ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3830/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3830/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 785/PI din 1 decembrie 2008,

Tribunalul Timiș a hotărât următoarele:

A admis cererile de schimbare a încadrării

juridice

formulate de inculpații

S.G.M., V.S.V., S.F.I., G.P.A. din infracțiunile prev. de art.

215

alin. (2)

, (3)

și (

5)

C. pen. cu

aplicarea art.

41

alin. (2)

C. pen. în infracțiunile prev. de art.

215

alin. (

2), (3)

C. pen. cu aplicarea art.

41

alin. (2) C. pen., respectiv art. 26 raportat la art. 215 alin. (2), (3)

C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul V.S.V.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a admis

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul M.P. în

ce privește aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

alături

de celelalte infracțiuni, în afară de cea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003

reținute în sarcina inculpaților.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul T.A.D. din

infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea

prevăzută art. 8 din Legea nr. 39/2003, precum și aceea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5)

C.

pen

.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) în infracțiunea prevăzută de

art. 215 alin. (2), (3)

C.

pen

.

cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

n temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a

dispus achitarea inculpatului

T.A.D.

(fiul

lui P. și E., cetățean român, studii 9 clase, fără antecedente penale) de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291

C.

pen

.

și fals în declarații prevăzută de art. 292

C.

pen

.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003

l-a c

ondamnat

pe

inculpatul

T.A.D.

la pedeapsa de 6 ani

închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C.

pen

.

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea

infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În temeiul art. 215 alin. (1)

, (2)

, (3) și (5)

C.

pen

.

cu aplicarea art. 41 alin. (

2)

C.

pen

.

l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C.

pen

.

pe o durata de 4 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 288 alin. (1)

C.

pen

.

cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

l-a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de 2 ani î

nchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

fals material în înscrisuri oficiale.

În temeiul art. 293

alin. (1)

cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

l-a condamnat pe același inculpat

la pedeapsa de 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b)

C.

pen

.

și art. 35 alin. (3)

C.

pen

.

au fost contopite pedepsele și s-a

aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare sporită la 11 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b)

C.

pen

.

pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale.

În temeiul art. 71

C.

pen

.

i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b)

C.

pen

.

pe durata executării pedepsei

principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 88

C.

pen

.

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

începând cu data de 04 iulie 2007 și până la zi.

11

pct.

2

lit. b) și art.

10

lit. j) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal privind

săvârșirea de către inculpatul

V.S.V.

(fiul

lui I. și M., cetățean român, studii

11

clase, fără

antecedente penale) a complicității la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de

art. 26 raportat la art. 215 alin. (2)

și (3)

C.

pen

.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. l-a

condamnat pe

inculpatul V.S.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de

2

ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii

de sprijinire și aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 26 raportat la art. 288 alin. (1)

C.

pen

.

cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.

l-a

condamnat

pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea

infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (2)

și (3)

C.

pen

.

cu aplicarea art. 74 lit. c)

C.

pen

.

l-a condamnat pe inculpatul V.S.V. la

pedeapsa de 2 ani închisoare

pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în

convenții.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b)

C.

pen

.

au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de

4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b)

C.

pen

.

pe o durata de

2

ani de la executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71

C.

pen

.

i s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a

II

-a, lit. b)

C.

pen

.

pe durata executării

pedepsei principale.

S-a constatat că faptele deduse judecății sunt

concurente cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.

865/2007 pronunțată în Dosarul nr. 7421

/211

/2007 al

Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare.

În temeiul art. 36 alin. (1)

și (

2)

C.

pen

.

a fost contopită pedeapsa de 4 ani aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa

de

2

ani aplicată prin sentința de mai sus și s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare sporită

la 4 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.

În temeiul art. 36 alin. (3)

C.

pen

.

s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în baza sentinței penale nr.

865/2007 pronunțată în Dosar nr. 7421

/211

/2007 al

Judecătoriei Cluj Napoca.

11

pct.

2

lit. a) și art.

10

lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului

S.G.M.

(fiul lui I. și A., cetățean

român, studii

10

clase, fără antecedente penale) de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291

C.

pen

.

și fals în declarații, prevăzută de art. 292

C.

pen

.

cu aplicarea art. 41 alin.

(2)

C. pen.

În temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea aceluiași

inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup

infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2)

și (3)

C.

pen

.

cu aplicarea art.

