ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1598/2019

Ședința publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata la data de 20.08.2015 pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2015, contestatorul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii 11.949/20-07-2015 a Casei Naționale de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, solicitând: anularea Hotărârii 11.949/20-07-2015, emisă de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații; anularea deciziilor de pensionare 142655 din 30 martie 2014 și din 30 iulie 2014 privind acordarea pensiei anticipate emisă de Casa Locală de Pensii Câmpina; valorificarea ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă a întregii perioade cuprinsă între 01-03-1976 și 04-01-1991 (14 ani, 10 luni și 4 zile); obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii în care să se ia în calcul perioada cuprinsă între 01-03-1976 - 04-01-1991 în funcția de lucrător topo ca lucrată în grupa a II-a de muncă.

La data de 23.06.2016 contestatorul A. a depus la dosarul cauzei precizare și completare a cererii de chemare în judecată, prin care a învederat că solicită și anularea deciziei de pensionare 142655/31-03-2016 ce a fost emisă de Casa Locală de Pensii Câmpina, după introducerea cererii ce formează obiectul prezentului dosar și completarea cererii în sensul obligării pârâtei Casa Județeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii în care să se ia în calcul pe lângă perioada cuprinsă între anii 01.03.1976 - 04.01.1991 în funcția de lucrător topo ca lucrată în grupa a II-a de muncă, și a indemnizațiilor lunare în valută așa cum sunt menționate în certificatul 2061/19-11-2015 eliberat de S.C. B. S.A.. București prin lichidator judiciar C. și D. S.R.L. depozitara arhivei, în baza sentinței civile 1665/10-06-2015 în dosarul x/2014

Prin sentința civilă nr. 2703 din 03.10.2016, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei procedurii prealabile față de decizia nr. 142655/31.03.2016 invocată de pârâtă CJP Prahova prin întâmpinare și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul A..

Prin decizia nr. 720 din 29 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 2703 pronunțată la 3 octombrie 2016 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Prahova; a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în parte acțiunea precizată și completată.

A dispus anularea Hotărârii 11949/20.07.2015 emisă de Casa Națională de Pensii Publice și a deciziei nr. 142655/31.03.2016 emisă de Casa Locală de Pensii Câmpina și a dispus valorificarea ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă a perioadelor 24.10.1979 - 15.07.1981 și 5.05.1985 - 3.01.1991 și luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual și a drepturilor salariale din perioadele 24.10.1979 - 15.07.1981 și 5.05.1985 - 3.01.1991, precizate în certificatul nr. x din 19 nov. 2015 eliberat de S.C. D. S.R.L..

A obligat C.J.P. Prahova la emiterea unei noi decizii de pensie prin care să ia în calcul perioadele cuprinse între 24.10.1979 - 15.07.1981 și 5.05.1985 - 3.01.1991 ca fiind lucrate de reclamant în grupa a II-a de muncă și indemnizația în valută primită de acesta în perioadele 24.10.1979 - 15.07.1981 și 5.05.1985 - 3.01.1991 conform certificatului nr. 2060/19 nov. 2015 al S.C. D. S.R.L..

A menținut restul dispozițiilor sentinței privind respingerea excepției lipsei procedurii prealabile față de decizia nr. 142655/31.03.2016, invocată de C.J.P. Prahova prin întâmpinare.

A respins ca neîntemeiată solicitarea apelantului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea transmisă la 29.01.2018 (conform plicului atașat la fila14 din dosarul tribunalului) și înregistrată la 31.01.2018 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2018, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimatele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Prahova, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de pensionare nr. 142655/09-06-2017 emisă de Casa Locală de Pensii Prahova și să se stabilească dacă, sumele în valută (echivalent RON) primite la locul de muncă pe șantiere în străinătate pentru care s-a constatat că au fost achitate contribuțiile CAS 15% și pensie suplimentară sunt salarii, adică sume contributive la care se calculează drepturile de pensie, cum susține contestatorul, sau sporuri cum le-a valorificat pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, la recalcularea pensiei, obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii în care să ia în calcul sumele în valută (echivalent RON) cumulate cu indemnizațiile primite în țară, nu tratate diferit ca sporuri.

A solicitat totodată ca drepturile de pensie să fie acordate începând cu data de 01.12.2015, dată de la care a arătat că ar fi trebuit calculată corect pensia.

Prin sentința civilă nr. 1977 din 15.06.2018 Tribunalul Prahova a respins cererea, ca neîntemeiată, și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul A..

Prin decizia nr. 1160 din 16 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 1977 pronunțată la 15 iunie 2018 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Prahova.

Prin cererea de revizuire transmisă cu plic la data de 10 mai 2019 (conform plicului atașat la fila27 din dosarul de revizuire) și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019, revizuentul a arătat că înțelege să formuleze, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere de revizuire a sentinței civile nr. 1977/15.05.2018 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2018, solicitând admiterea cererii de revizuire și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea în tot a hotărârii supusă revizuirii.

