ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2744/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2744/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 124/PI din 05 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș

în Dosarul nr. 892/30/2012, în baza art. 334 C. pen., s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu reținute pe seama inculpaților:

-

S.V.M., din art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 alin. (1) din Legea nr.

365/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 7 din Legea nr.

39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

-

P.R., din art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 alin. (1) din Legea nr.

365/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C.

pen., în art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

-

S.R.C., din art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 alin. (1) din Legea nr.

365/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 7 din Legea nr.

39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

-

I.D., din art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 alin. (1) din Legea nr.

365/2002, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 7 din Legea nr.

39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În

baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul S.V.M., la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fabricare ori deținere de echipamente, inclusiv

hardware ori software, în scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de

plată electronice.

În

baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a

unui grup infracțional organizat.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen.,a fost interzisă inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe o perioadă de 3

ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele mai

sus aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, inculpatul

urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în regim de detenție

prevăzut de art. 57 C. pen.

În

baza art. 35 alin. (1) C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., a fost

interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)

teza II, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe durata executării pedepsei

rezultante principale.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 04

februarie 2010.

S-a

constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în lipsă prin încheierea nr.

29/CC din 24 februarie 2010 a Tribunalului Timiș, dată în Dosarul nr.

734.1/30/2010.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a

următoarelor bunuri:

a.

laptop marca A., din plastic de culoare neagră, seria X;

b.

un card bancar emis de B.P. pe numele S.V.M.;

c.

un număr de 4 (patru) cartele cu bandă magnetică emise de "T."

d.

o cartelă ce poartă inscripția "T. - W. - 6.90 E";

e.

o cartelă SIM emisă de M. Austria;

f.

un GPS marca G.;

g.

un număr de 5 (cinci) telefoane mobile, marca N., model 1208, împreună cu

cartelele aferente, dintre care 4 emise de operatorul O. și una de operatorul

C.;

h.

un telefon marca N. model 8800-E1, împreună cu cartela SIM aferentă, emisă de

operatorul "S.T.";

i.

un telefon marca N., model 1209, prevăzut cu cartelă O.;

j.

un card de memorie marca "S.", capacitate 8 Gb;

k.

laptop marca S., model V., carcasă de culoare gri;

1.

un card bancar tip VISA, emis de I.B. pe numele S.M.;

m.

un telefon marca N., model E90, împreună cu cartela SIM aferentă;

n.

un număr de 300 (trei sute) de suporți optici de tip CD/DVD, diverși

producători, unii inscripționați olograf;

o.

un modem mobil pentru internet, marca O.;

p.

dispozitiv electronic de culoare negru cu gri, ce poartă inscripția

"M.".

q.

un dispozitiv cu mufa USB, marca "I.T.";

r.

un aparat GPS marca M.I.O.;

consemnate

în procesul-verbal nr. 23/2010, corp delict la dosarul cauzei.

În

baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a

dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției

domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 04

februarie 2010, neconfiscate prin prezenta hotărâre, inclusiv a sumei de 500

lei, consemnată la C.E.C.B. Timișoara cu recipisa 832316 din 19 februarie 2013

și 1400 euro, consemnată la aceeași unitate cu recipisa nr. 832322 din 19

februarie 2013.

În

baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul P.R., la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fabricare ori deținere de echipamente, inclusiv

hardware ori software, în scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de

plată electronice;

În

baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și

sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe o perioadă de 3

ani după executarea pedepsei principale.

S-a

constatat că prezentele infracțiuni, concurente între ele, sunt concurente cu

infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru săvârșirea cărora a fost condamnat

inculpatul la pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare prin Sentința

penală nr. 633 din 20 mai 2009 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin

Decizia penală nr. 437 din 22 octombrie 2009, pe care a descontopit-o în

pedepsele componente de 6 luni închisoare, respectiv 1 an și 2 luni închisoare.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 4 pedepse

mai sus arătate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, pe care a

sporit-o cu 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă

de 5 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție prevăzut de art. 57 C. pen.

În

baza art. 35 alin. (1) C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., a fost

interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)

teza II, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe durata executării pedepsei

rezultante principale.

În

baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul S.R.C., la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de fabricare ori deținere de echipamente, inclusiv

hardware ori software, în scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de

plată electronice.

În

baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și

sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În

baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe o perioadă de 3

ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele mai

sus aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, inculpatul

urmând să execute pedeapsa rezultanta de 5 ani închisoare, în regim de detenție

prevăzut de art. 57 C. pen.

În

baza art. 35 alin. (1) C. pen., rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., a fost

interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza

II, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe durata executării pedepsei

rezultante principale.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., rap. la art. 10 alin. (1) lit. j) C.

proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul I.D.

în ceea ce privește infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup

infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În

baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus reunirea prezentei cauze cu

cea în care s-a pronunțat Tribunalul București prin Sentința penală nr. 73 din

01 februarie 2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1696 din 23 mai 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la inculpatul I.D.

S-a

dispus anularea în parte a precitatei hotărâri doar cu privire la inculpatul

I.D. și doar cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr.

365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A

fost înlăturată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante

de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I.D. de Tribunalul București și

înlăturată suspendarea executării pedepsei accesorii.

A

fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) II, b) C. pen. și au fost repuse pedepsele

în individualitatea lor: 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c)

și alin. (2) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.; 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., art.

41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) și alin. (2) C. pen., rap.la art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen.

