ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1317/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantele SC T.A. SRL și SC T.R. SRL Târgu-Mureș au solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Concurenței, anularea deciziei din 27 decembrie 2011, exonerarea de la plata amenzii aplicate de pârât în baza acestei decizii, în subsidiar, reducerea amenzii aplicate de Consiliul Concurenței și, pe cale accesorie, să se constate încălcarea dreptului la apărare de către pârât prin îngrădirea accesului la informațiile esențiale privind încriminarea presupuselor fapte anticoncurențiale, respectiv prin declararea „secret” a înscrisurilor ce privesc declarațiile incriminatoare, decizia contestată bazându-se pe aceste documente care nu i-au fost dezvăluite, cu nesocotirea cazului H. soluționat de tribunalul de primă instanță și constatarea lipsei calității de contravenient a reclamantelor.

Soluția instanței de recurs Prin sentința civilă nr. 4045 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel București a fost admisă, în parte, cererea reclamantelor, s-a dispus anularea parțială a deciziei nr. 96/2011 cu privire la cuantumul amenzilor aplicate, în sensul că a fost redusă amenda aplicată SC T.A. SRL la nivelul de 122.219 RON și amenda aplicată SC T.R. SRL la nivelul de 1.217 RON, iar în rest a fost respinsă acțiunea reclamantelor ca neîntemeiată.

Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut că în temeiul Ordinului nr. 300/2008 s-a dispus efectuarea unei investigații pe piața serviciilor de transport auto în regim de taxi din municipiul Târgu-Mureș, cu privire la posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, de către agenții economici implicați în activitatea de taximetrie, investigația fiind finalizată prin încheierea raportului depus la dosarul cauzei și emiterea deciziei de sancționare din 27 decembrie 2011. Prin actele anterior menționate, inspectorii de concurență au reținut că întreprinderile verificate au realizat o practică anticoncurențială, constând în stabilirea concertată a tarifelor de transport persoane în regim de taxi, restricționând concurența prin fixarea unor tarife unice pe piața serviciului de transport persoane în regim de taxi din municipiul Târgu-Mureș.

Pentru a concluziona astfel, inspectorii de concurență au constatat că în zilele de 5, 6, 7 martie 2007, operatorii de pe piața de taximetrie din municipiul Târgu-Mureș reprezentând dispeceratele SC T.A. SRL, SC R.T. SRL, SC S.I. SRL, SC C.T. SRL, SC T.B. SRL, SC T.C. SRL, SC T.R. SRL, SC V.T. SRL au solicitat prin comenzi scrise societăților de service modificarea tarifelor în aparatele de taxat. Solicitările părților implicate au vizat un număr de 614 taximetre dispecerizate, reprezentând 84,92% din totalul de 723 autorizații stabilite de către autoritatea locală în conformitate cu prevederile hotărârii Consiliului Local din 6 aprilie 2006. În aceleași zile, societățile de servisare SC B.T.

SRL Târgu-Mureș și SC P.C. SRL Târgu-Mureș au emis facturi către părțile implicate, pentru contravaloarea serviciului de modificare a tarifelor în taximetre. Începând cu datele menționate, în cadrul dispeceratelor SC T.A. SRL, SC R.T. SRL, SC S.I. SRL, SC C.T. SRL, SC T.B. SRL, SC T.C. SRL, SC T.R. SRL și SC V.T. SRL s-a procedat la modificarea efectivă a tarifelor, fiind stabilit un tarif de distanță la valoarea comună de 1,50 RON/km, un tarif de pornire la valoarea comună de 1,50 RON, un tarif de staționare de 15,00 RON/oră, un tarif de distanță pe timp de noapte de 1,70 RON/km și un tarif de exterior de 2,00 RON/km. Aceleași tarife au fost practicate și în perioada următoare, până la 31 iulie 2010 de către șase din societățile anterior menționate, printre care și societățile reclamante în cauza de față.

