ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3830/2009

Î n temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului T.A.D. (fiul lui P. și E., cetățean român, studii 9 clase, fără antecedente penale) de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen . și fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen . În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 l-a c ondamnat pe inculpatul T.A.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen . pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat. În temeiul art. 215 alin. (1) , (2) , (3) și (5) C. pen . cu aplicarea art. 41 alin. ( 2) C. pen . l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen . pe o durata de 4 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 288 alin. (1) C. pen . cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani î nchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale. În temeiul art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen . și art. 35 alin. (3) C. pen . au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare sporită la 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen . pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen . i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen . pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen . s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 04 iulie 2007 și până la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. j) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal privind săvârșirea de către inculpatul V.S.V. (fiul lui I. și M., cetățean român, studii 11 clase, fără antecedente penale) a complicității la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen . În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.S.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire și aderare la un grup infracțional organizat. În baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen . cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C. pen . cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen . l-a condamnat pe inculpatul V.S.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen . au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen . pe o durata de 2 ani de la executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen . i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II -a, lit. b) C. pen . pe durata executării pedepsei principale. S-a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 865/2007 pronunțată în Dosarul nr. 7421 /211 /2007 al Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare. În temeiul art. 36 alin. (1) și ( 2) C. pen . a fost contopită pedeapsa de 4 ani aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani aplicată prin sentința de mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare sporită la 4 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție. În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen . s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în baza sentinței penale nr. 865/2007 pronunțată în Dosar nr. 7421 /211 /2007 al Judecătoriei Cluj Napoca.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului S.G.M. (fiul lui I. și A., cetățean român, studii 10 clase, fără antecedente penale) de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen . și fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen . cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiași inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen . cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . l-a condamnat pe inculpatul S.G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții. În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată. În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen . au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. În temeiul art. 88 C. pen . s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 04 iulie 2007 și până la data de 16 ianuarie 2008. În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen . În temeiul art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 6 ani, termen stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În temeiul art. 86 3 C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri: - să se prezinte la date stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de aceasta instituție; - să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș orice schimbare de domiciliu; - să comunice orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei S.F.I. (fiica lui N. și S., cetățenie română, studii 5 clase, fără loc de muncă, fără antecedente penale) de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. și fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiași inculpate de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a condamnat-o pe inculpata S.F.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții. În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată. În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu a plicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 04 iulie 2007 și până la data de 16 ianuarie 2008. În temeiul art. 71 C. pen. i s-a i nterzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 81 – art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În temeiul art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenția condamnatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei G.P.A. