ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2808/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2808/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 528/F din 14 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București

- secția I penală în dosarul nr. 46237/3/2010, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc.

pen. schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptelor

inculpaților B.M. și S.S.G., după cum urmează:

- pentru inculpata B.M., din infracțiunile prevăzute de art. 254

alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale) și de art. 254 alin.

(1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (două acte materiale) și

cu referire la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002,

în infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cinci

acte materiale) și cu referire la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002;

-

pentru inculpatul S.S.G., din infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1), (2)

C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte

materiale) și de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și art.

7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(două acte materiale), în infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen.

raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (patru acte materiale).

În

baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cinci acte materiale)

și cu referire la art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 a fost condamnată inculpata B.M.

la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C.

pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-au aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev.

de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

Conform

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată detenția provizorie, de la 3

septembrie 2010 la 12 aprilie 2011.

În

baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) a

fost condamnat inculpatul S.S.G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În

baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și lit.

c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii

prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

Conform

art. 88 C. pen. s-au dedus din pedeapsă perioadele detenției provizorii de la 3

septembrie 2010 la 09 septembrie 2010 și de la 08 octombrie 2010 la 28

octombrie 2010.

Au fost obligați inculpații în solidar la restituirea către

martorul denunțător P.I.T. a sumei de 1000 lei. Conform art. 254 alin. (3) C.

pen. cu referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-au confiscat de la

inculpata B.M. suma de 5250 lei, iar de la inculpatul S.S.G. 3250 lei.

A

fost menținută, în parte, măsura asiguratorie a popririi asupra conturilor a

căror titulară este inculpata B.M., până la concurența sumei de 6250 lei și s-a

dispus ridicarea popririi pentru celelalte sume aflate în conturile acesteia.

A

fost menținută în parte măsura asiguratorie a popririi asupra conturilor al

căror titular este inculpatul S.S.G., până la concurența sumei de 4250 lei și

s-a dispus ridicarea popririi pentru celelalte sume aflate în conturile

acestuia.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:

A.

La data de 15 iulie 2010, inculpații B.M. și S.S.G. - comisari în cadrul

Autorității Naționale pentru Protecția

Consumatorilor,

Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor

București - Ilfov,

s-au deplasat la SC M.I. SRL, situat în Complexul Comercial S.F. din orașul

Voluntari, pentru efectuarea unui control la magazinul ce avea standurile 99 și

100.

Inculpatul

S. și-a declinat calitatea, cerându-i administratorului, martorul A.D. să nu

închidă standurile, deoarece se vor face verificări, după care a plecat. La

puțin timp, s-a

prezentat la același

magazin și inculpata B., care a efectuat un con

control al documentelor

și al mărfurilor, constatând că temperatura ambientală este prea ridicată,

punând un pericol conservarea unor produse.

În

schimbul aplicării unei amenzi și mai reduse de 500 lei față de 8000 lei,

administratorul societății a fost de acord să-i remită inculpatei suma de 2000

lei. După primirea banilor de către inculpata B., la

magazin s-a întors și inculpatul S. care a venit alături de inculpata

B.,

procesul-verbal de stabilire și sancționare a contravenției.

Reține prima instanță că la data de 16 iulie 2010,

cei doi inculpați s-

au deplasat la punctul de lucru al SC P.P.C.I. SRL,

situat în același complex comercial, purtând discuții cu administratorul

societății, martorul P.I.T.

Constatând

nereguli la produsele expuse spre comercializare,

inculpata B.M. a opinat că va aplica o amendă contravențională

mare,

cerându-i martorului o sumă de bani în schimbul reducerii cuantumului amenzii.

Martorul a fost de acord cu cererea inculpatei

B., primind de la acesta suma de 1000 lei, după care a încheiat un

proces-verbal

de stabilire și sancționare a contravenției de 1000 lei.

În aceeași zi, procedând de o manieră identică,

inculpații au primit

suma de 2500 lei de la martora D.M., administrator

al SC E.B.S. SRL, sancționând societatea, pentru neregulile constatate, cu o

amendă de doar 1000 lei (500 lei în cazul achitării în termen de 48 de ore).

