ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 209/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 209/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 02.03.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. au chemat în judecată pe pârâții Ministrul Justiției, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj solicitând:
- obligarea pârâților de rd. 1-2 la emiterea pentru fiecare dintre reclamanți, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015), a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizației de încadrare, în acord cu art. 1 alin. (5)
1
din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și funcția îndeplinită în cadrul instanței și recalcularea indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)
1
din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015;
- obligarea pârâților de rd. 1-4 la acordarea și plata, începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (5) ind.l din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenței salariale rezultată din aplicarea de procente și aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă/în funcție ulterior datei de 1 ianuarie 2011;
- obligarea pârâților de rd. 1-2 ca la emiterea ordinelor de salarizare să țină cont, în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere a judecătorilor, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date.
1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentința civilă nr. 1106/2017 din 29 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamanților, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită, pentru fiecare reclamant, ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, începând cu 09.04.2015.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 09.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare și a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să țină seama, la emiterea ordinelor de salarizare, de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție avute la data promovării, procente ce vor fi incluse în indemnizația de încadrare.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Justiției, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prin motivele de recurs formulate, Ministerul Justiției a criticat soluția instanței de fond cu privire la faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește plata diferențelor rezultate în urma recalculării indemnizațiilor conform art. 1 alin. (5)
1
din O.U.G. nr. 83/2014.
Astfel, s-a arătat că formularea unor cereri având ca obiect pretenții de ordin bănesc de către personalul instanțelor de judecată nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiției la plata acestor sume numai prin prisma calității de ordonator principal de credite, fiind indicată Decizia nr. 13/2016 pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar, având în vedere argumentele ce urmează:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Justiției, Înalta Curte reține că ministerul are calitate procesuală pasivă întrucât este ordonator principal de credite în ceea ce-i privește pe intimații-reclamanți, iar această calitate trebuie înțeleasă în contextul în care au fost chemate în judecată alături de minister, curtea de apel și tribunalul, autoritățile care asigură plata drepturilor bănești ale intimaților-reclamanți.
În mod evident Ministerul Justiției a fost chemat în judecată în calitatea acestuia de ordonator principal de credite, pentru a se face posibilă plata drepturilor salariale solicitate ordonatorilor secundari.
Pentru aceste considerente, nu poate fi primită teza susținută de recurent, iar indicarea faptului că ulterior pronunțării hotărârii instanței de fond au fost achitate drepturile salariale ale intimaților-reclamanți, fiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare, nu înseamnă altceva decât că Ministerul Justiției a executat hotărârea pronunțată în cauză.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1106/2017 din 29 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.