În fapt, revizuentul a arătat că în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat decizia civilă nr. 720 din 29.03.2017 prin care, potrivit principiului contributivității s-a statuat cu autoritate de lucru judecat:,,..și luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual și a drepturilor salariale din perioadele 24.10.1979-15,07.1981 și 5.05.1985-3.01.1991, precizate în certificatul nr. x din 19 nov. 2015 eliberat de S.C. D.. S.R.L. ". S-a mai reținut că pentru aceste sume au fost achitate contribuțiile de 15%.

Revizuentul a arătat că, ulterior, având în vedere faptul că prin decizia de recalculare a pensiei au fost denaturate în esența lor dispozițiile deciziei civile nr. 720 din 29.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, a formulat contestație împotriva deciziei de recalculare, contestație care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018

In această cauză, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 1977 din 15.06.2018 prin care a respins ca neîntemeiată contestația, hotărâre care a rămas definitivă prin respingerea apelului (decizia nr. 1160 din 16 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă).

Revizuentul a apreciat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că prin decizia civilă nr. 720 din 29.03.2017 s-a statuat, cu putere de lucru judecat, faptul că indemnizația în valută - echivalent RON - trebuie luată în calcul la stabilirea drepturilor la pensie ca sumă contributivă, cumulată cu indemnizația în RON primită în țară motivat de faptul că pentru ambele sume au fost achitate contribuțiile de 15%.

Prin cea de a doua hotărâre (care face obiectul prezentei revizuiri) a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, în sensul că instanța a respins contestația formulată împotriva deciziei emisă de pârâtă de recalculare a pensiei în aplicarea (denaturată) a Deciziei nr. 720 din 29.03.2017.

Revizuentul a susținut că, practic, prin contestația formulată împotriva deciziei de recalculare a pensiei a solicitat obligarea pârâtelor la respectarea în tot a deciziei civile nr. 720 din 29.03.2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015, prin care pârâtele au fost obligate să ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie perioadele lucrate pe șantiere în străinătate în grupa a II-a de muncă, precum și a drepturilor salariale precizate în certificatul nr. x din 19-11-2015 eliberat de S.C. D. S.R.L., unde se preciza că unitatea a calculat și virat cotele CAS de 15%, ceea ce înseamnă că potrivit principiului contributivității la calculul drepturilor de pensie indemnizația primită în străinătate la locul de muncă trebuia să o cumuleze cu indemnizația primită în țară, nu să o valorifice ca spor.

În aplicarea deciziei civile nr. 720/2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Casa Județeană de Pensii Prahova a luat în calcul grupa a II-a de muncă, dar indemnizația în valută (echivalent RON) a valorificat-o ca spor, nu ca sumă contributivă, schimbând esențial cele dispuse de Curtea de Apel Ploiești cu putere de lucru judecat.

Revizuentul a apreciat că este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege, respectiv: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii - atât decizia civilă nr. 720 din 29.03.2017, cât și sentința civilă nr. 1977 din 15.06.2018 sunt hotărâri definitive; totodată, acestea sunt contradictorii, în condițiile în care prin hotărârea supusă revizuirii a fost nesocotită autoritatea de lucru judecat statuată de prima hotărâre; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să existe triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză, astfel părțile sunt aceleași, obiectul este pretenția/dreptul de a i se calcula revizuentului în mod corect drepturile la pensie raportat la valorile pentru care au fost achitate contribuțiile CAS de 15% (cele două indemnizații cumulate), iar cauza cererii de chemare în judecată o reprezintă aplicarea corectă a dispozițiilor legale privind principiul contributivității; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite - Decizia civilă nr. 720 din 29.03.2017 a fost pronunțată în dosar nr. x/2017, iar sentința civilă nr. 1977 din 15.06.2018 a fost pronunțată în dosarul nr. x/2018; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, în cadrul dosarului nr. x/2018 prin concluziile scrise și orale, a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, dar instanța a omis să se pronunțe asupra acesteia, cum de altfel, nici nu a motivat la obiect soluția, s-a referit la alte aspecte străine raportului juridic dedus judecății și cu aplicarea greșită a legii; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În continuare, revizuentul a prezentat problema de drept soluționată, în opinia acestuia, cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Atfel, a susținut că, în perioadele cât revizuentul fost detașat la șantiere de construcții în străinătate, conform legislației în vigoare, acesta primea în țară o indemnizație în RON (2.880 RON) pentru întreținerea familiei și la locul de muncă o indemnizație în valută (185$ = 2125 echivalent RON). Pentru ambele sume au fost achitate contribuțiile CAS de 15% si pensia suplimentară.

Inițial, pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, a luat în calcul pentru stabilirea drepturilor de pensie, doar indemnizația în RON primită în țară, refuzând valorificarea indemnizației în valută.