Au

fost înlăturate dispozițiile art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen.

cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

În

baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 lit. a), c) și alin. (2) C. pen., rap.la art. 76 alin. (1) lit. e) C.

pen., a fost condamnat inculpatul I.D. la o pedeapsă de 4 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de fabricare ori deținere de echipamente,

inclusiv hardware ori software, în scopul de a servi la falsificarea

instrumentelor de plată electronice;

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., au

fost contopite pedepsele pentru infracțiunile concurente, cea de 4 luni

închisoare aplicată prin prezenta, cu cea de 2 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) II, b) C. pen. aplicată prin

Sentința penală nr. 73 din 01 februarie 2011 a Tribunalului București,

definitivă prin Decizia penală nr. 1696 din 23 mai 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare,

inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) II, b) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe durata executării pedepsei

rezultante principale.

În

baza art. 86 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii

pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În

baza art. 86 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de

la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În

baza art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat

inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de

către acesta; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință

și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și

să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București

schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

Au

fost puse în vedere inculpatului, în baza art. 359 C. proc. pen., prevederile

art. 86 C. pen., rap. la art. 83 C. pen., respectiv săvârșirea în termenul de

încercare a unei infracțiuni intenționate, precum și neîndeplinirea, cu

rea-credință a obligațiilor stabilite de instanță, are drept urmare revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării în

întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea

anterioară.

Au

fost menținute în rest celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 73 din 01

februarie 2011 pronunțate de Tribunalul București, definitivă prin Decizia

penală nr. 1696 din 23 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu

privire la inculpatul I.D.

În

baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte

3000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas

în sarcina statului.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timiș a reținut că în baza dosarului de

urmărire penală cu numărul 42/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. Timiș au fost trimiși în

judecată și condamnați definitiv un număr de 22 de inculpați acuzați de

săvârșirea infracțiunilor de constituire, aderare și sprijinire a unui grup

infracțional organizat specializat în deținerea de echipamente hardware și

software în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, precum și

în efectuarea de extrageri frauduloase din bancomate. Prin acest rechizitoriu

al parchetului, s-a disjuns cauza față de alte persoane, membrii ai aceluiași

grup infracțional organizat care au aderat și sprijinit realizarea scopului

urmărit și anume obținerea unor sume de bani, prin efectuarea de extrageri

frauduloase folosind cârduri contrafăcute.

S-a

mai reținut că față de inculpatul S.M.V., zis "J.E.", învinuiții

L.V., P.R., S.R.C., I.D., zis "F. electronistul" și numiții P.,

V.M.C., D.M., T.E., D.C.I., D.L., A., I.T.M. s-a dispus disjungerea și

continuarea cercetării lor într-un dosar separat înregistrat sub nr. 21

D/P/2010, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 365/2002, art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 23 din Legea nr. 656/2003,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. Dintre

aceștia, au fost trimiși în judecată doar patru inculpați, cei din prezentul

dosar, cercetați pentru infracțiunile arătate.

Tribunalul

Timiș a reținut că activitatea ilicită a inculpatul S.M.V., zis

"J.E." este legată de grupul infracțional organizat, constituit de

inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., M.E., P.I., A.Ș.I., în prezent condamnați

definitiv, iar atribuțiile sale vizau în special rolul de

"confecționer" a dispozitivelor hardware și software menite să

servească la falsificarea instrumentelor de plată electronice. Tehnologia de

captare a datelor de identificare a proprietarilor de cârduri consta în aplicarea

pe fanta de introducere a cârdului și a tastaturii bancomatelor a unor

dispozitive contrafăcute ce imitau originalul, mod în care reușeau să doneze

datele personale și datele de cont, respectiv codurile PIN ale posesorilor,

pentru ca ulterior acestea să fie inscripționate pe cârduri blank cu ajutorul

aparatului MSR și folosite la extragerile frauduloase de numerar din ATM-uri.

În

acest scop erau montate în timpul nopții de către cei care dețineau rolul de

amplasatori niște microcipuri la terminalele POS amplasate în supermarketuri și

stații de benzinărie de pe teritoriul Italiei, Olandei, Norvegiei, Germaniei și

României, iar pe timpul zilei le recuperau, pentru ca ulterior acestea să

ajungă la inculpatul S.M.V. în Craiova în scopul creării unui program SOFT de

copiere a microcipurilor. Același inculpat le descărca în foldere, obținând în

acest mod datele de identificare a cărților de credit și codurile PIN ale

titularilor, date ce urmau să fie scrise manual, cu ajutorul unui aparat tip

MSR 206 pe suporți de plastic conținând o bandă magnetică (carduri blank).

Inculpatul S.M.V. a folosit și tehnologia Bluetooth care permitea transmiterea

datelor pe unde radio între două dispozitive identice, pe distanțe scurte,

datele capturate de CIP-uri din POS-uri fiind transmise prin intermediul unui

telefon mobil marca N. E 50 special modificat de inculpat în acest sens.

Aceste

preocupări ale inculpatului S.M.V. l-au făcut pe acesta să intre în relații de

afaceri cu mai multe persoane orientate spre acțiuni de sustrageri frauduloase

din bancomate, iar printre acestea se numără și grupul infracțional organizat

format de inculpații B.C.C., B.A.S. și M.P. care, încă din cursul anului 2007,

au pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat specializat în extrageri

frauduloase de bani din bancomate, prin folosirea de mijloace de plată

electronice contrafăcute. Inculpații M.P., B.C.C. și B.A.S. erau sprijiniți în

activitatea infracțională de S.V.M., un tânăr din Craiova, de circa 22 - 23 de

ani în perioada comiterii faptelor (2008 - 2009), zis J.E., prin faptul că

acele CIP-uri care erau introduse în diferite POS-uri din Italia erau

confecționate de acesta.

