ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3540/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3540/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova sub nr. 7647/105/2011, contestatoarea A.V. a chemat în

judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii Prahova pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se anuleze decizia nr. 286028 din 18 iulie 2011, emisă de

Casa Județeană de Pensii Prahova, privind revizuirea pensiei în baza

dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011 și obligarea intimatei să mențină în plată

pensia de serviciu instituită prin decizia nr. 286028 din 20 februarie 2010 și

menținută prin decizia nr. 286028 din 14 iulie 2011, ultima fiind emisă în baza

sentinței civile nr. 1448 din 24 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova;

obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia stabilită prin decizia nr.

286028 din 20 februarie 2010 și cea stabilită prin decizia nr. 286028 din 18

iulie 2011 începând cu 01 septembrie 2010, actualizată cu indicele de inflație

la data plății efective, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de

judecată.

Tribunalul Prahova, secția

I civilă, prin sentința nr. 949 din 6 februarie 2012 a admis contestația, în sensul

că a anulat decizia de revizuire a pensiei nr. 286028 din 18 iulie 2011, a dispus

menținerea în plată a deciziei nr. 286028 din 14 iulie 2011 și a obligat intimata

să plătească contestatoarei diferența între pensia avută anterior și cea aflată

în plată, începând cu data de 01 august 2011, actualizată cu indicele de inflație

de la data scadenței fiecărei sume la data plății efective, cu 500 RON cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia nr.

286028 din 25 februarie 2010 emisă de intimată în baza Legii nr. 567/2004 s-a stabilit

pentru contestatoare o pensie de serviciu în cuantum de 5.240 RON ca urmare a activității

desfășurate în funcția de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești,

respectiv grefier.

În baza Legii nr. 119/2010

și a H.G. nr. 737/2010 intimata a procedat la recalcularea pensiei de serviciu și

a emis deciziile nr. 286028 din 19 august 2010, nr. 286028 din 20 februarie 2010,

nr. 286028 din 10 decembrie 2010 și nr. 286028 din 09 februarie 2011 (prin care

i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1.249 RON lunar), anulate

prin sentința civilă nr. 1448 din 24 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova,

irevocabilă prin decizia nr. 166 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești,

iar prin decizia nr. 286028 din 14 iulie 2011 a fost reluată în plată pensia de

serviciu conform Legii nr. 567/2004.

Prin decizia nr.

286028 din 18 iulie 2011 emisă de Casa Județeană de Pensii Prahova s-a dispus din

nou revizuirea pensiei în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2011, contestatoarea

primind o pensie diminuată în cuantum de 1.249 RON.

Instanța a apreciat că

transformarea din nou a pensiei de serviciu în pensie de asigurări sociale și reducerea

în acest fel a cuantumului pensiei contestatoarei în temeiul disp. art. 1 lit.

c) din Legea nr. 119/2010, la care fac trimitere prevederile art. 1 din O.U.G.

nr. 59/2011, încalcă nu numai prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului,

art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, cât și principiul securității raporturilor

juridice.

Prin adoptarea Legii

nr. 119/2010 și aplicarea acesteia, ca și a O.U.G. nr. 59/2011, au fost încălcate

în mod vădit atât reglementările și jurisprudența în aplicarea acestora prin Convenția

Europeană a Drepturilor Omului cât și ordinea legală internă și internațională,

fiind contrare și jurisprudenței interne raportate la reglementările impuse de prevederile

legii fundamentale și ale altor dispoziții legale.

În speță, prin diminuarea

cuantumului pensiei contestatoarei de către intimată în proporție de circa 60%,

se impune concluzia că într-adevăr i-a fost afectată substanța dreptului său la

pensie, prin aplicarea directă a principiului contributivității, contrar prevederilor

Convenției și a jurisprudenței sale.

Intervenția statului de

a suprima pensiile de serviciu, inclusiv prin recalcularea acestora numai în raport

de principiul contributivității cu reducerea considerabilă a cuantumului, reprezintă

în mod incontestabil o ingerință în exercițiul unui drept legal dobândit, cu încălcarea

vădită a jurisprudenței C.E.D.O.

Totodată, a statuat Tribunalul,

intimata, în aplicarea Legii nr. 119/2010, a încălcat și unele dispoziții constituționale

și legale interne.