S-a subliniat că SC T.R. SRL nu a comandat în nume propriu modificarea tarifelor pentru transportatorii taxi pentru care prestează serviciile de dispecerat, având însă același comportament pe piață ca și cel al dispeceratului SC T.A. SRL, având același administrator. SC T.R. SRL are încheiat un contract de prestări servicii și dispecerizare cu SC T.A. SRL, asigurând serviciul de dispecerat pentru această societate. În acest context, inspectorii de concurență au concluzionat că modificarea tarifelor pentru autoturismele dispecerizate de SC T.R. SRL a fost comandată de SC T.A. SRL. Așadar, situația de fapt avut în vedere de inspectorii de concurență vizează: - stabilirea unui tarif unitar de către toate cele 8 societăți comerciale menționate în raportul investigației; - stabilirea acestui tarif prin aceeași modalitate, respectiv comanda adresată de societățile în discuție societăților de servisare SC P.C.

SRL și SC B.T. SRL, în sensul modificării tarifelor la un nivel unitar; - stabilirea acestui tarif în intervalul 5-7 martie 2007. Reclamantele nu au contestat această situație de fapt, dovedită de altfel prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către Consiliul Concurenței, respectiv comenzile și facturile privind contravaloarea serviciului de modificare a tarifelor existente pe aparatele de taxat ale autoturismelor dispecerizate de societățile verificate, ci au afirmat că stabilirea unui tarif unitar pentru activitatea de transport persoane în regim de taxi nu constituie rezultatul unei înțelegeri și nici o practică interzisă prin dispozițiile Legii nr. 21/1996, afirmație susținută prin raportare la motivele prezentate în cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește existența unei înțelegeri între societățile reclamante și celelalte societăți investigate, curtea a constatat că o atare împrejurare rezultă fără dubiu din probatoriul administrat în cauză. Astfel, pe lângă dovada stabilirii unui tarif unic, măsură realizată prin setarea aparatelor de taxat în perioada 5-7 martie 2007, conform celor mai sus arătate, declarațiile obținute de inspectorii de concurență vin să sublinieze intenția societăților verificate, în sensul practicării unui tarif unic la nivelul municipiului Târgu-Mureș. În acest sens, existența unei înțelegeri cu privire la stabilirea unui preț unitar este atestată și prin declarațiile reprezentanților societăților investigate.

Conform declarațiilor date cu prilejul întocmirii procesului-verbal din 2008, reprezentantul SC P. SRL a arătat că persoanele juridice și fizice care sunt afiliate la Camera Județeană a Taximetriștilor practică tarife unice și că a avut amenințări și presiuni pentru a crește tarifele la nivelul unic practicat de către ceilalți operatori. În aceeași ordine de idei, conducătorul auto D.V., angajat la SC N.P. SRL arată că în perioada martie 2007-septembrie 2008 a participat la două sau trei ședințe organizate de Camera Taximetriștilor Târgu-Mureș, ședințe în care au fost luate în discuție și stabilite tarifele practicate de toți taximetriștii din Târgu-Mureș. Existența acestei înțelegeri rezultă și din declarațiile administratorilor SC T.B.

SRL și SC S.I. SRL, conform cărora tariful de zi-1,5 RON/km și cel de noapte-1,7 RON/km este practicat de toate firmele, cu excepția SC P. SRL, tarife ce se stabilesc în cadrul unui colectiv de conducere, fără a fi fundamentate din punct de vedere economic ci pe ideea alinierii la tarifele practicate de către ceilalți actori de pe piață. În același sens, prin adresa din 2008 administratorul unei societăți investigate comunică autorității pârâte faptul că tarifele pentru activitatea de taximetrie se stabilesc de către Camera Taximetriștilor și este comunicată prin firma de dispecerizare, care organizează prezentarea la societatea de servisare.

Evident că în cursul investigației au fost prezentate de către administratorii celorlalte societăți puncte de vedere diametral opuse, în sensul că majorarea tarifelor aferente activității de taximetrie s-a realizat din considerente economice, în esență ca urmare a majorării costurilor de exploatare a parcurilor auto, majorării salariilor angajaților, etc., însă atare împrejurări, susceptibile să justifice o majorare a tarifului, nu explică adoptarea tarifului unic de către toate societățile investigate și sancționate de Consiliul Concurenței.

