ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6226/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3361/2/2011,

pe rolul Curții de Apel București, reclamanții C.V., P.S.C., D.M., T.F., Ș.L.V.,

B.E.A., O.V., T.C., C.C., M.E. și C.G. salariați ai Tribunalului Militar București,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor

Militare, în temeiul art. 7 alin. (4) din Legea nr. 285/2010 au solicitat anularea

Dispoziției nr. 3 din 3 martie 2011 emisă de Ministerul Apărării Naționale - Direcția

Instanțelor Militare prin care a fost respinsă contestația înregistrată sub nr.

J/950 din 03 martie 2011 ca prematur introdusă.

În subsidiar, a solicitat

obligarea pârâților la stabilirea drepturilor salariale prin revenirea la drepturile

salariale anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, precum și la nivelul

anterior aplicării Legii nr. 118/2010 cu privire la compensațiile pentru echipament

și norma de hrană, precum și la plata premiului anual pentru anul 2010 și a sporului

de confidențialitate în cuantum de 15% pentru judecători și personalul auxiliar

de specialitate.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că în temeiul art. 7 Legea nr. 285/2010 au formulat contestația

nr.

J/950

din 03 martie 2011

privind

modul de stabilire a indemnizațiilor lunare de încadrare.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 28 noiembrie 2011, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția

de necompetență materială a Curții de Apel București - secția contencios administrativ

și fiscal, excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a AA București, întrucât

această unitate militară din cadrul ministerului nu are personalitate juridică și

excepția prematurității acțiunii având în vedere că actul prevăzut de lege încă

nu a fost emis.

Prin sentința nr. 70 din

10 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a respins excepțiile necompetenței materiale,

lipsei capacității procesuale de exercițiu și a prematurității ca neîntemeiate și

a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În ceea ce privește

excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal,

precum și excepția prematurității formulării acțiunii s-au reținut următoarele.

Ordonatorul de credite

avea obligația să se pronunțe asupra contestației formulate de reclamanți în termen

de cel mult 30 de zile, iar hotărârea pronunțată putea fi atacată la, secția contencios

administrativ și fiscal, a Curții de Apel București.

Împrejurarea că autoritatea

publică pârâtă nu s-a pronunțat în termenul prevăzut de lege precum și faptul că

autoritatea publică pârâtă nu a emis un act administrativ de stabilire a drepturilor

salariale în cadrul structurilor instanțelor militare, a reținut Curtea că sunt

lipsite de relevanță atâta timp cât reclamanții au luat cunoștință de modul de stabilire

a drepturilor salariale și se consideră vătămați.

În ceea ce privește excepția

lipsei capacității procesuale de exercițiu a AA București, Curtea a constatat că

textul de lege prevede că personalul nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor

salariale poate face contestație la organele de conducere ale ordonatorului de credite,

fără a condiționa această posibilitate de existența personalității juridice.

Cu privire la fondul cauzei,

s-au reținut următoarele.

La data intrării în vigoare

a Legii nr. 118/2010 salariul reclamanților a fost diminuat cu 25% ca urmare a aplicării

prevederilor acestui act normativ.

Dispozițiile legale în

baza cărora a fost adoptată această măsură au fost constatate ca fiind constituționale,

prin Deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010 și nr. 874/2010 ale Curții Constituționale.

Din perspectiva art. 1 din primul

Protocol adițional la C.E.D.O., în lumina jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului

, s-a constatat că salariul, în

principiu, este o valoare patrimonială care intră în câmpul de aplicare al art.

1 din Protocolul nr. 1.

A concluzionat Curtea

că, în ceea ce privește drepturile salariale pretinse de reclamanți pentru perioada

după 01 ianuarie 2011, acestea au fost acordate astfel cum sunt stabilite prin noua

lege cadru de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare

de la 01 ianuarie 2011, respectiv Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul

2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Împotriva sentinței

nr. 70 din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs C.V.

În conformitate cu dispozițiile

art. 303 alin. (1) din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea

de recurs sau înlăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind cel stabilit de

prevederile art. 301 teza 1 din C. proc. civ. și anume 15 zile de la comunicarea

hotărârii.

Din alin. (1) al art.

303 din C. proc. civ. rezultă că termenul de depunere a motivelor de recurs are

întotdeauna aceeași durată cu termenul pentru exercitarea recursului.

Dacă recursul este motivat

separat, motivarea trebuie făcută în același termen în care poate fi exercitată

calea de atac a cauzei.

De vreme ce recurentul

este ținut de obligația motivării recursului într-un anumit termen , el nu va putea

să dezvolte decât motivele de recurs pe care le-a depus în termen, cu excepția motivelor

privitoare la încălcarea unor dispoziții imperative.

Din actele dosarului rezultă

că reclamantul a formulat o simplă declarație de recurs la data de 23 aprilie 2012

motivele de recurs nefiind depuse la dosar.

Dar așa cum prevăd și

dispozițiile art. 303 alin. (2) din C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor

de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut

mai înainte.

Așa fiind, având în vedere

dispozițiile art. 306 alin. (1) din C. proc. civ. și cum nu au fost constatate motive

de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit dispozițiilor

alin. (2) ale aceluiași articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului

declarat de C.V. împotriva Sentinței nr. 70 din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 septembrie 2013.