ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 77/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului a constatat

următoarele:

La data de 28 noiembrie 2014, M.D. a formulat cerere de revizuire a Deciziei

nr. 1205 din 30 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă,

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Prahova, invocând dispozițiile art.

509 pct. 8 C. proc. civ.

În motivare a arătat că prin acțiunea promovată în Dosarul

nr. 7758/105/2011* a invocat dispozițiile art. 16 alin. (1) și (3) din O.G. nr.

8/2007 care statuează în mod explicit că „personalul auxiliar de specialitate

din instanțe și parchete are dreptul la un spor de fidelitate reprezentând 20%

din salariul de bază brut lunar și care trebuie să fie luat în calcul la

stabilirea pensiilor și a celorlalte drepturi de asigurări sociale”.

Întrucât prin sentința civilă nr. 1413 din 17 mai 2013

pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 7758/105/2011*, menținută prin Decizia

nr. 1092 din 6 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești, Casa Județeană de Pensii

Prahova a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare în care să fie

inclus și sporul de fidelitate de 20% din salariul brut lunar, solicitat de

reclamant, aceasta s-a conformat formal, a anulat ultima decizie și a emis o

nouă decizie la data de 4 iulie 2013, identică celei contestate, cu același

cuantum de pensie, invocând că sporul câștigat de reclamant fusese deja

acordat.

Decizia emisă la data de 4 iulie 2013 emisă de Casa

Județeană de Pensii Prahova a fost contestată de reclamant și a făcut obiectul Dosarului

nr. 6229/105/2013 soluționat definitiv de Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr.

1205 din 30 octombrie 2014 (a cărei revizuire se solicită), care a respins

probatoriul reclamantului fără o analiză temeinică și a considerat că suma,

respective sporul a fost plătită, luând în mod eronat și interpretând, fără

temei cele susținute identic de intimată și în primul proces și eludând faptul

că pensia specială, purtătoare de sporuri a fost transformată în pensie civilă.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat,

revizuentul a reiterat faptul că pentru a exista identitate de părți, obiect și

cauză este suficient ca din cuprinsul acțiunii să rezulte că scopul final

urmărit este același în ambele acțiuni. în lumina jurisprudenței s-a statuat,

de altfel că principiul puterii lucrului judecat împiedică contrazicerile

dintre două hotărâri judecătorești, în senul că, drepturile recunoscute unei

părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre,

posterioară, pronunțată într-un alt proces.

Prin urmare, revizuentul a solicitat admiterea cererii

de revizuire, urmând ca instanța să constate existența a două hotărâri

potrivnice și să dispună anularea ultimei decizii, respectiv a deciziei nr. 1205

din 30 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă în Dosarul

nr. 6229/105/2013.

Examinând cererea  de  revizuire  din perspectiva  dispozițiilor

art. 509 pct. 8 C. proc. civ., înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei

hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade

diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi

chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze

și pentru același obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate

fi opus de părțile acelui litigiu.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe

dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite

următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să

fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie

pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și

cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de

lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509

pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului

puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare

diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare

situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare

parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din

situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate

realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul

autorității lucrului judecat.

În speță, contestatorul a îndeplinit funcția de grefier

șef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție, Direcția Națională Anticorupție, iar în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 567/2004 i-a fost stabilită o pensie de serviciu de invaliditate,

fiind constituită din două părți: o parte contributivă și o parte suplimentară,

suportată de la bugetul de stat.

După apariția Legii nr. 119/2010 s-a dispus

recalcularea pensiei de serviciu a contestatorului prin eliminarea părții

contributive din pensie, fiind emisă Decizia nr. 308874 din 13 august 2010, iar

urmare a apariției O.U.G. nr. 1/2011 a fost emisă o nouă decizie de pensie pe

numele contestatorului, prin revizuirea celei anterioare, fiind emisă Decizia nr.

308874 din 21 iulie 2011.

