ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1317/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1317/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Sesizarea instanței de fond

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel București, reclamantele SC T.A. SRL și SC T.R. SRL Târgu-Mureș

au solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Concurenței, anularea deciziei din

27 decembrie 2011, exonerarea de la plata amenzii aplicate de pârât în baza acestei

decizii, în subsidiar, reducerea amenzii aplicate de Consiliul Concurenței și, pe

cale accesorie, să se constate încălcarea dreptului la apărare de către pârât prin

îngrădirea accesului la informațiile esențiale privind încriminarea presupuselor

fapte anticoncurențiale, respectiv prin declararea „secret” a înscrisurilor ce privesc

declarațiile incriminatoare, decizia contestată bazându-se pe aceste documente care

nu i-au fost dezvăluite, cu nesocotirea cazului H. soluționat de tribunalul de primă

instanță și constatarea lipsei calității de contravenient a reclamantelor.

Soluția instanței de recurs

Prin sentința civilă

nr. 4045 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă, în parte, cererea

reclamantelor, s-a dispus anularea parțială a deciziei nr. 96/2011 cu privire la

cuantumul amenzilor aplicate, în sensul că a fost redusă amenda aplicată SC

T.A. SRL la nivelul de 122.219 RON și amenda aplicată SC T.R. SRL la nivelul de

1.217 RON, iar în rest a fost respinsă acțiunea reclamantelor ca neîntemeiată.

Pentru a motiva această

soluție, instanța de fond a reținut că în temeiul Ordinului nr. 300/2008 s-a dispus

efectuarea unei investigații pe piața serviciilor de transport auto în regim de

taxi din municipiul Târgu-Mureș, cu privire la posibila încălcare a prevederilor

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, de către agenții economici implicați

în activitatea de taximetrie, investigația fiind finalizată prin încheierea raportului

depus la dosarul cauzei și emiterea deciziei de sancționare din 27 decembrie 2011.

Prin actele anterior menționate,

inspectorii de concurență au reținut că întreprinderile verificate au realizat o

practică anticoncurențială, constând în stabilirea concertată a tarifelor de transport

persoane în regim de taxi, restricționând concurența prin fixarea unor tarife unice

pe piața serviciului de transport persoane în regim de taxi din municipiul Târgu-Mureș.

Pentru a concluziona astfel,

inspectorii de concurență au constatat că în zilele de 5, 6, 7 martie 2007, operatorii

de pe piața de taximetrie din municipiul Târgu-Mureș reprezentând dispeceratele

SC T.A. SRL, SC R.T. SRL, SC S.I. SRL, SC C.T. SRL, SC T.B. SRL, SC T.C. SRL, SC

T.R. SRL, SC V.T. SRL au solicitat prin comenzi scrise societăților de service modificarea

tarifelor în aparatele de taxat.

Solicitările părților

implicate au vizat un număr de 614 taximetre dispecerizate, reprezentând 84,92%

din totalul de 723 autorizații stabilite de către autoritatea locală în conformitate

cu prevederile hotărârii Consiliului Local din 6 aprilie 2006.

În aceleași zile, societățile

de servisare SC B.T. SRL Târgu-Mureș și SC P.C. SRL Târgu-Mureș au emis facturi

către părțile implicate, pentru contravaloarea serviciului de modificare a tarifelor

în taximetre.

Începând cu datele menționate,

în cadrul dispeceratelor SC T.A. SRL, SC R.T. SRL, SC S.I. SRL, SC C.T. SRL, SC

T.B. SRL, SC T.C. SRL, SC T.R. SRL și SC V.T. SRL s-a procedat la modificarea efectivă

a tarifelor, fiind stabilit un tarif de distanță la valoarea comună de 1,50 RON/km,

un tarif de pornire la valoarea comună de 1,50 RON, un tarif de staționare de 15,00

RON/oră, un tarif de distanță pe timp de noapte de 1,70 RON/km și un tarif de exterior

de 2,00 RON/km.

