ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1408/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1408/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 355 din 25 aprilie

2008 pronunțată în rejudecare de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 7334/30/2008, în

baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptelor reținute în sarcina inculpatului M.C., din infracțiunile prevăzute de

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 lit. a) C.

pen., art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 lit. a) C.

pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. și cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 lit. a) C. pen., art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 lit. a) C. pen. și art.

290 C. pen. raportat la art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului S.P. din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 290 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 și art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 13 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul

E.C., a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.

64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioada de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 290 C.

pen. raportat la art. 37 lit. a) C. pen. același inculpat a fost condamnat la o

pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. inculpatului i s-a aplicat

pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 61 C.

pen. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1129 zile

închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată

inculpatului prin S.p. nr. 178 din 02 martie 2001 a Tribunalului Timiș și s-a

contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în

pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să

execute în final pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei rezultante principale.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 21 martie

2006 și a arestului preventiv de la data de 22 martie 2006 la zi.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul

M.C. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane

prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 13 alin.

(1) din Lg. 678/2001 raportat la art. 74 lit. a) C. pen. și cu aplicare art. 76

alin. (1) lit. b) C. pen. inculpatul S.P., a fost condamnat la o pedeapsa de 3

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 288

alin. (1) C. pen. raportat la art 41 alin. (2) C. pen., și cu aplicarea art. 42

C. pen. același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă

continuată.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o

perioadă de 3 ani după executarea pedepsei rezultante principale.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 21 martie

2006 și a arestului preventiv din perioada 22 martie 2006 - 12 februarie 2007.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul

S.P. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane

prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 117 C.

pen., s-a dispus expulzarea inculpatului S.P., de pe teritoriul României, după

executarea pedepsei.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că partea vătămată

Ș.G.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar partea civilă C.A. a

renunțat la pretențiile civile.

În baza art. 19 din

Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) și e) C. pen. s-a respins

cererea formulată de Ministerul Public privind confiscarea autoturismului

inculpatului S.P. și a sumei de 8000 euro de la acesta.

Pentru a pronunța

această hotărâre penală, Tribunalul Timiș a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Biroul Teritorial Timiș nr. 58/P/2005 din data de 24 iulie 2006,

inițial introdus și înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr. 1639/30/2006 la

data de 24 iulie 2006, au fost trimiși în judecată inculpații M.C., pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prevăzute

de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 1 Legea nr. 678/2001,

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., a infracțiunilor de complicitate la fals

intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C.

pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. toate cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., și S.P., pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 290 C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

În fapt, în sarcina

inculpatului M. s-a reținut că a racolat părțile vătămate C.A. și Ș.G. pe care,

sub promisiunea asigurării unui loc de muncă la un local al cumnatului său,

inculpatul S., situat în orașul german Wetzlar, folosind abuzul de autoritate,

le-a constrâns să practice prostituția în folosul său. Totodată, în sarcina

inculpatului M. s-a mai reținut că a indus în eroare un notar public, prin

prezentarea unei declarații false a numitului C.G., tatăl minorei C.A., în

scopul de a obține împuternicirea legalizată de permitere a minorei să

părăsească țara neînsoțită de părinți, pe care inculpatul a folosit-o la

controlul vamal.

În sarcina

inculpatului S.P. s-a reținut că a transportat și găzduit la locuința sa

situată în orașul german Wetzlar pe părțile vătămate C.A. și Ș.G. , pe care,

împreună cu inculpatul M. le-a racolat, sub promisiunea asigurării unui loc de

muncă în Germania, și le-a exploatat sexual uzând de acte de amenințare și abuz

de autoritate. În același timp, în sarcina acestui inculpat s-a mai reținut că

a falsificat două pașapoarte grecești prin înlocuirea fotografiei titularului

cu fotografiile părților vătămate, pe care le-a folosit ulterior la un club de

noapte unde a încercat să le angajeze.

Analizând materialul

probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv declarațiile

inculpaților, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor C.D.,

C.A.M., C.G., M.R., O.N.G., H.F., W.R., R.S., M.E., procesele-verbale de

confruntare, adresele B., declarația notarială a martorului C.G., raportul de

constatare tehnico-științifică, adresele Poliției de Frontieră,

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, instanța

de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul lunii

noiembrie a anului 2005, inculpatul M.C., împreună cu martorul O.N.C. și

numitul L.D., s-au deplasat în localitatea L., județul Timiș într-un bar, unde

au consumat băuturi alcoolice și au cunoscut-o pe partea vătămată minoră la

acea dată, C.A. În timpul discuțiilor, inculpatul M.C. i-a propus părții

vătămate să meargă la sora sa în Germania să lucreze la o pizzerie în calitate

de ospătăriță. În acest context, partea vătămată C.A. a luat numărul de telefon

mobil al martorului O.N.C., sunându-l pe acesta a doua zi și întâlnindu-se cu

el locuind o perioadă împreună cu martorul O.N.C. la locuința acestuia din

Timișoara, timp de 3 săptămâni fără a avea cunoștință că acesta din urmă este

căsătorit și despărțit în fapt de soția sa.