Dreptul la pensia de serviciu

s-a născut în baza unui regim profesional public de securitate socială instituită

prin legea internă, în speță Legea nr. 567/2004, distinct de dreptul la pensie din

sistemul general, fiind astfel o pensie derogativă de la dreptul comun în materie.

Acest drept la pensie

de serviciu, reglementat și pentru personalul auxiliar al instanțelor și parchetelor,

respectiv pentru grefieri, cum s-a statuat și prin decizia Curții Constituționale

nr. 20/2000, nu reprezintă un privilegiu și nu constituie o discriminare la adresa

personalului din sistemul public general, drept care are o justificare obiectivă

și rațională, fiind o compensație pentru inconvenientele generate pentru acest personal,

privind riscuri, restricții, interdicții și incompatibilitate pentru persoanele

respective care nu pot desfășura activități remunerate, comerciale sau alte asemenea,

aducătoare de venituri licite.

Această pensie de serviciu

nu se confundă și nu se suprapune cu pensia de drept comun, fapt de altfel reținut

chiar și prin decizia Curții Constituționale prin decizia nr. 973/2010.

Dreptul la pensie al contestatoarei

a fost instituit în baza Legii nr. 567/2004, astfel că suprimarea efectivă a acesteia

prin Legea nr. 119/2010 și recalcularea pensiei în baza altor principii, au dus

la încălcarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut în mod expres

de art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia legea civilă nu poate dispune

pentru trecut, conform principiului „tempus regit actum”, relevat și în art. 1

C. civ., potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.

Nu în ultimul rând, problematica

litigioasă în discuție, s-a statuat printr-o considerabilă opinie majoritară că

măsurile dispuse în baza Legii nr. 119/2010 sunt nelegale, astfel că au fost admise

contestațiile și au fost anulate deciziile emise de recalculare a pensiilor și suprimarea

pensiilor de serviciu, opinii care, chiar dacă nu constituie izvor formal de drept,

sunt de natură a contribui la modul de soluționare a problematicii în discuție.

Reducerea pensiei odată

cu transformarea ei în pensie de asigurări sociale și imposibilitatea contestatoarei

de a-și mai recupera sumele de bani rezultate din diferența dintre pensia de serviciu

anterioară și pensia de serviciu de asigurări sociale au dus la ruperea, în defavoarea

acesteia, a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și

cerințele interesului general.

Mai mult, prin emiterea

unei noi decizii în baza O.U.G. nr. 59/2011, fără a se avea în vedere o hotărâre

judecătorească definitivă, a fost anulată executarea acesteia care a rămas fără

efect, fiind încălcat astfel principiul securității raporturilor juridice.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii Prahova, invocând disp.

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului,

intimata a arătat, în esență, că decizia de pensie contestată are ca temei legal

un act normativ, care îndeplinește toate condițiile de valabilitate și a fost supusă

controlului constituționalității, iar în aceste condiții, admiterea acțiunii ar

echivala cu încălcarea deciziei Curții Constituționale nr. 873 din 25 iunie 2010.

Contestatoarea A.V., a

invocat excepția puterii lucrului judecat, constând în aceea că, prin emiterea deciziei

de revizuire a pensiei s-a adus atingere unor drepturi stabilite printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă. În contestația formulată conform Legii nr. 119/2010,

prin sentința civilă nr. 1448 din 24 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova

au fost cenzurate și au trecut în puterea lucrului judecat vocația sa la pensia

de serviciu și nelegalitatea măsurii desființării pensiei de serviciu, în timp ce

decizia emisă în baza O.U.G. nr. 59/2011 nu face altceva decât să restabilească

același cuantum redus al pensiei ca și cel stabilit potrivit Legii nr. 119/2010.

Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă, prin decizia nr. 205 din 24 ianuarie 2013 a admis recursul intimatei

Casa județeană de pensii Prahova, a modificat sentința civilă nr. 949 din 6 februarie

2012 iar, pe fond a respins contestația privind anularea deciziei nr. 286028 din

18 iulie 2011 emisă de intimată.

Curtea a constatat că

în cauză nu poate fi reținută puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.

1448 din 24 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, irevocabilă prin decizia

civilă nr. 166 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, aceasta în raport

de considerentele Deciziei nr. 215 din 13 martie 2012 a Curții Constituționale,

obligatorii pentru instanțe, prin care s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate

a prevederilor O.U.G. nr. 59/2011.