Aceleași tarife au fost

practicate și în perioada următoare, până la 31 iulie 2010 de către șase din societățile

anterior menționate, printre care și societățile reclamante în cauza de față.

S-a subliniat că SC

T.R. SRL nu a comandat în nume propriu modificarea tarifelor pentru transportatorii

taxi pentru care prestează serviciile de dispecerat, având însă același comportament

pe piață ca și cel al dispeceratului SC T.A. SRL, având același administrator. SC

T.R. SRL are încheiat un contract de prestări servicii și dispecerizare cu SC

T.A. SRL, asigurând serviciul de dispecerat pentru această societate. În acest context,

inspectorii de concurență au concluzionat că modificarea tarifelor pentru autoturismele

dispecerizate de SC T.R. SRL a fost comandată de SC T.A. SRL.

Așadar, situația de fapt

avut în vedere de inspectorii de concurență vizează:

- stabilirea unui tarif

unitar de către toate cele 8 societăți comerciale menționate în raportul investigației;

- stabilirea acestui tarif

prin aceeași modalitate, respectiv comanda adresată de societățile în discuție societăților

de servisare SC P.C. SRL și SC B.T. SRL, în sensul modificării tarifelor la un nivel

unitar;

- stabilirea acestui tarif

în intervalul 5-7 martie 2007.

Reclamantele nu au contestat

această situație de fapt, dovedită de altfel prin înscrisurile depuse la dosarul

cauzei de către Consiliul Concurenței, respectiv comenzile și facturile privind

contravaloarea serviciului de modificare a tarifelor existente pe aparatele de taxat

ale autoturismelor dispecerizate de societățile verificate, ci au afirmat că stabilirea

unui tarif unitar pentru activitatea de transport persoane în regim de taxi nu constituie

rezultatul unei înțelegeri și nici o practică interzisă prin dispozițiile Legii

nr. 21/1996, afirmație susținută prin raportare la motivele prezentate în cererea

de chemare în judecată.

În ceea ce privește existența

unei înțelegeri între societățile reclamante și celelalte societăți investigate,

curtea a constatat că o atare împrejurare rezultă fără dubiu din probatoriul administrat

în cauză.

Astfel, pe lângă dovada

stabilirii unui tarif unic, măsură realizată prin setarea aparatelor de taxat în

perioada 5-7 martie 2007, conform celor mai sus arătate, declarațiile obținute de

inspectorii de concurență vin să sublinieze intenția societăților verificate, în

sensul practicării unui tarif unic la nivelul municipiului Târgu-Mureș.

În acest sens, existența

unei înțelegeri cu privire la stabilirea unui preț unitar este atestată și prin

declarațiile reprezentanților societăților investigate. Conform declarațiilor date

cu prilejul întocmirii procesului-verbal din 2008, reprezentantul SC P. SRL a arătat

că persoanele juridice și fizice care sunt afiliate la Camera Județeană a Taximetriștilor

practică tarife unice și că a avut amenințări și presiuni pentru a crește tarifele

la nivelul unic practicat de către ceilalți operatori.

În aceeași ordine de idei,

conducătorul auto D.V., angajat la SC N.P. SRL arată că în perioada martie 2007-septembrie

2008 a participat la două sau trei ședințe organizate de Camera Taximetriștilor

Târgu-Mureș, ședințe în care au fost luate în discuție și stabilite tarifele practicate

de toți taximetriștii din Târgu-Mureș.

Existența acestei înțelegeri

rezultă și din declarațiile administratorilor SC T.B. SRL și SC S.I. SRL, conform

cărora tariful de zi-1,5 RON/km și cel de noapte-1,7 RON/km este practicat de toate

firmele, cu excepția SC P. SRL, tarife ce se stabilesc în cadrul unui colectiv de

conducere, fără a fi fundamentate din punct de vedere economic ci pe ideea alinierii

la tarifele practicate de către ceilalți actori de pe piață.

