ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 147/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 147/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 217/ D din 17 aprilie 2008,

Tribunalul Cluj a dispus, cu referire la inculpați, următoarele: a condamnat pe

inculpatul

C.P.

(fiul lui A. și A.) în temeiul art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la

pedeapsa de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită.

Î

n baza art. 76 alin. (3) C. pen. a

înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi.

Î

n temeiul art. 86

1

C.

pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata

termenului de încercare prev. de art. 86

2

C. pen., stabilit de

instanță la 5 ani și 10 luni (2 ani și 10 luni pedeapsa + un interval de timp

de 3 ani).

Î

n baza art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de

consilierul de probațiune, dar nu mai puțin de odată pe trimestru;

- să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În temeiul art.

359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86

4

C. pen.

Î

n baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a

interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) - c) C. pen.

Î

n temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.,

pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a

suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

Î

n temeiul art. 88 C. pen. s-a scăzut

din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestului preventiv

începând cu data de 27 iulie 2007 și până la data de 24 ianuarie 2008.

Î

n baza art. 19 din Legea nr. 78/2000

s-a dispus confiscarea sumei de 10.000 euro, ce a făcut obiectul infracțiunii

de luare de mită, și care a fost ridicată de la inculpat, în temeiul art. 97 C.

proc. pen., de către organele poliției judiciare din cadrul D.N.A. - Serviciul

Teritorial Cluj, la data de 27 iulie 2007.

Î

n temeiul art. 14 alin. (3) lit. b)

rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., din art. 19 Legea nr. 78/2000 a fost

obligat inculpatul să-i achite vătămate M.P.A. suma de 3000 euro, sau echivalentul

iniei, la cursul B.N.R. din ziua plății efective.

Î

n baza art. 357 alin. (2) lit. c) C.

proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător luată asupra unor bunuri

ale inculpatului C.P., prin ordonanțele de la filele 162 și 204 din dosarul de

urmărire penală, bunuri identificate conform proceselor verbale de la filele

163 - 164 și 205 din dosarul de urmărire penală, și anume teren arabil în

suprafață de 0,87 ha, situat pe raza com. Jucu,

având o valoare de circulație de 20.000 euro, sechestrul fiind luat

până la concurența

sumei de 2900 euro și suma de 328 lei, consemnată la

C.E.C. la dispoziția instanței, conform recipisei din data de 31 iulie 2007 (f.

206).

Î

n temeiul art. 191 alin. (1) C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul C.P. să plătească în favoarea statului

cheltuieli judiciare în sumă de 6000 lei.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul

P.I.

(fiul lui I. și A.) pentru săvârșirea infracțiunii de

luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

deoarece fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

S-a respins

cererea de restituire de către inculpat a sumei de 1500 euro, formulată de

partea vătămată M.P.A.

Î

n baza art. 357 alin. (2) lit. c) C.

proc. pen. s-a ridicat măsura sechestrului asigurător aplicată prin ordonanța

de la fila 246 din dosarul de urmărire penală și luată asupra unui depozit

bancar deschis la B.R.D. - G.S.G., pe numele inculpatului P.l., pentru suma de

1500 euro.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

- Serviciul Teritorial Cluj înregistrat la Tribunalul Cluj sub nr. 3703/117/2007

la data de 21 august 2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.P.

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2)

C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Î

n fapt, s-a reținut, în esență, că

inculpatul C.P., în calitate de primar al comunei Jucu și președinte al

Comisiei de fond funciar din această comună, în perioada noiembrie 2006 - iulie

2007 a pretins de la denunțătorul M.P.A. suma de 18.000 euro, din care a și

primit efectiv 13.000 euro, în scopul de a îndeplini un act privitor la

îndatoririle sale de serviciu, și anume, de a semna punerea în posesie pentru

un teren aflat pe raza comunei Jucu, jud. Cluj, teren în care denunțătorul avea

un interes financiar.