În acest context, curtea a constatat că lipsa dovezilor directe cu privire la existența unei înțelegeri de stabilirea unui preț unitar pentru serviciile de taximetrie este suplinită de celelalte dovezi administrate în cursul investigației, respectiv comenzile transmise societăților de servisare în perioada 5-7 martie 2007, în vederea modificării tarifelor practicate de operatorii de transport în regim taxi la nivelul unic, modificarea efectivă a tarifelor, probată prin facturile emise de societățile de servisare și practicarea acestui tarif unic, dovedită prin rapoartele fiscale depuse la dosarul cauzei.

În aceeași ordine de idei, așa cum s-a subliniat anterior, curtea a menționat că justificările furnizate de societățile reclamante în prezenta cauză cu privire la tariful stabilit în perioada 5-7 martie 2007 nu sunt plauzibile, întrucât o atare împrejurare ar presupune ca toți operatorii economici implicați să fi realizat în medie aceleași nivele ale costurilor, fapt imposibil. Cu referire la legislația aplicabilă cauzei, în mod greșit apreciază reclamantele că Legea nr. 38/2003 a permis în mod constant practicarea unor prețuri unitare.

Într-adevăr, dispozițiile art. 13 coroborate cu art. 49 lit. c) din Legea nr. 38/2003, forma în vigoare până la data adoptării Legii nr. 265/2007, recunoșteau autorității locale dreptul de a interveni în stabilirea tarifelor de ruinare (minime) sau excesive (maxime), fără ca aceasta să presupună, ab initio, dreptul agenților economici de a opta pentru un alt tarif unitar decât cel minimal sau maximal, însă începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 265/2007, dispozițiile Legii nr. 38/2003 care permiteau autorității locale stabilirea unui tarif minim au fost eliminate. Or, societățile investigate, între care și reclamantele au continuat practicarea tarifului unic, convenit în perioada 5-7 martie 2007 până în 31 iulie 2010, astfel că referirea la forma inițială a Legii nr. 38/2003 este irelevantă, cât timp comportamentul anticoncurențial a continuat și după modificarea acestei legi.

În egală măsură, afirmația reclamantelor potrivit căreia nu exista obligația de fundamentare a tarifelor până la apariția Legii nr. 265/2007 nu a fost considerată relevantă în cauză, întrucât o atare obligație exista sub imperiul Legii nr. 21/1996 și de o atare fundamentare chiar s-au prevalat reclamantele, susținând că majorarea tarifelor a fost justificată de creșterea costurilor de exploatare. Chiar reclamantele au arătat în cuprinsul acțiunii lor că stabilirea unui tarif unic nu îndreptățește Consiliul Concurenței să concluzioneze că a existat o înțelegere cu privire la acest tarif cât timp nu sunt înlăturate orice alte suspiciuni de cauze posibile, fapt ce mută discuția exact pe tărâmul modului de fundamentare a acestor tarife.

În ceea ce privește apărarea reclamantelor, potrivit căreia în calitatea lor de dispeceri nu aveau posibilitatea de a impune tarifele aferente activității de taximetrie, curtea a constatat că tariful unic reținut în decizia contestată a fost stabilit de către societățile de dispecerizare, între care și societățile reclamante, fapt ce rezultă din probatoriul analizat anterior (comenzile de modificare a aparatelor de taxat în sensul operării unui tarif unic).

S-a apreciat că este irelevantă cota de piață a celor două societăți reclamante, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 8 din Legea nr. 21/1996, prevederile art. 5 nu se aplică în cazul agenților economici sau grupărilor de agenți economici la care cifra de afaceri pentru exercițiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurențiale nu depășește un plafon stabilit anual de către Consiliul Concurenței și: - cota de piață totală a agenților economici implicați în înțelegerea, decizia asociației de agenți economici sau practica concertată nu depășește 5% pe nici una dintre piețele relevante afectate, în cazul înțelegerilor, deciziilor luate de asociațiile de agenți economici sau practicilor concertate dintre agenții economici concurenți; sau - cota de piață a fiecărui agent economic implicat în înțelegerea, decizia asociației de agenți economici sau practica concertată nu depășește 10% pe nici una dintre piețele relevante afectate, în cazul înțelegerilor, deciziilor luate de asociațiile de agenți economici sau practicilor concertate dintre agenții economici care nu sunt concurenți.

