ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 77/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 77/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului a constatat următoarele: La data de 28 noiembrie 2014, M.D. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1205 din 30 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Prahova, invocând dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. În motivare a arătat că prin acțiunea promovată în Dosarul nr. 7758/105/2011* a invocat dispozițiile art. 16 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 8/2007 care statuează în mod explicit că „personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchete are dreptul la un spor de fidelitate reprezentând 20% din salariul de bază brut lunar și care trebuie să fie luat în calcul la stabilirea pensiilor și a celorlalte drepturi de asigurări sociale”.
Întrucât prin sentința civilă nr. 1413 din 17 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 7758/105/2011*, menținută prin Decizia nr. 1092 din 6 mai 2014 a Curții de Apel Ploiești, Casa Județeană de Pensii Prahova a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare în care să fie inclus și sporul de fidelitate de 20% din salariul brut lunar, solicitat de reclamant, aceasta s-a conformat formal, a anulat ultima decizie și a emis o nouă decizie la data de 4 iulie 2013, identică celei contestate, cu același cuantum de pensie, invocând că sporul câștigat de reclamant fusese deja acordat.
Decizia emisă la data de 4 iulie 2013 emisă de Casa Județeană de Pensii Prahova a fost contestată de reclamant și a făcut obiectul Dosarului nr. 6229/105/2013 soluționat definitiv de Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 1205 din 30 octombrie 2014 (a cărei revizuire se solicită), care a respins probatoriul reclamantului fără o analiză temeinică și a considerat că suma, respective sporul a fost plătită, luând în mod eronat și interpretând, fără temei cele susținute identic de intimată și în primul proces și eludând faptul că pensia specială, purtătoare de sporuri a fost transformată în pensie civilă. Referitor la excepția autorității de lucru judecat, revizuentul a reiterat faptul că pentru a exista identitate de părți, obiect și cauză este suficient ca din cuprinsul acțiunii să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.
în lumina jurisprudenței s-a statuat, de altfel că principiul puterii lucrului judecat împiedică contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în senul că, drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre, posterioară, pronunțată într-un alt proces. Prin urmare, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, urmând ca instanța să constate existența a două hotărâri potrivnice și să dispună anularea ultimei decizii, respectiv a deciziei nr. 1205 din 30 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă în Dosarul nr. 6229/105/2013. Examinând cererea de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc.
civ., înalta Curte a reținut următoarele: Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Conform art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părțile acelui litigiu. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc.
civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. În speță, contestatorul a îndeplinit funcția de grefier șef serviciu în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, iar în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 567/2004 i-a fost stabilită o pensie de serviciu de invaliditate, fiind constituită din două părți: o parte contributivă și o parte suplimentară, suportată de la bugetul de stat.
După apariția Legii nr. 119/2010 s-a dispus recalcularea pensiei de serviciu a contestatorului prin eliminarea părții contributive din pensie, fiind emisă Decizia nr. 308874 din 13 august 2010, iar urmare a apariției O.U.G. nr. 1/2011 a fost emisă o nouă decizie de pensie pe numele contestatorului, prin revizuirea celei anterioare, fiind emisă Decizia nr. 308874 din 21 iulie 2011. Astfel, litigiul soluționat prin decizia nr. 1092 din 6 mai 2014 la Curtea de Apel Ploiești, a avut ca obiect contestația formulată de M.D.
prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 308874 din data de 21 iulie 2011 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Prahova și menținerea în plată a deciziei cu același număr din data de 13 august 2010. În motivarea acestei decizii, s-a reținut că, contestatorul nu mai poate beneficia de pensia de serviciu însă, atâta timp cât decizia din data de 21 iulie 2011 nu conține în baza de calcul sporul de fidelitate prevăzut de art. 16 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 8/2007, drept de care acesta beneficiază începând cu data de 19 august 2010 - data recalculării pensiei - s-a respins recursul intimatei, rămânând în sarcina acesteia obligația stabilită prin sentință de a emite o nouă decizie sensul celor arătate.
În executarea acestei hotărâri, intimata Casa Județeană de Pensii Prahova a emis decizia nr. 308874 din 4 iulie 2013 prin care i s-a stabilit contestatorului o pensie care a fost calculată prin raportare la toate veniturile de natură salarială pe care acesta Ie-a încasat, inclusiv sporul de fidelitate, începând cu data de 19 august 2010. Prin urmare, litigiul soluționat prin Decizia nr. 1205 din 30 octombrie 2014 a avut ca obiect contestația formulată de M.D. prin care a solicitat anularea deciziei de pensionare revizuite nr. 308874 din 4 iulie 2013 emisă de aceeași intimată.
În pronunțarea acestei decizii, s-a arătat că nu au fost nesocotite dispozițiile executorii ale sentinței civile nr. 1413 din 17 mai 2013 a Tribunalului Prahova, precum și faptul că la stabilirea cuantumului pensiei cuvenite contestatorului s-au luat în considerare contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat plătite de angajator și asigurat, potrivit art. 48 din Legea nr. 263/2010, ce rezultă din adeverința din 12 noiembrie 2009, întocmită pe baza declarațiilor angajatorului care a inclus în baza de calcul respectivele contribuții și sporul de fidelitate încasat de contestator. Rezultă că, în speță, cauzele soluționate prin hotărârile invocate a fi potrivnice deciziei a cărei revizuire s-a solicitat sunt numai similare ca părți și cauză neexistând identitate de obiect.
În prima decizie, obiectul acțiunii l-a constituit recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului în temeiul Legii nr. 119/2010, potrivit principiului contributivității, constatându-se că nu mai beneficiază de pensia de serviciu, însă reținându-se că nu a fost inclus în baza de calcul sporul de fidelitate. În cea de-a doua decizie obiectul acțiunii l-a constituit recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului având în vedere art. 21 din Anexa la O.U.G. nr. 59/2001 coroborat cu art. 48 din Legea nr. 263/2010 și art. 16 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 8/2007. Prin Decizia nr. 308874 din 4 iulie 2013 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii, dreptul de pensie al contestatorului a fost recalculat, potrivit principiului contributivității la bugetul asigurărilor sociale de stat plătite de angajator și asigurat, incluzându-se în baza de calcul și sporul de fidelitate.
În consecință, este adevărat că prin decizia atacată drepturile de pensie stabilite sunt egale cu acelea din decizia anulată prin hotărâre judecătorească definitivă, însă acesta este rezultatul modificărilor legislative intervenite în domeniul pensiilor speciale, fiind la latitudinea statului edictarea unor astfel de măsuri, și nu consecința pronunțării unor soluții contradictorii de către instanțele judecătorești. Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condițiile prevăzute de dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, cererea de revizuire va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul M.D. împotriva Deciziei nr. 1205 din 30 noiembrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Cu recurs. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.