ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4745/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au chemat în judecată în calitate de pârâți: Ministerul Apărării Naționale, Direcția Instanțelor Militare, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței:

1.obligarea pârâților ordonatori de credite, Ministerul Apărării Naționale și terțiar, Direcția Instanțelor Militare, să emită ordine de încadrare salarială cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau specialitate și cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015 la zi și în continuare;

2.obligarea la plata către fiecare reclamant a diferențelor salariale rezultate începând cu data de 14.12.2013 și până la emiterea noilor ordine de încadrare salarială;

3.obligarea ordonatorilor de credite pârâți să emită ordinul de încadrare salarială, cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015 la zi.

4.obligarea ordonatorilor de credite pârâți ca la stabilirea salariului, pentru fiecare categorie de personal, să fie avute în vedere salariile procurorilor militari, personalului auxiliar, conex și contractual de la parchetele militare (de pe lângă tribunalele militare) care au salariile plătite de același ordonator de credite, Ministerul Apărării Naționale, și care în legea salarizării sunt prevăzuți așa cum cere art. 3 din O.U.G. nr. 20/2016, așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 43/2016, în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

5.obligarea ordonatorilor de credite pârâți Ministerul Apărării Naționale și Direcția instanțelor Militare să stabilească reclamanților judecători, coeficienții de ierarhizare a funcțiilor la nivelul aplicat procurorilor militari de la Direcția Națională Anticorupție-Serviciul pentru militari, în privința coeficientului de ierarhizare, deoarece, potrivit legii, desfășoară aceeași activitate, respectiv soluționează dosarele cu care sunt sesizați.

7.obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente fiecărei diferențe lunare, calculate de la data scadenței fiecărei diferențe lunare până la data plății efective și integrale, precum și la actualizarea acestor sume cu inflația calculată de la data scadenței fiecărei diferențe lunare până la data plății efective și integrale.

8.obligarea pârâților să pună în executare cele ce se vor dispune prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, sub sancțiunea plății în favoarea fiecărui reclamant a unei penalități de 100 RON/zi de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pe lângă alte diferențe nejustificate de natură salarială pentru exercitarea aceleiași funcții, în aceleași condiții, generate de reglementarea succesivă și necorelată în domeniul salarizării, în cazul judecătorilor persistă o inechitate flagrantă cauzată de existența pentru o parte dintre magistrați, judecători și procurori, a unor indemnizații de încadrare ce includ majorările de 2%, 5% și 11 % acordate prin hotărâri judecătorești definitive și aflate în plată încă din anul 2015.

Prin sentința nr. 579 din data de 13 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins cererea formulată împotriva acestuia ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei Direcția Instanțelor Militare și excepția inadmisibilității, ca neîntemeiate.

A admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Direcția Instanțelor Militare, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare să emită, pentru fiecare reclamant, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 începând cu data de 09.04.2015; a obligat pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Instanțelor Militare să țină seama, la emiterea ordinelor de salarizare, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, procente ce vor fi incluse în indemnizația de încadrare și de valoarea de referință sectorială de 405 RON începând din 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10 % având în vedere Legea nr. 293/2015. A obligat pârâții să acorde reclamanților diferențele salariale rezultate actualizate cu indicele de inflație, precum și a dobânzilor legale calculate de la data exigibilității până la data emiterii noilor ordine de încadrare.

A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În dezvoltarea recursului promovat recurentul-pârât a susținut că în mod greșit a admis instanța de fond, în parte, acțiunea reclamanților și a obligat instituția militară să emită pentru fiecare reclamant ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 începând cu 09.04.2015.