Însă, în conformitate cu prevederile alin. (2) al art. 8 limitele prevăzute la alin. (1) nu sunt aplicabile practicilor anticoncurențiale interzise prin prevederile art. 5, atunci când acestea privesc prețuri, tarife, acorduri de partajare a pieței sau licitații. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la apărare al reclamantelor, prin îngrădirea accesului la informațiile confidențiale, s-a observat că, deși reclamantele aveau posibilitatea formulării unei cereri de consultare a documentelor confidențiale, în condițiile art. 44 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, nu au uzat de această posibilitate. Având în vedere considerentele anterior menționate curtea a constatat că în mod întemeiat a reținut Consiliul Concurenței în sarcina societăților reclamante săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, constând în înțelegerea convenită cu SC R.T.

SRL, SC S.I. SRL, SC C.T. SRL, SC T.B. SRL, SC T.C. SRL și SC V.T. SRL, cu privire la stabilirea tarifului unitar pentru serviciile de transport în regim de taxi, utilizat de operatorii dispecerizați, urmată de practicarea acestui preț respectiv tariful unic de distanță la valoarea de 1,50 RON/km; tariful unic de pornire la valoarea de 1,50 RON; tariful unic de staționare la valoarea de 15,00 RON/oră; tariful unic de distanță pe timp de noapte la valoarea de 1,70 RON/km și tariful unic de exterior la valoarea de 2,00 RON/km. În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate, curtea a constatat întemeiată acțiunea reclamantelor pentru următoarele considerente: Conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, încălcarea art. 5 alin. (1) din lege se sancționează cu amendă de la 0,5% până la 10% din cifra de afaceri totală realizată de întreprinderile implicate în anul anterior sancționării.

La individualizarea sancțiunilor consiliul a avut în vedere instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute de art. 51 din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, cu completările și modificările ulterioare, puse în aplicare prin Ordinul președintelui consiliului concurentei nr. 420/2010, publicat în M. Of. nr. 638/10.09.2010. Faptele săvârșite de reclamante au fost calificate ca fiind fapte de gravitate mare, astfel că pârâta a aplicat procentul de 4% din cifra de afaceri, conform Capitolului IIB pct. 3 lit. c) din Instrucțiuni. Având în vedere că practica concertată reținută în sarcina reclamantelor s-a desfășurat pe o perioadă medie (3 ani), Consiliul a aplicat o creștere de 30% asupra cuantumului de 4%, astfel că nivelul de bază devine 5,20%.

Pentru continuarea încălcării după declanșarea procedurii, Consiliul Concurenței a reținut pentru ambele reclamante circumstanța agravantă în procent de 10% din nivelul de bază. Pentru SC T.A. SRL, Consiliul a reținut circumstanța atenuantă pentru comportament anticoncurențial încurajat de legislația existentă, aplicând o reducere de 10% din nivelul de bază, astfel că în mod corect a fost aplicată reclamantei SC T.A. SRL amenda în procent de 5,20% din cifra de afaceri. Pentru SC T.R. SRL, Consiliul a reținut atât circumstanța atenuantă pentru comportament anticoncurențial încurajat de legislația existentă cât și pentru participarea redusă la practica concertată, aplicând așadar o reducere de 20%, astfel că și în cazul acestei societăți amenda în procent de 4,68% este corect stabilită.