În asemenea

împrejurări, partea vătămată a continuat discuțiile cu inculpatul M.C., pentru

plecarea sa în Germania, iar acesta din urmă coresponda la rândul sau, cu

inculpatul S.P. și cu sora sa, S.D., pentru a-i trimite bani în vederea

întocmirii actelor de plecare a părții vătămate C.A.

Deoarece tatăl părții

vătămate minore nu era de acord cu plecarea acesteia în Germania, ci doar mama

sa, care și-a dat acordul printr-un act notarial, inculpatul M.C. a conceput o

invitație în limba italiană prin care tatăl părții vătămate minore ar fi fost

de acord cu plecarea fiicei sale minore în Germania la inculpatul S.P., actul

fiind autentificat la un birou notarial, fără ca notarul să aibă cunoștință de

falsul întocmit de inculpatul M.C. Obținând împuternicirea, inculpatul M.C. a

reținut minorei C.A. un loc la o cursă de linie cu autocarul pe direcția

România - Germania, cu care aceasta a plecat în data de 28 noiembrie 2005, prin

PCTF Cenad, folosindu-se de împuternicirea falsă obținută de inculpat.

Ajunsă la destinație,

partea vătămată a fost așteptată de inculpatul S.P. și soția sa D., care au

cazat-o în imobilul proprietate personală din localitatea Wetzlar Germania.

Odată ajunsă la locuința inculpatului S.P., numita C.A. a fost dusă de către

acesta într-un magazin în care inculpatul i-a făcut 4 fotografii, întocmindu-i

un pașaport fals, în ideea de a lucra într-un club de noapte, unde patronii de

acolo nu trebuiau să afle că aceasta este româncă, patronii refuzând angajarea

părții vătămate cu mențiunea că aceasta este minoră. În acest context, partea

vătămată a practicat prostituția în Germania, cu diferiți clienți, aduși de

inculpatul S., din care acesta din urmă lua diverse sume de bani, iar o parte

din bani a primit și partea vătămată minoră C.A., care a trimis în România

prietenului său martorul O.N.C. suma de 200 euro.

În ceea ce privește

cealaltă parte vătămată, Ș.G., aceasta i-a cunoscut pe ce doi inculpați prin

intermediul martorului O.N.C. În aceste condiții, ea i-a solicitat inculpatului

M. să o transporte în Germania în vederea practicării prostituției, unde a

locuit timp de 2 săptămâni la inculpatul S. Partea vătămată Ș.G. a plecat în

Germania la data de 16 ianuarie 2006, împreună cu cei doi inculpați, cu

autoturismul marca M. de culoare gri, ieșind din țară prin PCTF Cenad. După ce

a ajuns în orașul Wezlar, partea vătămată a fost cazată la locuința inculpatului

S. timp de 2 săptămâni intenția ei fiind aceea de a ajunge în final în

Portugalia. În timpul cât a stat în Germania, partea vătămată Ș. a ajuns la un

club unde inculpatul S. îl cunoștea pe patron. Aici partea vătămată a

întreținut doar odată relații sexuale, dar nefiind de acord cu condițiile

patronului clubului care i-a spus că trebuie să-i de-a 60% din sumă, a refuzat

să lucreze în club. Partea vătămată a încasat din acel act sexual suma de 50

euro, pe care a păstrat-o pentru sine. Pentru a putea lucra în acel club,

partea vătămată Ș. a primit de la inculpatul S. un pașaport fals, care atesta o

vârstă mai tânără, respectiv de 21 de ani și nu de 30 ani atât cât avea în

realitate.

La data de 02

februarie 2006, părțile vătămate au dorit să se întoarcă în România, unde au un

venit împreună cu inculpații, cu mașina inculpatului S., situație în care,

partea vătămată C.A. a relatat cele întâmplate organelor de poliție care au

întocmit prezentul dosar penal.

Potrivit

dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 infracțiunea de trafic

de minori se poate realiza prin recrutarea, transportarea, transferarea,

găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestui.

În același timp,

definind noțiunea de exploatare a unei persoane, prin prevederile art. 2 pct. 2

lit. c) din Legea nr. 678/2001, legiuitorul a arătat că prin aceasta se

înțelege și obligarea unei persoane la practicarea prostituției, la

reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale

pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.

Instanța a apreciat

că faptele inculpaților M.C. și S.P. de a recruta, transporta și găzdui partea

vătămată minoră C.A., în scopul exploatării acesteia prin obligarea la

practicarea prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de minori, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

reținând intenția directă ca modalitate a vinovăției, prin activitatea lor

inculpații urmărind un scop precis, respective obținerea unor foloase materiale

ilicite.