A enunțat recurentul dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dispozițiile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice - lege specială anuală de aplicare în anul 2015 a Legii-cadru nr. 284/2010, invocând Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23 din data de 26.09.2016, obligatorie potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., în susținerea opiniei potrivit căreia, în ansamblul cadrului normativ în vigoare privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu au fost identificate dispoziții potrivit cărora să se poată efectua plata retroactivă a drepturilor solicitate de personalul civil încadrat în funcții publice în unități militare din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

În continuare recurentul-reclamant a făcut trimitere la prevederile art. 2 alin. (3) din Capitolul VIII având denumirea marginală "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora "salarizarea și celelalte drepturi ale personalului civil al Ministerului Apărării Naționale și al Direcției Naționale Anticorupție se asigură de către acestea, potrivit prevederilor prezentei legi și reglementărilor referitoare la drepturile materiale și bănești specifice calității de personal civil al Ministerului Apărării Naționale" și a susținut că pentru salarizarea personalului civil de specialitate din structurile militare ale autorității judecătorești se au în vedere prevederile pct. 3 al Secțiunii a VIII-a din anexa nr. VII a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În final, a evocat dispozițiile art. 74 alin. (3) din anexa VII a Legii-cadru nr. 284/2010, potrivit cărora: "(3) Pentru personalul auxiliar de specialitate și pentru personalul conex militar și civil de la instanțele judecătorești și parchetele militare se aplică în mod corespunzător reglementările specifice personalului din sistemul justiției" și a concluzionat în sensul că funcționarii publici și personalul contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Instanțelor Militare sunt salarizați potrivit anexei nr. 1 Capitolul I lit. c), respectiv Capitolul II lit. a), b) și d) din Legea-cadru nr. 284/2010.

Pentru considerentele expuse, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată la data de 01.07.2019, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală în ceea ce privește constatarea lipsei calității sale procesuale pasive.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de criticile invocate, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în cele ce succed.

În cadrul acestui motiv de nelegalitate recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale a susținut interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, în temeiul cărora a fost obligat să emită pentru fiecare reclamant ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare ale acestora începând cu data de 09.04.2015. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, și este legea specială anuală de aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea pentru anul 2015.

În esență, criticile recurentului-pârât au vizat aplicarea greșită de către instanța de fond a cadrului normativ în vigoare, incident în materia salarizării personalului civil încadrat în funcții publice în structurile centrale din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte reține că instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente în materie, raportat la situația de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat.

Astfel, prima instanță a stabilit în mod corect în ceea ce îi privește pe reclamanți, judecători și personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Militar Timișoara, incidența dispozițiilor Legii nr. 71/2015 începând cu data 09 aprilie 2015, prin care a fost aprobată O.U.G. nr. 83 din 12 decembrie 2014, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 43/2016, precum și a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016 în ceea ce privește luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015.

Ca urmare, sunt nefondate și fără suport probator susținerile invocate de recurent cu privire la stabilirea drepturilor salariale ale funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Instanțelor Militare potrivit anexei nr. 1 Capitolul I lit. c), respectiv Capitolul II lit. a), b) și d) din Legea-cadru nr. 284/2010, pe motiv că personalul civil încadrat în funcții publice în unități militare din cadrul Ministerului Apărării Naționale nu este nominalizat la art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/2014.

Prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015, în vigoare de la data de 9 aprilie 2015, au fost introduse dispozițiile alin. (5

1

) în art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a stabilit că "prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Prin adoptarea acestui act normativ legiuitorul a creat posibilitatea personalului care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, ca urmare a diferențelor salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 284/2010 și a actelor normative ulterioare, să fie salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

La art. 1 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 83/2014 s-a prevăzut menținerea în anul 2015 a salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, a sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare la același nivel cu cel ce acordat pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, iar prin alin. (5

1

), introdus prin Legea nr. 71/2015 la aprobarea acestei ordonanțe de urgență, legiuitorul a introdus o excepție, ca personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

La adoptarea acestui act normativ au fost avute în vedere reglementările legislative anterioare în materia salarizării, întrucât prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri public s-a prevăzut aplicarea etapizată a acesteia, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare. În realitate însă, deși scopul declarat de legiuitor la instituirea acestui sistem unic de salarizare a fost acela de a aduce transparență și previzibilitate în materia salarizării, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, prin fiecare din legile speciale anuale făcându-se trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent.