Pe

baza aceleiași rezoluții infracționale și acționând în aceeași manieră, cei doi

inculpați, în ziua de 16 iulie 2010 au pretins și primit de

la martora B.A.D., angajată a SC A.F.I. SRL, cu

magazin

în același complex comercial, suma de 2000 lei pentru a aplica o amendă

contravențională de doar 1000 lei (500 lei plătibili în 48 de ore) pentru

neregulile constatate.

În

aceeași zi, inculpații, procedând într-un mod similar, au determinat-o pe

martora P.L.C., reprezentantă a SC N.P. SRL să le remită suma de 2000 lei,

astfel încât au aplicat o amendă de numai 1000 lei, față de cea de peste 5000

lei și suspendarea activității firmei cu care amenințaseră inițial.

În

drept, faptele inculpaților B.M., S.S.G. au fost încadrate în dispozițiile art.

254 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 41

C. pen.

Instanța

de fond a apreciat că probele administrate dovedesc vinovăția celor doi

inculpați, impunându-se în raport de gravitatea faptelor, aplicarea unor

pedepse cu executare în regim de detenție.

Împotriva

sentinței au declarat apel inculpații B.M. și S.S.G., solicitând desființarea

sentinței, reducerea pedepsei pentru inculpata B.M. și achitarea inculpatului S.G.,

deoarece instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt.

Prin

decizia penală nr. 344/A din 16 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

București - secția a ll-a penală, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de

inculpații B.M. și S.S.G.

S-a

desființat, în parte sentința penală nr. 828 din 14 iunie 2011, pronunțată de

Tribunalul București și în rejudecare, în baza art. 86

1

C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea

pedepsei de 3 ani

și 6 luni închisoare aplicate inculpatei B.M. pe un

termen de

încercare de 6 ani, stabilit în

condițiile art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare,

inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de Probațiune de pe

lângă Tribunalul București;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8

zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele

sale de existență.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii, se suspendă executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. a căror

nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub

supraveghere.

În

temeiul art. 254 alin. (1), (2) C. pen., raportat la art. 6 și 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., a condamnat

pe inculpatul S.S.G. la o pedeapsă de 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În

baza art. 86

1

C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea

pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.S.G., pe un termen de

încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86 C. pen.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare,

inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de Probațiune de pe

lângă Tribunalul București;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8

zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele

sale de existentă.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția

inculpatei asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. a căror nerespectare

atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.

A fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

În

esență, instanța de apel a reținut că faptele inculpaților întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită, că probele administrate converg

spre reținerea vinovăției acestora, dar că se impune schimbarea modalității de

executare a pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs

Parchetul de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și

inculpații B.M. și S.S.G.

Parchetul

a criticat decizia prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea acesteia și executarea pedepselor în

regim de detenție.

În

ceea ce privește inculpata B.M.,procurorul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen., cu consecința reducerii pedepsei în raport de

acest text de lege, dar și prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Recurenta inculpată B.M. a solicitat admiterea

recursului prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.,

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., reducerea corespunzătoare a pedepsei și menținerea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Recurentul

inculpat S.S.G. a criticat hotărârile

pronunțate

în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., întrucât hotărârea de condamnare este rezultatul unei grave

erori de fapt.

Au

fost invocate, în sprijinul recursului formulat, declarațiile oscilante ale

inculpatei B.M. care a afirmat inițial că nu a primit nicio sumă de bani și

ulterior, a recunoscut că a primit bani de la denunțători.

A solicitat înlăturarea parțială a declarațiilor

inculpatei care neagă

primirea vreunei sume de bani, acestea fiind - în

opinia apărării - corecte.

De

asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că cei patru denunțători au

purtat discuții, inclusiv cu inculpata B., dar că acestea au fost auzite și de

inculpatul S.

