ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 992/2014

Asupra cauzei de fața, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2807 din 21 martie 2013

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 24074/63/2012 a fost admisă acțiunea

reclamantului E.S.A. având ca obiect drepturi bănești, formulată în

contradictoriu cu pârâta SC C.I. SA; a fost obligată pârâta să plătească

reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009 - 2010 echivalent cu

salariul de bază de încadrare al acestuia din luna decembrie a anilor

respectivi conform art. 30 din CCM la nivel de grup de unități din transportul

feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin actul adițional, precum și ajutorul

material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun 2009 și 2010, Paște 2010 și Ziua

Feroviarului 2010, echivalent fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei I

de salarizare conform art. 71 din CCM la nivel de grup de unități din

transportul feroviar valabil pe anii 2006 - 2008 prelungit prin act adițional,

sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței până la data plății

efective, precum și dobânda legală aferentă acestora calculată de la data

scadenței până la data plății efective, sumele cuvenite urmând a fi calculate

și cu respectarea prevederilor art. 41 alin. (3) lit. a) din CCM unic la nivel

de ramură transporturi valabil pe anii 2008 - 2010.

Prin Decizia civilă nr. 7767 din 4 septembrie

2013 pronunțată în același dosar, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a

admis recursul pârâtei împotriva sentinței sus-menționate, pe care a

modificat-o în sensul respingerii acțiunii.

Împotriva acestei decizii, la data de 2

octombrie 2013, E.S.A. a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova.

În motivare, revizuentul a arătat că decizia

atacată este contradictorie cu o serie de hotărâri pronunțate de aceeași

instanță în cauze similare, respectiv: Decizia nr. 6224 din 6 iunie 2013

pronunțată în Dosar nr. 24751/63/2012; Decizia nr. 6223 din 6 iunie 2013

pronunțată în Dosar nr. 24870/63/2012; Decizia nr. 6225 din 6 iunie 2013

pronunțată în Dosar nr. 24871/63/2012; Decizia nr. 5343 din 21 mai 2013

pronunțată în Dosar nr. 24012/63/2012; Decizia nr. 6226 din 6 iunie 2013

pronunțată în Dosar nr. 25084/63/2012.

Prin Decizia civilă nr. 9237 din 31 octombrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în Dosar nr.

1513/54/2013, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea de revizuire în raport de

excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este

prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său

peremptoriu, Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru

următoarele considerente:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară

de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri

judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele

împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri judecătorești

definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea

raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de

atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie

un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale

care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța

sa.

Motivele de revizuire sunt expres și

limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea

unor condiții specifice.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate",

Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul

legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ

următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive,

hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla

identitate de părți, obiect și cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct.

7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere

situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele

stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu

întârziere a autorității lucrului judecat".

În acest sens, tripla identitate ca și

condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport

de dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia "este lucru judecat

atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe

aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în

aceeași calitate".

Cerințele legale prevăzute de art. 1201 C.

civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuentul apreciază că hotărârea

supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunțate în spețe similare de

către Curtea de Apel Craiova, în cadrul unor litigii în care acesta nu a

figurat în calitate de parte.

Or, textul legal sus-menționat impune ca

judecata să aibă loc "între aceleași părți, făcute de ele sau în contra

lor în aceeași calitate", condiție care nu se regăsește în speța dedusă

judecății, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuentul să fi

participat anterior și să fi obținut soluții contrare celei din hotărârea

supusă revizuirii.

Astfel, în dosarul în care s-a pronunțat

Decizia nr. 6223 din 6 iunie 2013 calitatea de reclamant a avut-o numitul R.N.,

în dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 6224 din 6 iunie 2013 calitatea de

reclamant a avut-o numitul O.G., în dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr.

6225 din 6 iunie 2013 calitatea de reclamant a avut-o numitul D.C., în dosarul

în care s-a pronunțat Decizia nr. 6226 din 6 iunie 2013 calitatea de reclamant

a avut-o numitul G.I., iar în dosarul în care s-a pronunțat Decizia nr. 5343

din 21 mai 2013 calitatea de reclamant a avut-o numita M.C.M..

Rezultă că hotărârile la care revizuentul

face referire în sensul că ar fi potrivnice Deciziei nr. 7767 din 4 septembrie

2013 a Curții de Apel Craiova, reprezintă, în realitate, practică judiciară în

materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluții opuse

celei pronunțate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării

unei cereri de revizuire.

Prin urmare, constatând că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge,

ca nefondată, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de E.S.A. împotriva Deciziei

nr. 7767 din 4 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26

martie 2014.

Procesat

de GGC - CL