În același sens, prin

adresa din 2008 administratorul unei societăți investigate comunică autorității

pârâte faptul că tarifele pentru activitatea de taximetrie se stabilesc de către

Camera Taximetriștilor și este comunicată prin firma de dispecerizare, care organizează

prezentarea la societatea de servisare.

Evident că în cursul investigației

au fost prezentate de către administratorii celorlalte societăți puncte de vedere

diametral opuse, în sensul că majorarea tarifelor aferente activității de taximetrie

s-a realizat din considerente economice, în esență ca urmare a majorării costurilor

de exploatare a parcurilor auto, majorării salariilor angajaților, etc., însă atare

împrejurări, susceptibile să justifice o majorare a tarifului, nu explică adoptarea

tarifului unic de către toate societățile investigate și sancționate de Consiliul

Concurenței.

În acest context, curtea

a constatat că lipsa dovezilor directe cu privire la existența unei înțelegeri de

stabilirea unui preț unitar pentru serviciile de taximetrie este suplinită de celelalte

dovezi administrate în cursul investigației, respectiv comenzile transmise societăților

de servisare în perioada 5-7 martie 2007, în vederea modificării tarifelor practicate

de operatorii de transport în regim taxi la nivelul unic, modificarea efectivă a

tarifelor, probată prin facturile emise de societățile de servisare și practicarea

acestui tarif unic, dovedită prin rapoartele fiscale depuse la dosarul cauzei.

În aceeași ordine de idei,

așa cum s-a subliniat anterior, curtea a menționat că justificările furnizate de

societățile reclamante în prezenta cauză cu privire la tariful stabilit în perioada

5-7 martie 2007 nu sunt plauzibile, întrucât o atare împrejurare ar presupune ca

toți operatorii economici implicați să fi realizat în medie aceleași nivele ale

costurilor, fapt imposibil.

Cu referire la legislația

aplicabilă cauzei, în mod greșit apreciază reclamantele că Legea nr. 38/2003 a permis

în mod constant practicarea unor prețuri unitare.

Într-adevăr, dispozițiile

art. 13 coroborate cu art. 49 lit. c) din Legea nr. 38/2003, forma în vigoare până

la data adoptării Legii nr. 265/2007, recunoșteau autorității locale dreptul de

a interveni în stabilirea tarifelor de ruinare (minime) sau excesive (maxime), fără

ca aceasta să presupună, ab initio, dreptul agenților economici de a opta pentru

un alt tarif unitar decât cel minimal sau maximal, însă începând cu data intrării

în vigoare a Legii nr. 265/2007, dispozițiile Legii nr. 38/2003 care permiteau autorității

locale stabilirea unui tarif minim au fost eliminate.

Or, societățile investigate,

între care și reclamantele au continuat practicarea tarifului unic, convenit în

perioada 5-7 martie 2007 până în 31 iulie 2010, astfel că referirea la forma inițială

a Legii nr. 38/2003 este irelevantă, cât timp comportamentul anticoncurențial a

continuat și după modificarea acestei legi.

În egală măsură, afirmația

reclamantelor potrivit căreia nu exista obligația de fundamentare a tarifelor până

la apariția Legii nr. 265/2007 nu a fost considerată relevantă în cauză, întrucât

o atare obligație exista sub imperiul Legii nr. 21/1996 și de o atare fundamentare

chiar s-au prevalat reclamantele, susținând că majorarea tarifelor a fost justificată

de creșterea costurilor de exploatare.

Chiar reclamantele au

arătat în cuprinsul acțiunii lor că stabilirea unui tarif unic nu îndreptățește

Consiliul Concurenței să concluzioneze că a existat o înțelegere cu privire la acest

tarif cât timp nu sunt înlăturate orice alte suspiciuni de cauze posibile, fapt

ce mută discuția exact pe tărâmul modului de fundamentare a acestor tarife.

