ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3245/2014

Asupra recursului de față, constată, următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și de contencios administrativ fiscal, sub nr. 5472 din 14 noiembrie 2012, reclamantul D.I.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată să revizuiască decizia de pensie nr. 135023, aplicarea prevederilor art. 160 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010, și recuperarea drepturilor aplicate anterior emiteri deciziei statuate de O.U.G. nr. 100/2008 : precum și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și neacordată și cea efectiv acordată începând cu anul 2008 și respectiv 01 ianuarie 2011, pană la data plății pensiei rezultate prin revizuire.

Prin sentința civilă nr. 5 din 15 ianuarie 2013, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să revizuiască drepturile de pensie ale reclamantului stabilite prin decizia nr. 1.35023 din 28 iunie 2010, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008 începând cu data de 14 noiembrie 2009 și să acorde reclamantului diferența între punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 și cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 01 ianuarie 2011, la zi, precum și la plata către reclamant a diferențelor drepturilor de pensie rezultate în urma recalculării, actualizate cu indicele de inflație la data plății și a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Teleorman solicitând casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului. Prin decizia nr. 2395R din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă și în consecință, a fost modificată în tot sentința recurată, în sensul respingerii cererii reclamantului, ca neîntemeiată. Împotriva deciziei pronunțate în recurs, reclamantul D.I.I., a formulat un nou recurs înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 29 iulie 2014. Prin recurs, invocând dispozițiile art. 107 alin. (1) și (2) și 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii, recurentul a solicitat, în esență, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte, la termenul din 20 noiembrie 2014, a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționa la, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ. Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Întrucât hotărârea ce face obiectul recursului cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță de recurs, recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.l.I. împotriva deciziei nr. 2395R din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2014.