În ceea ce privește

infracțiunea de trafic de persoane, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, aceasta este o infracțiune ce se poate realiza prin mai

multe modalități alternative, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea,

cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte

forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune abuz de autoritate

sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și

exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori

de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate

asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Analizând materialul

probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că în privința părții

vătămate Ș.G. nu poate fi reținută infracțiunea de trafic de persoane.

Ceea ce este

caracteristic pentru infracțiunea de trafic de persoane este tocmai

împrejurarea ca recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea

unei persoane să se facă în una dintre modalitățile arătate expres în art. 12

alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Or, în prezenta

cauză, recrutarea, transportarea și cazarea părții vătămate Ș. nu s-a făcut

prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, nici prin răpire,

fraudă înșelăciune, abuz de autoritate sau alte modalități arătate.

Inculpatul M.C. a

fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 291

C. pen., constând în aceea că a indus în eroare un notar public, prin

prezentarea unei declarații false a martorului C.G., în scopul de a obține

împuternicirea legalizată de permitere a minorei C.A. să părăsească țara neînsoțită

de părinți.

Infracțiunea de fals

intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. constă în falsificarea unui înscris

oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în

exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Or, în prezenta

cauză, înscrisul falsificat este declarația prin care se atestă că numitul

C.G., tatăl părții vătămate C.A., este de acord ca fiica sa să meargă în

Germania, la vărul său S.P., pentru a petrece sărbătorile de iarnă. Însă, acest

înscris nu a fost falsificat cu prilejul întocmirii sale de către notarul

public. Acest înscris doar a fost autentificat de notarul public, fiind

prezentat în acest sens de către inculpatul M.C.

Pe de altă parte,

potrivit dispozițiilor art. 290 C. pen. constituie infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată falsificarea unui înscris sub semnătură

privată prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii, sau prin alterarea lui

în orice mod.

Ținând seama de

probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că acea declarație a

fost falsificată de inculpatul M. În acest sens pot fi observate declarațiile

părții vătămate C.A., care a precizat că întrucât tatăl ei, respectiv martorul

C.G., a refuzat să-și dea acordul pentru ca ea să plece din țară, inculpatul

M.a falsificat acea declarație. Aceleași aspecte au fost relatate și de

martorul O.N., care a precizat că inculpatul M. este cel care a obținut acea

declarație falsă. De asemenea, martorul C.A.M. a precizat că inculpatul M. a

insistat că ambii părinți să semneze declarațiile necesare pentru ca fiica sa

să plece din țară, dar soțul ei a refuzat. În acest context inculpatul M. a

semnat el acea declarație în locul lui C.G. La rândul său, martorul C.G. a

indicat faptul că inculpatul M. a prezentat notarului o declarație în limba

italiană, pe care inculpatul a semnat-o în locul său, martorul subliniind

faptul că niciodată nu a semnat o asemenea declarație.

Față de aceste

considerente, în temeiul art. 334 C. proc. pen. instanța de fond a procedat la

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M.C.,

din infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și

art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

290 C. pen.

În sarcina

inculpatului S.P. s-a reținut că a falsificat două pașapoarte grecești

înlocuind fotografia titularului cu fotografiile părților vătămate C.A. și Ș.G.

În acest sens pot fi

observate chiar declarațiile părților vătămate, care au menționat că după ce a

ajuns în Germania, inculpatul S. le-a condus la un magazin, unde le-a făcut

poze cu ajutorul cărora ulterior a falsificat două pașapoarte grecești pe care

le-a folosit în încercarea de a le angaja pe cele două părți vătămate la barul

de noapte.

Declarațiile părților

vătămate pot fi coroborate cu declarațiile martorului O., căruia ambele părți

vătămate i-au povestit modalitatea în care inculpatul S. a încercat să le

angajeze prin utilizarea unor pașapoarte false. Deși pașaportul falsificat pe

numele părții vătămate C.A. nu a mai fost găsit, partea vătămată afirmând că

acesta a fost luat de inculpatul S. după ce patronul localului a refuzat să o

angajeze pe motiv că este minoră, în schimb a fost găsit pașaportul falsificat

pe numele părții vătămate Ș.G. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică

din 21 martie 2006 acest pașaport, eliberat de autoritățile elene pe numele de

S.S. este fals, falsul constând în înlocuirea fotografiei titularei înscrisului

cu fotografia părții vătămate Ș.

Raportându-se la

natura înscrisurilor falsificate, în mod evident pașapoartele fiind emise de

către autoritățile publice elene, instanța de fond a constatat că este vorba

despre înscrisuri oficiale, astfel că, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a

procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina

inculpatului S.P. din infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. infracțiunea

prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 288

alin. (1) C. pen.