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. și fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiași inculpate de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. a condamnat-o pe inculpata G.P.A. (fiica lui P. și M.S., cetățean român, studii 12 clase, studentă, fără antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții. În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată. În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 81 – art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția condamnatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii. În temeiul art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii prin anularea înscrisurilor falsificate. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 și urm. C. civ. inculpații T.A. și S.F.I. au fost obligați să achite părții civile D.R.P. suma de 13.600 euro cu titlu de despăgubiri civile. I nculpatul T.A.D. a fost obligat să achite părții civile P.V. suma de 21.500 euro, iar părții civile U.I. suma de 10.000 euro. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. inculpatul S.G.M. a fost obligat să achite suma de 19.200 euro părții civile A.F. și suma de 18.550 euro părții civile S.I. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. au fost obligați inculpații T.A.D. și G.P.A. să achite părții civile C.F. suma de 11.000 euro și părții civile P.V. suma de 4.400 euro. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. inculpatul V.S.V. a fost obligat să achite părții civile C.C. suma de 16.100 euro cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., inculpații au fost obligați să achite câte 1.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul T. A.D. și fratele său, M.V., au fost condamnați în anul 2006 la o pedeapsă cu suspendare pentru vânzarea unui apartament în județul Caraș Severin prin înșelăciune; cei doi sunt condamnați și prin sentința penală nr. 88 din 25 aprilie 2008, nedefinitivă, pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune în formă calificată prin vânzarea cu acte false a două apartamente din localitatea Sibiu. Instanța de fond a stabilit, pornind de la conduita anterioară a acestor doi frați, că inculpatul T. împreună cu fratele său, față de care s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor într-un alt dosar, au hotărât inițierea unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni de înșelăciune cu acte false. S -a arătat că declarațiile inculpaților audiați în cauză evidențiază eventuala participare la activitatea infracțională și a altor persoane, respectiv o persoană de sex feminin care se presupune a fi soția inculpatului M.V., precum și a numitului P.G. care se presupune că este cel care a falsificat actele de identitate necesare săvârșirii infracțiunilor. S-a reținut că în rechizitoriul parchetului se face referire la această din urmă persoană ca având un rol important în activitatea grupului; aceasta nu este însă trimisă în judecată, dar instanța de fond a remarcat faptul că s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor și cu privire la alte persoane (M.D. și V.M.). S-a considerat că numărul de persoane implicate și activitatea desfășurată de acestea prezintă relevanță, de asemenea, în vederea determinării elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Prima instanță a reținut faptul că modalitatea de săvârșire a infracțiunilor parcurgea două etape . În prima etapă, p rin intermediul unuia dintre membrii grupului sau a unei persoan e racolate, se urmăreau prin diverse publicații sau la agenții imobiliare ofertele apartamentelor de închiriat și se negociau cu proprietarii contracte de închiriere pe termen scurt. Prin încheierea acestor contracte în scris, inculpații intrau atât în posesia cheilor de la imobile, cât și a datelor de identitate ale proprietarilor. Având aceste date, căutau persoane de sex feminin sau masculin, în funcție de sexul și numărul proprietarilor, care erau dispuse să participe la inducerea în eroare a acestora, apoi apelau la P.G. care falsifica cărțile de identitate ale proprietarilor prin aplicarea fotografiei persoanei racolate, cu numele proprietarului imobilului. Ulterior, tot prin intermediul publicațiilor locale, căutau persoane care ofereau împrumuturi cu garanții imobiliare, de regulă cămătari, pe care îi convingeau să le ofere un împrumut având drept garanție apartamentul care de fapt nu le aparținea. Aceștia se prezentau la notar cu o carte de identitate falsă și obțineau, în calitate de proprietari, copii de pe extrasele CF pentru a convinge pe împrumutători cu privire la existența garanției oferite. Activitatea infracțională inițiată de cei doi a început la sfârșitul anului 2005 și a fost finalizată în primăvara anului 2007, desfășurându-se pe raza mai multor orașe: Arad, Timișoara, Deva, Sibiu, Cluj, Alba Iulia, București. În ce privește fapta săvârșită de inculpați la Sibiu, instanța a constatat că inculpatul T.A.D. și fratele său, M.V., au fost condamnați de Tribunalul Sibiu pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., în dauna părților vătămate T.A. și O.C., la dosarul cauzei fiind depusă sentința penală nr. 88 din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu pronunțată în Dosar nr. 2544/85/2007. Actele materiale săvârșite de