Î

n privința inculpatului P.I. s-a

reținut că, în calitate de membru al comisiei de fond funciar din comuna Jucu,

în perioada noiembrie - decembrie 2006, a pretins și primit de la denunțătorul

M.P.A., în mod direct și prin intermediul lui M.N., suma de 1.500 euro, pentru

ca în calitatea pe care o avea să procedeze la întocmirea cu precădere a

actelor de punere în posesie privitor la un teren de pe raza comunei Jucu unde

făptuitorul M.P.A. avea un interes material direct.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul C.P.

Prin apelul său, parchetul a solicitat admiterea acestuia, desființarea

sentinței

tribunalului

ca nelegală și netemeinică apreciind că se impune înlăturarea circumstanțelor

atenuante reținute în favoarea inculpatului C.P., dispunerea executării

pedepsei prin privare de libertate și totodată majorarea cuantumului

sancțiunii stabilite de prima instanță,

înlăturarea dispozițiilor de confiscare a sumei de

10.000 euro ce a

constituit obiectul infracțiunii de luare de mită, constatându-se că banii i-au

fost restituiți denunțătorului la 27 iulie 2007 și în fine, condamnarea

inculpatului P.I. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.

254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, achitarea acestuia

datorându-se unei greșite aprecieri a probelor existente la dosar.

Prin

motivele scrise și orale ale apelului său inculpatul C.P. a solicitat în

principal achitarea sa de sub învinuirea infracțiunii de luare de mită conform art.

10 lit. a) și d) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a se

constata că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare

de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap.

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în două infracțiuni de luare de mită

și o infracțiune de primire de foloase necuvenite cea comisă la 27 iulie 2007,

în forma concursului real arătând că parchetul în mod greșit a reținut

săvârșirea infracțiunii în sarcina inculpatului C.P. ca fiind comisă în formă

continuată, considerând că este vorba de infracțiuni aflate în concurs, cu

rezoluții infracționale distincte.

Apărătorul

inculpatului C. arată că potrivit rechizitoriului, o pretinsă infracțiune de

luare de mită este legată de predarea procesului verbal din 24 noiembrie 2006

de către inculpatul C. denunțătorului M., ocazie cu care s-ar fi predat suma de

1000 euro, o a doua infracțiune de luare de mită imputată de procurori este

vizată de redactarea protocolului din 8 decembrie 2006 și pentru care

inculpatul C. i-ar fi pretins suma de 2000 euro, iar un al treilea act al

infracțiunii de luare de mită constă în semnarea efectivă de către primar a

procesului verbal de punere în posesie, în privința căruia consideră că sunt

întrunite elementele infracțiunii de primire de foloase necuvenite prev.de

art. 256 C. pen., faptă săvârșită la 27 iulie 2007.

Î

n subsidiar, apărătorul inculpatului

C. a apreciat că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev.de

art. 74, art. 76 C. pen. și schimbarea modalității de executare a pedepsei în

suspendarea condiționată a acesteia vizată de art. 81 C. pen. A solicitat

instanței de apel înlăturarea obligației de plată ce i-a fost stabilită în

sarcină clientului său vizând suma de 3000 euro în favoarea denunțătorului și

corelativ ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor

mobile și imobile ale inculpatului C.P.

Nu în

ultimul rând, apărătorul inculpatului C.P. a criticat legalitatea mijloacelor

de probă administrate în prezentul proces, apreciind că sunt incidente disp.

art. 68 alin. (2) și art. 64 alin. (2) C. proc. pen. vizând conținutul

interceptărilor ambientale și al procesului verbal de realizare al

flagrantului, concluzia care se impune fiind aceea a înlăturării mijloacelor de

probă obținute în mod ilegal, acestea neputând sta la baza unei soluții de

condamnare.

Prin Decizia

penală nr. 51/ A din 12 mai 2009 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de

minori, a dispus admiterea

apelului declarat de M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De

Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinței

penale nr. 217 din 17 aprilie 2008 a Tribunalului Cluj, privindu-i pe

inculpații C.P. și P.I., pe care a desființat-o sub aspectul laturii penale și

civile și în consecință:

Judecând pe

fond, a pronunțat o nouă hotărâre, conform art. 345 C. proc. pen.