Împotriva Sentinței

penale nr. 355 din 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad au declarat

apel inculpații M.C., S.P. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

În motivarea apelului

declarat de inculpatul M.C. se solicită admite acestuia, desființarea sentinței

penale și urmare a rejudecării constatarea că rejudecarea s-a făcut cu

încălcarea art. 385 C. proc. pen. referitoare la limitele rejudecării deoarece

instanța de rejudecare, după ce a asigurat asistență juridică victimelor

infracțiunii trebuia să păstreze soluția fără a modifica limitele de pedeapsă,

că ședințele de judecată s-au ținut cu încălcarea dispozițiilor art. 24 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, că inculpatul S.P. a fost citat la o altă adresă,

că inculpaților în mod greșit li s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii

dreptului de a alege și de a avea legături personale cu copii minori. Se mai

arată că soluția de condamnare a inculpatului M.C. pentru săvârșirea

infracțiunii de fals și trafic de persoane este în contradicție cu probele

administrate, respectiv depoziția părții vătămate C.A. care a dorit vehement să

plece de acasă și de aceea a apelat la martorul O.N. care la rândul său l-a

rugat pe inculpat să-l ajute cu o invitație, ajutorul dat acesteia neputând

constitui condiția specială a infracțiunii care impune existența scopului

special, acela al exploatării victimei. De asemenea, probele administrate au

dovedit că partea vătămată a stat de bună voie în locuința coinculpatului având

libertatea de mișcare fără a i se îngrădi dreptul de deplasare.

În motivarea apelului

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș s-a solicitat admiterea

acestuia, desființarea sentinței penale apelate deoarece în mod greșit s-a

aplicat inculpaților pedeapsa accesorie privind interzicerea dreptului de a

alege, pe de o parte, iar pe de altă parte în mod greșit au fost achitați

inculpații pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 și i s-a aplicat pedeapsă prea mică inculpatului M.C.,

iar inculpatului S. i s-au reținut circumstanțe atenuante în mod nejustificat.

Se arată în motivarea apelului că probele administrate conduc la concluzia

vinovăției inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii menționate, în acest

sens fiind declarațiile părților vătămate care au arătat că au fost obligate să

întrețină relații sexuale cu diverse persoane, iar banii erau luați de

inculpatul S. care i-a dat un pașaport ce menționa data nașterii eronată pentru

a părea mai tânără că în realitate, că părțile vătămate au arătat că, refuzând

să se mai prostitueze au fost amenințate, conținutul constitutiv al infracțiunii

fiind realizat, întrucât exploatarea persoanelor traficate nu este necesar să

se fi realizat și în fapt, aceasta fiind cerută doar ca scop urmărit de

făptuitor. Se mai arată în motivarea apelului declarat de parchet că nu s-a dat

o semnificație reală criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen. la

stabilirea și aplicarea sancțiunilor, gradul ridicat de pericol social concret

al faptelor inculpaților este evident și nu trebuia ignorat la individualizarea

pedepselor și nu justifică, prin urmare, aplicarea unei pedepse minime

inculpatului M.C. în condițiile în care instanța apreciază că personalitatea

inculpatului prezintă o periculozitatea sporită.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din

oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că

apelul declarat de inculpatul M.C. este întemeiat în ceea ce privește

modalitatea de aplicare a pedepsei accesorii, fiind temeinică și legală în

privința stării de fapt reținută de prima instanță care este corectă, fiind

rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și reluat

în fața instanței de judecată din care reiese că, în mod judicios inculpații au

fost condamnați pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001,

fiind achitați pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În privința primului

motiv de apel formulat de inculpatul M.C., instanța de apel a apreciat că

acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi prezentate.

Sentința penală nr.

79 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Timiș a fost apelată de către

inculpații M.C., S.P. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, iar prin

Decizia penală nr. 162 din 17 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara s-au admis

apelurile declarate în cauză apreciindu-se că instanța de fond în mod greșit nu

a asigurat o protecție a victimelor infracțiunilor pentru care s-a dispus

condamnarea și nu le-a asigurat acestora o apărare calificată, fiind minore,

ceea ce impunea desființarea sentinței. În considerentele aceleiași decizii se

face mențiune că motivele de apel formulate de inculpați și Parchetul de pe

lângă Tribunalul Timiș, cu excepția celui menționat mai sus și care s-a

apreciat că primează, vor fi avute în vedere de către instanța de fond în

rejudecare. Prin urmare demersul procesual care a dus la desființarea hotărârii

primei instanțe a fost declanșat atât de către inculpați cât și de parchet și

de aceea este neîntemeiată susținerea potrivit cu care instanța de rejudecare

ar fi depășit limitele fixate prin decizia de casare conform art. 385

18

C. proc. pen.

Al doilea motiv de

apel al aceluiași inculpat se referea la soluționarea cauzei în ședință publică

deși dispozițiile art. 24 din Legea nr. 678/2001 constituie o nulitate relativă

în sensul disp. art. 197 alin. (4) C. proc. pen. invocarea acesteia fiind

subordonată condiției existenței unei legături între încălcarea legii de

procedură și modul în care a fost soluționată cauza, iar pentru desființarea

hotărârii pronunțate în aceste condiții este necesară dovedirea invocării

nulității în termen de către partea interesată, a faptului producerii unei

vătămări care să fi împiedicat sau restrâns drepturile procesuale ale

inculpatului, a împrejurării că prin această încălcare s-a adus atingere

aflării adevărului și justei soluționării a cauzei și, esențial, încadrarea

nulității relative invocate într-unul din cauzele de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen. cum în cauză condițiile menționate nu sunt îndeplinite acest

motiv de apel este neîntemeiat.