Astfel, în fiecare an au fost emise acte normative referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Au fost adoptate Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.

Așadar, rațiunea adoptării Legii nr. 71/2015 a constat în eliminarea inechităților și a discrepanțelor în materie de salarizare rezultate din aplicarea acestor acte normative, prin modificările aduse O.U.G. nr. 83/2104, prin introducerea art. 1 alin. (5

1

) prin Legea nr. 71/2015 de aprobare fiind avută în vedere egalizarea indemnizațiilor la nivel maxim.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea cadru nr. 284/2010, aplicarea acesteia urma a se realiza etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.

Totodată, conform art. 11 din Legea cadrul nr. 284/2010, clasele de salarizare și coeficienții de ierarhizare pe baza cărora urmau a se stabili salariile de bază, soldele/salariile de funcție și indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile și alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaționale de funcții bugetare, precum și pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, erau prevăzuți în anexele nr. I-VIII. Clasele de salarizare și coeficienții prevăzuți în anexe pentru funcțiile de execuție corespundeau nivelului minim al fiecărei funcții, la care se adăugau 5 gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă. Tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordau cele 5 gradații, respectiv clasele de salarizare, sunt: gradația 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare față de nivelul minim al fiecărei funcții; gradația 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 1; gradația 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 2; gradația 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 3; gradația 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 4.

Astfel fiind, salariul corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare prevăzute de Legea cadru nr. 284/2010 nu a fost acordat, avansarea în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă realizându-se prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, iar majorarea salariului de bază, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea cadru nr. 284/2010, potrivit căruia "Diferența dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, solda/salariul de funcție, indemnizația lunară de încadrare, utilizându-se rotunjirea la a doua zecimală a coeficienților de ierarhizare aferenți claselor de salarizare".

Dispozițiile alin. (5

1

) al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, introduse prin Legea nr. 71/2015, erau aplicabile personalului care beneficia de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mic decât cele stabilite la nivel maxim pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 09.04.2015.

Prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5

1

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salarizat la același nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice".

S-a reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție că "(...) în acest caz, nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază și sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca și acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare".

În contextul normativ reliefat este evident, contrar susținerilor recurentului-pârât și în acord cu instanța de fond, că aceste prevederi legale sunt aplicabile și reclamanților din cauza pendinte având în vedere că, potrivit art. 74 alin. (3) din Anexa VII a Legii-cadru nr. 284/2010, "Pentru personalul auxiliar de specialitate și pentru personalul conex militar și civil de la instanțele judecătorești și parchetele militare se aplică în mod corespunzător reglementările specifice personalului din sistemul justiției".

Un argument în plus în acest sens îl constituie faptul că în ședința de Plen din data de 23.08.2013, Consiliul Superior al Magistraturii a hotărât că dispozițiile O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015 sunt aplicabile și familiei ocupaționale "Justiție" și a adoptat o hotărâre de principiu prin care a recomandat ordonatorilor de credite ca, în interpretarea acestor dispoziții legale să aibă în vedere principiul de drept menționat în nota de fundamentare a O.U.G. nr. 20/2016 și în cuprinsul art. 3

1

din O.U.G. nr. 57/2015 în sensul eliminării diferențelor salariale existente în sistemul judiciar.

În ceea ce privește valoarea de referință sectorială, Înalta Curte reține că prin O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 673 din 31 august 2016, a fost modificat art. 3

1

alin. (1), și anume "(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Art. 3

1

alin. (1) a fost introdus prin O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015 și prevedea că "Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

La același art. 3

1

, prin O.U.G. nr. 43/2016, după alin. (1), s-au introdus patru noi alineate: (1

1

)-(1

4

): "(1

1

) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. (1

2

) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. (1

3

) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate".