A

condamnat pe inculpatul C.P., în baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.,

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. pentru comiterea

infracțiunii de luare de mită, la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca

pedeapsă complementară, prin privare de libertate.

S-a făcut

aplicarea disp. art. 71 C. pen., privind interzicerea exercitării drepturilor prev.de

art. 64 lit. a) - c) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii si până la

terminarea executării pedepsei.

S-au î

nlăturat disp. art. 86

1

și art. 86

3

C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere.

S-a

înlăturat din hotărâre dispoziția vizând confiscarea sumei de 10.000 euro ce a

făcut obiectul infracțiunii de luare de mită comisă de inculpatul C.P.,

constatând că suma de 10.000 euro a fost restituită denunțătorului M.P.A., de

către D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, prin procesul verbal din data de 27

iulie 2007.

A menținut

până la rămânerea definitivă a hotărârii, față de inculpatul C.P., măsura

preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, luată de Tribunalul Cluj,

conform art. 145

1

alin. (1) C. proc. pen., la data de 17 ianuarie

2008, definitivă prin Decizia penala nr. 60/ R din 24 ianuarie 2008 a Curții de

Apel Cluj.

A

condamnat

pe inculpatul

P.I. în baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, la pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare și un an interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit.

a), b) C. pen., ca pedeapsă complementară, prin privare de libertate.

S-a făcut

aplicarea disp. art. 71 C. pen., privind interzicerea exercitării drepturilor prev.de

art. 64 lit. a) - c) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii si până la

terminarea executării pedepsei.

În baza art.

19 din Legea nr. 78/2000, a fost obligat inculpatul P.l., să restituie

denunțătorului M.P.A., suma de 1.500 euro, sau echivalentul în lei, la cursul B.N.R.,

din ziua plății efective.

Î

n baza art. 20 din Legea nr. 78/2000,

a menținut măsura sechestrului asigurător, aplicată prin ordonanța din data de 13

august 2007 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, în Dosarul nr. 68/P/2007,

asupra unui depozit bancar, deschis la B.R.D. - G.S.G., pe numele inculpatului

P.I., pentru suma de 1.500 euro.

Î

n baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat pe inculpatul P.l. să plătească suma de 5000 lei, cheltuieli

judiciare in favoarea statului, la instanța de fond.

S-au

menținut restul dispozițiilor hotărârii.

Cheltuielile judiciare în apelul Parchetului au rămas

în sarcina statului.

II. S-a

respins ca nefondat apelul inculpatului C.P. împotriva aceleiași sentințe.

A fost

obligat inculpatul să achite statului suma de 2000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs inculpații.

Inculpatul P.I. în esență a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și potrivit cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. menținerea

hotărârii instanței de fond și pe cale de consecință respingerea cererii de

restituire a sumei de 1500 euro către denunțător și ridicarea măsurii

sechestrului asigurator instituită asupra depozitului bancar deschis la B.R.D.

pentru suma de 1500 euro, iar în subsidiar ținându-se seama de pericolul social

redus al infracțiunii astfel cum rezultă din actele dosarului, aplicarea unei

pedepse sub minimul special ținând seama de circumstanțele personale iar în

temeiul art. 81 C. pen. să se dispună suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Prin concluziile scrise transmise

prin fax s-a cerut, în completare, în principal, casarea hotărârii atacate și

rejudecarea cauzei de către Tribunalul Cluj Napoca pentru a respecta dreptul la

toate gradele de jurisdicție (art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.); în

subsidiar potrivit cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen., casarea hotărârilor și rejudecarea cauzei pentru respectarea gradelor

de jurisdicție și în terțo casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței

instanței de fond.

