ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 927/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 927/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 558/ F din 30 iunie 2008 pronunțată de

Tribunalul Ialomița, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată

încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, după cum urmează:

- pentru inculpatul O.M., din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen;

- pentru inculpata E.M.M. (fostă Ș.), din infracțiunile prevăzute de

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de

art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen;

- pentru inculpatul F.N., din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 13 alin.

(4) din Legea nr. 678/2001

și cu aplicarea art. 13 C. pen.; art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 13 alin. (4) din Legea nr. 678/2001 și

cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul

O.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen., conform art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

minori.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata

E.M.M., fostă Ș., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

ll-a și lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 74 raportat la art. 76 C. pen., a fost

condamnat inculpatul F.N., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

ll-a și lit. b) C. pen., conform art. 65 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori.

S-a aplicat tuturor inculpaților pedeapsa

accesorie a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepselor aplicate

inculpaților, pe durata

unui termen de încercare de 6 ani, pentru

inculpații O.M. și E.M.M. și de 5 ani, pentru inculpatul F.N., calculat de la

rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 86

3

C. pen., s-a stabilit ca, pe durata

termenului de încercare, inculpații O.M., E.M.M. (fostă Ș.) și F.N. să se

supună următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Ialomița;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de existență.

S-au adus la cunoștința inculpaților

dispozițiile art. 86

4

C. pen.,

care atrag

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen., cu privire

la suspendarea pedepsei accesorii pentru toți inculpații.

S-a luat act că părțile vătămate B.N., B.V. și C.A.M., nu s-au

constituit părți civile în cauză.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C.

pen., s-au confiscat de la inculpatul O.M. suma de 190 lei și de la inculpata E.M.M.

(fostă Ș.), suma de 150 lei.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C.

pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1100 lei depusă la C.E.C. Slobozia,

județul Ialomița, conform recipisei nr. 33/253360101 din data de 27 decembrie

2005.

Inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 400 lei fiecare cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

Inculpatul O.M., în perioada noiembrie 2004 - 15/16 decembrie 2005,

împreună cu alte persoane, a recrutat și găzduit pe partea vătămată C.A.M. și

Ie-a transportat pe

părțile vătămate C.A.M.,

B.N. și B.V.,

minore, în scopul exploatării sexuale a acestora.

Inculpata E.M.M. (fostă Ș.), în perioada noiembrie 2004 - 15 decembrie

2005, împreună cu alte persoane, a recrutat, găzduit și transportat pe părțile

vătămate minore B.N. și B.V., în scopul exploatării sexuale a acestora.

Inculpatul F.N., în perioada octombrie 2004 - aprilie 2005, împreună cu

alte persoane, a găzduit pe partea vătămată B.V. și a transportat pe părțile

vătămate B.N. și B.V., minore, în scopul exploatării sexuale a acestora.

Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu următoarele

mijloace de probă:

- în cursul urmăririi penale: cu declarațiile inculpaților, ale părților

vătămate și ale martorilor B.E., B.M., Ș.I., L.V., G.V., D.D., T.V., N.N., V.D.,

T.V.S., C.D., M.Ș., L.I., I.V., N.G., cu procesele-verbale de constatare,

procesele-verbale de confruntare, procesele-verbale de recunoaștere după

fotografii și planșele foto.

- în cursul cercetării judecătorești au fost audiate părțile vătămate B.N.,

B.V. și C.A.M., inculpații O.M. și F.N. (inculpata E.M.M. prevalându-se de

dispozițiile art. 70 C. proc. pen., astfel că nu a dorit să dea declarație) și

martorii G.V., D.D., L.V., Ș.I., B.E., B.M., T.V., C.D., V.D., M.Ș., L.I., N.N.,

T.V.

Cu privire la martorii din lucrările parchetului respectiv I.V., T.V.S.

și N.G., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc.

pen., fiind în interesul aflării adevărului să se țină seama de declarațiile

martorilor legal audiați în faza de urmărire penală, aflați în imposibilitate

obiectivă de a se prezenta în fața judecătorului pentru a da o nouă declarație.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul

O.M., care a solicitat achitarea sa, în temeiul

dispozițiilor art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., întrucât probele administrate în cauză

nu au făcut dovada vinovăției sale.