41 alin. (2)

C.

pen

.

l-a

condamnat pe inculpatul S.G.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În baza art. 288 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

l-a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 293 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

l-a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b)

C.

pen

.

au fost contopite pedepsele și s-a

aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 88

C.

pen

.

s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 04 iulie

2007 și până la data de 16 ianuarie 2008.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b)

C.

pen

.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe o perioadă de 6 ani, termen stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 86

3

C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se

supună următoarelor măsuri:

- să se prezinte la date stabilite la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de

aceasta instituție;

- să anunțe Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș cu privire la orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile

precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice Serviciului de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș orice schimbare de domiciliu;

- să comunice orice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras

atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind

revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni

în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință

măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada

suspendării executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii.

4.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit.

d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei

S.F.I.

(fiica lui N. și S., cetățenie română, studii 5 clase,

fără loc de muncă, fără antecedente penale) de sub învinuirea săvârșirii

infracțiunilor de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. și fals în

declarații, prevăzută de art.

292

C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit.

d) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiași inculpate de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută

de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74

lit. a) și c) C. pen.

a condamnat-o pe

inculpata

S.F.I. la pedeapsa de 2

ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

în convenții.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a

condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen.

cu a

plicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată

la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind

identitatea.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b)

C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai

grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 04 iulie 2007 și până

la data de 16 ianuarie 2008.

În temeiul art. 71 C. pen.

i

s-a i

nterzis inculpatei

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4

ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. i s-a atras

atenția condamnatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea

suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul

termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada

suspendării executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii.

lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei G.P.A. de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunilor de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. și fals

în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit.

d) C. proc. pen. a dispus achitarea aceleiași inculpate de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută

de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2)

și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. a condamnat-o pe

inculpata G.P.A. (fiica lui P. și M.S., cetățean român, studii 12 clase,

studentă, fără antecedente penale) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.

În baza art. 288 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a

condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată.

În baza art. 293 alin. (1) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

a condamnat-o pe aceeași inculpată la

pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind

identitatea.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatei

pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. i s-a

interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 –

art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de încercare de 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei

hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc.

pen. s-a atras atenția condamnatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind

revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în

interiorul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a dispus și suspendarea

executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit.

a) C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii

infracțiunii prin anularea înscrisurilor falsificate.

În temeiul art. 14 și art. 346

C. proc. pen. coroborat cu art. 998 și urm. C. civ. inculpații

T.A. și S.F.I. au fost obligați să achite părții

civile D.R.P. suma de 13.600 euro cu titlu de

despăgubiri civile.

I

nculpatul T.A.D. a fost obligat să achite

părții civile P.V. suma de 21.500 euro, iar

părții civile U.I. suma de 10.000 euro.

În temeiul art. 14 și art. 346

C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. inculpatul S.G.M. a fost

obligat să achite suma de 19.200

euro părții

civile A.F. și suma de 18.550 euro părții

civile S.I.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen.

raportat la art. 998 și urm. C. civ. au fost obligați inculpații T.A.D. și G.P.A.

să achite

părții

civile C.F. suma de 11.000 euro și părții

civile P.V. suma de 4.400 euro.

În temeiul art. 14

și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. inculpatul V.S.V.

a fost obligat să achite părții civile C.C. suma de 16.100 euro cu titlu de

despăgubiri civile.

În baza art. 191 alin.

(3) C. proc. pen., inculpații au fost obligați să achite câte 1.000 lei fiecare

cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul T.

A.D. și fratele său,

M.V., au fost condamnați în

anul

2006 la o pedeapsă cu

suspendare pentru vânzarea unui apartament în județul Caraș Severin prin

înșelăciune;

cei doi sunt condamnați și prin sentința penală nr. 88

din 25 aprilie 2008, nedefinitivă, pentru săvârșirea unei infracțiuni de

înșelăciune în formă calificată prin vânzarea cu acte false a două apartamente

din localitatea Sibiu.

Instanța de fond

a

stabilit, pornind de

la conduita anterioară a acestor doi frați, că inculpatul T. împreună cu

fratele său, față de care s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor

într-un alt dosar, au hotărât inițierea unui grup infracțional în vederea

săvârșirii de infracțiuni de înșelăciune cu acte false.