S-a

constatat că audiat fiind doar în faza de urmărire penală, ulterior

sustrăgându-se cercetărilor, inculpatul S.V.M. nu a recunoscut săvârșirea

faptelor, arătând că numiții M.P., B.C.C. și B.A.S. îi sunt doar niște amici,

pe care i-a cunoscut în anul 2008 la o nuntă din Craiova, însă nu este implicat

în activitățile acestora. Pe numiții M.E.A. și A.Ș.I. inculpatul a arătat că nu

îi cunoaște, iar despre bunurile ridicate din locuința sa cu ocazia

percheziției domiciliare a menționat că nu sunt dispozitive și subansamble care

să fie folosite la falsificarea de cârduri sau terminale POS, ci diverse

componente pe care le folosește la modelling, o activitate care îl pasionează.

În

acest sens, s-a reținut că inculpatul S., prin intermediul apărătorului său

ales, a depus la dosarul cauzei diverse imagini reprezentând avioane,

elicoptere, vaporașe construite de el însuși, prin asamblarea diverselor

componente electronice. Prima instanță a reținut că această pasiune a

inculpatului nu exclude, însă, preocupările pe care le avea inculpatul S. în

scopul obținerii unor venituri ilicite și, prin urmare, a considerat că susținerile

inculpatului sunt, așadar, contrazise de celelalte probe din dosar.

Astfel,

s-a reținut că numitul M.E.A. a dat declarații atât în calitate de inculpat în

dosarul în care a fost cercetat 42/D/P/2009, în prezent condamnat definitiv

pentru fapte similare, cât și în calitate de martor cu privire la faptele

acestui inculpat, arătând că în luna iulie 2009 numitul L.V. s-a deplasat cu

trenul până în Craiova pentru a se întâlni cu inculpatul S., urmând ca acestuia

din urmă să să-i fie predate 3 POS-uri furate dintr-un magazin din Norvegia. Cu

ajutorul acestora, inculpatul S. urma să confecționeze CIP-uri identice, care

urmau să fie montate în magazine. Martorul a mai precizat că de la inculpații

B. și M. a aflat că inculpatul S. este cel care confecționează CIP-urile. În

acest sens, inculpatul L. s-a întors de la Craiova cu 10 CIP-uri primite de la

inculpatul S. și cu două telefoane mobile marca N. E 50 care aveau montate

soft-urile prin intermediul cărora erau recepționate datele stocate pe

CIP-urile montate în POS-uri. Acesta a adăugat faptul că din conturile

capturate de membrii grupului din Italia, inculpatul S. primea un procent de

35%. Apoi, cu ajutorul acestor date, inculpatul S. își crea propriile cârduri

blank, dispunând de mai multe echipe de trăgători care efectuau pentru el

extrageri frauduloase de numerar din bancomate din diferite țări.

S-a

reținut că deși în fața instanței de judecată martorul M.E.A., audiat prin

videoconferință, a afirmat că l-a văzut o singură dată pe inculpatul S. la

botezul copilului lui B.C., despre care știa că i se spune J.E., însă nu poate

susține că J.E. este una și aceeași persoană cu S.V. și că tot ce cunoaște din

activitatea infracțională a numitului J.E. știe din auzite de la frații B.,

ulterior în aceeași declarație a precizat că atunci când a fost audiat la

D.I.I.C.O.T., a aflat că J.E. ar fi S.V.M., iar când organele de anchetă i-au

arătat poza numitului J.E., a realizat că este aceeași persoană pe care a

văzut-o la botezul copilului lui B.C. Pe numitul J.E. l-a descris ca fiind o

persoană atletică, de 1,75 - 1,80 m, mai slăbuț, păr șaten deschis, posibil să

fii avut pe față niște urme de coșuri, văzându-1 ultima dată în momentul în

care a fost reținut de organele de poliție.

Tribunalul

a reținut că declarații asemănătoare a dat și numitul A.Ș.I., atât în calitate

de inculpat, cât și în calitate de martor în acest dosar, care a confirmat cele

relatate de martorul M.E.A., inclusiv faptul că din conturile capturate din

Italia, frații B. și inculpatul M. îi dădeau lui S. un procent de 35%.

Prima

instanță a reținut că, deși a fost criticată identitatea de conținut a

declarațiilor celor doi martori, audiați în calitate de inculpați în Dosarul

nr. 42/D/P/2009 în faza de urmărire penală, martorii, foști inculpați motivând

că acest lucru se datorează faptului că au participat împreună la săvârșirea

acelorași fapte, s-a considerat că acest aspect nu conduce la înlăturarea din

probatoriu a acestor declarații, ci, eventual ar putea atrage o nulitate

relativă, însă această neregularitate nu a fost invocată nici chiar la primul

termen de judecată cu procedura completă în Dosarul nr. 1302.5/30/2010* al

Tribunalului Timiș; declarațiile celor două persoane nu au fost obținute prin

promisiuni și îndemnuri, ci în urma informării persoanelor audiate de către

procuror asupra posibilității obținerii beneficiului prevăzut de art. 9 din

Legea nr. 39/2003; pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că aceste

declarații exprimă adevărul, întrucât se coroborează și cu celelalte probe

administrate în cauză, ce urmează a fi analizate în continuare.