Prin decizia penală nr. 212 din 26 septembrie 2008, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.M.

împotriva sentinței penale nr. 558/ F din 30 iunie 2008, pronunțată de

Tribunalul Ialomița, secția penală.

A fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 60 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea

de Apel București a

reținut că, cererea inculpatului O.M.

vizând achitarea sa este nefondată, întrucât prima instanță a analizat, în mod

riguros, întreg materialul probator administrat în cauză, atât cel din faza de

urmărire penală, cât și cel din cursul cercetării judecătorești, care

demonstrează, cu prisosință că inculpatul a efectuat activități de trafic de

persoane minore, pe care Ie-a obligat să întrețină raporturi sexuale cu diverși

bărbați, iar o cotă parte din banii primiți de acestea era luată de inculpat.

Părțile vătămate au declarat, în mod constant, faptul că inculpatul O.M.

le cerea bani rezultați din „activitățile prestate” și că erau transportate cu

mașina acestuia la diferite hoteluri pe raza județului Ialomița.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs

inculpatul O.M. care, prin apărătorul ales, a invocat

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 9,

pct. 10 și pct. 18

C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul inculpatului a susținut

că:

- în faza de urmărire penală, dosarul a fost instrumentat în mare

parte, de un organ necompetent, respectiv cercetările au fost efectuate de

organele de poliție și nu sub supravegherea unui procuror, așa cum prevăd

dispozițiile legale în vigoare, fapt ce atrage nulitatea hotărârilor pronunțate

în primă instanță și în apel;

- hotărârile pronunțate nu cuprind motivele pe care se întemeiază

soluția, iar ambele instanțe nu au analizat criticile formulate de inculpat;

- pe fondul cauzei, prima instanță neapreciind corect probele

administrate, a comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, apărătorul inculpatului a solicitat

casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima

instanță, respectiv la Tribunalul Ialomița.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu

ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin.

(1) C. proc. pen.,

constată că prima

instanță a reținut în mod corect

situația de fapt și a stabilit

vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în

cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a

pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului

acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului inculpat, în sensul

că mare parte din dosarul de urmărire penală ar fi fost

instrumentat de un organ necompetent, respectiv că cercetările s-au

efectuat

de organele de poliție și nu de către un procuror, sunt nefondate.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și

combaterea traficului de persoane, urmărirea penală pentru infracțiunile

prevăzute în această lege se efectuează de către procuror.

Conform art. 213 C. proc. pen., organul de cercetare penală (organul de

poliție) este obligat să efectueze acte de cercetare ce nu suferă amânare,

chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența lui. Lucrările

efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent,

care potrivit art. 268 alin. (2) C. proc. pen., le poate confirma.

Ca atare, din dispozițiile legale mai sus-citate rezultă că, dacă

activitatea de urmărire penală a fost efectuată, în parte, de organul de

cercetare penală (organul de poliție), însă, potrivit art. 213 și art. 268

alin. (2) C. proc. pen., procurorul competent a confirmat toate aceste acte

efectuate de organele de cercetare penală, în aceste condiții nu se poate vorbi

de nulitatea urmăririi penale.

În cauză, se constată că, în momentul depistării infracțiunii flagrante

de trafic de minori, organele de poliție au efectuat acte de cercetare ce nu

sufereau amânare, după care dosarul a fost preluat de procurorul de caz, care a

confirmat aceste acte, astfel că nu poate fi admisă cererea recurentului

inculpat de a se constata nulitatea urmăririi penale, dosarul fiind

instrumentat de organul de urmărire penală competent.

Totodată, Înalta Curte constată că sunt

nefondate și susținerile

recurentului inculpat în sensul

că:

- hotărârile pronunțate, în primă instanță și în apel, nu cuprind

motivele pe care se întemeiază soluția, iar ambele instanțe, nu au analizat

criticile pe care Ie-a formulat;

- printr-o apreciere eronată a probelor administrate, ambele instanțe

au comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei

hotărâri greșite de condamnare a sa.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să

fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat

asupra soluției cauzei,

iar, pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,

prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea

altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Pe de altă parte, hotărârea este supusă casării, în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția. Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o

îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției,

dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la

legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de recurs elementele

necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.