S

-a

arătat

că

declarațiile

inculpaților audiați în cauză evidențiază eventuala participare la activitatea

infracțională și a altor persoane, respectiv o persoană de sex feminin care se

presupune a

fi

soția inculpatului M.V., precum

și a

numitului P.G. care se presupune că este cel care a falsificat actele

de identitate necesare săvârșirii infracțiunilor. S-a reținut că în

rechizitoriul parchetului se face referire la această din urmă persoană ca

având un rol important în activitatea grupului; aceasta nu este însă trimisă în

judecată, dar instanța de fond a remarcat faptul că s-a dispus disjungerea

cauzei în vederea continuării cercetărilor și cu privire la alte persoane (M.D.

și V.M.). S-a considerat că numărul de persoane implicate și activitatea

desfășurată de acestea prezintă relevanță, de asemenea, în vederea determinării

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Prima instanță a reținut faptul

că modalitatea de săvârșire a infracțiunilor parcurgea două etape

.

În prima etapă,

p

rin intermediul unuia dintre membrii grupului

sau a unei persoan

e

racolate,

se urmăreau prin

diverse publicații sau

la

agenții imobiliare ofertele

apartamentelor de închiriat și se negociau cu

proprietarii contracte de închiriere pe

termen scurt.

Prin încheierea acestor contracte în scris, inculpații intrau atât în posesia

cheilor de la imobile, cât și a datelor de identitate ale proprietarilor.

Având aceste date, căutau

persoane de sex feminin sau masculin, în funcție de sexul

și

numărul proprietarilor, care erau dispuse să participe la inducerea în

eroare a acestora, apoi apelau la P.G. care falsifica cărțile de identitate ale

proprietarilor prin aplicarea fotografiei persoanei racolate, cu numele

proprietarului imobilului.

Ulterior, tot prin intermediul

publicațiilor locale, căutau persoane care ofereau împrumuturi cu garanții

imobiliare, de regulă cămătari, pe care

îi

convingeau să

le ofere un împrumut având drept garanție apartamentul care de fapt nu

le

aparținea. Aceștia se prezentau la notar

cu o carte de identitate falsă și obțineau, în calitate de proprietari, copii

de pe extrasele CF pentru a convinge pe împrumutători cu privire la existența

garanției oferite.

Activitatea infracțională inițiată de cei doi

a început la sfârșitul anului 2005 și

a fost finalizată în primăvara anului 2007, desfășurându-se pe

raza

mai multor

orașe:

Arad, Timișoara, Deva, Sibiu, Cluj, Alba Iulia, București. În ce privește fapta

săvârșită de inculpați la Sibiu, instanța a constatat că inculpatul T.A.D. și

fratele său, M.V., au fost condamnați de Tribunalul Sibiu pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., în dauna

părților vătămate T.A. și O.C., la dosarul cauzei fiind depusă sentința penală nr.

88 din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Sibiu pronunțată în Dosar nr. 2544/85/2007.

Actele materiale săvârșite de cei doi au fost considerate de acuzare în

prezenta cauză ca elemente care de asemenea conturează conținutul constitutiv

al infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin aceea că nu pot

fi privite separat de întreaga activitatea a grupului.

S-a reținut, de asemenea, că inculpatul V.S.V.

a fost condamnat prin sentința penală nr. 864/2007 din data de 09 septembrie 2007,

pronunțată în Dosar nr. 7241/211/2007 al Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă

prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune

în dauna părții civile U.I., pentru o faptă săvârșită împreună cu M.D. și T.A.D.,

faptă care, este inclusă în actele materiale ce au conturat conținutul

constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În prezentul dosar inculpații sunt trimiși în

judecată pentru un număr de 10 acte materiale, descrise de instanță în mod

cronologic:

falsă, respectiv numele S.V., în calitatea de angajat al unei agenții

imobiliare, a contactat familia M.D. și D., proprietarii apartamentului din

Arad, susținând că le-a găsit o persoană interesată să închirieze apartamentul.

Această persoană era V.M., iar în data de 28 septembrie 2005, M. împreună cu V.M.

au încheiat cu M.D. un contract de închiriere sub semnătură privată, oferindu-i

suma de 200 euro garanție și plata pe o lună.

În urma discuțiilor cu proprietarii și

încheierii acestui act au intrat în posesia datelor de identitate ale acestora

și întrucât apartamentul era proprietatea comună a soților, au făcut demersuri

pentru includerea în grup a unei persoane de sex feminin.