În ceea ce privește apărarea

reclamantelor, potrivit căreia în calitatea lor de dispeceri nu aveau posibilitatea

de a impune tarifele aferente activității de taximetrie, curtea a constatat că tariful

unic reținut în decizia contestată a fost stabilit de către societățile de dispecerizare,

între care și societățile reclamante, fapt ce rezultă din probatoriul analizat anterior

(comenzile de modificare a aparatelor de taxat în sensul operării unui tarif unic).

S-a apreciat că este irelevantă

cota de piață a celor două societăți reclamante, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 8 din Legea

nr. 21/1996, prevederile art. 5 nu se aplică în cazul agenților economici sau grupărilor

de agenți economici la care cifra de afaceri pentru exercițiul financiar precedent

recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurențiale

nu depășește un plafon stabilit anual de către Consiliul Concurenței și:

- cota de piață totală

a agenților economici implicați în înțelegerea, decizia asociației de agenți economici

sau practica concertată nu depășește 5% pe nici una dintre piețele relevante afectate,

în cazul înțelegerilor, deciziilor luate de asociațiile de agenți economici sau

practicilor concertate dintre agenții economici concurenți; sau

- cota de piață a fiecărui

agent economic implicat în înțelegerea, decizia asociației de agenți economici sau

practica concertată nu depășește 10% pe nici una dintre piețele relevante afectate,

în cazul înțelegerilor, deciziilor luate de asociațiile de agenți economici sau

practicilor concertate dintre agenții economici care nu sunt concurenți.

Însă, în conformitate

cu prevederile alin. (2) al art. 8 limitele prevăzute la alin. (1) nu sunt aplicabile

practicilor anticoncurențiale interzise prin prevederile art. 5, atunci când acestea

privesc prețuri, tarife, acorduri de partajare a pieței sau licitații.

În ceea ce privește pretinsa

încălcare a dreptului la apărare al reclamantelor, prin îngrădirea accesului la

informațiile confidențiale, s-a observat că, deși reclamantele aveau posibilitatea

formulării unei cereri de consultare a documentelor confidențiale, în condițiile

art. 44 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, nu au uzat de această posibilitate.

Având în vedere considerentele

anterior menționate curtea a constatat că în mod întemeiat a reținut Consiliul Concurenței

în sarcina societăților reclamante săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, constând în înțelegerea convenită cu SC

R.T. SRL, SC S.I. SRL, SC C.T. SRL, SC T.B. SRL, SC T.C. SRL și SC V.T. SRL, cu

privire la stabilirea tarifului unitar pentru serviciile de transport în regim de

taxi, utilizat de operatorii dispecerizați, urmată de practicarea acestui preț respectiv

tariful unic de distanță la valoarea de 1,50 RON/km; tariful unic de pornire la

valoarea de 1,50 RON; tariful unic de staționare la valoarea de 15,00 RON/oră; tariful

unic de distanță pe timp de noapte la valoarea de 1,70 RON/km și tariful unic de

exterior la valoarea de 2,00 RON/km.

În ceea ce privește individualizarea

sancțiunilor aplicate, curtea a constatat întemeiată acțiunea reclamantelor pentru

următoarele considerente:

Conform art. 51 alin.

(1) din Legea nr. 21/1996, încălcarea art. 5 alin. (1) din lege se sancționează

cu amendă de la 0,5% până la 10% din cifra de afaceri totală realizată de întreprinderile

implicate în anul anterior sancționării.

La individualizarea sancțiunilor

consiliul a avut în vedere instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor

pentru contravențiile prevăzute de art. 51 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată,

cu completările și modificările ulterioare, puse în aplicare prin Ordinul președintelui

consiliului concurentei nr. 420/2010, publicat în M. Of. nr. 638/10.09.2010.