Inculpatul C.P. a cerut în esență,

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în principal potrivit

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., s-a

susținut lipsa de probațiune a primelor două pretinse fapte iar cu privire la

fapta din 27 februarie 2007, acceptarea s-a făcut ca urmare a unei activități asidue

și agresive din partea părții vătămate.

În sfârșit potrivit cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. reținând

circumstanțele atenuante în principal să se aplice art. 81 C. pen. iar în

subsidiar art. 86

1

C. pen. și constatarea ca netemeinică a obligației

de plată a sumei de 3000 euro către partea vătămată și ridicarea sechestrului asigurator.

Recursurile sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

Cu privire la cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., respectiv comiterea

unei grave erori de fapt, Înalta Curte reține că potrivit textului arătat,

hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt având

drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de

condamnare.

În principiu, instanța de recurs

verifică respectarea legii la judecarea cauzei, având dreptul doar să constate

că instanțele au comis o gravă eroare de fapt ce rezultă dintr-o necontestabilă

contrarietate dintre actele dosarului și faptele reținute de instanță.

Totodată se apreciază că există acest

caz de casare și atunci când, este evidentă stabilirea eronată a probelor în

existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au

fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie

prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat soluția

adoptată.

Or, aprecierea probelor a fost

făcută de instanță potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., reținând că pot

conduce la aflarea adevărului numai dacă se coroborează cu celelalte probe de

la dosar.

Astfel inculpatul C.P. a ocupat

funcția de primar al comunei Juncu începând din anul 2004, calitate în care

îndeplinea și funcția de președinte al Comisiei locale de fond funciar (H.G. nr.

890/2005) având atribuții de constituirea și funcționarea comisiei pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului, punerea în posesie a

proprietarului și atribuirea titlurilor de proprietate.

Din aceeași Comisie locală făceau

parte și inculpatul P.I. - inginer agronom și martora P.T. - referent, toți

având atribuții privind punerea în posesie a persoanelor îndreptățite la

retrocedarea terenurilor.

Tot din actele dosarului rezultă că

denunțătorul M.P.A. în cursul anului 2006 a luat legătura împreună cu martorul

M.N. cu inculpații, denunțătorul fiind interesat de achiziționarea unor

terenuri, ocazie cu care, din discuțiile purtate cu inculpatul C.P. a aflat că

pe raza comunei Juncu, există o persoană - L.P., care urmează a fi pus în

posesia unei mari suprafețe de teren. Despre aceeași situație denunțătorul a

aflat și de la inculpatul P.I. și viceprimar cu mult timp înainte ca acest fapt

să se fi dezbătut în Comisia funciară.

În acest context, denunțătorul a

luat legătura cu viitorul proprietar și la 23 noiembrie 2006 s-a încheiat o

promisiune de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 45 ha pentru prețul de 1

euro/mp urmând potrivit înțelegerii ca denunțătorul să se ocupe de demersurile

către Primăria Juncu în vederea obținerii tuturor actelor legale.

Sub aspectul pretinderii sumelor de

bani este de necontestat faptul că inculpatul C.P. în biroul său a primit suma

de 1000 euro (pentru obținerea cu prioritate a actelor de posesie ale

proprietarului) iar inculpatul P.I. suma de 100 euro prin intermediul lui M.N.

(finele lunii noiembrie 2006) și respectiv 500 euro în decembrie 2006 în biroul

său.

De altfel, momentul pretinderii sumelor de bani

rezultă fără echivoc din declarațiile denunțătorului (fila 51-54 dos.apel),

sume predate înainte de data de 23 noiembrie 2006 data încheierii promisiunii

de vânzare.

În aceleași condiții, inculpatul C.P. a primit suma

de 2500 euro pentru obținerea de către denunțător a unor terenuri din cele ce

se cuveneau lui L.P. prin restituirea lor de la A.D.S., instituție cu care urma

a încheia un protocol, de altfel întocmit de martora P.T. și ajutată de

inculpatul P. (fila 18 d.u.p.).