cei doi au fost considerate de acuzare în prezenta cauză ca elemente care de asemenea conturează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin aceea că nu pot fi privite separat de întreaga activitatea a grupului. S-a reținut, de asemenea, că inculpatul V.S.V. a fost condamnat prin sentința penală nr. 864/2007 din data de 09 septembrie 2007, pronunțată în Dosar nr. 7241/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în dauna părții civile U.I., pentru o faptă săvârșită împreună cu M.D. și T.A.D., faptă care, este inclusă în actele materiale ce au conturat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În prezentul dosar inculpații sunt trimiși în judecată pentru un număr de 10 acte materiale, descrise de instanță în mod cronologic: 1. Inculpatul M.V., dându-și o identitate falsă, respectiv numele S.V., în calitatea de angajat al unei agenții imobiliare, a contactat familia M.D. și D., proprietarii apartamentului din Arad, susținând că le-a găsit o persoană interesată să închirieze apartamentul. Această persoană era V.M., iar în data de 28 septembrie 2005, M. împreună cu V.M. au încheiat cu M.D. un contract de închiriere sub semnătură privată, oferindu-i suma de 200 euro garanție și plata pe o lună. În urma discuțiilor cu proprietarii și încheierii acestui act au intrat în posesia datelor de identitate ale acestora și întrucât apartamentul era proprietatea comună a soților, au făcut demersuri pentru includerea în grup a unei persoane de sex feminin. Inculpata S.F. susține că era vecină cu V.M., care cunoscând că era divorțată i-a făcut cunoștință cu inculpatul T.A. Aceștia s-au întâlnit de câteva ori, iar în momentul în care s-a stabilit o anume încredere între ei, inculpatul T.A. i-a propus inculpatei S. să îi ajute la obținerea unor împrumuturi, dându-i de înțeles că va câștiga și ea o sumă de bani din asta și nu există nici un risc. Inculpatei, acceptând acest lucru, i-a fost solicitată o fotografie și a fost anunțată la un interval scurt că împreună cu inculpatul T. se vor prezenta la notar sub identitatea adevăraților proprietari M.D. și D. și vor contracta un împrumut cu partea civilă D.R.P. În data de 25 octombrie 2005 s-a încheiat contractul de împrumut nr. 4897 din 25 octombrie 2005 la notar T.D. din Arad, iar aceștia, sub identitatea falsă, primesc suma de 13.000 euro, garantând cu apartamentul soților M. Prejudiciul nu a fost recuperat, iar D.P. se constituie parte civilă cu această sumă. 2. Tot în localitatea Arad au luat legătura cu martorul B.A. care oferea spre închiriere alt apartament din Arad, proprietatea soților P.M. și L. Potrivit declarației martorului B., soții P. locuiau în București și l-au mandatat să le închirieze apartamentul din Arad, dar inculpații sub pretextul închirierii imobilului au obținut datele de identitate ale proprietarilor de la administratorul blocului. Cu aceste date au apelat din nou la acea persoană care le falsifica documentele, care a falsificat cărțile de identitate ale celor doi soți, din nou cu fotografia inculpaților T.A. și S.F. Întrucât cartea de identitate a inculpatului T. nu prezenta urme, pentru a face posibil împrumutul au hotărât ca soțul P. să dea o declarație notarială prin care își împuternicește soția să efectueze împrumutul, sens în care se întocmește procura specială autentificată sub nr. 1720 din 28 noiembrie 2005 de notar M.C.B. A fost contactată partea civilă B.R. care a fost de acord să ofere un împrumut în cuantum de 16.000 euro având drept garanție apartamentul celor doi soți. Actul nu s-a încheiat întrucât inculpata a fost recunoscută de o avocată, care participase la o tentativă în fața notarului D.V. din Timișoara în care inculpata S.F. s-a prezentat la notar sub identitatea de T.M. pentru a încheia contract de împrumut cu R.R. 3. Inculpatul T.A. și numitul M.V. au închiriat prin intermediul unei tinere rămasă neidentificată care din susținerile inculpatului V.S. ar fi soția inculpatului M.V. au încheiat un contract de închiriere cu soții E.P. și A. Datele de identitate ale acestora au fost utilizate pentru falsificarea unor cărți de identitate în care apar numele acestora și fotografiile lui V.M. și a acelei persoane neidentificate. Cei doi, folosindu-se de identitatea soților E., îl mandatează pe inculpatul T.A., cu numele real, să încheie orice act civil inclusiv contract de împrumut cu garanție reală imobiliară, prin Procura specială autentificată în data de 23 decembrie 2005 de Birou Notarial A.B. Ulterior este contactată partea vătămata împrumutătorul M.G. care încheie cu T.A. un contract de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 85 la 11 ianuarie 2006 de Birou Notarial A.B., împrumutul fiind în valoare de 21.000 DOLARI SUA. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă întrucât, ulterior, dându-și seama că a fost înșelat a reușit să își recupereze suma. 4. La 28 ianuarie 2006 inculpatul T.A.D. și fratele său M.V., prezentându-se sub numele D. și M., împreună cu o persoană de sex feminin care s-a prezentat L., s-au întâlnit cu numitul A.D.C. într-un bar din Timișoara, ocazie cu care l -au întrebat dacă cunoaște pe cineva dispus să ofere un împrumut cu garanție imobiliară. Martorul A., cunoscând pe partea civilă P.V., care dispunea de bani, a luat legătura cu aceasta, partea civilă fiind de acord să ofere împrumut în condițiile în care garanția oferită este sigură. La data 01 februarie 2006 acest martor s-a întâlnit cu acel M., în persoana inculpatului M., care urma să-i facă dovada existentei imobilului. Acesta i-a arătat un contract de vânzare cumpărare a unui apartament situat în Timișoara, în care figura ca proprietară numita D.L. (actualmente J.) despre care M. afirma că este sora sa. În data de 02 februarie 2006, aceștia împreună cu P.V. s-au prezentat la notar A.B. în vederea încheierii contractului de împrumut pentru suma de 21.000 euro, sumă care nu a fost restituită. 