Inculpata S.F. susține că era vecină cu V.M.,

care cunoscând că era divorțată i-a făcut cunoștință cu inculpatul T.A. Aceștia

s-au întâlnit de câteva ori, iar în momentul în care s-a stabilit o anume încredere

între ei, inculpatul T.A. i-a propus inculpatei S. să îi ajute la obținerea

unor împrumuturi, dându-i de înțeles că va câștiga și ea o sumă de bani din

asta și nu există nici un risc. Inculpatei, acceptând acest lucru, i-a fost solicitată

o fotografie și a fost anunțată la un interval scurt că împreună cu inculpatul

T. se vor prezenta la notar sub identitatea adevăraților proprietari M.D. și D.

și vor contracta un împrumut cu partea civilă D.R.P.

În data de 25 octombrie 2005 s-a încheiat

contractul de împrumut nr. 4897 din 25 octombrie 2005 la notar T.D. din Arad,

iar aceștia, sub identitatea falsă, primesc

suma

de 13.000 euro, garantând cu apartamentul

soților M.

Prejudiciul nu a fost recuperat, iar D.P. se

constituie parte civilă cu această sumă.

martorul B.A. care oferea spre închiriere alt apartament din Arad, proprietatea

soților P.M. și L. Potrivit declarației martorului B., soții P. locuiau în București

și l-au mandatat să le închirieze apartamentul din Arad, dar inculpații sub

pretextul închirierii imobilului au obținut datele de identitate ale

proprietarilor de la administratorul blocului. Cu aceste date au apelat din nou

la acea persoană care le falsifica documentele, care a falsificat cărțile de

identitate ale celor doi soți, din nou cu fotografia inculpaților T.A. și S.F.

Întrucât cartea de identitate a inculpatului T.

nu prezenta urme, pentru a face posibil împrumutul au hotărât ca soțul P. să

dea o declarație notarială prin care își împuternicește soția să efectueze

împrumutul, sens în care se întocmește procura specială autentificată sub nr. 1720

din 28 noiembrie 2005 de notar M.C.B.

A fost contactată partea civilă B.R. care a

fost de acord să ofere un împrumut în cuantum de 16.000 euro având drept

garanție apartamentul celor doi soți.

Actul nu s-a încheiat întrucât inculpata a

fost recunoscută de o avocată, care participase la o tentativă în fața

notarului D.V. din Timișoara în care inculpata S.F. s-a prezentat la notar sub

identitatea de T.M. pentru a încheia contract de împrumut cu R.R.

închiriat prin intermediul unei tinere rămasă neidentificată care din

susținerile inculpatului V.S. ar fi soția inculpatului M.V. au încheiat un

contract de închiriere cu soții E.P. și A. Datele de identitate ale acestora au

fost utilizate pentru falsificarea unor cărți de identitate în care apar numele

acestora și fotografiile lui V.M. și a acelei persoane neidentificate.

Cei doi, folosindu-se de identitatea soților E.,

îl mandatează pe inculpatul T.A., cu numele real, să încheie orice act civil

inclusiv contract de împrumut cu garanție reală imobiliară, prin Procura

specială autentificată în data de 23 decembrie 2005 de Birou Notarial A.B.

Ulterior este contactată partea vătămata

împrumutătorul M.G. care încheie cu T.A. un contract de împrumut cu garanție

imobiliară autentificat sub nr. 85 la 11 ianuarie 2006 de Birou Notarial A.B.,

împrumutul fiind în valoare de 21.000 DOLARI SUA.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă

întrucât, ulterior, dându-și seama că a fost înșelat a reușit să își recupereze

suma.

fratele său M.V., prezentându-se sub numele D. și M., împreună cu o persoană de

sex feminin care s-a prezentat L., s-au întâlnit cu numitul A.D.C. într-un

bar din Timișoara, ocazie cu care

l

-au întrebat dacă cunoaște pe cineva dispus să ofere un împrumut cu

garanție imobiliară.

Martorul A., cunoscând pe partea civilă P.V.,

care dispunea de bani, a luat legătura cu aceasta, partea civilă fiind de acord

să ofere împrumut în condițiile în care garanția oferită este sigură.

La data 01 februarie 2006 acest martor s-a

întâlnit cu acel M., în persoana inculpatului M., care urma să-i facă dovada

existentei imobilului. Acesta i-a arătat un contract de vânzare cumpărare a

unui apartament situat în Timișoara, în care figura ca proprietară numita D.L. (actualmente

J.) despre care M. afirma că este sora sa.

În data de 02 februarie 2006, aceștia împreună

cu P.V. s-au prezentat la notar A.B. în vederea încheierii contractului de

împrumut pentru suma de 21.000 euro, sumă care nu a fost restituită.

acesta este verișor cu inculpatul M.V. Întrucât este șofer, inculpatul M. l-a

contactat cu scopul de a conduce autoturismul proprietatea lui M.V. Inculpatul

V.S. susține că el nu avea cunoștință de activitatea grupului și că a condus

autoturismul acestuia în mai multe localități din țară respectiv Deva,

București, Alba Iulia, Sibiu și Cluj și abia după derularea afacerii din Sibiu

a înțeles natura activităților desfășurate de acesta.