Al treilea motiv de

apel se referea la greșita citare a inculpatului S.P. dar instanța de apel

apreciază că inculpatul M.C. nu are capacitatea legală de a invoca lipsa de

procedură cu alt inculpat, acest motiv este neîntemeiat, pe parcursul

soluționării cauzei la prima instanță procedura de citare cu inc. S. fiind

întocmită conform art. 177 C. proc. civ. De altfel, cu ocazia acordării

cuvântului pe fond apărătoarea aleasă a inculpatului a arătat că nu mai susține

acest motiv de apel, neavând mandat de reprezentare a inculpatului S.P.

Al patrulea motiv de

apel se referea la greșita aplicare a pedepsei accesorii privind interzicerea

dreptului de a alege și a celor părintești, motiv de apel apreciat întemeiat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, prin hotărârea pronunțată în

cauza Hirst contra Marii Britanii din 06 octombrie 2005, că interzicerea

generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este

aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea

pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau

gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este

incompatibilă cu art. 3 din Protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Obligativitatea aplicării

cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea

că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20

alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele

tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România

este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu

excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai

favorabile.

În același timp,

instanța a motivat că potrivit art. 64 lit. d), e) C. proc. pen. interzicerea

drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator presupune ca

inculpatul să se fi folosit pentru săvârșirea infracțiunii de această calitate,

neputându-se aplica automat, indiferent de circumstanțele cauzei. În speță, se

constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior, respectiv la săvârșirea

infracțiunii, inculpatul M.C. nu s-a folosit de această calitate, iar

infracțiunea pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare nu este

incompatibilă cu exercitarea drepturilor îngrădite de prima instanță, astfel

că, în această privința apelul declarat de inculpatul M.C. este întemeiat.

Al cincilea motiv de

apel formulat de inculpatul M.C. a vizat greșita condamnare pentru infracțiunea

de trafic de persoane și fals, dar instanța de apel a apreciat că hotărârea

pronunțată în cauză este fundamentată pe ansamblul probator administrat și care

duc la concluzia vinovăției inculpatului.

Instanța a apreciat

că în mod corect instanța a dispus condamnarea inculpaților M.C. și S.P. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, pedeapsa fiind corect individualizată

raportat la criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

Cu privire la

infracțiunea prev. de art 290 C. pen., reținută de către prima instanță în

sarcina inculpatului M.C., urmare a schimbării încadrării juridice din

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. și 26 C.

pen. rap. la art. 291 C. pen., instanța de apel a apreciat că probele

administrate în cauză duc la concluzia că declarația prin care tatăl părții

vătămate minore C.A. își exprima consimțământul ca fiica sa să părăsească

teritoriul a fost întocmită de către inculpatul M., aspect confirmat de

martorii C.G. și O.N.

Cu privire la

achitarea inculpaților S.P. și M.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, instanța de

apel a apreciat că apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul

Timiș este neîntemeiat, câtă vreme în privința părții vătămate S.G. la comandă

fi reținută infracțiunea menționată. Potrivit depozițiilor acestei părți vătămate,

l-a cunoscut pe inculpatul M.C. prin intermediul martorului O., inculpatul i-a

propus să meargă în Germania pentru a lucra într-un local de noapte ca

prostituată, 40% din încasări revenindu-i ei, iar restul de 60 % barului.

Partea vătămată mai arată că a știut că va lucra în Germania ca prostituată, a

acceptat acest lucru plecând prin PCTF Cenad la data de 16 ianuarie 2006

însoțită de cei doi inculpați. Partea vătămată arată că a locuit la inculpatul

S.P. care i-a pus la dispoziție un pașaport fals care atestă că este mai tânără

decât era în realitate, a lucrat la barul de noapte și a întreținut relații

sexuale doar cu un client pentru care a primit suma de 50 euro pe care i-a

păstrat și niciodată nu a fost constrânsă de inculpat să se prostitueze și nu

le-a dat acestora nici un ban. Starea de fapt menționată este confirmată de

martorii O.N., R.S. și M.E. care au confirmat insistența cu care partea

vătămată i-a telefonat inculpatului M. pentru a o transporta în Germania,

niciunul din martori nefăcând vorbire despre acte de violență, amenințare,

înșelăciune sau alte acte de constrângere pentru a o determina că practice

prostituția, partea vătămată având cunoștință de scopul cu care a plecat, în

Germania, astfel că neexistând nici o formă de exploatare a părții vătămate

S.G., în mod corect s-a dispus achitarea inculpaților cu privire la fapta

reținută față de această parte vătămată.