5. Potrivit susținerilor inculpatului V.S., acesta este verișor cu inculpatul M.V. Întrucât este șofer, inculpatul M. l-a contactat cu scopul de a conduce autoturismul proprietatea lui M.V. Inculpatul V.S. susține că el nu avea cunoștință de activitatea grupului și că a condus autoturismul acestuia în mai multe localități din țară respectiv Deva, București, Alba Iulia, Sibiu și Cluj și abia după derularea afacerii din Sibiu a înțeles natura activităților desfășurate de acesta. Inculpata G.P. susține că i-a cunoscut pe inculpatul T.A. și pe fratele său M.V. în aprilie 2006 în localitatea Caransebeș la un prieten comun pe nume R.R. Acest prieten a stabilit legătura între inculpată și cei doi, au ieșit de câteva ori împreună în oraș, iar la un moment dat acest R. i-a propus inculpatei să îi ajute pe cei doi să obțină împrumuturi, urmând să obțină și ea o sumă din banii obținuți. Inculpata le-a dat o fotografie a sa, iar la un interval de câteva săptămâni s-a deplasat la Deva împreună cu inculpatul T., cu inculpatul M. și cu acel R. Anterior acestui moment inculpații au identificat în localitatea Deva pe numita C.G., proprietara unui apartament pe care dorea să-l închirieze. Cu fotografia oferită de G.P. au falsificat cartea de identitate a acestei proprietare. Inculpatul M. dându-și identitatea de frate al inculpatei G., iar T. un amic, l-au contactat pe partea civilă, cămătar, C.F. în vederea încheierii unui contract de împrumut în sumă de 11.000 euro cu garanție imobiliară. În fața notarului S.O.I. s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1238 din 18 aprilie 2006 între C.G. și C.F. Inculpata G.P. a susținut că întreaga sumă de bani i-a dat-o inculpatului M. care i-a dat și ei suma de 500 EURO. Tot în localitatea Deva inculpatul M.V. împreună cu inculpații V.S. și T.A. au identificat un apartament pe proprietatea lui C.M. obținut de acesta în urma unei donații. Printr-un act sub semnătură privată încheiat cu soția lui C.M. a închiriat apartamentul pentru inculpata G.P., având aceeași identitate, respectiv C.G. Intrând astfel în posesia datelor de identitate ale lui C.M. în calitate de proprietar tabular al acelui apartament, a falsificat cartea de identitate a acestuia, prin înlocuirea fotografiei numitului C.M. cu fotografia inculpatului T.A. Ulterior, l-au contactat pe partea civilă P.V. cu care au încheiat un contract de împrumut pentru suma de 4.400 euro.

La data de 22 iunie 2006 s-a încheiat cu părțile civile C.C. și S.P.Ș., proprietar al apartamentului situat în Alba Iulia, contractul de împrumut cu garanție imobiliară, contra sumei de 16.100 euro (fila 177 vol. I d.u.p.). Potrivit declarației părții civile, persoana care și-a dat identitatea S.P.Ș. era M.V., iar la notar acesta a fost însoțit de inculpatul V.S. care era șoferul său. Partea civilă s-a constituit parte civilă față de cei doi și a arătat că a fost indus în eroare de către aceștia, menționând că inculpatul V.S. a fost de față când i-a fost prezentat apartamentul care urma să constituie garanție de către inculpatul M. și de asemenea l-a însoțit la notar ceea ce denota că inculpatul V. avea cunoștință despre înțelegerea dintre cei doi din data de 22 iunie 2006.

În luna iulie 2006, martorul S.G.I., în calitatea de angajat al unei agenții imobiliare, a fost contactat de o persoană care și-a dat identitatea de M. care susține că un văr de-al său pe nume T.A. intenționează să vândă contra sumei de 38.000 euro un apartament situat în Sibiu. Martorul s-a întâlnit cu aceste persoane - pe care le-a identificat ca fiind M.V. sub identitatea de M. și T.A., sub identitatea de T.A. - și a vizionat și acel apartament. Martorul a identificat un potențial cumpărător, în persoana părții civile I.D., care în urma discuțiilor cu cei doi a fost de acord să ofere un împrumut în sumă de 26.000 euro. Contractul s-a încheiat la data de 03 august 2006 în fața notarului D.C.P. La data de 15 septembrie 2006 inculpatul T.A. și-a declinat identitatea de A.S.E., proprietar al apartamentului din Sibiu. Acesta s-a deplasat la Sibiu împreună cu M.V. și V.S. Aceștia au identificat o persoană interesată să ofere împrumuturi cu garanție imobiliară. A fost contactată partea civilă O.C. care a fost de acord să ofere un împrumut în sumă de 32.000 euro. Astfel a fost încheiat contractul de împrumut cu garanție reală imobiliară nr. 1248 din 15 septembrie 2006 între A.S.E. și O.C. În depoziția dată de inculpatul V.S., în calitate de martor, în fața Tribunalului Sibiu, și inserată în sentința penală nr. 88 din 25 aprilie 2008 fila 9, acesta relatează că i-a transportat pe cei doi la Sibiu și a asistat la discuțiile dintre acestea cunoscând împrejurarea că procurau acte false și că se prezentau la notar în calitate de vânzători.