Curtea Constituțională

a constatat că scopul ordonanței de urgență criticate a fost reglementarea unor

proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor

de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivității, dând posibilitatea

persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor

realizate pe parcursul întregii activități profesionale, sub imperiul procedurii

reglementate prin Legea nr. 119/2010, să depună aceste documente la casele teritoriale

de pensii în vederea revizuirii.

Prin urmare, actul normativ

criticat nu conține prevederi legale al căror conținut normativ explicit sau implicit

să determine suspendarea cursului judecății sau executarea hotărârilor judecătorești

definitive și irevocabile, în privința anumitor cauze determinate, așa cum susțin

autorii excepției.

Curtea a constatat că

O.U.G. nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă

și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie

cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul

pensiilor, cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin H.G.

nr. 737/2010, în acest sens fiind dispozițiile art. 3 din ordonanța de urgență criticată.

Dacă Legea nr. 119/2010

constituie reglementarea de drept substanțial prin care pensiile de serviciu au

fost transformate în pensii contributive, O.U.G. nr. 59/2011 reprezintă prevederea

legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării

pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul

situațiilor categoriilor socio-profesionale în cauză.

Prin urmare, față de aceste

considerente obligatorii, Curea de Apel a reținut că în cauză nu este operantă excepția

puterii de lucru judecat.

Pe fondul cauzei, Curtea

a apreciat că hotărârea atacată este greșită.

Prin decizia nr. 871 din

25 iunie 2010, publicată în M. Of. al României, partea I nr. 433 din 28 iunie 2010,

Curtea Constituțională a statuat că pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic

diferit în raport de pensiile acordate în sistemul public de pensii.

Având în vedere condiționarea

posibilității statului de a acorda pensiile speciale în raport de elemente variabile,

așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale

statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se plătesc,

precum și caracterul succesiv al prestațiilor, dobândirea dreptului la pensia specială

nu poate fi considerată ca instituind o obligație pe termen nelimitat a statului

de a recunoaște acest drept, singurul drept câștigat reprezentându-l doar prestațiile

deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări, și asupra cărora

legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15

alin. (2) din Constituție.

În ce privește încălcarea

art. 20 din Constituție, în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al

Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acesta

prevede că „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor

sale”.

Noțiunea de „bun” utilizată

de acest text are o semnificație autonomă, putându-se considera că pensia este un

bun care intră sub protecția acestui text.

Având în vedere, însă,

cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă,

adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există

resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără

afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.

Contestatoarea nu a fost

lipsită de beneficiul social, reducerea cuantumului pensiei respectând raportul

de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite, astfel încât să

nu fie obligată să suporte o sarcină excesivă, disproporționată, care să excedeze

marjei de apreciere a statului în reglementarea politicii sociale. Ca atare, dreptul

contestatoarei de a primi pensie din regimul de asigurări sociale nu a fost atins

în esența sa, pentru a se opina asupra încălcării dreptului de proprietate ocrotit

de art. 1 din Protocolul nr. 1.

De asemenea în decizia

pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat

pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin Deciziile nr.

871 și 873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare că „instanțele

judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate

sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile

în litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit”.

Nu în ultimul rând, s-a

reținut că reducerea pensiilor, deși substanțială,constituia o modalitate de a integra

aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000 pentru

a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie.

Curtea Europeană s-a pronunțat

la data de 17 februarie 2012 în cauzele conexate A.M.F. ș.a. contra României și

a respins ca inadmisibile plângerile reclamantelor, foste grefiere, întemeiate pe

dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 14 din C.E.D.O., reținând că pensia

datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale,

plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată

de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral

de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate

de personal auxiliar al instanțelor.

Împotriva acestei decizii

reclamanta A.V. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

În motivare a arătat că

această decizie este contrară sentinței civile nr. 1448 din 24 iunie 2011 a Tribunalului

Prahova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 166 din 18 ianuarie 2012 a Curții de

Apel Ploiești, prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat că potrivit legii

speciale este îndreptățită la o pensie de serviciu în cuantumul stabilit prin decizia

aflată în plată la data adoptării Legii nr. 119/2010.

O.U.G. nr. 59/2011 nu

face altceva decât să interpreteze dispozițiile Legii nr. 119/2010, fiind același

act normativ, pir care au fost desființate pensiile de serviciu stabilite prin legea

specială, numai că în Legea nr. 119/2010 s-a folosit termenul de recalculare, iar

prin O.U.G. nr. 59/2011 termenul de revizuire, finalitatea, însă, fiind aceeași,

respectiv revenirea la pensia calculată potrivit Legii nr. 119/2010.