Faptele săvârșite de reclamante

au fost calificate ca fiind fapte de gravitate mare, astfel că pârâta a aplicat

procentul de 4% din cifra de afaceri, conform Capitolului IIB pct. 3 lit. c) din

Instrucțiuni.

Având în vedere că practica

concertată reținută în sarcina reclamantelor s-a desfășurat pe o perioadă medie

(3 ani), Consiliul a aplicat o creștere de 30% asupra cuantumului de 4%, astfel

că nivelul de bază devine 5,20%.

Pentru continuarea încălcării

după declanșarea procedurii, Consiliul Concurenței a reținut pentru ambele reclamante

circumstanța agravantă în procent de 10% din nivelul de bază.

Pentru SC T.A. SRL, Consiliul

a reținut circumstanța atenuantă pentru comportament anticoncurențial încurajat

de legislația existentă, aplicând o reducere de 10% din nivelul de bază, astfel

că în mod corect a fost aplicată reclamantei SC T.A. SRL amenda în procent de 5,20%

din cifra de afaceri.

Pentru SC T.R. SRL, Consiliul

a reținut atât circumstanța atenuantă pentru comportament anticoncurențial încurajat

de legislația existentă cât și pentru participarea redusă la practica concertată,

aplicând așadar o reducere de 20%, astfel că și în cazul acestei societăți amenda

în procent de 4,68% este corect stabilită.

Însă, Consiliul Concurenței

a procedat greșit, aplicând reclamantelor sancțiunea amenzii raportată la cifra

de afaceri, fără a lua în considerare sumele datorate cu titlu de obligații fiscale

de către cele două societăți reclamante, respectiv 158.465 RON SC T.A. SRL și 9.079

RON SC T.R. SRL, fiind de menționat că în conformitate cu dispozițiile Legii

nr. 21/1996, cifra de afaceri vizată în art. 8 și art. 14 este suma veniturilor

realizate din vânzările de produse și/sau din prestările de servicii realizate de

agentul economic în cursul ultimului exercițiu financiar, din care se scad sumele

datorate cu titlu de obligații fiscale și valoarea contabilizată a exporturilor

efectuate direct sau prin mandatar.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamantele SC T.A. SRL și SC T.R. SRL, precum și pârâtul Consiliul

Concurenței.

I. În recursul declarat

de reclamantele SC T.A. SRL și SC T.R. SRL, după o scurtă prezentare a situației

de fapt și a criticilor de nelegalitate a deciziei emise de Consiliul Concurenței,

s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor critici de nelegalitate,

fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat

la art. 261

1

pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond

nu s-ar fi pronunțat asupra:

- solicitării de a analiza

incidența dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, respectiv că taximetria

era un sector economic unde concurența era exclusă sau substanțial restrânsă prin

efectul legii;

- criticilor privind lipsa

dovezilor directe și nu a motivat de ce respinge apărarea în raport de decizia Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 1358 din 5 martie 2007 sau în raport de jurisprudența

europeană reprezentată prin cazurile T-36/91 ICI și T-30/91 și nu a motivat de ce

nu se aplică în speța de față situația dată de spețele indicate sub aspectul „paralelismului

atitudinii”;

- criticilor privind micșorarea

nejustificată a pieței relevante și la limitarea acesteia în mod neîntemeiat și

fără explicații efective numai la piața dispeceratelor taxi;

- criticilor privind aplicarea

în mod discriminatoriu și tendențios a sancțiunilor stabilite, restrânse în mod

nejustificat la activitatea de dispecerat taxi.

S-a apreciat că absența

motivării din cuprinsul unei hotărâri judecătorești are semnificația necercetării

fondului cauzei și atrage casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la instanța

de fond.

Al doilea motiv de recurs

este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că sentința este lipsită

de temei legal sau cu aplicarea greșită a legii.