Motivarea hotărârilor de către instanțele naționale constituie o

obligație impusă acestora și prin prevederile art. 6 & 1 din C.E.A.D.O.L.F.

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. (cauza A. c. României, hotărârea din 28

aprilie 2005; C.E.D.O., cauza B. c. României, hotărârea din 15 februarie 2007),

deși obligația

instanțelor naționale de a

motiva hotărârile pronunțate nu presupune

existența unui răspuns

detaliat la fiecare argument, noțiunea de proces echitabil presupune că

instanța națională trebuie să examineze în mod real, problemele esențiale care

i-au fost supuse dezbaterii.

Înalta Curte constată că, în cauză, situația de fapt a fost corect

reținută de ambele instanțe, care au făcut o evaluare justă a materialului

probator administrat, hotărârile pronunțate fiind motivate în fapt și în drept.

Astfel, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că,

părțile vătămate B.N. și B.V. sunt surori, iar în cursul anului 2004, mai exact

în luna noiembrie, la locuința acestora a venit inculpata E.M.M., cu o mașină

condusă de inculpatul F.N. Inculpata E.M.M. (zisă M.) a invitat-o pe partea

vătămată B.N. acasă la ea, aceasta din urmă fiind de acord.

La locuința din Slobozia a inculpatei E.M.M., partea vătămată B.N. a

aflat de la o fată pe nume R. că aceasta se prostitua în folosul inculpatei E.M.M.

Cu aceeași ocazie, inculpata E.M.M. a întrebat-o pe partea vătămată

dacă dorește și ea să întrețină relații sexuale cu diverși bărbați, în schimbul

unor sume de bani, întrucât ea îi va face rost de clienți, o va caza la ea

acasă, iar banii obținuți vor fi împărțiți între cele două, propunere acceptată

de partea vătămată B.N.

Totodată, la locuința inculpatei E.M.,

partea vătămată

l-a cunoscut pe inculpatul O.M. (zis B.),

cei doi

aducându-i la cunoștință că va

trebui să întrețină raporturi sexuale și

cu bărbați recomandați de

acesta din urmă.

Conform înțelegerii intervenite între cei doi inculpați și partea

vătămată B.N., banii primiți de aceasta din urmă de la bărbații cu care

întreținea relații sexuale, urmau a fi dați inculpatei E.M.M., care îi remitea

o cotă parte și inculpatului O.M.

Partea vătămată B.N., timp de aproximativ două săptămâni a locuit în

apartamentul inculpatei E.M.M., întreținând raporturi sexuale, în diverse

locații, cu mai mulți bărbați, fiind trimisă în acest scop de ambii inculpați.

Ulterior, cu prilejul unei vizite pe care partea vătămată B.N. a

făcut-o părinților săi, fiind însoțită de inculpații E.M.M. și F.N., inculpata

E.M.M. Ie-a adus la cunoștință părinților acesteia, că fiica lor stă în gazdă

la ea și că i-a găsit un loc de muncă în Slobozia.

Cu același prilej, întrucât partea vătămată B.V. (sora părții vătămate

B.N.) se afla în vizită la părinții săi, inculpata E.M.M. a întrebat-o dacă

dorește și ea să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, în schimbul

unor sume de bani, situație acceptată de aceasta.

Astfel, partea vătămată B.V. a stat timp de două săptămâni, conform

înțelegerii dintre inculpații E.M.M. și F.N., la locuința din Slobozia a

acestuia din urmă, întreținând raporturi sexuale cu diverși bărbați, în

schimbul unor sume de bani. De menționat este faptul că nora inculpatului F.N.,

respectiv martora G.V., era verișoară cu părțile vătămate B.N. și B.V.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, inculpații au avut

cunoștință de faptul că cele două părți vătămate sunt minore, întrucât, la

controlul efectuat la data de 16 decembrie 2005, cu ocazia prinderii în

flagrant a inculpaților, în poșeta inculpatei E.M.M., au fost găsite mai multe

certificate de naștere, printre care și cel al părții vătămate B.N., conform

mențiunilor consemnate în procesul-verbal de la dosar urmărire penală.