Ca

atare, în principal, s-a solicitat admiterea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și în subsidiar, prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Înalta Curte, examinând recursurile prin prisma

motivelor invocate,

cât și din oficiu conform art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., constată următoarele:

Eroarea

gravă de fapt - caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., invocat de recurentul inculpat S.S.G. - există numai dacă se constată că

starea de fapt reținută de instanțe este contrară a ceea ce rezultă din probele

administrate.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de

apreciere a probelor,

ci, exclusiv discordanta dintre cele reținute de

instanță și conținutul real al probelor.

Pentru

ca eroarea de fapt să producă consecințe - respectiv, pronunțarea unei hotărâri

de achitare sau de încetare a procesului penal atunci când instanțele au

pronunțat o hotărâre de condamnare - trebuie să fie gravă. Sintagma

„gravă" are rolul de a evidenția că discordanța dintre percepția

judecătorului și conținutul real al probelor este evidentă, adică să fie

sesizabilă imediat, dacă încalcă regulile logicii, ale naturii, firii

lucrurilor, realitatea necontestată.

Nulitatea unei astfel de hotărâri rezultă din

contrari etatea evidentă

între probele administrate și ceea ce se reține

de instanță, contrarietate care este de natură să influențeze soluția adoptată.

În

cauza dedusă judecății, înalta Curte constată că instanțele au reținut o stare

de fapt corect, atribuind faptelor deduse judecății o încadrare juridică

legală.

Rezultă

din probele administrate, în faza de urmărire penală și în cursul cercetării

judecătorești, că inculpatul S.S.G. -

comisar

în cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor -

Comisariatul

Regional pentru Protecția Consumatorilor București - Ilfov cu atribuții de

control -, în perioada 15-16 iulie 2010, împreună cu inculpata B.M., în timpul

exercitării atribuțiilor de serviciu au pretins și primit sume de bani de la

reprezentanții SC P.P.C.I. SNC, SC E.B.S. SRL, SC A.F.I. SRL și SC N.P. SRL,

pentru a aplica sancțiuni contravenționale mai mici fată de încălcările

constatate cu ocazia efectuării controlului.

Controalele

au fost efectuate de ambii inculpați, iar discuțiile privind aplicarea unor

sancțiuni mai reduse în schimbul unor sume de bani s-au purtat în prezența

ambilor inculpați. Aceste aspecte rezultă din declarațiile inculpatei B.M.

(care a recunoscut comiterea faptelor și care a relatat organelor judiciare,

modalitatea și împrejurările săvârșirii infracțiunii, oscilațiile acesteia, în

declarațiile date, nefiind de natură a influența esențial starea de fapt

reținută de instanța de fond) care se coroborează cu declarațiile martorilor,

dar și cu celelalte probe.

Martora

D.M. - administrator la SC E.B.S. SRL - a arătat că la discuțiile purtate cu

inculpata B.M. a fost prezent și inculpatul S.S.G.. în prezența acestuia,

inculpata a luat o hârtie pe care i-a dat-o martorului și pe care a scris suma

de „3000", în schimbul aplicării unei amenzi de 500 lei, pentru

contravenția constatată și pentru care urma să fie întocmit procesul-verbal. În

timpul discuțiilor, inculpatul S. începuse să completeze formularul tipizat, banii

fiind puși, la cererea inculpatei, în geanta acesteia.

În același sens sunt și declarațiile martorei B.A.D.

-

administrator al SC A.F. SRL -, discuțiile cu inculpata B. fiind

purtate în prezența inculpatului S.G. Înainte de

întocmirea procesului-verbal de constatare, inculpatul S. a întrebat

martora dacă s-a înțeles cu inculpata B. pentru a

putea finaliza și a

trece amenda de 500 lei (f.44 dos. fond).

În

aceeași modalitate s-au derulat faptele și în cadrul controlului efectuat la SC

P.P.C.I. SNC și, respectiv SC N.P. SRL.

Administratorul

P.I.T. - cu privire la participația inculpatului S. - arată că în timpul

negocierilor cu inculpata B., acesta a fost de față, fără să aibă vreo

obiecție, martorul fiind nevoit să se împrumute de suma de 1000 lei de la un

prieten și la cererea inculpatei, a introdus suma cerută în geanta acesteia.