În privința acestui motiv,

recurenta a arătat că:

- deși s-a reținut că

SC T.R. SRL nu a comandat în nume propriu modificarea de tarife, instanța de fond

nu motivează în baza cărui temei legal conchide ca această contestatoare merită

a fi sancționată în mod nejustificat, pe baza unică a comportamentului similar ca

cel al SC T.A. SRL, adoptând argumentele folosite și de pârâtă atât în conținutul

deciziei, cât și în apărările aduse de aceasta în judecata cauzei;

- instanța de fond a aplicat

un temei de drept greșit în ceea ce privește momentul stabilirii acestor tarife,

respectiv perioada 5-7 martie 2007, deoarece nu exista la acel moment în legea specială

aplicabilă, legea taximetriei, obligația fundamentării tarifelor, aceasta fiind

introdusă prin Legea nr. 265/2007 de modificare a Legii nr. 38/2003;

- a fost reținută vinovăția

dispeceratelor că tariful unic a fost stabilit de societățile de dispecerizare dar

nu rezultă de nicăieri că ele au stabilit acest tarif întrucât ele au emis doar

comanda de modificare și aceasta nu echivalează cu stabilirea sau impunerea unui

preț.

S-a solicitat de către

recurentă admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației,

cu consecința anulării deciziei din 27 decembrie 2011, iar, în subsidiar, dacă se

va aprecia că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.

II. În recursul declarat

de pârâtul Consiliul Concurenței a fost criticată soluția instanței de fond în ceea

ce privește reducerea amenzii contravenționale prin recalculare.

S-a apreciat că hotărârea

instanței de fond, sub acest aspect, este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea

greșită a legii pentru că instanța de fond nu a ținut seama de legislația secundară

în vigoare adoptată de Consiliul Concurenței privind individualizarea sancțiunilor

în cazul faptelor contravenționale constând în încălcarea art. 5 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond, susține

recurentul, nu a avut în vedere faptul că tabelul de calcul expus de reclamante

în acțiune se întemeiază pe alte prevederi legale în materie de individualizare

a sancțiunii decât cele legal aplicabile săvârșite de reclamante.

Deși s-a invocat faptul

că autoritatea de concurență nu ar fi respectat instrucțiunile publicate în M.Of.

nr. 440/2004, instanța de fond a reținut că individualizarea amenzii s-a făcut conform

instrucțiunilor privind sancțiunile publicate în M.O.f nr. 638/10.09.2013 de către

Consiliul Concurenței, dar când a pronunțat soluția nu a observat că modul de calcul

produs de reclamantă se referea la instrucțiunile publicate în M.O.f nr. 440/2004

și a recalculat amenda cu aplicarea la cifra de afaceri înregistrată în anul anterior

sancționării, egală cu suma obligațiilor fiscale pretinse de reclamante.

Instanța de fond, deși

a precizat în cuprinsul motivării sentinței că amenda se aplică la cifra de afaceri

totală, totuși și-a însușit tabelul de calcul propus de reclamante întocmit în baza

unor instrucțiuni prin care amenda se calcula prin scăderea obligațiilor fiscale

pretinse din cifra totală de afaceri, cu încălcarea prevederilor din lege ce se

referă la cifra de afaceri totală, art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, legea

concurenței.

Nelegalitatea sentinței,

sub aspectul recalculării amenzii ar rezulta, în opinia recurentului, și din faptul

că în motivarea hotărârii se precizează drept temei legal dispozițiile art. 8 și

art. 14 din Legea concurenței, dispoziții care nu au legătură cu modalitatea de

sancționare a faptei săvârșite de reclamante întrucât art. 8 se referă la excepțiile

de la aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, iar art. 14 din aceeași

lege vizează aplicarea legii la operațiunile de concentrare economică ce nu au nicio

legătură cu practica concertată.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței în raport de prevederile legale aplicabile pentru

sancționarea faptei săvârșite de reclamante constând în participarea la înțelegerea

de stabilire a tarifelor de transport de persoane în regim de taxi, ceea ce reprezintă

o practică anticoncurențială prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare și respingerea

în totalitate a acțiunilor reclamantelor ca nefondate, cu menținerea actului administrativ,

decizia nr. 96/2011 emisă de Consiliul Concurenței ca temeinică și legală.