În perioada de două săptămâni, cât B.V. a

locuit la

inculpatul F.N. iar B.N. la inculpata E.M.M.,

cele două părți vătămate au fost transportate cu mașina de către inculpați în

locurile indicate, atât de inculpata E.M.M., cât și de inculpatul O.M., pentru

a întreține relații sexuale cu clienți găsiți de aceștia.

Inculpații O.M. și E.M.M. erau sunați pe telefoanele mobile, după care

fetele erau transportate cu mașina la diferiți clienți, pentru a întreține

relații sexuale, contra unor sume de bani, care erau apoi împărțite și cu

inculpații. Transportul se efectua uneori de către inculpatul F.N. cu mașina,

alteori de către inculpații O.M. și E.M.M., tot cu mașina.

Ulterior, partea vătămată B.V. a plecat

din locuința

inculpatului F.N., stabilindu-se în

apartamentul inculpatei E.M.M., împreună cu sora sa B.N.

În perioada toamna anului 2004 - aprilie 2005, părțile vătămate au fost

transportate, fie de inculpatul O.M., fie de inculpatul F.N., fie de inculpații

E.M.M. și O.M. împreună, la hotelurile S., P., H. și C. din Slobozia, la

hotelul D. din Amara, jud. Ialomița ori la restaurantul C. din Fetești, unde au

întreținut raporturi sexuale cu diverși clienți, banii obținuți fiind împărțiți

cu cei trei inculpați.

Totodată, în cursul lunii aprilie 2005, cele două surori au fost

transportate la o cabană de vânătoare situată în apropiere de orașul Cernavodă,

unde au întreținut relații sexuale cu mai mulți cetățeni italieni, după ce

inculpatul O.M. a purtat discuții cu un prieten de al său, zis „R.”.

De asemenea, partea vătămată B.V. a fost trimisă, în mai multe rânduri,

de către inculpata E.M.M. să întrețină relații sexuale cu un bărbat pe nume V.,

la un magazin de mobilă aparținând acestuia.

Tot în luna aprilie 2005, după ce inculpații O.M. și E.M.M. au vorbit

cu inculpatul F.N., acesta din urmă Ie-a transportat pe părțile vătămate B.N.,

B.V. și C.A.M. la Tulcea, unde pe un ponton situat lângă hotelul D. urmau să

întrețină relații sexuale cu niște cetățeni elvețieni, lucru care însă nu s-a

mai întâmplat, întrucât clienții elvețieni, aflând că acestea sunt minore, au

refuzat să întrețină raporturi sexuale.

În perioada septembrie - decembrie 2005, toate cele trei părți vătămate

au întreținut raporturi sexuale contra cost cu diverși bărbați, în municipiul

București, clienții fiind găsiți de inculpatul O.M.

La data de 15 decembrie 2005, părțile vătămate au aflat de la

inculpații O.M. și E.M.M. că la restaurantul A. din localitatea Drajna, jud. Călărași

are loc o petrecere și „este nevoie de fete”.

Astfel, cele trei părți vătămate (alături de o altă fată) au fost

transportate cu mașina de inculpatul O.M., de la Slobozia la Drajna, la restaurantul

A., unde au întreținut raporturi sexuale cu diverși clienți, primind suma

totală de 1400 lei RON.

Pe drumul de întoarcere către Slobozia, în noaptea de 15 decembrie 2005,

mașina condusă de inculpatul O.M. în care se aflau persoanele mai sus-arătate,

a fost oprită spre

verificare de către

organele de poliție. Cu acest prilej, deși inculpatul

O.M. a declarat că

se întorc de la discotecă, părțile vătămate B.N. și B.V. au arătat însă că locuiesc

fără forme legale în apartamentul inculpatei E.M.M., întreținând raporturi

sexuale cu diverși bărbați, în schimbul unor sume de bani pe care le împărțeau

cu inculpații.

Partea vătămată C.A.M. a declarat că, locuiește de mai multă vreme în

apartamentul inculpatului O.M. și întreține raporturi sexuale cu diverși

bărbați, banii obținuți în acest mod, fiind împărțiți cu inculpatul O.M.

Cu acea ocazie s-a încheiat procesul-verbal de depistare, iar sumele de

bani găsite asupra părților vătămate au fost ridicate și depuse la C.E.C.