Critica Parchetului a

vizat și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, în sensul

că în mod greșit s-a procedat la aplicarea unei pedepse minime inculpatului

M.C., în condițiile în care era recidivist și s-au reținut circumstanțe

atenuante în privința inculpatului S.P., rezultate din lipsa antecedentelor

penale.

Instanța de apel a

apreciat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a

pedepselor aplicate inculpaților raportat la criteriile generale prev. de art.

72 C. pen., însușindu-și motivarea primei instanțe cu privire la aplicarea

acestor pedepse. Instanța de apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului

M. are în vedere atât gradul de pericol social al faptei comise și care aduce

atingere relațiilor sociale referitoare la respectarea demnității persoanei și

a încrederii publice în înscrisurile sub semnătură privată, cât și starea de

recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul în momentul săvârșirii

faptei, împrejurarea că în cauză a fost traficată o singură partea vătămată.

În privința pedepsei

aplicate inculpatului S.P., instanța de apel a apreciat că lipsa antecedentelor

penale constituie motiv suficient pentru ca instanța să rețină în favoarea

acestuia circumstanțe atenuante prev. de art 74 lit. a) C. pen., fiind cunoscut

cu un comportament corespunzător în familie și societate anterior începerii

urmăririi penale în prezentul dosar, în mod corect luându-i-se în considerare

conduita procesuală față de prezentul proces, materializată în lipsa sa de la

termenele de judecată ulterioare aplicării pedepsei cu suspendarea condiționată

a executării acesteia, ceea ce denotă că îndreptarea inculpatului nu poate avea

loc fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Inculpatul S.P. nu a

precizat motivele pentru care a înțeles să critice sentința penală pronunțată

și instanța de apel nu a identificat motive care să conducă la desființarea

sentinței în privința inculpatului și care să poată fi luate în considerare din

oficiu, astfel că pentru motivele prezentate mai sus și în care se regăsesc

activitățile infracționale comise de acest inculpat, instanța de apel a

apreciat că față de acesta starea de fapt reținută de către prima instanță este

corectă, în deplină concordanță cu ansamblul probator fiind efectuată o corectă

individualizare a pedepselor.

În baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelurile formulate de Parchetul de lângă

Tribunalul Timiș și inculpatul S.P., ca nefondate.

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul inculpatului M. a desființat în parte

Sentința nr. 355 din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș și în rejudecare, a

înlăturat interzicerea drepturilor părintești și acela de a fi tutore sau

curator prevăzute de art. 74 lit. d), e) C. pen. pentru inculpatul M.C.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara și inculpații M.C. și S.P.

Prin motivele scrise

de recurs, Parchetul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru

nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte.

dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, partea vătămată Ș.G.L., pe baza

aprecierii eronate a probelor administrate în cauză - cazul de casare invocat

este reglementat de art. 385 pct. 1 C. proc. pen.

lui M.C. este prea blândă în raport cu pericolul social al faptelor, iar în

privința lui S.P. s-au reținut greșit circumstanțele atenuante prev. de art. 74

lit. a) a C. proc. pen. cazul de casare invocat este reglementat de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

La termenul la care a

avut loc dezbaterile în fond asupra recursurilor formulate, reprezentantul

Parchetului a arătat că înțelege să modifice primul de recurs în sensul că a

solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. de

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art.

329 alin. (2) C. pen. cazul de casare invocat este cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Inculpatul M.C. prin

apărător a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub următoarele aspecte:

condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen. întrucât în cauză

nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni - caz de

casare invocat art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

întrucât inculpatului i s-a agravat situația în propria cale de atac prin

majorarea pedepselor aplicate.

pronunțate sunt lovite de nulitate în cauză fiind încălcate dispozițiile art.

24 din Legea nr. 678/2001, care prevăd că ședințele de judecată sunt publice.

Inculpatul S.P. prin

avocatul desemnat a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru greșita sa

condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 678/2001, solicitând achitarea în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. -

caz de casare invocat art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Motivele de recurs susținute de parchet și inculpați

au fost consemnate, pe larg, în încheierea de dezbateri, în care nu au mai fost

reluate și în prezenta decizie.

Examinând hotărârile

pronunțate în cauză sub aspectele invocate de recurenți și prin prisma

cazurilor de casare menționate, Înalta Curte constată că recursurile formulate

nu sunt întemeiate, soluțiilor instanțelor de fond și de apel fiind legale și

temeinice.

Înalta Curte

apreciază că în cauză, pe baza probatoriului administrat, instanțele au reținut

corect situația de fapt, anterior descrisă și vinovăția inculpaților, stabilind

pedepse corespunzător individualizate.

motivul de recurs invocat de inculpatul M.C. referitor la încălcarea art. 385

C. proc. pen., referitor la limitele rejudecării.

Inculpatul susține că

prima instanță, în rejudecarea după desființarea sentinței, după ce a asigurat

asistența juridică victimelor infracțiunii nu trebuia să modifice soluția

pronunțată fără a modifica limitele de pedeapsa.