Inculpata G.P. susține că i-a cunoscut pe

inculpatul T.A. și pe fratele său M.V. în aprilie 2006 în localitatea

Caransebeș la un prieten comun pe nume R.R. Acest prieten a stabilit legătura

între inculpată și cei doi, au ieșit de câteva ori împreună în oraș, iar la un

moment dat acest R. i-a propus inculpatei să îi ajute pe cei doi să obțină

împrumuturi, urmând să obțină și ea o sumă din banii obținuți. Inculpata le-a

dat o fotografie a sa, iar la un interval de câteva săptămâni s-a deplasat la

Deva împreună cu inculpatul T., cu inculpatul M. și cu acel R.

Anterior acestui moment inculpații au

identificat în localitatea Deva pe numita C.G., proprietara unui apartament pe

care dorea să-l închirieze.

Cu fotografia oferită de G.P. au falsificat

cartea de identitate a acestei proprietare. Inculpatul M. dându-și identitatea

de frate al inculpatei G., iar T. un amic, l-au contactat pe partea

civilă, cămătar, C.F. în vederea încheierii unui contract de împrumut în sumă

de 11.000 euro cu garanție imobiliară.

În fața notarului S.O.I. s-a încheiat

contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1238 din 18

aprilie 2006 între C.G. și C.F.

Inculpata G.P. a susținut că întreaga sumă de

bani i-a dat-o inculpatului M. care i-a dat și ei suma de 500 EURO.

Tot în localitatea Deva inculpatul M.V. împreună

cu inculpații V.S. și T.A. au identificat un apartament pe proprietatea lui C.M.

obținut de acesta în urma unei donații.

Printr-un act sub semnătură privată încheiat

cu soția lui C.M. a închiriat apartamentul pentru inculpata G.P., având aceeași

identitate, respectiv C.G. Intrând astfel în posesia datelor de

identitate ale lui C.M. în calitate de

proprietar tabular al acelui

apartament, a falsificat cartea de identitate a acestuia, prin

înlocuirea fotografiei numitului C.M. cu fotografia inculpatului T.A.

Ulterior, l-au contactat pe partea civilă P.V.

cu

care au încheiat un contract de împrumut

pentru suma de 4.400 euro.

părțile civile C.C. și S.P.Ș., proprietar al apartamentului situat în Alba

Iulia, contractul de împrumut cu garanție imobiliară, contra sumei de 16.100 euro

(fila 177 vol. I d.u.p.). Potrivit declarației părții civile, persoana care

și-a dat identitatea S.P.Ș. era M.V., iar la notar acesta a fost însoțit de

inculpatul V.S. care era șoferul său.

Partea civilă s-a constituit parte civilă față

de cei doi și a arătat că a fost indus în eroare de către aceștia, menționând

că inculpatul V.S. a fost de față când i-a fost prezentat apartamentul care

urma să constituie garanție de către inculpatul M. și de asemenea l-a însoțit

la notar ceea ce denota că inculpatul V. avea cunoștință despre înțelegerea

dintre cei doi din data de 22 iunie 2006.

de angajat al unei agenții imobiliare, a fost contactat de o persoană care și-a

dat identitatea de M. care susține că un văr de-al său pe nume T.A. intenționează

să vândă contra sumei de 38.000 euro un apartament situat în Sibiu. Martorul

s-a întâlnit cu aceste persoane - pe care le-a identificat ca fiind M.V. sub

identitatea de M. și T.A., sub identitatea de T.A. - și a vizionat și acel

apartament.

Martorul a identificat un potențial

cumpărător, în persoana părții civile I.D., care în urma discuțiilor cu cei doi

a fost de acord să ofere un împrumut în sumă de 26.000 euro.

Contractul s-a încheiat la data de 03 august 2006

în fața notarului D.C.P.

La data de 15 septembrie 2006 inculpatul T.A. și-a

declinat identitatea de A.S.E., proprietar al apartamentului din Sibiu. Acesta

s-a deplasat la Sibiu împreună cu M.V. și V.S. Aceștia au identificat o

persoană interesată să ofere împrumuturi cu garanție imobiliară.