Prima

instanță a mai reținut că s-a invocat în apărare inexistența unei certitudini

cu privire la numitul J.E. în persoana inculpatului S., raportat la declarația

martorului A.Ș.I. dată în fața instanței de judecată, care a afirmat că numitul

J.E. pe care îl cunoaște el este o persoană grasă, cu vârsta cuprinsă între 35

- 40 de ani, iar persoana din poză despre care polițiștii au afirmat că este

J.E. atunci când a fost cercetat în calitate de inculpat, nu arăta ca fiind o

persoană grasă și avea 22 - 23 de ani. Despre J.E., martorul a afirmat că știe

acesta făcea CIP-uri și le dădea fraților B. și, deși nu a discutat cu el, l-a

văzut la o distanță de 200 m la I.M. din Timișoara, unde frații B. și M.P. s-au

întâlnit cu J.E. pentru a decodifica numerele de conturi și codurile PIN

aferente și a-și lua partea lui. Față de aceste observații, tribunalul a

reținut că la dosarul de urmărire penală există poze care îl înfățișează pe

inculpatul S.V. (participând la botezul fiicei lui B.C., fiind în anturajul

inculpaților B.C.C., B.A.S., L.V., P.I., M.P. și M.E.A.) ca fiind o persoană cu

un fizic normal, dar la dosar mai există și un CD cu poze în care inculpatul S.

apare ca o persoană mai plinuță. S-a mai reținut de asemenea, că martorul A. a

afirmat că l-a văzut pe J.E. la I.M. la începutul anului 2008, constatând cu

acea ocazie că acesta este o persoană grasă de, 35 - 40 de ani.

Continuând

în ordine cronologică, s-a reținut că la dosarul instanței a fost depus în

apărare un înscris medical eliberat de Sanatoriul San Francisco din Madrid la

data de 18 noiembrie 2009, , deci după aproape doi ani de la momentul în care a

fost văzut de către martorul A., din care rezultă că "S.V. de 23 de ani,

cu antecedente de hipertensiune arterială, obezitate (actualmente nu, după

chirurgia gastrică) s-a prezentat la unitatea ce cardiologie pentru o a doua

opinie legată de niște probleme avute cu inima". Așadar, prima instanță a

reținut că inculpatul S. a devenit o persoană ponderală atunci când a fost

văzută de martorul A., a suferit ulterior o intervenție chirurgicală, în urma

căreia a devenit o persoană cu o greutate normală sau slăbuță, astfel cum a

constatat martorul M.E. când l-a văzut la scurt timp pe inculpatul S. reținut

de către organele de anchetă, în data de 04 februarie 2010. De asemenea, s-a

reținut că poza văzută de inculpatul/martorul A. la organele de poliție îl

înfățișa pe inculpatul S. cu chipul din cartea sa de identitate și doar până la

bust, unde acesta părea o persoană cu greutate normală, nu supraponderală,

considerându-se că faptul că acest martor a apreciat că J.E. are vârsta

cuprinsă între 35 - 40 de ani este o chestiune subiectivă, aparența de vârstă

mai mare datorându-se, cunoscut fiind, ponderității corporale avute de

inculpatul S. la data când a fost văzut de inculpat/martor.

Raportat

la toate aceste remarci, prima instanță a considerat că nu există niciun dubiu

cu privire la identitatea de persoană a lui J.E. cu inculpatul S.V.M. și care

s-a implicat în grupul inculpaților al căror nume a fost mai sus amintit.

Tribunalul

a apreciat că declarațiile celor doi martori, A. și M., se coroborează cu

procesul-verbal de percheziție domiciliară existent la dosarul de urmărire

penală datat 04 februarie 2010, care atestă faptul că la locuința inculpatului

S. au fost descoperite mai multe obiecte: aparate electronice marca D., o placă

de textolit, conectori, cabluri etc.

Din

procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală la data de 05

februarie 2010, prima instanță a reținut că aceste obiecte ar putea conține

componente electronice ce prin modificare pot fi montate în POS-uri în vederea

copierii și stocării datelor de pe cărțile de credit (aparatele D.) sau pot fi

utilizate în vederea confecționării de circuite electronice artizanale montate

ulterior în POS-uri în același scop.

S-a

mai constatat că la dosarul de urmărire penală se regăsește și procesul-verbal

de studiere a datelor informatice identificate cu ocazia percheziției

informatice din 11 august 2011, întocmit de Inspectorul de Poliție P.G. din

cadrul BCCO - Timișoara la data de 30 septembrie 2011, în care este menționat

faptul că pe mediul de stocare a datelor în format digital existent în

telefonul mobil marca N. N90, a fost identificat fișierul text cu denumirea

"PINSSS.txt" care conține un număr de 1040 coduri PIN corespunzătoare

numerelor de card din care este menționat doar ultimul grup format din 5 cifre,

precum și numărul de ordine corespunzător. Totodată, pe mediile de stocare

identificate pe laptop-ul ridicat de la inculpatul S.V.M. au fost identificate

mai multe fișiere cu extensia PDF reprezentând scheme electronice.

De

asemenea, s-a reținut că în cauză a fost întocmit și un raport de constatare

tehnico-științifică din 31 octombrie 2011 de către Institutului pentru

Tehnologii Avansate București asupra unui suport optic CD-R F., cu seria

U5-3006 (același cu cel ridicat de la locuința inculpatului cu ocazia

percheziției domiciliare, care poartă aceeași serie, cu deosebirea că în raport

nu se menționează că acel suport avea și inscripționat pe el "Percheziție

informatică S.V.M. 11 august 2011", precum și semnăturile persoanelor

participante, astfel cum este menționat la finele procesului verbal din data de

11 august 2011 de percheziționare a mediilor de stocare a datelor în format

electronic ridicate de la locuința inculpatului cu ocazia percheziției

domiciliare) care a concluzionat faptul că programele și schemele electronice

au fost create artizanal și pentru realizarea unor dispozitive care, programate

corespunzător și montate la un POS, permit stocarea datelor provenite de la

capul magnetic al POS-ului, precum și memorarea codului PIN aferent. Faptul că

soft-urile aflate pe CD nu au o destinație exclusivă privind descifrarea sau

stocarea datelor rezultate în urma extragerilor informațiilor dintr-un POS

modificat, astfel cum s-a invocat în apărare, s-a apreciat că nu afectează

veridicitatea probei câtă vreme soft-urile sunt apte și să descifreze sau să

stocheze datele conținute pe un POS.