Sentința penală nr.

79/2007 a Tribunalului Timiș a fost apelată de către inculpați și Parchetul

Tribunalului Timiș, iar prin Sentința penală nr. 162/2007 a Curții de Apel

Timișoara apelurile au fost admise, sentința a fost desființată cu trimitere

spre rejudecare pentru a se asigura și victimelor infracțiunilor o apărare

calificată, dispunând ca celelalte motive de apel invocate de inculpați și

parchet să fie analizate.

Potrivit art. 385

alin. (2) C. proc. pen., "dacă hotărârea a fost desființată în apelul

procurorului, declarat în defavoarea inculpaților sau în apelul parchetului,

instanța care rejudecă poate pronunța și o pedeapsă mai grea decât cea arătată

în art. 372 alin. (2) și art. 373 C. proc. civ."

Sentința recurată în

prezenta cauză a fost pronunțată cu respectarea art. 385 C. proc. pen.,

întrucât în primul ciclu procesual, prin Sentința penală nr. 162/2007 a Curții

de Apel Timișoara a fost admis în apelul procurorului care fusese formulat în

defavoarea celor doi recurenți, astfel că în conformitate cu dispozițiile

legale citate, au fost majorate pedepsele aplicate.

încălcarea dispozițiile art. 24 din Legea nr. 678/2001 referitoare la

publicitatea ședinței de judecată.

Potrivit art. 24 din

Legea nr. 678/2001, ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de

trafic de persoane prev. de art. 13 nu sunt publice.

Într-adevăr, în cauză

ședințele de judecată, după cum rezultă din actele și lucrările dosarului au

fost publice, însă această împrejurare nu atrage nulitatea absolută a hotărârilor

pronunțate, în conformitate cu dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit art. 197

alin. (2) C. proc. pen., dispozițiile relative la publicitatea ședinței de

judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, care nu poate fi înlăturată

în niciun mod.

Din acest text de

lege rezultă că numai dispozițiile relative la publicitatea ședinței de

judecată, iar nu și cele relative la lipsa ei de publicitate, sunt prevăzute

sub sancțiunea nulității absolute.

Ca atare judecarea

cauzei în ședință publică și nu în ședință nepublică, așa cum prevede art. 24

din Legea nr. 678/2001, nu atrage nulitatea absolută ca hotărârilor, ci

eventual nulitatea relativă în condițiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen.

Încălcările

dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag

nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi

înlăturată decât prin anularea acelui act.

Ori, în cauză,

recurentul M.C. nu a făcut dovada unei vătămări suferite, mai ales că

dispozițiile privind nepublicitatea ședinței de judecată au fost prevăzute în

art. 24 din Legea nr. 678/2001 pentru a proteja viața și intimitatea victimelor

infracțiunilor prev. de art. 13 din aceeași lege, victime care, de altfel, nu

au fost prezente în instanță.

Nici motivul de

recurs susținut de Parchet referitor la încadrarea juridică a faptelor reținute

în sarcina inculpaților nu este fondat.

După cum s-a

menționat, reprezentantul Parchetului, cu prilejul dezbaterilor, a arătat că nu

mai susține motivul de recurs formulat în scris, referitor la greșita achitare

a celor doi inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, însă a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptei în infracțiunea prev. de art. 329 C. pen.

Potrivit art. 385

10

C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs

sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel

puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul nerespectării

acestor condiții, instanța ia în considerare numai cazurile de casare care,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din

oficiu.

Potrivit art. 385

9

alin. (3) teza a 2-a C. proc. pen. cazul de casare prevăzut la alin. (1) pct.

17 al aceluiași articol, invocat de procuror la termenul la care au avut loc

dezbaterile în fond ale cauzei, se ia în considerare din oficiu, numai când a

influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Ori, în cauză, cum

procurorul a invocat acest caz de casare în defavoarea inculpaților cerând

schimbarea încadrării faptei pentru care aceștia au fost achitați și cu

încălcarea termenului prevăzut de art. 385

10

, Curtea nu mai poate

proceda la examinarea hotărârilor sub acest aspect.

motivul de recurs invocat de inculpați referitor la greșita lor condamnare.

În înțelesul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., există eroare gravă de fapt, când situația de fapt,

astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată este contrară actelor și

probelor dosarului.

Ca să fie reținută

"eroarea gravă de fapt" trebuie să se constate că aceasta eroare a

influențat hotărâtor soluția dată în cauză, adică greșita stabilire a situației

de fapt să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea sau

achitarea inculpaților ori încetarea procesului penal cu toate consecințele cu

toate consecințele care decurg din acestea pentru inculpați și pentru celelalte

părți din proces.

Ori, în cauză,

soluția de condamnare a inculpaților se bazează pe probele administrate și care

au condus la concluzia vinovăției inculpaților.

