peste 60%. Potrivit punctului de vedere al expertului specialitatea topografie depus la 7 noiembrie 2012, „aplecătoarea" nu face parte din categoria construcțiilor, fiind doar o bucată de tablă. sprijinită de un stâlp de metal și de peretele construcției C2 (ruină), rară pereți, fără structură de rezistență, fără uși sau ferestre. La data de 21 noiembrie 2012, refăcând raportul de expertiză întrucât intervenientul T.M. nu a fost citat la adresa indicată, expertul S.l. a și poziționat construcțiile pe schița întocmită de expertul D.C. În legătură cu acest al doilea raport, singura nemulțumire a intervenlentului, care a învederat că a primit comunicarea din partea expertului abia la data de 22 noiembrie 2012, a fost aceea că nu au fost evaluate construcțiile în starea de la data preluării, nefiind astfel vătămat. Mai mult decât atât, din anexa la raportul refăcut, care poartă ștampila oficiului poștal, cuprinzând borderoul cu scrisorile recomandate cu confirmare de primire, rezultă că acestea au fost expediate la data de 13 noiembrie 2012, fiind incidente prevederile art. 1141 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., aplicabile mutatis mutandis și reclamantului (intervenientului principal), conform art. 112 alin. (3) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., astfel că în cazul necomunicării unui domiciliu ales în România, comunicările se fac prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poștă a scrisorii ținând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii. 0.1. Asupra excepției nulității cererii de intervenție în interes propriu formulată de către T.M. și T.M., curtea a reținut că cererea depusă la data de 28 august 2007 a fost intitulată „de includere în cauză", iar solicitarea din final de a fi încunoștintati asupra cauzei spre a avea acces la dosar și a-și formula poziția de justițiabili este o consecință a „includerii în cauză" (urmând locuțiunii conjuncționale „drept care")- Prin urmare, calificarea cererii în temeiul ari 84 C. proc. civ. ca fiind una de intervenție principală, dând prioritate voinței interne (reale) a părților, ca principiu general de drept civil, este corectă. în plus, la data de 21 noiembrie 2007, aceștia au solicitat expres aplicarea art. 49 C. proc. civ. Potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ. cererea de intervenție principală trebuie să îmbrace forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. în cauză însă părțile, obiectul, motivele de fapt și drept au fost indicate, este adevărat că indirect, prin trimiterea pe care intervenienții au facut-o, solicitând „includerea în cauză" pe aceeași poziție cu reclamanții, la elementele corespunzătoare menționate în cererea introductivă de instanță Prin urmare, excepția este nefondată. 2. Cu privire la excepția tardivității contestației formulate de contestatorii D.L., T.A., E.A.Ș., B.E., S.P.V., A.C., O.C., O.V. și de intervenienții T.M. și T.M., curtea a avut în vedere că prima chestiune care trebuie lămurită în cauză este aceea a naturii și efectelor juridice ale adresei intitulate „Răspuns", din 20 martie 2007 emisă de intimata U.A.P.R., respectiv dacă constituie sau nu o decizie (sau, după caz, dispoziție motivată) de respingere a notificării, în sensul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Intitulând actul juridic în discuție „răspuns" față de Dispoziția primarului general al. Municipiului București din 14 decembrie 2006, petiția moștenitorilor și completările ulterioare acesteia și arătând că „referitor ia aspectele juridice semnalate în petiții (...), urmează ca acestea să fie soluționate de instanțele judecătorești", unitatea deținătoare și-a exteriorizat, chiar dacă nu în termeni expreși, refuzul de a dispune restituirea bunului care face obiectul notificării. Această interpretare dată manifestării de voință a pârâtei și atitudinii sale se bazează pe faptul că este în mod rezonabil exclus ca singura finalitate a comunicării adresei să fie informarea notificatorilor asupra existenței dreptului de acces la instanță. Ca atare, „răspunsul"' constituie un act juridic de natura celor emise în cadrul procedurii de aplicare a Legii nr. 10/2001. Subsecvent, Curtea a reținut că, potrivit art, 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001: „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită (...) în termen de 30 de zile de la comunicare". Or, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi comunicat persoanelor îndreptățite această dispoziție, de altfel adresată generic „moștenitorilor donatorului V.T." Dintre notificatori, decedaseră între timp T.L.T. și O.A., astfel că mandatul dat în chiar cuprinsul notificării, încetând în condițiile art. 1552 pct. 3 C. civ., ar fi trebuit comunicată moștenitorilor acestora: T.M., B.E., T.P.M., respectiv O.V. și O.C. Dacă totuși dispoziția a fost primită de S.E., cu care se tăcea corespondența, comunicarea nu a fost valabilă în privința reclamanților A.C., O.C. (și pentru acest motiv) și T.A., care prin procura autentificată din 07 decembrie 2005 au revocat mandatul acestuia, aceeași fiind și situația reclamantei E.A.Ș., care s-a adresat în acest sens Primăriei Municipiului București prin cererea înregistrată din 29 noiembrie 2005, în aceeași ipoteză, comunicarea ar fi valabilă în privința reclamantei B.E., care l-a împuternicit să o reprezinte în fața autorităților administrative competente cu procura autentificată din 15 martie 2004 de notar public C.L.S., a reclamantului S.P.V., care l-a împuternicit să îl reprezinte în fața autorităților administrative competente cu procura autentificată din 16 mai 2006 de notar public E.E. și a reclamantelor D.L. și S.E. T., care l-au împuternicit să le reprezinte în fața autorităților administrative competente cu procura autentificată din 05 martie 2007 de notar public H.L. (aceasta din urmă semnase anterior și procura din 07 decembrie 2005). În privința persoanelor cărora nu le-a fost comunicată (valabil) dispoziția, termenul nu a început să curgă, astfel că nici nu se pune problema împlinirii lui până la data formulării contestației, respectiv a intervenției. În ceea ce privește persoanele cărora le-ar fi fost comunicată valabil dispoziția, se constata că în cuprinsul acelorași procuri i-au împuternicit pe ma