A fost contactată partea civilă O.C. care a

fost de acord să ofere un împrumut în sumă de 32.000 euro. Astfel a fost

încheiat contractul de împrumut cu garanție reală imobiliară nr. 1248 din 15

septembrie 2006 între A.S.E. și O.C.

În depoziția dată de

inculpatul V.S., în calitate de martor, în fața Tribunalului Sibiu, și inserată

în sentința penală nr. 88 din 25 aprilie 2008 fila 9, acesta relatează că i-a

transportat pe cei doi la Sibiu și a asistat la discuțiile dintre acestea

cunoscând împrejurarea că procurau acte false și că se prezentau la notar în

calitate de vânzători.

septembrie-octombrie 2006, inculpatul T. însoțit de inculpatul M.V., cu

autoturismul condus de V.S., s

-au

deplasat la

București. Au

luat legătura

cu

martorul F.A.R. (audiat în cursul urmăririi penale - fila 89, vol. I).

Acesta era interesat să închirieze un apartament al cărui proprietar era. A

avut loc o întâlnire cu cei doi care s-au arătat interesați să închirieze

apartamentul, oferind drept garanție 400 euro și obținând cheile imobilului.

S-a reținut că acest martor a fost contactat

telefonic ulterior pentru a se întâlni cu cei doi care i-au restituit cheile și

i-au spus că s-au răzgândit. Martorul arată că apartamentul său era ipotecat în

favoarea unei bănci, context în care s-a format convingerea că acesta este

motivul pentru care inculpații s-au răzgândit.

inculpatul T.A.D. și-a creat o carte de identitate cu acest nume.

Acesta, împreună cu inculpatul V. și numitul M.D.A.,

s-au deplasat în localitatea Cluj Napoca cu scopul de a obține bani în aceeași

modalitate.

Inculpatul V. a declarat că el s-a hotărât să

participe la această activitate pentru a putea să își dea seama cum acționează

grupul.

Modalitatea de săvârșire a faptei este arătată

în sentința penală nr. 865/2007 pronunțată în Dosarul nr. 7241/211/2007 al

Judecătoriei Cluj Napoca și a rezultat și din probele administrate în prezenta

cauză.

Partea vătămată C.M., proprietar al unui

apartament situat în Cluj Napoca, despre care s-a aflat prin mica publicitate

că intenționa să închirieze apartamentul, a fost contactat de inculpatul V. care

și-a dat identitatea de M. Acesta i-a propus părții vătămate să-i închirieze

apartamentul cu scopul de a locui acolo el și patronul său F.A.

Întâlnindu-se partea civilă cu cei doi, au

avut o discuție iar printre altele partea civilă s-a arătat interesată să se

angajeze și el la firma condusă de F., pe postul de șofer.

Inculpatul T. a fost de acord solicitându-i

pentru angajare o copie de pe cartea de muncă, o copie de pe cazierul judiciar

și o alta de pe contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului și o

adeverință de la administrator că nu are datorii.

Inculpații au intrat doar în posesia unei

copii de pe contractul de vânzare cumpărare a imobilului.

În luna ianuarie 2007 inculpații s-au întors

în localitatea Cluj Napoca, au lăsat la agențiile imobiliare copii ale

contractului de vânzare-cumpărare ce dovedeau calitatea de proprietar a lui C.M.

Inculpatul M.D. și-a dat identitatea de C.M.,

iar în data de 23 ianuarie 2001 împreună cu inculpatul V.S. care s-a dat drept

nepotul său, s-au întâlnit în incinta apartamentului proprietatea adevăratului

C.M. pentru a-l prezenta părții civile U.I. cumpărătoare găsită prin

intermediul unei agenții imobiliare.

Aceștia s-au înțeles asupra vânzării contra

sumei totale de 37.000 euro, dar întrucât cumpărătoarea nu deținea decât suma

de 10.000 euro s-au hotărât să achite un avans în acest cuantum.

Pentru acest scop, după obținerea de la notar

a extrasului CF, s-au prezentat la agenția imobiliară în vederea încheierii

unui antecontract M.D. sub identitatea C.M., împreună cu V.S. nepotul său și

martorul T.V.C. prietenul părții civile.

Inculpatul V.S. a arătat că a primit doar o

parte din bani și că întreaga operațiune a fost coordonată prin telefon de M.V.

care a primit și cea mai mare parte din sumă. Acest lucru este confirmat și de

inculpatul T.

februarie 2007, prin intermediul inculpatului T.A., care i-a fost coleg de

armată, l-a cunoscut pe M.V. Întrucât avea o situație financiară precară acesta

i-a propus să se deplaseze împreună cu ei la Arad și pe baza unui buletin fals

să-l ajute la obținerea unui împrumut cu garanție reală imobiliară.