Intimatul-pârât Consiliul

Concurenței a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantele SC T.A.

SRL și SC T.R. SRL și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar intimatele-reclamante

au formulat întâmpinare la recursul declarat de Consiliul Concurenței și a solicitat

respingerea recursului declarat ca nefondat.

Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor

de recurs invocate, a dispozițiilor incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul declarat de reclamante și va admite recursul pârâtului Consiliul Concurenței.

I. Recursul declarat de

reclamantele SC T.A. SRL și SC T.R. SRL va fi respins pentru următoarele argumente.

În privința primului motiv

de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin raportare la

art. 261 pct. 5 C. proc. civ., se constată că susținerile recurentelor sunt nefondate.

Într-adevăr, potrivit

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească cuprinde, între

altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și

cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, iar nemotivarea hotărârii reprezintă

o necercetare a fondului cauzei, însă, în speță, hotărârea instanței de fond a fost

motivată cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, instanța de fond

a făcut referiri la activitatea de taximetrie și la modul cum era reglementată această

activitate prin Legea nr. 38/2003, atât anterior cât și după modificările aduse

prin Legea nr. 265/2007.

În motivarea instanței

de fond, prin indicarea probelor ce atestă înțelegerea anticoncurențială pentru

stabilirea unui tarif unic la nivelul municipiului Târgu-Mureș a răspuns, implicit,

apărărilor reclamantelor privind probele directe și incidența jurisprudenței Curții

de Justiție a Uniunii Europene, în motivare nefiind obligatoriu să reia toate argumentele

reclamantei invocate.

S-au făcut referiri, în

motivarea instanței de fond, la apărările reclamantelor legate de cota de piață

și de ce nu prezintă importanță aceasta în raport de practicile anticoncurențiale

reținute în sarcina acestora ce se referă la prețuri, tarife, astfel că au fost

invocate prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 21/1996.

Pentru că nu sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu se impune nici casarea sentinței

cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Referitor la cel de-al

doilea motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se

constată că nici acesta nu este fondat.

Sancționarea recurentelor-reclamante

s-a făcut pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv pentru stabilirea

concertată a tarifelor pe piața transportului de persoane în regim de taxi pentru

că dispeceratele, începând cu zilele de 5, 6 și 7 martie 2007 au implementat și

practicat același tarif de distanță de 1,50 RON/km, precum și aceleași nivele ale

tarifelor subsecvente celui principal.

SC T.R. SRL, deși nu a

comandat în nume propriu modificarea tarifelor pentru transportatorii de taxi, a

fost sancționată pentru că dispeceratul acesteia are încheiat un „contract de prestări

servicii și dispecerizare” cu SC T.A. SRL și asigură serviciul de dispecerat non-stop

pentru această societate și au același acționar, iar modificarea tarifelor s-a făcut

și pentru SC T.R. SRL de către SC T.A. SRL.

Referitor la temeiul de

drept reținut pentru aplicarea sancțiunii și dispozițiile din legea taximetriei,

susținerile recurentelor sunt nefondate.

Într-adevăr, Legea

nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere în forma

în vigoare în luna martie 2007 prevedea stabilirea unui tarif minim și unul maxim,

prin hotărâre emisă de consiliul local, iar modificarea legii prin Legea nr. 265/2007

a prevăzut eliminarea tarifului minim.

Însă, societățile comerciale

au fost sancționate pentru că deși ultima hotărâre a Consiliului Local Târgu-Mureș

a fost dată la 30 septembrie 2004, în care erau stabilite tarifele minime și maxime,

agenții economici s-au preocupat să majoreze tarifele în mod concertat, uniformizând

tarifele de taximetrie pe piața locală deși tariful de transport călători în regim

de taxi nu trebuie să fie stabilit în mod unic, chiar și în condițiile în care legea

prevedea un tarif minim și unul maxim.