Cercetările efectuate în cauză au mai stabilit, în ceea ce o privește

pe partea vătămată C.A.M. faptul că, anterior celor două momente prezentate mai

sus, respectiv cel de la Hotelul D. din Tulcea, cu clienții elvețieni și cel de

la restaurantul A. Drajna, jud. Călărași, l-a cunoscut pe inculpatul O.M., în

luna mai 2005, prin intermediul unei prietene,

acesta ducând-o la un

client din Fetești, cu care partea vătămată a

întreținut raporturi sexuale, iar din banii primiți i-a dat inculpatului O.M.

suma de 40 lei RON.

Cu altă ocazie, același inculpat a dus-o într-o noapte la Amara, unde

într-o casă partea vătămată a întreținut raporturi sexuale cu un bărbat

necunoscut, iar din banii obținuți, inculpatul O.M. a primit suma de 50 lei

RON.

Într-o altă împrejurare, inculpatul O.M. a dus-o cu mașina pe partea

vătămată C.A.M., noaptea, la Hotelul

S. din

Slobozia, unde într-o cameră aceasta a întreținut raporturi

sexuale cu

un bărbat, iar din banii obținuți i-a dat inculpatului O.M. suma de 100 lei

RON.

Ulterior, inculpatul O.M. i-a spus părții vătămate că

poate locui la el acasă, C.A.M. fiind de acord,

astfel că din luna iunie 2005 inculpatul a dus-o în mai multe rânduri cu

mașina, în

diverse locații (la hotelurile P., H., S. din Slobozia și D.

din Amara), unde partea vătămată întreținea relații sexuale cu bărbații

contactați de inculpatul O.M.

Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că

faptele de trafic de minori, comise de inculpatul F.N. s-au situat în perioada

octombrie 2004 - aprilie 2005, acesta fiind plecat din țară, conform actelor

depuse la dosar, în perioada septembrie - noiembrie 2005.

Situația de fapt descrisă mai sus a rezultat din analiza coroborată a

tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești, părțile vătămate fiind racolate de inculpați și acceptând să se

prostitueze în folosul acestora.

Fiind audiat, în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești, inculpatul O.M. a avut o atitudine oscilantă, trecând de la o

recunoaștere parțială a faptelor, la o negare totală a acestora.

Înalta Curte constată că invocarea nevinovăției de către inculpat în

raport de faptele săvârșite, contrazice nesusținut probatoriile administrate în

cauză.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu

alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de

apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente nu poate

influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Astfel, inculpata E.M.M. a declarat că inculpatul O.M. venea la ea

acasă și le lua pe cele două surori, B.N. și B.V., ducându-le în diverse

localuri din zona Drajna, cu scopul ca acestea să întrețină raporturi sexuale

contra unor sume de bani cu diverși clienți. Totodată, inculpatul O.M. le

transporta pe fete cu mașina personală, inculpata E.M.M. arătând că toate

aceste aspecte i-au fost relatate de părțile vătămate.

În declarația de la dosar, aceeași inculpată a mai arătat faptul că la

ea acasă veneau bărbați care spuneau să sunt trimiși de inculpatul O.M. sau de

prieteni de-ai acestuia și care îi solicitau să plece cu cele două fete să

întrețină raporturi sexuale.

Pe de altă parte, în cursul urmăririi penale cele trei părți vătămate

au relatat amănunțit modul de derulare a faptelor, B.N. și B.V. păstrându-și

aceeași poziție și cu

ocazia confruntărilor

cu inculpatul F.N.

Martorul D.D. a arătat că, a întreținut relații

sexuale cu partea vătămată B.V., aflând de la aceasta că

locuiește

acasă la inculpata E.M.M., care îi găsește clienți, iar banii obținuți astfel,

îi împărțea cu inculpata E.M.M.

Martorul L.V. a declarat că, lucrând ca recepționer la hotelul D. din

Amara, a văzut cum veneau de mai multe ori, fete tinere aduse de inculpatul O.M.

pentru a întreține relații sexuale cu diferiți clienți, în schimbul unor sume

de bani (una dintre fete fiind C.A.M.). Același martor a mai arătat că,

inculpații E.M.M. și F.N. veneau de multe ori la Hotelul D. din Amara cu trei

fete V., N. și R. Cei doi inculpați nu intrau în hotel, iar fetele întrețineau

în camerele hotelului raporturi sexuale cu diverși bărbați, aspect pe care i

l-a confirmat și V. (B.V.) în cadrul relației pe care a avut-o cu aceasta.