Pentru

controlul efectuat la SC M.I. s-au prezentat ambii inculpați, procesul-verbal

de contravenție fiind întocmit de inculpata B. După primirea sumei de bani

menționate, a intrat în magazin și inculpatul S. - acesta părăsind temporar

încăperea, care a semnat și care a făcut mențiuni cu privire la verificarea

făcută la poziția 12 din registrul unic de control.

Declarațiile

inculpatei și ale martorilor oculari coroborate cu declarațiile date de

ceilalți martori care au perceput fapta în mod indirect

dar și cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice,

creează

convingerea existenței unei înțelegeri frauduloase între cei doi

inculpați, pretinderea și primirea sumelor de bani fiind făcută cu scopul

aplicării unor amenzi mai mici.

Ca

atare, critica recurentului inculpat în sensul existenței unei erori grave de

fapt nu poate fi însușită, probele administrate dovedind vinovăția sa sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită.

Cât

privește individualizarea judiciară a pedepsei - critică invocată de procuror

și de inculpați - înalta Curte constată că se

impune

reducerea pedepsei numai pentru inculpata B.M., fiind

aplicabile

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Astfel

cum rezultă din declarația dată în faza instanței de recurs, la data de 13

septembrie 2012, inculpata a recunoscut comiterea faptei, fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de lege privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

În

ceea ce privește modalitatea de executare, înalta Curte apreciază că nu se

justifică casarea deciziei, sub acest aspect, scopul pedepsei putând fi atins

și fără privare de libertate.

Inculpații

nu sunt cunoscuți cu antecedente penale., au un nivel de instruire care le

permite să conștientizeze gravitatea faptelor, dar și a consecințelor în cazul

în care perseverează în activitatea infracțională.

În

raport de atitudinea procesuală diferită, se impune a se diferenția modalitatea

de executare, aplicându-se dispozițiile art. 81 C. pen., pentru inculpata B.M.

și păstrarea suspendării

executării pedepsei

sub supravegherii pentru inculpatul S.G.

Având

în vedere considerentele expuse, înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de recurenta

intimată inculpată B.M. împotriva deciziei penale nr. 344/2011 din 16 noiembrie

2011 a Curții de Apel București - secția a ll-a penală.

Va

casa în parte, decizia și sentința penală nr. 528/F din 14 iunie 2011 a

Tribunalului București, secția a ll-a penală și în

rejudecare, va reduce pedeapsa aplicată inculpatei B.M. pentru

săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 și art.

7 alin. (1) Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, de la 3 ani și 6

luni închisoare la 1 an închisoare.

În

baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

aplicarea art. 82 C. pen. și art. 83 C. pen.

În temeiul art. 385

15

alin. (2) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție și de inculpatul S.S.G. împotriva aceleiași decizii în baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat S.G. va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurenta intimată inculpată B.M. împotriva deciziei penale nr. 344/2011

din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel București - secția a ll-a penală.

Casează,

în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 528/F din 14

iunie 2011 a Tribunalului București, secția a ll-a penală numai în ceea ce

privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei B.M. și

rejudecând:

Reduce

pedeapsa aplicată inculpatei B.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, de la 3 ani și 6

luni închisoare la 1 an închisoare.

În

baza art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

o perioadă de 3 ani ce constituie termen de încercare, conform art. 82 C. pen.

Atrage atenția inculpatei asupra consecințelor

nerespectării art. 83

C. pen.

Înlătură

pedeapsa complementară aplicată inculpatei.

Înlătură

dispozițiile art. 86

1

, art. 86

3

și art. 86

4

C.

pen. privind pe inculpata B.M.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate cu privire la aceeași inculpată.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul

de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție

și de inculpatul S.S.G. împotriva aceleiași

decizii atacate.

Obligă

recurentul intimat inculpat S.S.G. la plata sumei de 250 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial

apărătorului desemnat din oficiu, până la

prezentarea

apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție,

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie

2012