În lunile septembrie-octombrie 2006, inculpatul T. însoțit de inculpatul M.V., cu autoturismul condus de V.S., s -au deplasat la București. Au luat legătura cu martorul F.A.R. (audiat în cursul urmăririi penale - fila 89, vol. I). Acesta era interesat să închirieze un apartament al cărui proprietar era. A avut loc o întâlnire cu cei doi care s-au arătat interesați să închirieze apartamentul, oferind drept garanție 400 euro și obținând cheile imobilului. S-a reținut că acest martor a fost contactat telefonic ulterior pentru a se întâlni cu cei doi care i-au restituit cheile și i-au spus că s-au răzgândit. Martorul arată că apartamentul său era ipotecat în favoarea unei bănci, context în care s-a format convingerea că acesta este motivul pentru care inculpații s-au răzgândit.

Având datele de identitate ale martorului F.A.R., inculpatul T.A.D. și-a creat o carte de identitate cu acest nume. Acesta, împreună cu inculpatul V. și numitul M.D.A., s-au deplasat în localitatea Cluj Napoca cu scopul de a obține bani în aceeași modalitate. Inculpatul V. a declarat că el s-a hotărât să participe la această activitate pentru a putea să își dea seama cum acționează grupul. Modalitatea de săvârșire a faptei este arătată în sentința penală nr. 865/2007 pronunțată în Dosarul nr. 7241/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca și a rezultat și din probele administrate în prezenta cauză. Partea vătămată C.M., proprietar al unui apartament situat în Cluj Napoca, despre care s-a aflat prin mica publicitate că intenționa să închirieze apartamentul, a fost contactat de inculpatul V. care și-a dat identitatea de M. Acesta i-a propus părții vătămate să-i închirieze apartamentul cu scopul de a locui acolo el și patronul său F.A. Întâlnindu-se partea civilă cu cei doi, au avut o discuție iar printre altele partea civilă s-a arătat interesată să se angajeze și el la firma condusă de F., pe postul de șofer. Inculpatul T. a fost de acord solicitându-i pentru angajare o copie de pe cartea de muncă, o copie de pe cazierul judiciar și o alta de pe contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului și o adeverință de la administrator că nu are datorii. Inculpații au intrat doar în posesia unei copii de pe contractul de vânzare cumpărare a imobilului. În luna ianuarie 2007 inculpații s-au întors în localitatea Cluj Napoca, au lăsat la agențiile imobiliare copii ale contractului de vânzare-cumpărare ce dovedeau calitatea de proprietar a lui C.M. Inculpatul M.D. și-a dat identitatea de C.M., iar în data de 23 ianuarie 2001 împreună cu inculpatul V.S. care s-a dat drept nepotul său, s-au întâlnit în incinta apartamentului proprietatea adevăratului C.M. pentru a-l prezenta părții civile U.I. cumpărătoare găsită prin intermediul unei agenții imobiliare. Aceștia s-au înțeles asupra vânzării contra sumei totale de 37.000 euro, dar întrucât cumpărătoarea nu deținea decât suma de 10.000 euro s-au hotărât să achite un avans în acest cuantum. Pentru acest scop, după obținerea de la notar a extrasului CF, s-au prezentat la agenția imobiliară în vederea încheierii unui antecontract M.D. sub identitatea C.M., împreună cu V.S. nepotul său și martorul T.V.C. prietenul părții civile. Inculpatul V.S. a arătat că a primit doar o parte din bani și că întreaga operațiune a fost coordonată prin telefon de M.V. care a primit și cea mai mare parte din sumă. Acest lucru este confirmat și de inculpatul T.

