ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1704/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă la 13.02.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa Județeană de Pensii Prahova, Trustul Mecanizare București - Uzina de Reparații Ploiești, S.C. B. S.R.L., Întreprinderea de Transport Ploiești și T.C.M. Prahova, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova să dispună emiterea unei decizii prin care să impună recalcularea orelor suplimentare prestate peste programul de muncă de 8 ore.

Prin sentința civilă nr. 1903/08.06.2018, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Trustul de Mecanizare București - Uzina de Reparații Ploiești și S.C. B. S.R.L., invocată din oficiu și a respins acțiunea în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință, a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova prin întâmpinare și a respins cererea formulată împotriva acestei pârâte, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2506/05.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Contestația în anulare declarată împotriva acestei decizii, în temeiul art. 503 pct. 2 C. proc. civ. a fost anulată prin decizia nr. 611/06.03.2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă reținând că a fost declarată peste termenul prevăzut de lege, hotărârea pronunțată având caracter definitiv, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat o cerere de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2583/24.10.2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și a respins ca inadmisibilă revizuirea, reținând că hotărârea atacată cu revizuire nu evocă fondul; conform mențiunii inserate în dispozitiv și art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea este definitivă.

Împotriva deciziei pronunțate în revizuire, A. a declarat recurs, în motivarea căruia a susținut că în mod nelegal a admis instanța excepția inadmisibilității, în condițiile în care s-au depus toate actele, reprezentând înscrisuri noi, dar și că excepția nulității contestației în anulare nu este întemeiată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ.

La 06.04.2020, intimata Casa Județeană de Pensii Prahova a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, arătând că recursul promovat este admisibil, conform art. 488 C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 2583/24.10.2019, prin care Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 611/06.03.2019, prin care aceeași instanță a anulat o contestație în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2506/05.11.2018, pronunțată de aceeași curte de apel în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1903/08.06.2018 a Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În speță, hotărârea atacată cu revizuire a fost pronunțată într-o contestație în anulare.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Decizia împotriva căreia a fost declarată contestația în anulare este o hotărâre definitivă, fiind pronunțată într-un litigiu vizând asigurările sociale, materie în care împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel, iar hotărârile curților de apel, precum și cele ale tribunalelor neatacate cu apel sunt definitive, potrivit art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010. De altfel, art. 483 alin. (2) C. proc. civ., prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (. . . . . . . . . .) privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Așadar, cum hotărârea împotriva căreia a fost declarată contestația în anulare este una definitivă și hotărârea pronunțată în soluționarea contestației în anulare este definitivă.

Așa fiind, față de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., nici decizia pronunțată în revizuire nu este supusă recursului.

Altfel spus, raportat la textul de lege mai-sus citat, decizia nr. 2583/24.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, împotriva căreia a fost declarat recursul nu este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, întrucât nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat revizuirea nu era supusă, la rândul său, acestei căi de atac.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2583/24.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2020.