Prin Decizia 720/2017 Curtea de Apel Ploiești a dispus luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual și a drepturilor salariale din perioadele lucrate în străinătate, în motivarea deciziei, s-a reținut de prima instanță că pentru ambele indemnizații au fost achitate cotele CAS de 15% și pensia suplimentară și este firesc ca o parte din această contribuție să îi revină la recalcularea pensiei. Rezultă că ambele sunt sume contributive, soluție intrată sub autoritatea de lucru judecat, s-a mai arătat.

Revizuentul a susținut că interesul promovării prezentei cereri de revizuire constă în înlăturarea posibilității pârâtei Casa Județeană de Pensii Prahova de a invoca pe viitor puterea de lucru judecat a sentinței 1977/2018 în viitoarele încercări de a o determina să aplice corect cele dispuse prin decizia 720/2017.

Pentru aceste considerente, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire formulată împotriva sentinței civile nr. 1977/15.05.2018 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2018 și, pe cale de consecință, să se dispună, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea în tot a acesteia.

În ședința publică din 3 octombrie 2019, întrebat fiind dacă partea pe care o reprezintă înțelege să declare calea de atac a revizuirii împotriva sentinței de la fond sau a deciziei din apel, apărătorul revizuentului A. a precizat că se solicită revizuirea deciziei pronunțate în apel.

Se constată că decizia din apel poartă nr. 1160 și a fost pronunțată la 16 aprilie 2019 de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1160 din 16 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431 din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părțile acelui litigiu.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința expresă și neîndoielnică a legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect și cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Or, în speță, se constată că hotărârile pretins potrivnice, deși au fost pronunțate în dosare diferite, nu au avut același obiect și, ca atare, contrarietatea hotărârilor poate fi analizată numai dacă sunt îndeplinite condițiile anterior menționate.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune.

Astfel, în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă litigiul dintre părți a purtat asupra cererii formulate, la data de 20.08.2015, precizate și completate, la data de 23.06.2016, de contestatorul A. prin care acesta a solicitat anularea Hotărârii 11.949/20-07-2015, emisă de Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații; anularea deciziilor de pensionare 142655 din 30 martie 2014 și din 30 iulie 2014 privind acordarea pensiei anticipate emisă de Casa Locală de Pensii Câmpina; valorificarea ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă a întregii perioade cuprinsă între 01-03-1976 și 04-01-1991 (14 ani, 10 luni și 4 zile); obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii în care să se ia în calcul perioada cuprinsă între 01-03-1976 - 04-01-1991 în funcția de lucrător topo ca lucrată în grupa a II-a de muncă; precum și anularea deciziei de pensionare 142655/31-03-2016 ce a fost emisă de Casa Locală de Pensii Câmpina, după introducerea cererii ce formează obiectul prezentului dosar; obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii în care să se ia în calcul pe lângă perioada cuprinsă între anii 01.03.1976 - 04.01.1991 în funcția de lucrător topo ca lucrată în grupa a II-a de muncă, și a indemnizațiilor lunare în valută așa cum sunt menționate în certificatul 2061/19-11-2015 eliberat de S.C. B. S.A.. București prin lichidator judiciar C. și D. S.R.L.

În dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă litigiul dintre părți a purtat asupra cererii formulate la 29.01.2018, de contestatorul A. prin care acesta a solicitat anularea Deciziei de pensionare nr. 142655/09-06-2017 emisă de Casa Locală de Pensii Prahova și să se stabilească dacă, sumele în valută (echivalent RON) primite la locul de muncă pe șantiere în străinătate pentru care s-a constatat că au fost achitate contribuțiile CAS 15% și pensie suplimentară sunt salarii, adică sume contributive la care se calculează drepturile de pensie, cum susține contestatorul, sau sporuri cum le-a valorificat pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, la recalcularea pensiei, obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii în care să ia în calcul sumele în valută (echivalent RON) cumulate cu indemnizațiile primite în țară, nu tratate diferit ca sporuri; a solicitat totodată ca drepturile de pensie să fie acordate începând cu data de 01.12.2015, dată de la care a arătat că ar fi trebuit calculată corect pensia.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenția concretă a contestatorului dedusă judecății, în speță anularea unor decizii de pensionare diferite.

Rezultă, față de cele sus expuse, că nu există identitate de obiect între cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2015 și cererea de chemare în judecată ce a constituit obiectul dosarului nr. x/2018, în condițiile în care se contestă decizii de pensionare diferite.

Contrar susținerilor revizuentului, în speță nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., lipsa identității de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiții impuse de evocatul text normativ.

Așa fiind, având în vedere lipsa de identitate cu privire la obiectul cererilor, constatând a nu fi întrunită condiția existenței triplei identități, în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1160 din 16 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2019.