Inculpatul S.G. a susținut că în luna februarie 2007, prin intermediul inculpatului T.A., care i-a fost coleg de armată, l-a cunoscut pe M.V. Întrucât avea o situație financiară precară acesta i-a propus să se deplaseze împreună cu ei la Arad și pe baza unui buletin fals să-l ajute la obținerea unui împrumut cu garanție reală imobiliară. Inculpatul S. a arătat că a fost de acord întrucât avea nevoie de bani, iar la un interval scurt s-a întâlnit cu M.V. în Arad. Acesta se afla într-un apartament închiriat, i-a cerut o fotografie și i-a făcut un buletin pe numele R.G.M. Inculpatul a relatat că el personal l-a văzut pe numitul P.G. care i-a dat lui M.V. o sumă de bani și o carte de identitate cu poza sa. R.G.M. era proprietar al imobilului situat în Arad, și i-a predat atât cartea de identitate cât și o copie a contractului prin care achiziționase apartamentului martorului S.C. pentru ca acesta să facă demersuri pentru conectarea la diverse utilități și eventuala închiriere. Martorul S. a susținut că a fost contactat de 2 persoane, recunoscute a fi M.V. și M.D., în vederea închirierii apartamentului pe termen scurt. S-a efectuat înțelegerea, iar martorul a relatat că în imobil se afla cartea de identitate a proprietarului precum și copia contractului de vânzare-cumpărare a acestuia. La data de 26 martie 2007 s-a încheiat contractul de împrumut cu garanție reală imobiliară între S.G., cu identitatea R.G.M., în calitate de proprietar și A.F. autentificat sub nr. 409 din 26 martie 2007 în fața notarului I.D.F. Valoarea împrumutului este de 19.200 euro iar urmare a împrumutului a fost ipotecat apartamentul situat în Arad înscris în CF 70186 Arad. Inculpatul S. a relatat că a primit 500 euro, restul banilor i-a predat inculpatului M.D. care l-a așteptat în holul biroului notarial. La un interval de două săptămâni, inculpatul S. a fost din nou chemat de inculpatul M., la Arad. Inculpatul M.D. și-a dat identitatea împrumutătorului, partea civilă A. și s-a prezentat împreună cu același R. în fata altui notar, respectiv M.A. din Arad, la data de 5 aprilie 2007 pentru a da o declarație prin care declara că i-a fost restituit împrumutul și consimte la radierea ipotecii asupra apartamentului de mai sus intabulată în favoarea sa (declarații fila 164 d.u.p. vol. II). În aceeași zi, s-a încheiat în fața aceluiași notar, un alt contract de împrumut cu garanție reală imobiliară între partea civilă S.I. și R.G.M. asupra aceluiași imobil. Valoarea împrumutului este de 18.560 euro. Contractul a fost autentificat sub nr. 1857 din 05 aprilie 2007 în fața notarului M.A. și a fost depus la fila 169 d.u.p. vol. II. Partea civilă a precizat în declarația de la fila 63 vol. I d.u.p. că a fost contactată telefonic în vederea contractării unui împrumut de M.V. care s-a recomandat fratele proprietarului R. De asemenea, partea civilă îl recunoaște pe M.V. ca fiind persoana care și-a dat identitatea de A.F., titularul dreptului de ipotecă anterior precum și pe S.G. ca fiind persoana care și-a dat identitatea de R.G.M. S. I . s-a constituit parte civilă cu suma arătată mai sus. S-a apreciat de către prima instanță că starea de fapt descrisă mai sus a rezultat atât din declarațiile inculpaților date atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, din declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați precum și din înscrisurile de la dosar. Inculpații S.F., S.G. și G.P. au recunoscut săvârșirea faptelor și au descris amănunțit modalitatea cum au acționat. Aceștia au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de înșelăciune reținute în sarcina lor, din înșelăciunea în formă agravantă, prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen . cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . în înșelăciunea în forma prev. de art. 215 alin. (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . Tribunalul a apreciat ca întemeiate cererile formulate, întrucât din împrejurările de fapt analizate a rezultat că nu a existat un raport de cauzalitate între activitatea infracțională a celor trei inculpați și prejudiciul însumat produs de întregul grup care a condus la consecințele agravante prev. de alin. (5) al art. 215 C. pen . Instanța de fond a stabilit că acești inculpați nu aveau cunoștință de întinderea prejudiciului și nici nu aveau posibilitatea să cunoască acest lucru în condițiile în care acțiunea lor ilicită a constat în participarea la unul sau două acte materiale, toate la interval apropiat unele de altele, fără a exista o continuitate între ele și acceptând în mod ușuratic să fie antrenați de lideri în acest sens. Faptul că aceștia erau plătiți cu o sumă foarte mică, sumă pe care nu o cunoșteau înainte, nu era negociată raportat la prețul contractului și care era la dispoziția inițiatorilor este o dovadă în acest sens. Față de considerentele arătate, tribunalul, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de cei trei inculpați. În ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de V.S., s-a reținut că acesta a fost trimis în judecată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen . cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . S-a apreciat că și cererea acestuia este întemeiată întrucât a fost probată împrejurarea că acesta a aderat la activitatea grupului abia în vara anului 2006 iar participarea sa efectivă a fost probată doar cu privire la înșelăciunea din Alba Iulia precum și la cea din localitatea Cluj Napoca pentru care deja a fost condamnat. Având în vedere