Însă, Consiliul Concurenței a procedat greșit, aplicând reclamantelor sancțiunea amenzii raportată la cifra de afaceri, fără a lua în considerare sumele datorate cu titlu de obligații fiscale de către cele două societăți reclamante, respectiv 158.465 RON SC T.A. SRL și 9.079 RON SC T.R. SRL, fiind de menționat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 21/1996, cifra de afaceri vizată în art. 8 și art. 14 este suma veniturilor realizate din vânzările de produse și/sau din prestările de servicii realizate de agentul economic în cursul ultimului exercițiu financiar, din care se scad sumele datorate cu titlu de obligații fiscale și valoarea contabilizată a exporturilor efectuate direct sau prin mandatar.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele SC T.A. SRL și SC T.R. SRL, precum și pârâtul Consiliul Concurenței. I. În recursul declarat de reclamantele SC T.A. SRL și SC T.R. SRL, după o scurtă prezentare a situației de fapt și a criticilor de nelegalitate a deciziei emise de Consiliul Concurenței, s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor critici de nelegalitate, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat la art. 261 1 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra: - solicitării de a analiza incidența dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, respectiv că taximetria era un sector economic unde concurența era exclusă sau substanțial restrânsă prin efectul legii; - criticilor privind lipsa dovezilor directe și nu a motivat de ce respinge apărarea în raport de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1358 din 5 martie 2007 sau în raport de jurisprudența europeană reprezentată prin cazurile T-36/91 ICI și T-30/91 și nu a motivat de ce nu se aplică în speța de față situația dată de spețele indicate sub aspectul „paralelismului atitudinii”; - criticilor privind micșorarea nejustificată a pieței relevante și la limitarea acesteia în mod neîntemeiat și fără explicații efective numai la piața dispeceratelor taxi; - criticilor privind aplicarea în mod discriminatoriu și tendențios a sancțiunilor stabilite, restrânse în mod nejustificat la activitatea de dispecerat taxi.

S-a apreciat că absența motivării din cuprinsul unei hotărâri judecătorești are semnificația necercetării fondului cauzei și atrage casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond. Al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că sentința este lipsită de temei legal sau cu aplicarea greșită a legii. În privința acestui motiv, recurenta a arătat că: - deși s-a reținut că SC T.R. SRL nu a comandat în nume propriu modificarea de tarife, instanța de fond nu motivează în baza cărui temei legal conchide ca această contestatoare merită a fi sancționată în mod nejustificat, pe baza unică a comportamentului similar ca cel al SC T.A.

SRL, adoptând argumentele folosite și de pârâtă atât în conținutul deciziei, cât și în apărările aduse de aceasta în judecata cauzei; - instanța de fond a aplicat un temei de drept greșit în ceea ce privește momentul stabilirii acestor tarife, respectiv perioada 5-7 martie 2007, deoarece nu exista la acel moment în legea specială aplicabilă, legea taximetriei, obligația fundamentării tarifelor, aceasta fiind introdusă prin Legea nr. 265/2007 de modificare a Legii nr. 38/2003; - a fost reținută vinovăția dispeceratelor că tariful unic a fost stabilit de societățile de dispecerizare dar nu rezultă de nicăieri că ele au stabilit acest tarif întrucât ele au emis doar comanda de modificare și aceasta nu echivalează cu stabilirea sau impunerea unui preț.

S-a solicitat de către recurentă admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, cu consecința anulării deciziei din 27 decembrie 2011, iar, în subsidiar, dacă se va aprecia că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare. II. În recursul declarat de pârâtul Consiliul Concurenței a fost criticată soluția instanței de fond în ceea ce privește reducerea amenzii contravenționale prin recalculare. S-a apreciat că hotărârea instanței de fond, sub acest aspect, este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii pentru că instanța de fond nu a ținut seama de legislația secundară în vigoare adoptată de Consiliul Concurenței privind individualizarea sancțiunilor în cazul faptelor contravenționale constând în încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond, susține recurentul, nu a avut în vedere faptul că tabelul de calcul expus de reclamante în acțiune se întemeiază pe alte prevederi legale în materie de individualizare a sancțiunii decât cele legal aplicabile săvârșite de reclamante. Deși s-a invocat faptul că autoritatea de concurență nu ar fi respectat instrucțiunile publicate în M.Of. nr. 440/2004, instanța de fond a reținut că individualizarea amenzii s-a făcut conform instrucțiunilor privind sancțiunile publicate în M.O.f nr. 638/10.09.2013 de către Consiliul Concurenței, dar când a pronunțat soluția nu a observat că modul de calcul produs de reclamantă se referea la instrucțiunile publicate în M.O.f nr. 440/2004 și a recalculat amenda cu aplicarea la cifra de afaceri înregistrată în anul anterior sancționării, egală cu suma obligațiilor fiscale pretinse de reclamante.