Pentru adoptarea O.U.G. nr. 43/2016 s-a avut în vedere că, de la data aprobării Legii-cadru nr. 284/2010, nu au fost aplicate valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele Legii-cadru, precum și împrejurarea că, potrivit O.U.G. nr. 20/2016, la determinarea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective se iau în considerare doar drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea unor litigii și care produc doar efecte relative neputând fi avute în vedere la stabilirea nivelului de salarizare (maxim) pentru funcții similare, că, în lipsa unui temei legal expres, hotărârile judecătorești nu pot fi aplicate în mod generalizat, la determinarea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective fiind luate în considerare doar drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

În speță, este relevantă Decizia nr. 794/2016 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1029 din 21 decembrie 2016, prin care Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1

1

)-(1

4

) din O.U.G. nr. 57/2015, a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile textului legal amintit, introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, prin care legiuitorul a stabilit că la calculul nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești, întrucât contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizații de încadrare diferite (mai mici) față de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale prin hotărâri judecătorești, generând diferențe în stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare.

În considerentele deciziei amintite instanța de contencios constituțional a reținut că "25. (...) faptul că textul criticat prevede că, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești conduce la concluzia că, deși o parte dintre magistrați și din personalul asimilat au obținut majorarea indemnizației de încadrare, aceasta nu este recunoscută la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", iar cu privire la efectele hotărârilor judecătorești, împrejurarea că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare au aplicabilitate generală și se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, fără aplicabilitate generală, vizând, în fapt, întreaga Familie ocupațională a "Justiției", astfel că aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcții, grad, treaptă, gradație, vechime în muncă și în specialitate.

Totodată, s-a reținut că "26. (...) hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% și respectiv 11% acordate magistraților și personalului asimilat, au aplicabilitate generală și se deosebesc de ipotezele în care, tot prin hotărâre judecătorească, ar fi fost recunoscute anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, fără aplicabilitate generală (cum ar fi, spre exemplu, ipoteza în care o persoană a avut recunoscut sporul de doctorat).

1

alin. (1

2

) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică".

A mai statuat Curtea Constituțională că "37. Pornind de la obligativitatea legiuitorului de a pune de acord dispozițiile de lege constatate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile Constituției, ca o consecință a prezentei decizii de admitere, Curtea constată că, până la adoptarea soluției legislative corespunzătoare, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție, din momentul publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, instituțiile și autoritățile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 16, art. 124 și art. 126, în privința stabilirii "nivelului maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz" al salariului de bază/indemnizației de încadrare, astfel cum a fost constatat prin prezenta decizie".

Așadar, se desprinde concluzia că personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte reține că soluția primei instanțe în sensul obligării pârâtului Ministerul Apărării Naționale să emită pentru fiecare reclamant ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 începând cu data de 09.04.2015, raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, este în concordanță cu cele statuate prin hotărârea de dezlegare a unor chestiuni de drept și cu hotărârea Curții Constituționale amintite.

Apărarea formulată prin motivele de recurs referitoare la faptul că în ansamblul cadrului normativ în vigoare privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu au fost identificate dispoziții potrivit cărora să se poată efectua plata retroactivă a drepturilor solicitate de către reclamanți, nu reprezintă o critică de nelegalitate a sentinței pronunțate, urmând a fi respinsă ca neavenită în raport de dreptul dedus judecății, astfel cum a fost recunoscut de prima instanță, soluția acesteia fiind în concordanță cu prevederile legale incidente în materie.

Totodată, în ceea ce privește soluțiile instanței de fond asupra excepțiilor invocate, relativ la lipsa calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la lipsa capacității procesuale pasive a Direcției Instanțelor Militare și la inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, Înalta Curte urmează să le mențină ca atare, având în vedere că nu au fost formulate critici cu privire la acestea.

Față de toate considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât și, în consecință, va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 579 din 13 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2021.