Martorul N.N. a declarat că a aflat de la un ospătar de la restaurantul

S. din Slobozia că inculpata E.M.M. este o persoană la care se poate apela

pentru „a avea compania” unor fete la diverse petreceri, martorul precizând că

a apelat-o pe inculpată, comunicându-i numărul de fete ce urma a fi trimis la

petrecerile respective. Între fetele recunoscute din fotografii de acest martor

s-au aflat și părțile vătămate B.N., C.A.M. și B.V.

Martorul T.V. a declarat la urmărirea

penală

că a recunoscut-o din fotografii pe partea vătămată

B.V., că inculpatul O.M. a venit în Slobozia

Nouă

(la locul de muncă al martorului) însoțit de mai multe fete, între

care

și B.V., inculpatul fiind cel care se ocupa cu plasarea de tinere, acestea

urmând să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați. Martorul a declarat

totodată că el și prietenii lui se înțelegeau la telefon cu inculpatul O.M. să

le aducă fete, pentru a întreține relații sexuale cu acestea.

Martorul T.V.S. a declarat că a aflat de la B.V. că, atât ea cât și

sora sa B.N., precum și o altă fată I., întrețin raporturi sexuale cu bărbați

în schimbul unor sume de bani, iar când se întorc în domiciliul inculpatei E.M.M.

îi dau acesteia toți banii astfel obținuți.

Martorul M.Ș. a declarat că a obținut de la o cunoștință numărul de

telefon al unei persoane pe nume M. (inculpata E.M.M.), persoană despre care a

aflat

că are mai multe fete care se

întâlnesc cu bărbați și întrețin raporturi

sexuale cu aceștia, în

schimbul unor sume de bani.

Împrejurarea că, în cursul cercetării judecătorești, cu motivarea

generică că ar fi fost supuși unor violențe psihice sau fizice ori unor

intimidări din partea organelor de poliție, nedovedite de altfel, părțile

vătămate ori parte din martorii audiați au revenit asupra depozițiilor

inițiale, nu poate conduce la constatarea nevinovăției inculpatului O.M.

Prin asemenea retractări, fără o justificare credibilă, plauzibilă, se

divizează artificial procesul penal și se încearcă minimalizarea necesității și

importanței urmăririi penale, practica dovedind de cele mai multe ori că

declarațiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt cele date în momentele

inițiale ale urmăririi penale.

Cu privire la apărarea formulată de recurentul inculpat, în sensul că

înscrisurile depuse la dosar dovedesc faptul că, părțile vătămate nu au fost

cazate în unitățile hoteliere la care se face referire în actul de inculpare,

neidentificându-se elemente care să justifice situații de cazare frauduloasă, Înalta

Curte consideră că, atâta vreme cât răspunsurile unităților hoteliere nu survin

unei solicitări oficiale, în condițiile în care apărarea ar fi putut să

adreseze o cerere în acest sens instanței de

judecată, trebuie privite

cu circumspecție, având un caracter

extrajudiciar și nu pot fi reținute ca o dovadă irefutabilă a nevinovăției

inculpatului.

Fată de cele menționate mai sus, constatându-se că, toți cei trei

inculpați au comis fapte identice, cu caracter repetat, în realizarea aceleiași

rezoluții infracționale, respectiv obținerea de foloase de pe urma traficării

unor persoane de sex feminin, minore, în scopul practicării de către acestea

din urmă de raporturi sexuale cu diverși bărbați, contra unor sume de bani, Înalta

Curte, în

conformitate cu prevederile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva deciziei penale nr.

212 din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, precum

și sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu pentru intimatele părți vătămate B.N., B.V. și C.A.M., se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M. împotriva

deciziei penale nr. 212 din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția

a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la

prezentarea apărătorului ales, precum și sumele de câte 150 lei, reprezentând

onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele părți vătămate B.N.,

B.V. și C.A.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2009.