aceste considerente, instanța a stabilit că inculpatul V.S. nu avea cunoștință și nici nu a participat la producerea prejudiciului total care atrage aplicarea formei agravante a infracțiunii astfel cum este reglementată de alin. (5) al art. 21 5 C. pen . În consecință, a admis și cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de acesta prin apărător. De asemenea, s-a considerat ca întemeiată cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș care a solicitat ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen . în ce privește toate infracțiunile ce fac obiectul acuzării, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text, în condițiile în care au fost săvârșite la diferite intervale de timp mai multe acte materiale, în baza aceleiași rezoluții infracționale. În consecință, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul arătat mai sus. A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul T.A., prima instanță stabilind că paguba rezultată prin cumularea prejudiciilor produse prin faptele la care inculpatul a participat efectiv este mai mare de 200.000 lei astfel cum cere art. 215 alin. (5) C. pen . prin raportare la art. 146 C. pen . În drept, în ce privește acuzațiile față de inculpatul T.A. instanța de fond a stabilit că acesta a fost trimis în judecată atât pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen . cât și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen . , fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen . și fals privind identitatea prev. de art. 293 C. pen . Tribunalul a considerat că nu poate coexista infracțiunea de fals privind identitatea în modalitatea săvârșită de inculpat cu uzul de fals și falsul în declarații, întrucât acțiunea de folosire, a unei cărți de identitate falsificată, prin aplicarea fotografiei proprii pe o carte de identitate cu numele altei persoane, în fața notarului este făcută cu scopul de a se prezenta sub identitatea altei persoane și în consecință întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 293 C. pen . care sancționează prezentarea sub o identitate falsă pentru a induce sau menține în eroare o instituție de stat sau un organ din cele la care se referă art. 145 C. pen . în vederea producerii de consecințe juridice pentru sine sau pentru altul. În consecință, s-a apreciat că în această situație se afla inculpatul T.A. În această situație, folosirea înscrisului falsificat precum și declararea necorespunzătoare a adevărului s-a considerat că nu sunt acțiuni ilicite distincte ci sunt absorbite în conținutul laturii obiective ale infracțiunii prev. de art. 293 C. pen . , respectiv modalități prin care inculpatul a indus în eroare notarul cu privire la identitatea sa. În consecință, instanța a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea acestor infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptele de mai sus nu întrunesc elementele constitutive ale acestora. Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului T.A.D. care, începând cu toamna anului 2005 și până în primăvara anului 2007, a participat la mai multe infracțiuni de înșelăciune care au produs un prejudiciu cumulat mai mare de 200.000 lei, prin inducerea în eroare a mai multor persoane cu scopul obținerii unor împrumuturi cu garanție reală imobiliară, alături de fratele său M.V., de M.D., P.G., V.M., V.S. constituie infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Instanța de fond a stabilit că acest grup se încadrează în conținutul noțiunii de grup infracțional organizat astfel cum este definit de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, întrucât este format din trei sau mai multe persoane, a avut o existență pe o perioadă foarte lungă de timp, respectiv aproximativ 2 ani și a acționat într-un mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Cu privire la caracterul organizat al grupului, chiar dacă nu se poate vorbi despre o ierarhie clară, s-a reținut că rezultă din modalitatea de operare identică a acestora care presupunea inițial identificarea unei persoane care deținea un apartament, în falsificarea cărții de identitate a acesteia, apoi racolarea unei persoane dispusă să se prezinte la notar sub identitate falsă, apoi identificarea unei persoane care oferea împrumuturi. Tribunalul a reținut faptul că M.V. era coordonatorul activității și exista o strânsă colaborare între acesta și persoana care falsifica actele de identitate și care nu era cunoscută de ceilalți participanți. Inculpatul T. a participat la un număr mare din actele materiale evidențiate mai sus, iar din materialul probator administrat rezulta că acesta avea și rolul de a contacta, racola diverse persoane pe care să le convingă să îi ajute. S-a mai remarcat faptul că inculpatul T. este cel care a contactat-o atât pe inculpata S.F., pe S.G., cât și pe G.P. Activitatea sa se plasează de fiecare dată în directa legătură cu a fratelui său M.V., fapt ce a format convingerea primei instanțe că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin modalitatea aderării sau constituirii. Nu s-a putut reține de către tribunal apărarea inculpatului constant în aceea că a fost amenințat de fratele său să participe la săvârșirea faptelor întrucât modalitatea de operare a acestuia denotă o manifestare de voință liberă și coordonată, aspecte ce stabilesc o poziție subiectivă caracterizată prin intenție directă. Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare, pedeapsă redusă față de aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen . pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. S-a apreciat că fapta inculpatului T.A.D., începând cu toamna anului 2005 și până în ianuarie 2007, de a induce în eroare, la intervale diferite de timp, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, pe părțile vătămate D.P., M.G., P.V., P.V., C.M. prin prezentarea sub identitatea adevăratului proprietar al imobilelor în vederea încheierii cu aceștia a unor contracte de împrumut aducând drept garanție imobilele aparținând altor persoane sub identitatea cărora s-a prezentat, respectiv M.D., fals mandatar al familiei E., P.M.A., amic al fratelui numitei C.G., C.M., F.A. cu scopul producerii pentru sine și pentru celelalte persoane implicate a unui folos material care a depășit suma de 200.000 lei constituie infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2), (3) și ( 5) C. pen . cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . , faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen . pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. Cu privire la fapta aceluiași inculpat care a semnat contractele de împrumut cu garanție reală încheiat cu D.P. în calitate de împrumutat și proprietar al imobilului ce a constituit drept garanție cu alt nume, precum și fapta de a semna procura specială încheiată cu soții E. la rubrica mandant cunoscând că mandatarii nu sunt adevărații proprietari, fapta de a semna în calitate de împrumutat contractul cu garanție reală imobiliară încheiată cu P.V., cu numele C.M. s-a apreciat că sunt modalități de săvârșire a infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen . prin falsificarea semnăturii, faptă săvârșită în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen . și pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare. Faptele aceluiași inculpat de a se prezenta, la diferite intervale de timp dar în baza unei rezoluții infracționale unice, în fața notarului legitimându-se cu o carte de identitate pe care era aplicată fotografia sa și numele altei persoane, respectiv M.D., C.M., P.M., F.A.R., constituie infracțiune de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen . cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . , faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare. În ce privește pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prima instanță a făcut aplicarea cauzei de reducere a pedepsei potrivit art. 9 alin din același act normativ, reținându-se în actul de acuzare că inculpatul a facilitat tragerea la răspundere penală a altor membri din grup. De asemenea, s-a reținut că inculpatul, alături de M.V., a fost condamnat prin sentința penală nr. 88 din 25 aprilie 2008 pronunțată în Dosar nr. 2544/85/2007 al Tribunalului Sibiu pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen . cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . , 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și 293 alin. (1) C. pen . cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . pentru două din actele materiale descrise mai sus, respectiv cele săvârșite în localitatea Sibiu. Instanța de fond nu s-a putut pronunța cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni, dar acestea au fost descrise în starea de fapt în vederea întregirii laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a apreciat că activitatea infracțională a celor doi reținută și de Tribunalul Sibiu, datorită modalității de acționare a inculpaților și a momentului în care este plasată prin raportare la celelalte acte materiale face parte din acțiunile coordonate ale grupului și completează conținutul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința de față. Cu privire la inculpatul V.S.V., la dosarul cauzei a fost depusă sentința penală nr. 865 din 7 septembrie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. În ceea ce privește această infracțiune, tribunalul a constatat că în cauză există autoritate de lucru judecat, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și lit. j) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal. S-a reținut însă că fapta inculpatului V. de a participa, inițial în calitate de șofer pentru a-i transporta pe inculpații M. v ., T.A., M.D. și alte persoane care urmau să fie implicate la săvârșirea de înșelăciuni, apoi de a ajuta la căutarea unor imobile prin publicitate, de a însoți la notar pe M.V. în vederea inițierii demersurilor pentru ca acesta să încheie un contract sub o identitate nereală la Alba Iulia, de a participa la discuțiile și aranjamentele dintre T. și M. în localitatea Sibiu, iar ulterior la Cluj de a se prezenta ca nepot al lui F.A., apoi de a stabili o înțelegere cu partea vătămată C.M. pentru închirierea apartamentului și oferind ajutor lui M.D. pentru inducerea în eroare a părții civile U.I. pentru încheierea unui act sub semnătură privată sunt elemente care probează faptul că inculpatul a înțeles să adere la grupul infracțional organizat. Tribunalul a înlăturat apărarea acestuia privind faptul că nu cunoștea despre caracterul ilicit al activităților grupului și nu a aflat decât în septembrie 2006 cu ocazia deplasării la Sibiu, întrucât s -a dovedit că avea date despre acest lucru mai devreme de acest moment, încă din iunie 2006. Pe de altă parte, chiar dacă admitem că ar fi alta natura faptelor săvârșite de ceilalți inculpați în luna septembrie 2006, intenția sa de a face parte din grup a fost probată tocmai prin faptul că ulterior, respectiv în decembrie 2005 - ianuarie 2006 a fost de acord să parti