În

ceea ce privește raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la data de

02 mai 2011 de către dr. C.A. din cadrul Institutului pentru Tehnologii

Avansate București care analizează o bucată de "plastic tip card

bancar", care poartă inscripția "Romagna fidelitity card", prima

instanță a constatat că acest obiect nu a fost ridicat de la locuința

inculpatului la percheziția domiciliară și nici de la ceilalți inculpați

cercetați în prezentul dosar, astfel că această probă a fost înlăturată,

neavând legătură cu cauza.

Cu

privire la aceste două rapoarte de constatare tehnico-științifică, prima

instanță a reținut că s-a invocat de către apărătorul ales al inculpatului S.V.

că ar fi administrate ilegal, prin încălcarea dispozițiilor art. 112 alin. (1)

C. proc. pen., urmând a fi înlăturate din ansamblul probator prin aplicarea

sancțiunii prevăzute de art. 64 alin. (2) C. proc. pen. S-a susținut că art.

112 alin. (1) C. proc. pen. impune, în mod restrictiv, pentru a se putea

utiliza acest procedeu probator, să existe "pericol de dispariție a unor

mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt și este necesară

lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei".

În

acest context, deși nu erau îndeplinite condițiile cumulative impuse de textul

legal anterior menționat, neexistând niciun pericol de dispariție a unor

mijloace de probă (mijloacele de probă erau deja ridicate de la inculpat, fiind

depozitate de către organele de cercetare penală în saci și desigilate abia la

efectuarea percheziției informatice) sau de schimbare a unor situații de fapt,

neexistând nicio urgență în lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei

(cauza a durat doi ani în faza de urmărire penală, iar cele două rapoarte de

constatare tehnico-științifică au fost realizate la un interval de timp de șase

luni distanță), se impunea efectuarea unei expertize tehnice, constatarea

tehnico-științifică nefiind posibilă într-o asemenea situație.

Tribunalul

a reținut că și chiar reale aceste informații, sancțiunea care intervine prin

încălcarea dispozițiilor art. 112 C. proc. pen. este nulitatea relativă

prevăzută de art. 197 în alin. (4) C. proc. pen. S-a constatat că acest aspect

a fost invocat abia cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei, iar în cauză nu

s-a dovedit existența vreunei vătămări cu privire la inculpatul S., câtă vreme

constatarea tehnico-științifică s-a efectuat mai devreme sau mai târziu asupra

unor obiecte păstrate într-o cutie sigilată și care nu și-au alterat substanța

prin trecerea unui interval de timp.

Prin

urmare, prima instanță a reținut ca și valide concluziile raportului de

constatare tehnico-științifică din data de 31 octombrie 2011, care, de altfel

s-a reținut că nici nu au fost contestate pe parcursului procesului penal, care

a durat cca. 3 ani de zile.

În

schimb, în acord cu apărarea, prima instanță a înlăturat susținerile din

rechizitoriu potrivit cărora cele 5 telefoane N. model 1208 aveau instalat un

program special al cărui parolă o deținea doar inculpatul și că foloseau

tehnologia bluetooth cu privire la acestea, întrucât s-a considerat că aceste

aspecte sunt contrazise în mod implicit de procesul-verbal încheiat ca urmare a

efectuării percheziției informatice din data de 11 august 2011, care nu a

descoperit nicio astfel de modificare sau de instalare a unor programe speciale

pe aceste telefoane.

Mai

mult decât atât, s-a reținut că, potrivit cărții tehnice a telefonului N. 1208,

identică cu cea a telefoanelor N. 1209, N. 1200 și N. 1210, depuse la dosarul

instanței, se poate observa că niciunul din telefoanele N. 1200, 1208, 1209,

1210 nu utilizează tehnologia bluetooth, nu are port/conector extern și nici

intern pentru ca utilizatorul să poată citi, instala și înscrie date și

programe în memoria telefonului și, totodată, nu a fost conceput cu un sistem

de operare capabil să permită instalarea și apoi lansarea în execuție a vreunui

program special de proveniență externă.

S-a

reținut că inculpatul a menționat că și în ceea ce privește telefonul N. 1209

ridicat de la dumnealui, percheziția informatica din 11 august 2011 nu a

dovedit că acesta a fost modificat sau că avea instalate programe speciale de

proveniență externă.

De

asemenea, s-a reținut că cel care a arătat că inculpatul S. a folosit

tehnologia bluetooth a fost numitul M.E.A., însă pe telefoane mobile marca N. E

50, iar acest tip de telefon nu a fost găsit la percheziția domiciliară a

inculpatului.

Instanța

de fond a mai înlăturat din ansamblul probator și declarațiile martorilor B.C.

(care a arătat faptul că din cei patru inculpați din acest dosar, îi cunoaște doar

pe S.V.M., nașul fetiței sale și pe P.R., totodată, acesta arătând că nu

cunoaște ca vreunul dintre cei doi să fi săvârșit vreo faptă ilicită, respectiv

ca inculpatul S. să fi confecționat dispozitive menite la falsificarea

instrumentelor de plată electronice), B.A. (care a afirmat că l-a văzut o

singură dată pe inculpat la botezul nepoatei sale și, din câte cunoaște, acesta

nu a făcut niciodată extrageri cu instrumente de plată falsificate și nu a

deținut sau fabricat astfel de aparate de falsificat), și M.P. (care a relatat

că îl cunoaște doar pe inculpatul S.V. pe care l-a văzut la botezul fiicei lui

B.C., însă nu cunoaște dacă acesta a săvârșit activități ilicite de genul celor

pentru care a fost el însuși condamnat).