Inculpatul S. a arătat că a fost de acord

întrucât avea nevoie de bani, iar la un interval scurt s-a întâlnit cu M.V. în

Arad. Acesta se afla într-un apartament închiriat, i-a cerut o fotografie și

i-a făcut un buletin pe numele R.G.M.

Inculpatul a relatat că el personal l-a văzut

pe numitul P.G. care i-a dat lui M.V. o sumă de bani și o carte de identitate

cu poza sa.

R.G.M. era proprietar al imobilului situat în

Arad, și i-a predat atât cartea de identitate cât și o copie a contractului

prin care achiziționase apartamentului martorului S.C. pentru ca acesta să

facă demersuri pentru conectarea la diverse utilități și eventuala

închiriere. Martorul S. a susținut că a fost contactat de 2 persoane,

recunoscute a fi M.V. și M.D., în vederea închirierii apartamentului pe termen

scurt. S-a efectuat înțelegerea, iar martorul a relatat că în imobil se afla

cartea de identitate a proprietarului precum și copia contractului de

vânzare-cumpărare a acestuia.

La data de 26 martie 2007 s-a încheiat

contractul de împrumut cu garanție reală imobiliară între S.G., cu identitatea

R.G.M., în calitate de proprietar și A.F. autentificat sub nr. 409 din 26

martie 2007 în fața notarului I.D.F. Valoarea împrumutului este de 19.200 euro iar

urmare a împrumutului a fost ipotecat apartamentul situat în Arad înscris în CF

70186 Arad.

Inculpatul S. a relatat că a primit 500 euro,

restul banilor i-a predat inculpatului M.D. care l-a așteptat în holul biroului

notarial.

La un interval de două săptămâni, inculpatul S.

a fost din nou chemat de inculpatul M., la Arad.

Inculpatul M.D. și-a dat identitatea

împrumutătorului, partea civilă A. și s-a prezentat împreună cu același R. în

fata altui notar, respectiv M.A. din Arad, la data de 5 aprilie 2007 pentru a

da o declarație prin care declara că i-a fost restituit împrumutul și consimte

la radierea ipotecii asupra apartamentului de mai sus intabulată în favoarea sa

(declarații fila 164 d.u.p. vol. II).

În aceeași zi, s-a încheiat în fața aceluiași

notar, un alt contract de împrumut cu garanție reală imobiliară între partea

civilă S.I. și R.G.M. asupra aceluiași imobil.

Valoarea împrumutului este de 18.560 euro.

Contractul a fost autentificat sub nr. 1857

din 05 aprilie 2007 în fața notarului M.A. și a fost depus la fila

169

d.u.p. vol. II.

Partea civilă a precizat în declarația de la

fila 63 vol. I d.u.p. că a fost contactată telefonic în vederea contractării

unui împrumut de M.V. care s-a recomandat fratele proprietarului R. De

asemenea, partea civilă îl recunoaște pe M.V. ca fiind persoana care și-a dat

identitatea de A.F., titularul dreptului de ipotecă anterior precum și pe S.G. ca

fiind persoana care și-a dat identitatea de R.G.M.

S.

I

.

s-a constituit parte civilă cu suma arătată mai sus.

S-a apreciat de către prima instanță că starea

de fapt descrisă mai sus a rezultat atât din declarațiile inculpaților date

atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, din declarațiile părților

vătămate și ale martorilor audiați precum și din înscrisurile de la dosar.

Inculpații S.F., S.G. și G.P. au recunoscut

săvârșirea faptelor și au descris amănunțit modalitatea cum au acționat.

Aceștia au solicitat

schimbarea încadrării

juridice a faptei de înșelăciune reținute în sarcina lor, din înșelăciunea în

formă agravantă, prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5)

C.

pen

.

cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

în înșelăciunea în forma prev. de art.

215 alin. (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

Tribunalul a apreciat ca întemeiate cererile

formulate, întrucât din împrejurările de fapt analizate a rezultat că nu a

existat un raport de cauzalitate între activitatea infracțională a celor trei

inculpați și prejudiciul însumat produs de întregul grup care a condus la

consecințele agravante prev. de alin. (5) al art. 215

C.

pen

.