De altfel, din declarațiile martorului M.N. reiese

fără echivoc momentele și modalitatea de predare și respectiv primire a sumelor

de bani dar și scopul pentru care au fost primiți.

Relevant este și faptul că la 12 septembrie 2006, s-a

încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru 12400 mp între denunțător și

soția sa și tatăl inculpatului P.I. pentru 350 milioane lei vechi.

Tot din actele dosarului rezultă urmare unor discuții

purtate la începutul anului 2007 că inculpatul C.P. i-a sugerat denunțătorului

avansarea unei sume consistente, motivat de faptul că erau zvonuri că în zonă

va face investiții firma N. și aceste terenuri vor fi supraevaluate.

De altfel apărarea lor de negare este înlăturată atât

de declarațiile denunțătorului coroborate cu procesul-verbal de prindere în

flagrant (10000 euro), declarațiile martorilor L.P. (f. 286, 287 d.u.p și fila

74 dosarul curții de apel), M.N. (f. 32-39 u.p., fila 110 dosarul curții de

apel), A.M. (f. 293-300; f. 116 dosarul curții de apel), depoziția martorului

asistent de la flagrant N.C. și nu în ultimul rând de înregistrările

audio-video și ambientale efectuate în cauză.

Aceste probatorii conduc indubitabil la concluzia că

inculpatul C.P. a pretins de la denunțător suma de 18000 euro și a primit

efectiv 13000 euro în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle

sale de serviciu, respectiv de a semna punerea în posesie pentru un teren aflat

pe raza comunei Juncu iar inculpatul P.I. a pretins și primit, în mod direct și

prin intermediul făptuitorului M.N. suma de 1500 euro pentru ca în calitatea sa

de funcționar al Comisiei locale de fond funciar să procedeze la întocmirea cu

precădere a actelor de punere în posesie a unui teren față de care denunțătorul

avea realmente un interes funciar dar și material.

Raportat la considerentele sus-arătate, apărarea

inculpatului C.P. în sensul că s-au reținut în mod greșit împrejurări care au

condus la agravarea situației apreciindu-se că primirea sumei de bani din 27

iulie 2007 s-a făcut ca urmare a unei activități de convingere și a unei

promisiuni agresive din partea părții vătămate care a diminuat simțul de

conservare al inculpatului nu poate fi primită. Or, așa cum s-a arătat

inculpatul deținea o anume calitate cu atribuții de conducere dar și de veghere

asupra legalității și în pofida unor norme a condiționat îndeplinirea

atribuțiilor sale de serviciu de plata unor sume de bani. Nu poate fi primită

nici apărarea inculpatului P.I. pentru aceleași considerente. În plus, trebuie

precizat că inculpatul P.I. nu a înțeles să uzeze de calea de atac a apelului

astfel că nu se poate pune în discuție nerespectarea în ceea ce-l privește a

dreptului său la toate gradele de jurisdicție cu atât mai mult cu cât instanța

de control judiciar pentru a pronunța soluția de admitere a apelului declarat

de parchet a făcut o amplă și judicioasă evaluare a întregului ansamblu

probator.

În ce privește critica privind greșita

individualizare a pedepselor dar și referitor la modalitatea de executare,

Înalta Curte, constată că au fost respectate criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. dar și scopului pedepsei.

Aceasta, întrucât pe de o parte pedeapsa nu este doar

un mijloc de reeducare, ci trebuie să constituie și o măsură de constrângere

corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, mai

ales că inculpații erau reprezentanți au unei instituții publice, deci persoane

care să aibă probitate morală și profesională.

Nu în ultimul rând trebuie arătat că aprecierea

instanței de control judiciar cu privire la modalitatea de executare cu privare

de libertate, este apreciată ca fiind oportună atingerii scopului pedepsei.

Pentru considerentele sus-arătate, Înalta Curte, în

temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondate, recursurile cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.P. și P.I. împotriva Deciziei penale nr. 51/ A din 12

mai 2009 a Curții de Apel Cluj, s

ecția penală și de minori

.

Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de

câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.