Având

în vedere relațiile de prietenie dintre inculpatul S.V. și cei trei martori

precitați, instanța de fond a apreciat afirmațiile acestora ca fiind

subiective, venite în sprijinul absolvirii inculpatului S. de orice răspundere

penală, declarații care nu coroborează cu alte probe din dosar.

Făcând

referire la conținutul art. 7 și art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prima

instanță a considerat că probele administrate în cauză relevă faptul că

inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., rude și prieteni, s-au cunoscut și împrietenit

în Italia, de prin anul 2007, unde prin metodele arătate obțineau codurile pin

ale unor conturi din Italia și apoi le inscripționau pe cârdurile blank.

Aceștia, printr-un consens neunivoc, la care s-a alăturat ulterior inculpații

P.I. și M.E.A. făceau extrageri frauduloase din bancomate, deplasându-se în

acest sens în mai multe orașe ale țării, dar și în afara ei, unde se întâlneau

nu tocmai întâmplător și cu alți inculpați care se aflau în același timp în

aceeași locație, extragerile făcându-se după un anumit plan, regulat, periodic,

la sfârșit și la început de lună, când se știa foarte bine că în această

perioadă conturile din Italia se alimentau cu bani; în acest scop, aceștia își

procurau în prealabil cârduri falsificate cu ajutorul inculpatului S.V.M.;

pentru a-și pune în aplicare planurile, inculpații erau într-o permanentă

legătură, fie directă, fie telefonică, se cunoșteau, cum de altfel ei înșiși

recunosc, astfel că relațiile lor nu erau nici ocazionale și nici

întâmplătoare, fiecare dintre ei urmărind din aceasta să obțină un beneficiu

material. Rolurile inculpaților erau prestabilite și aveau perspectiva duratei

acțiunii lor, până la momentul prinderii lor de către organele de anchetă.

Astfel,

Tribunalul Timiș a apreciat că în prezenta cauză sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru

care inculpatul S.V.M. a fost condamnat.

Cu

referire la infracțiunea prevăzută la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002

pentru care inculpatul S.V.M. a mai fost trimis în judecată, s-a constatat că

perchezițiile domiciliare și informatice efectuate la acest inculpat,

coroborate cu declarațiile martorilor A.Ș.I. și M.E.A. au demonstrat aspecte

relevante pentru cauză, din starea de fapt reținută reieșind că acesta a fabricat

și deținut dispozitive apte să citească codurile pin și numerele de conturi

prin intermediul cărora urmau a fi falsificate cârdurile blank, cârduri pe care

instanța de fond le-a asimilat instrumentelor de plată electronică în sensul

definiției date în art. l al legii privind comerțul electronic și prin care

urmau a fi făcute retragerile în numerar. Ca urmare, pentru fabricarea și

deținerea acestor dispozitive, a dispus condamnarea inculpatului S.V.M.

S-a

considerat de către tribunal că neexistând niciun dubiu asupra vinovăției

inculpatului S.V.M., astfel cum o dovedesc probele deja analizate mai sus, nu

există niciun temei de achitare a acestuia, întrucât grupul la care s-a

alăturat a existat și a fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare

definitivă, fiind întrunite, totodată și elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, atât din punct de

vedere obiectiv, cât și subiectiv [instanța de fond înlăturând formal alin. (1)

al acestui articol, reținut, de altfel, prin rechizitoriu, cu privire la toți

inculpații, întrucât textul incriminator conține un singur alineat].

În

ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul

P.R., s-a reținut că acesta a aderat la acest grup infracțional organizat,

constituit de frații B. și P.I. încă din cursul anului 2007, fiind introdus în

afacere de prietenul său, M.P., iar aici a îndeplinit rolul de montator al

cipurilor confecționate de inculpatul S.V.M., la terminalele POS amplasate în

centrele comerciale din Italia. în acest scop, P.R. efectua frecvente deplasări

în Italia, în orașele Roma și Florența fie singur, fie însoțit de numiții

A.Ș.I. și M.E., unde acesta se furișa în centrele comerciale și rămânea pe

timpul nopții, perioadă în care monta cipurile primite de la frații B.C. și

Alin Sorin și pe care inculpatul S.M.V. le confecționa.

S-a

constatat că acest inculpat a fost audiat doar în faza cercetării

judecătorești, acesta sustrăgându-se până în acel moment anchetei, acesta

nerecunoscând învinuirile aduse, arătând că îi cunoaște din anul 2007 pe

numiții B.A., B.C., M.E. și A.Ș.I. pe când muncea în Italia, însă nu are nicio

implicare în activitatea de montare a CIP-urilor în POS-urile din Italia.

Prima

instanță a apreciat că susținerile sale sunt diametral opuse cu celelalte probe

din dosar, respectiv cu declarațiile martorilor A.Ș.I. și M.E., cât și cu

rulajul sumelor de bani trimise acestuia în Italia prin sistemul W.U. de către

P.I., în data de 02 martie 2009, suma de 1000 euro și A.Ș.I., în 07 decembrie

2007 și în 04 martie 2008, câte 500 euro, la cererea liderilor grupului, sumele

reprezentând plata pentru serviciile de montare a CIP-urilor (procese-verbale

din 02 martie 2009 și 22 februarie 2009).