Astfel, în cursul

lunii noiembrie 2005 inculpatul M.C. împreună cu martorul O.N. și numitul L.D.

s-au deplasat într-un bar în localitatea L. unde au consumat băuturi alcoolice

și au cunoscut-o pe partea vătămat minoră la acea dată, C.A. Această parte

vătămată și-a manifestat dorința de a pleca în Germania, inculpatul M.C.

oferindu-i ajutorul, întrucât sora sa S.D. locuia acolo și pentru că tatăl

părții vătămate nu a fost de acord cu această plecare, ci doar mama sa care

și-a dat acordul printr-un act notarial, inculpatul M. a conceput o invitație

în limba italiană, prin care tatăl părții vătămate își exprima încuviințarea ca

fiica sa să plece în Germania la inculpatul S., actul menționat mai sus fiind

autentificat la un birou notarial. Ajunsă în Germania partea vătămată C.A. a

fost așteptată de inculpatul S.P., care a cazat-o la locuința sa și a soției, i

s-au făcut 4 fotografii întocmindu-i-se un pașaport fals pentru a lucra într-un

club de noapte. Partea vătămată minoră a practicat prostituția, clienții

fiindu-i racolați de către inculpatul S., care percepea o parte din sumele de

bani produse de către partea vătămată, restul banilor revenindu-i părții

vătămate minore.

În declarația dată,

partea vătămată a arătat că a acceptat să plece în Germania având reprezentarea

că va lucra într-o pizzerie neștiind că urma să practice prostituția,

formalitățile necesare plecării fiind întocmite de către inculpatul M.C.

Declarația părții vătămate C.A. se coroborează cu cea a martorei C.A.M. care a

relatat insistența cu care inculpatul M. a dorit ca mama să își dea acordul

pentru ca fiica sa să plece la muncă în Germania, neavând cunoștință că urma să

practice prostituția. Aceleași aspecte au fost relatate și de tatăl părții

vătămate care a arătat insistența inculpatului M.C. în ceea ce privește

plecarea fiicei sale în Germania. Și martorul O.N. a relatat aceleași aspecte

și în plus a confirmat că părții vătămate i s-a spus că va lucra într-o

pizzerie, inculpatul M. fiind cel care s-a ocupat de documentele de călătorie,

iar în timp ce partea vătămată se afla în Germania aceasta i-a spus martorului

despre pașaportul fals. De altfel procesele-verbale de convorbirile telefonice

confirmă această stare de fapt, partea vătămată explicându-i martorului că este

nemulțumită că nu lucrează în pizzerie ci practică prostituția, povestindu-i

martorului O. că o parte din sumele de bani obținute erau luate de inculpatul

S.P. Deși inculpatul M.C. a negat că o cunoaște pe partea vătămată minoră este

contrazis de depozițiile martorului C.D. care a confirmat prezența la

domiciliul său a celor doi, inculpatul fiind cel care se ocupa de documentele

de călătorie ale minorei. Atitudinea inculpatului este explicabilă câtă vreme a

făcut toate demersurile pentru a asigura plecarea în străinătate a părții

vătămate minore unde aceasta urma să fie preluată de cumnatul inculpatului și

obligată să se prostitueze, singura legătură dintre partea vătămată și

inculpatul S. fiind inculpatul M.C., în acest sens fiind și declarația martorei

C.R., care a fost racolată de către inculpat prin aceleași metode, dar a

refuzat. Chiar dacă nu s-a făcut dovada existării unor presiuni asupra părții

vătămate prin amenințări sau agresiuni pentru a o determina să practice

prostituția, raportat la vârsta acesteia, condițiile în care a plecat din țară,

împrejurarea că avea reprezentarea prestării unei alte munci decât cea la care

a fost obligată, faptul că se afla într-o țară străină a cărei limba nu o

cunoștea, urmează a fi interpretată de instanță ca o viciere a acordului de

voință al părții vătămate pentru practicarea prostituției.

Înalta Curte

constată, de asemenea, că pedepsele aplicate celor doi inculpați au fost corect

individualizate, în concordanță cu criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, natura infracțiunilor,

împrejurările comiterii și modul de acționare, circumstanțele personale ale

inculpaților care nu au avut o atitudine procesuală corectă, încercând prin

declarațiile date să obțină înlăturarea răspunderii penale, în pofida probelor

care au demonstrat vinovăția inculpaților și participarea acestora la comiterea

infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Înalta Curte

apreciază că nu există motive pentru modificarea pedepselor aplicate, pedepse

care corespund atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare,

dublului scop, educativ și corelativ, astfel cum este prevăzut de art. 52 C.

pen.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, constatând recursurile formulate

ca neîntemeiate, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

le va respinge ca neîntemeiate.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și

recurenții inculpați M.C. și S.P. împotriva Deciziei penale nr. 166/A din 11

decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă pe inculpatul

M.C. la plata sumei de 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea

apărătorului ales, în cuantum de 150 RON, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă pe inculpatul

S.P. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariile

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate Ș.G.L. și

C.A., în cuantum de câte 150, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 14 aprilie 2010.