Recurentele au susținut

în motivele de recurs că nu rezultă că societățile de dispecerizare au stabilit

tariful unic, dar din probele depuse la dosar rezultă preocuparea acestora de a

stabili tarife comune de transport persoane în regim de taxi prin resetarea aparatelor

care s-a făcut simultan de către toate societățile implicate și la același nivel

de tarif.

II. Recursul declarat

de Consiliul Concurenței va fi admis pentru următoarele considerente.

Instanța de fond, chiar

dacă a reținut săvârșirea faptei anticoncurențiale de către cele două societăți

comerciale reclamante, a hotărât reducerea amenzilor aplicate și a dispus anularea

parțială a deciziei din 27 decembrie 2011 a Consiliului Concurenței.

Criticile din recursul

declarat de pârât vizează greșita susținere a instanței de fond în legătură cu scăderea

din cifra de afaceri a obligațiilor fiscale și aplicarea amenzii la această sumă

rezultată, deși a reținut că individualizarea sancțiunilor s-a făcut în conformitate

cu instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute

de art. 51 din Legea nr. 21/1996.

Pentru că faptele reținute

reprezentau încălcări ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței se impunea

aplicarea Instrucțiunilor privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile

prevăzute la art. 51 din Legea nr. 51/1996 publicată în M. Of. nr. 638/10.09.2010,

forma în vigoare la data emiterii deciziei nr. 96/2011 a Consiliului Concurenței

ce a fost contestată în cauză.

Potrivit art. 51

alin. (1) lit. a) din legea concurenței; „Constituie contravenție și se sancționează

cu amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar

anterior sancționării următoarelor fapte săvârșite cu intenție sau din neglijență

de întreprinderi sau asociații de întreprinderi: a) încălcarea prevederilor

art. 101 și art. 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”.

Legea prevede expres că

amenda se aplică la „cifra de afaceri totală”, fără a putea fi dedusă vreo sumă

din această cifră de afaceri, iar instrucțiunile publicate în anul 2004 nu mai pot

fi aplicate unor sancțiuni date după publicarea Instrucțiunilor din anul 2010, astfel

că soluția instanței de fond în privința reducerii sancțiunilor aplicate este nelegală.

De altfel, instanța de

fond reține aplicarea corectă a Instrucțiunilor din 2010, când făcut referire la

circumstanțele atenuante aplicate celor două societăți la individualizarea sancțiunii,

dar, în mod greșit s-a raportat la instrucțiunile din 2004, când a apreciat că din

cifra de afaceri înregistrată în anul anterior sancționării se deduc obligațiile

fiscale și la art. 8 și art. 14 din Legea nr. 21/1996, dispoziții care nu au nicio

relevanță în speță.

Trebuie precizat și faptul

că decizia nr. 96/2011 a Consiliului Concurenței, prin care au fost sancționați

pentru aceeași faptă mai mulți agenți economici, a fost contentă și într-o altă

cauză (Dosarul nr. 1031/2/2012), iar Înalta Curte prin decizia nr. 1205 din 11

martie 2014 a respins recursul declarat de SC S.I. SRL și a fost astfel menținută

decizia emisă de Consiliul Concurenței.

De aceea, în baza

art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins

ca nefondat recursul declarat de SC T.A. SRL și SC T.R. SRL și va fi admis recursul

declarat de Consiliul Concurenței, în sensul că va fi modificată sentința atacată

și va fi respinsă acțiunea reclamantelor ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantele SC T.A SRL Târgu-Mureș și SC T.R. SRL Târgu-Mureș împotriva sentinței

civile nr. 4045 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat

de pârâtul Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 4045 din 15 iunie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2014.