Din

conținutul declarațiilor martorilor M.E. și A.Ș.I., coroborate între ele, s-a

constatat faptul că timp de 2 ani inculpatul P.R. a montat CIP-uri pentru

frații B. pentru ca, începând de la finele anului 2008 relațiile lor de

colaborare să se răcească ca urmare a neplății serviciilor sale, datoria

acestora față de inculpatul P.R. ajungând la suma de 30.000 euro, datorie

acumulată în perioada în care inculpații M.P., B.C.C., P.I. și L.V. au fost

arestați de autoritățile din Serbia pentru extrageri frauduloase de numerar din

Belgrad. Acest aspect a pus capăt colaborării dintre ei, condiții în care

inculpatul P.R. s-a întors în România. în aceste condiții, martorul M. a aflat

că inculpatul B.C. i-a trimis suma de 1000 euro inculpatului P.R., pentru a

veni în Italia să monteze în continuare CIP-uri, dar acesta a primit banii,

însă a refuzat să vină, întrucât datoria era prea mare.

S-a

mai reținut că martorul A.Ș.I. s-a întâlnit cu inculpatul P.R., zis R. (un

băiat mic și grăsuț din Constanța), de 5 - 6 ori și de fiecare dată în Italia.

La Firenze și la Roma a fost găsit de către autorități în magazine la montat de

CIP-uri, dar din lipsă de probe a fost de fiecare dată eliberat. Același

martor, împreună cu inculpatul B.C. l-a ajutat pe inculpatul P.R. să se ascundă

într-un magazin de încălțăminte din Roma, în anul 2008, pentru a monta CIP-uri.

Martorul

M.E.A. a arătat că l-a însoțit de mai multe ori la magazinele din Italia pe

P.R., unde acesta rămânea peste noapte, monta CIP-urile, iar dimineață îl

recupera împreună cu alte persoane.

De

asemenea, s-a reținut că și martorul A. a confirmat faptul că, la indicațiile

fraților B. și ale lui M.P., a trimis bani de două sau de trei ori lui P.R.

pentru că a montat CIP-uri în Italia.

Totodată,

și cu privire la acest inculpat prima instanță a reținut că apărarea a invocat

identitatea de conținut a declarațiilor inculpaților/martorilor M. și A.,

sugerându-se acestea au fost date pentru a putea beneficia de reducerea

pedepselor, însă sub acest aspect, instanța de fond și-a menținut punctul de

vedere exprimat cu privire la inculpatul S.V.M..

S-a

constatat că nici martorul B.C., care îl cunoaște pe inculpatul P.R., audiat în

fața instanței nu a pomenit de vreo activitate ilicită a acestui inculpat,

declarația sa fiind, în mod evident, contrazisă de celelalte probe mai sus

analizate.

Tribunalul

a reținut că apărarea a mai invocat în favoarea inculpatului P.R. o cauză care

înlătură caracterul penal al faptei, constrângerea fizică și morală, prevăzută

de art. 46 C. pen., în condițiile în care martorul A.Ș.I. a afirmat în

declarația dată în faza de urmărire penală că inculpatul P.R. lua bătaie de la

B.C.C., B.A.S. și M.P., iar ultimul a încercat să-l aducă cu forța la

Timișoara. Prima instanță a considerat că această afirmație, însă, nu este

susținută de niciun mijloc de probă, nefiind propuse dovezi în acest sens, mai

mult, nici însuși inculpatul P.R. nu a pomenit despre aceste lucruri în

declarația dată în fața instanței de judecată, în aceste condiții, aceste

apărări neputând fi primite.

S-a

reținut, așadar, din elementele dosarului, că inculpatul P.R. a aderat și

sprijinit grupul infracțional organizat constituit de inculpații B.C., B.A. și

M.P., montând pentru aceștia, în perioada 2007-2009, CIP-uri confecționate de

inculpatul S.V.M., la terminalele POS amplasate în centrele comerciale din

Italia, contra unor sume de bani, făcându-se, astfel vinovat pentru faptele

pentru care a fost trimis în judecată și apreciindu-se că nu există temeiuri de

achitare, motiv pentru care instanța de fond a dispus condamnarea acestui

inculpat.

Privitor

la inculpatul S.R.C., prima instanță a reținut că acesta făcea parte din grupul

format de inculpatul Ș.S. pe raza municipiului București, grup din care făcea

parte și inculpatul I.D., G.D.V., G.C. (din care inculpații Ș.S., G.D.V. și

G.C. au fost condamnați definitiv în Dosarul nr. 1302.5/30/2010* al

Tribunalului Timiș, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup

infracțional organizat, deținere de echipamente în vederea falsificării

instrumentelor electronice de plată, pentru falsificarea instrumentelor

electronice de plată și efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos) cu

care S.R.C. avea relații de colaborare infracționale în domeniul fabricării și

deținerii de echipamente în scopul servirii la falsificarea instrumentelor de

plată electronice. Rolul pe care acest inculpat l-a deținut în cadrul acestui

grup a fost acela de sprijin la acțiunea de finisare a dispozitivelor

contrafăcute (ex. gurile de bancomat) ce urmau să fie aplicate pe fanta de

introducere a cârdului în unitatea de bancomat în scopul capturării datelor de

identificare conținute de card.

S-a

reținut că inculpatul S.R.C., zis "L." a negat orice implicare

infracțională, relatând că este vecin și amic cu G.V., iar pe numitul G.C. îl

știe că este amicul lui G. A desfășurat doar acte de comerț cu laptop-uri,

telefoane, haine și parfumuri cu amicul său G.V. Inculpatul a precizat că nu îi

cunoaște pe inculpații Ș.S. sau pe I.D.

Prima

instanță a apreciat că susținerile inculpatului sunt nesincere și au fost

înlăturate, fiind infirmate de celelalte probe din dosar.