Instanța de fond, deși a precizat în cuprinsul motivării sentinței că amenda se aplică la cifra de afaceri totală, totuși și-a însușit tabelul de calcul propus de reclamante întocmit în baza unor instrucțiuni prin care amenda se calcula prin scăderea obligațiilor fiscale pretinse din cifra totală de afaceri, cu încălcarea prevederilor din lege ce se referă la cifra de afaceri totală, art. 51 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, legea concurenței.

Nelegalitatea sentinței, sub aspectul recalculării amenzii ar rezulta, în opinia recurentului, și din faptul că în motivarea hotărârii se precizează drept temei legal dispozițiile art. 8 și art. 14 din Legea concurenței, dispoziții care nu au legătură cu modalitatea de sancționare a faptei săvârșite de reclamante întrucât art. 8 se referă la excepțiile de la aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, iar art. 14 din aceeași lege vizează aplicarea legii la operațiunile de concentrare economică ce nu au nicio legătură cu practica concertată.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în raport de prevederile legale aplicabile pentru sancționarea faptei săvârșite de reclamante constând în participarea la înțelegerea de stabilire a tarifelor de transport de persoane în regim de taxi, ceea ce reprezintă o practică anticoncurențială prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare și respingerea în totalitate a acțiunilor reclamantelor ca nefondate, cu menținerea actului administrativ, decizia nr. 96/2011 emisă de Consiliul Concurenței ca temeinică și legală. Intimatul-pârât Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantele SC T.A.

SRL și SC T.R. SRL și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar intimatele-reclamante au formulat întâmpinare la recursul declarat de Consiliul Concurenței și a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamante și va admite recursul pârâtului Consiliul Concurenței. I. Recursul declarat de reclamantele SC T.A. SRL și SC T.R. SRL va fi respins pentru următoarele argumente. În privința primului motiv de recurs, cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin raportare la art. 261 pct. 5 C. proc. civ., se constată că susținerile recurentelor sunt nefondate.

Într-adevăr, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească cuprinde, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, iar nemotivarea hotărârii reprezintă o necercetare a fondului cauzei, însă, în speță, hotărârea instanței de fond a fost motivată cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, instanța de fond a făcut referiri la activitatea de taximetrie și la modul cum era reglementată această activitate prin Legea nr. 38/2003, atât anterior cât și după modificările aduse prin Legea nr. 265/2007.

În motivarea instanței de fond, prin indicarea probelor ce atestă înțelegerea anticoncurențială pentru stabilirea unui tarif unic la nivelul municipiului Târgu-Mureș a răspuns, implicit, apărărilor reclamantelor privind probele directe și incidența jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, în motivare nefiind obligatoriu să reia toate argumentele reclamantei invocate. S-au făcut referiri, în motivarea instanței de fond, la apărările reclamantelor legate de cota de piață și de ce nu prezintă importanță aceasta în raport de practicile anticoncurențiale reținute în sarcina acestora ce se referă la prețuri, tarife, astfel că au fost invocate prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 21/1996.

Pentru că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu se impune nici casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nici acesta nu este fondat. Sancționarea recurentelor-reclamante s-a făcut pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv pentru stabilirea concertată a tarifelor pe piața transportului de persoane în regim de taxi pentru că dispeceratele, începând cu zilele de 5, 6 și 7 martie 2007 au implementat și practicat același tarif de distanță de 1,50 RON/km, precum și aceleași nivele ale tarifelor subsecvente celui principal.

SC T.R. SRL, deși nu a comandat în nume propriu modificarea tarifelor pentru transportatorii de taxi, a fost sancționată pentru că dispeceratul acesteia are încheiat un „contract de prestări servicii și dispecerizare” cu SC T.A. SRL și asigură serviciul de dispecerat non-stop pentru această societate și au același acționar, iar modificarea tarifelor s-a făcut și pentru SC T.R. SRL de către SC T.A. SRL. Referitor la temeiul de drept reținut pentru aplicarea sancțiunii și dispozițiile din legea taximetriei, susținerile recurentelor sunt nefondate. Într-adevăr, Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere în forma în vigoare în luna martie 2007 prevedea stabilirea unui tarif minim și unul maxim, prin hotărâre emisă de consiliul local, iar modificarea legii prin Legea nr. 265/2007 a prevăzut eliminarea tarifului minim.

