ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 139/2020

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19.09.2018 pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A. și Casa Județeană de Pensii Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu luarea în considerare a veniturilor prevăzute în adeverința nr. x/10.06.2013, emisă de S.C. B. S.A., dar și a veniturilor suplimentare, conform orelor suplimentare efectuate, inclusiv în timpul nopții, pe întreaga perioadă de activitate, cuprinsă între 07.01.1964 și 29.06.1993.

Prin sentința civilă nr. 39/11.01.2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. B. S.A., invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepțiile lipsei procedurii prealabile și inadmisibilității, invocate de Casa Județeană de Pensii Prahova pe calea întâmpinării și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.

Împotriva sentinței primei instanțe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1374/14.05.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanțelor competente.

În motivare, a arătat că decizia atacată este nelegală și netemeinică, întrucât a făcut dovada atât a efectuării orelor suplimentare și a veniturilor obținute pentru acestea, cât și a realizării procedurii prealabile prevăzute la art. 149 și 150 din Legea nr. 263/2010.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 29.08.2019, intimata Casa Județeană de Pensii Prahova a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

La 09.09.2019, recurenta a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

La 13.12.2019, recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Pe de altă parte, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Așadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ce privește anumite categorii de litigii, în care sunt incluse și cele vizând asigurările sociale.

În speță, reclamanta A. a învestit Tribunalul Prahova la data de 19.09.2018 cu un conflict de asigurări sociale, iar decizia atacată a fost pronunțată la 14.05.2019.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1374/14.05.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2020.