Astfel,

s-a reținut că martorul G.V.D. a arătat că îl cunoaște pe numitul

"L." despre care a aflat ulterior că se numește S.R.C. și cu care a

stabilit relații de amiciție. Acesta îi făcea cunoștință cu amici de-ai săi care

cumpărau de la el dispozitive contrafăcute. Pentru acest serviciu, îi dădea lui

S. sume cuprinse între 150 - 200 euro.

De

asemenea s-a reținut că în vol. II dos. u. p., se regăsește procesul-verbal din

data de 10 februarie 2010 de prezentare pentru recunoaștere după planșe foto,

care atestă faptul că inculpatul G. îl recunoaște pe "L." în persoana

numitului S.R.C.

Prima

instanță a constatat că legătura dintre inculpatul S. și numitul G.V. rezultă

atât din notele de filaj, de unde reiese că cei doi s-au întâlnit în data de 06

iulie 2009, la ora 18.25 în apropierea locuinței lui S., dar și din notele de

redare a convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul G., dar și cu alte

persoane neidentificate.

Elocventă

în acest sens a fost considerată de către prima instanță convorbirea telefonică

purtată cu inculpatul G.V. din data de 20 mai 2009, ora 21:06:32 în care poartă

discuții referitoare la nepotrivirea dispozitivului contrafăcut în spațiul

existent la orificiul de introducere a cârdului în bancomat, acest aspect

necesitând o mai bună pilire a dispozitivului în momentul producerii lui, sau

convorbirile telefonice purtate în data de 19 mai 2011 ora 16:23:22, data de 21

mai 2011 ora 20:46:11, ora 20:53:54 și ora 21:13:34.

Tot

din interceptările telefonice înregistrate în perioada mai-iulie 2009, prima

instanță a reținut că numiții G. și G.C. îl știau pe inculpatul L., al cărui

nume apare într-o discuție purtată între cei doi în data de 31 mai 2009 pe tema

pilirii "unghiilor". Tot astfel, în alte discuții pe aceeași temă cei

doi îl pomenesc pe numitul Ș. (posibil Ș.S.), pe numitul F. electronistul,

alias I.D., sau pe C.C.O., C.L.O., F.N. și alții.

Conform

listingurilor bancare ale W.U., s-a reținut că în data de 02 iunie 2009

inculpatul S.R.C. expediază suma de 371 euro numitului G.C., aflat în Olanda în

orașul Schiphol, unde acesta se găsea în scopul probării dispozitivelor

contrafăcute pe bancomatele instituțiilor bancare olandeze, aspect ce denotă

legătura infracțională a inculpatului S. și cu inculpatul G.C. Susținerile

inculpatului precum că banii trimiși lui G.C. în Olanda prin W.U. reprezintă o

datorie a lui față de G., iar G., care i-a dat datele de identificare, l-a

rugat să-i trimită banii amicului său, de care avea nevoie să plătească

contravaloarea biletului de călătorie spre România, ca urmare a unui deces avut

în familie (deși inițial inculpatul S. a negat acest transfer), au fost

considerate de prima instanță ca fiind neverosimile, câtă vreme mult mai simplu

ar fi fost dacă însuși G. i-ar fi dat el însuși banii prietenului său, ca

urmare a restituirii "împrumutului" de către inculpatul S..

Nu

în ultimul rând, prima instanță a mai reținut că inculpatul S. a menționat în

declarația dată în fața instanței faptul că despre dispozitivele contrafăcute

pentru bancomate a aflat de pe internet, ori acest lucru se putea întâmpla doar

în condițiile în care inculpatul era interesat cu privire la acest domeniu, mai

puțin cunoscut, aspect care denotă, încă o dată, legăturile infracționale ale

inculpatului cu privire la deținerea și comercializarea dispozitivelor

contrafăcute.

Față

de toate aceste probe, prima instanță a apreciat că inculpatul S.R.C. se afla

în legătură directă sau indirectă cu numiții G.V., G.C., F. (I.D.) sau Ș.

(posibil Ș.S.), despre care știa că dețin și comercializează echipamente în

vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, domeniu în care s-a

implicat și el însuși o perioadă de timp în vederea obținerii unui câștig

suplimentar în mod ilicit. Neexistând temeiuri de achitare a acestui inculpat

așa cum s-a cerut în apărare, a fost condamnat acest inculpat pentru faptele

pentru care a fost trimis în judecată, care, în opinia instanței de fond, au

fost dovedite.

Raportându-se

la condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de

subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de

executare, instanța de fond a reținut în sarcina inculpaților S., P. și S. și

prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., nemenționate în rechizitoriu, prin

aplicarea dispozițiilor referitoare la schimbarea de încadrare juridică, prev.

de art. 334 C. proc. pen., constatând că, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, care a fost suficient de determinată și care s-a menținut în

linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale,

inculpații au efectuat zilnic acte materiale de fabricare sau deținere de

echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, fiecare

dintre actele realizate întrunind, din punct de vedere obiectiv și subiectiv,

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr.

365/2002.

La

individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților S., P.

și S., prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor

comise, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Sub

aspectul laturii subiective, s-a reținut că cei trei inculpați au acționat cu intenție

directă, ei cunoscând scopul ilicit al grupului pe care l-au constituit și

având reprezentarea faptului că dețin sau confecționează echipamente în folosul

lor material, rezultat urmărit prin desfășurarea activității ilicite.

S-a

reținut de asemenea că pe parcursul întregului proces, cei trei inculpați au

adoptat un comportament nesincer, nerecunoscând săvârșirea faptelor pentru care

au fost trimiși în judecată.

În

ceea ce-l privește pe inculpatul S.V.M., s-a constatat că