Însă, societățile comerciale au fost sancționate pentru că deși ultima hotărâre a Consiliului Local Târgu-Mureș a fost dată la 30 septembrie 2004, în care erau stabilite tarifele minime și maxime, agenții economici s-au preocupat să majoreze tarifele în mod concertat, uniformizând tarifele de taximetrie pe piața locală deși tariful de transport călători în regim de taxi nu trebuie să fie stabilit în mod unic, chiar și în condițiile în care legea prevedea un tarif minim și unul maxim. Recurentele au susținut în motivele de recurs că nu rezultă că societățile de dispecerizare au stabilit tariful unic, dar din probele depuse la dosar rezultă preocuparea acestora de a stabili tarife comune de transport persoane în regim de taxi prin resetarea aparatelor care s-a făcut simultan de către toate societățile implicate și la același nivel de tarif.

II. Recursul declarat de Consiliul Concurenței va fi admis pentru următoarele considerente. Instanța de fond, chiar dacă a reținut săvârșirea faptei anticoncurențiale de către cele două societăți comerciale reclamante, a hotărât reducerea amenzilor aplicate și a dispus anularea parțială a deciziei din 27 decembrie 2011 a Consiliului Concurenței. Criticile din recursul declarat de pârât vizează greșita susținere a instanței de fond în legătură cu scăderea din cifra de afaceri a obligațiilor fiscale și aplicarea amenzii la această sumă rezultată, deși a reținut că individualizarea sancțiunilor s-a făcut în conformitate cu instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute de art. 51 din Legea nr. 21/1996.

Pentru că faptele reținute reprezentau încălcări ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței se impunea aplicarea Instrucțiunilor privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 51 din Legea nr. 51/1996 publicată în M. Of. nr. 638/10.09.2010, forma în vigoare la data emiterii deciziei nr. 96/2011 a Consiliului Concurenței ce a fost contestată în cauză. Potrivit art. 51 alin. (1) lit. a) din legea concurenței; „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancționării următoarelor fapte săvârșite cu intenție sau din neglijență de întreprinderi sau asociații de întreprinderi: a) încălcarea prevederilor art. 101 și art. 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”.

Legea prevede expres că amenda se aplică la „cifra de afaceri totală”, fără a putea fi dedusă vreo sumă din această cifră de afaceri, iar instrucțiunile publicate în anul 2004 nu mai pot fi aplicate unor sancțiuni date după publicarea Instrucțiunilor din anul 2010, astfel că soluția instanței de fond în privința reducerii sancțiunilor aplicate este nelegală. De altfel, instanța de fond reține aplicarea corectă a Instrucțiunilor din 2010, când făcut referire la circumstanțele atenuante aplicate celor două societăți la individualizarea sancțiunii, dar, în mod greșit s-a raportat la instrucțiunile din 2004, când a apreciat că din cifra de afaceri înregistrată în anul anterior sancționării se deduc obligațiile fiscale și la art. 8 și art. 14 din Legea nr. 21/1996, dispoziții care nu au nicio relevanță în speță.

Trebuie precizat și faptul că decizia nr. 96/2011 a Consiliului Concurenței, prin care au fost sancționați pentru aceeași faptă mai mulți agenți economici, a fost contentă și într-o altă cauză (Dosarul nr. 1031/2/2012), iar Înalta Curte prin decizia nr. 1205 din 11 martie 2014 a respins recursul declarat de SC S.I. SRL și a fost astfel menținută decizia emisă de Consiliul Concurenței. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins ca nefondat recursul declarat de SC T.A. SRL și SC T.R. SRL și va fi admis recursul declarat de Consiliul Concurenței, în sensul că va fi modificată sentința atacată și va fi respinsă acțiunea reclamantelor ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele SC T.A SRL Târgu-Mureș și SC T.R. SRL Târgu-Mureș împotriva sentinței civile nr. 4045 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 4045 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2014.