Prin sentința civilă

nr. 949 din 6 februarie 2012 Tribunalul Prahova a admis contestația reclamantei,

a anulat decizia de revizuire a pensiei recalculate și a menținut pensia de serviciu.

Revizuenta - reclamantă

susține că, de vreme ce, aceeași problemă dedusă judecății într-un litigiu dintre

aceleași părți a fost soluționată irevocabil, acest aspect a dobândit putere de

lucru judecat și, în mod corect, trebuie avut în vedere de instanța sesizată ulterior,

Curtea de Apel Pitești neținând seama de hotărârile pronunțate în contestația formulată

potrivit Legii nr. 119/2010.

La termenul de judecată

din data de 9 septembrie 2013 Înalta Curte, învestită cu cererea de revizuire, a

pus în discuția părților în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc.

civ. admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva invocării în cel de al

doilea proces al autorității de lucru judecat a primei hotărâri, impuse de dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Examinând admisibilitatea

cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., chestiune

asupra căreia a rămas în pronunțare în ședința publică din 9 septembrie 2013, Înalta

Curte reține următoarele:

Revizuirea, fiind o cale

extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă

interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în

condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Rațiunea reglementării

revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găsește în necesitatea

de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele

au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză

și aceleași părți.

Prin urmare, instanța

competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei

hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată

cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat și, în caz afirmativ, procedează

la anularea ultimei hotărâri.

Prin intermediul acestui

motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorității de lucru judecat

(care interzice realizarea unei noi judecăți, în condiții de identitate de părți,

obiect, cauză), cât și cel pozitiv (care presupune că aspectul litigios dezlegat

pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăți ulterioare).

Deci, posibilitatea de

a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată și de împrejurarea

ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau,

chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra obiecțiilor

în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția

puterii de lucru judecat.

Aceasta deoarece, prin

reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare

a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se

existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive

nu se pot concilia.

Analizând cererea de revizuire

formulată de reclamanta A.V., din perspectiva invocării în cel de al doilea proces

al autorității de lucru judecat a primei hotărâri, Înalta Curte constată că nu este

incident motivul de retractare prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

Așa cum s-a arătat anterior,

una dintre condițiile de admisibilitate este aceea ca în cel de-al doilea proces

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată,

instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Dacă instanța sesizată cu cea de-a

doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărarea nu

mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de

lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni.

În litigiul finalizat

prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Pitești, analizând

recursul formulat de intimata Casa județeană de Pensii Prahova, a cercetat autoritatea

de lucru judecat a problemelor de drept dezlegate prin decizia nr. 166 din 18

ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care sentința civilă

nr. 1448 din 24 iunie 2011 a Tribunalului Prahova a rămas irevocabilă.

Curtea de Apel Pitești

a statuat cu privire la această chestiune că în cauză nu poate fi reținută puterea

de lucru judecat, în raport de considerentele deciziei nr. 215 din 13 martie 2012

a Curții Constituționale, obligatorii pentru instanțe, prin care s-a respins, ca

neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2011.

Curtea Constituțională

a constatat că scopul ordonanței de urgență criticate a fost reglementarea unor

proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor

de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivității. Totodată, a reținut

că dacă Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substanțial prin care

pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive, O.U.G. nr. 59/2011

reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează

procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând

cont de specificul situațiilor categoriilor socio-profesionale în cauză.

Așadar, în cel de-al doilea

litigiu a fost analizată autoritatea de lucru judecat a deciziei invocate, astfel

încât reclamanta în cauză nu o mai poate reitera pe calea revizuirii, pentru că

se opune principiul autorității lucrului judecat, care garantează respectarea principiului

securității raporturilor juridice, în mod expres consacrat, atât în doctrina și

practica judiciară a instanțelor naționale, cât și în jurisprudența europeană, motiv

pentru care revizuirea apare ca inadmisibilă și din această perspectivă.

Așa fiind, pentru considerentele

de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condițiile

de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, pe

cale de consecință, cererea de revizuire nu este admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuenta A.V. împotriva deciziei civile nr.

205 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 9 septembrie 2013.