Astfel, litigiul soluționat prin decizia nr. 1092 din 6

mai 2014 la Curtea de Apel Ploiești, a avut ca obiect contestația formulată de

M.D. prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 308874 din data de 21 iulie

2011 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Prahova și menținerea în plată

a deciziei cu același număr din data de 13 august 2010.

În motivarea acestei decizii, s-a reținut că,

contestatorul nu mai poate beneficia de pensia de serviciu însă, atâta timp cât

decizia din data de 21 iulie 2011 nu conține în baza de calcul sporul de

fidelitate prevăzut de art. 16 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 8/2007, drept de

care acesta beneficiază începând cu data de 19 august 2010 - data recalculării

pensiei - s-a respins recursul intimatei, rămânând în sarcina acesteia

obligația stabilită prin sentință de a emite o nouă decizie sensul celor

arătate.

În executarea acestei hotărâri, intimata Casa Județeană

de Pensii Prahova a emis decizia nr. 308874 din 4 iulie 2013 prin care i s-a

stabilit contestatorului o pensie care a fost calculată prin raportare la toate

veniturile de natură salarială pe care acesta Ie-a încasat, inclusiv sporul de

fidelitate, începând cu data de 19 august 2010.

Prin urmare, litigiul soluționat prin Decizia nr. 1205

din 30 octombrie 2014 a avut ca obiect contestația formulată de M.D. prin care

a solicitat anularea deciziei de pensionare revizuite nr. 308874 din 4 iulie

2013 emisă de aceeași intimată.

În pronunțarea acestei decizii, s-a arătat că nu au

fost nesocotite dispozițiile executorii ale sentinței civile nr. 1413 din 17

mai 2013 a Tribunalului Prahova, precum și faptul că la stabilirea cuantumului

pensiei cuvenite contestatorului s-au luat în considerare contribuțiile la

bugetul asigurărilor sociale de stat plătite de angajator și asigurat, potrivit

art. 48 din Legea nr. 263/2010, ce rezultă din adeverința din 12 noiembrie

2009, întocmită pe baza declarațiilor angajatorului care a inclus în baza de

calcul respectivele contribuții și sporul de fidelitate încasat de contestator.

Rezultă că, în speță, cauzele soluționate prin

hotărârile invocate a fi potrivnice deciziei a cărei revizuire s-a solicitat

sunt numai similare ca părți și cauză neexistând identitate de obiect.

În prima decizie, obiectul acțiunii l-a constituit

recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului în temeiul Legii nr. 119/2010,

potrivit principiului contributivității, constatându-se că nu mai beneficiază

de pensia de serviciu, însă reținându-se că nu a fost inclus în baza de calcul

sporul de fidelitate.

În cea de-a doua decizie obiectul acțiunii l-a

constituit recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului având în

vedere art. 21 din Anexa la O.U.G. nr. 59/2001 coroborat cu art. 48 din Legea nr.

263/2010 și art. 16 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 8/2007.

Prin Decizia nr. 308874 din 4 iulie 2013 emisă de

intimata Casa Județeană de Pensii, dreptul de pensie al contestatorului a fost

recalculat, potrivit principiului contributivității la bugetul asigurărilor

sociale de stat plătite de angajator și asigurat, incluzându-se în baza de

calcul și sporul de fidelitate.

În consecință, este adevărat că prin decizia atacată

drepturile de pensie stabilite sunt egale cu acelea din decizia anulată prin

hotărâre judecătorească definitivă, însă acesta este rezultatul modificărilor

legislative intervenite în domeniul pensiilor speciale, fiind la latitudinea

statului edictarea unor astfel de măsuri, și nu consecința pronunțării unor

soluții contradictorii de către instanțele judecătorești.

Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept

arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condițiile prevăzute

de dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință,

cererea de revizuire va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul M.D.

împotriva Deciziei nr. 1205 din 30 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția

I civilă.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 15 ianuarie

2015.