Instanța de fond a stabilit că acești inculpați nu aveau cunoștință de

întinderea prejudiciului și nici nu aveau posibilitatea să cunoască acest lucru

în condițiile în care acțiunea lor ilicită a constat în participarea la unul

sau două acte materiale, toate la interval apropiat unele de altele, fără a

exista o continuitate între ele și acceptând în mod ușuratic să fie antrenați

de lideri în acest sens. Faptul că aceștia erau plătiți cu o sumă foarte mică,

sumă pe care nu o cunoșteau înainte, nu era negociată raportat la prețul

contractului și care era la dispoziția inițiatorilor este o dovadă în acest

sens.

Față de considerentele arătate,

tribunalul, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a admis cererile de schimbare a

încadrării juridice formulate de cei trei inculpați.

În ce privește cererea de schimbare a

încadrării juridice formulată de V.S., s-a reținut că acesta a fost trimis în

judecată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.

(2), (3) și (5)

C.

pen

.

cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

S-a apreciat că și

cererea acestuia este întemeiată întrucât a fost probată împrejurarea că acesta

a aderat la activitatea grupului abia în vara anului 2006 iar participarea sa

efectivă a fost probată doar cu privire la înșelăciunea din Alba Iulia precum

și la cea din localitatea Cluj Napoca pentru care deja a fost condamnat. Având

în vedere aceste considerente, instanța a stabilit că inculpatul V.S. nu avea

cunoștință și nici nu a participat la producerea prejudiciului

total care atrage

aplicarea

formei

agravante

a

infracțiunii

astfel

cum

este

reglementată de

alin. (5)

al

art.

21

5

C.

pen

.

În consecință,

a

admis

și

cererea de schimbare a încadrării juridice

formulată de acesta prin apărător.

De asemenea, s-a considerat ca întemeiată

cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș care a solicitat ca

instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

în ce privește toate infracțiunile ce fac obiectul acuzării, întrucât sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de acest text, în condițiile în care au fost

săvârșite la diferite intervale de timp mai multe acte materiale, în baza

aceleiași rezoluții infracționale. În consecință, s-a dispus schimbarea

încadrării juridice în sensul arătat mai sus.

A fost respinsă cererea de schimbare a

încadrării juridice formulate de inculpatul T.A., prima instanță stabilind că

paguba rezultată prin cumularea prejudiciilor produse prin faptele la care

inculpatul a participat efectiv este mai mare de 200.000 lei astfel cum cere art.

215 alin. (5)

C.

pen

.

prin raportare la art. 146

C.

pen

.

În drept, în ce privește acuzațiile față de

inculpatul T.A. instanța de fond a stabilit că acesta a fost trimis în judecată

atât pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291

C.

pen

.

cât și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații prev. de art. 292

C.

pen

.

, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin.

(1)

C.

pen

.

și fals privind identitatea prev. de art. 293

C.

pen

.

Tribunalul a considerat că nu poate coexista

infracțiunea de fals privind identitatea în modalitatea săvârșită de inculpat

cu uzul de fals și falsul în declarații, întrucât acțiunea de folosire, a unei

cărți de identitate falsificată, prin aplicarea fotografiei proprii pe o carte

de identitate cu numele altei persoane, în fața notarului este făcută cu scopul

de a se prezenta sub identitatea altei persoane și în consecință întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 293

C.

pen

.

care sancționează prezentarea sub o identitate falsă pentru a induce sau

menține în eroare o instituție de stat sau un organ din cele la care se referă art.

145

C.

pen

.

în vederea producerii de consecințe juridice pentru sine

sau pentru altul. În consecință, s-a apreciat că în această situație se afla

inculpatul T.A.

În această situație, folosirea înscrisului

falsificat precum și declararea necorespunzătoare a adevărului s-a considerat

că nu sunt acțiuni ilicite distincte ci sunt absorbite în conținutul laturii

obiective ale infracțiunii prev. de art. 293

C.

pen

.

, respectiv modalități

prin care inculpatul a indus în eroare notarul cu privire la identitatea sa.

În consecință, instanța a dispus achitarea inculpatului

de sub învinuirea acestor infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art.

10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că faptele de mai sus nu întrunesc

elementele constitutive ale acestora.

Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului T.A.D.

care, începând cu toamna anului 2005 și până în primăvara anului 2007, a

participat la mai multe infracțiuni de înșelăciune care au produs un prejudiciu

cumulat mai mare de 200.000 lei, prin inducerea în eroare a mai multor persoane

cu scopul obținerii unor împrumuturi cu garanție reală imobiliară, alături de

fratele său M.V., de M.D., P.G., V.M., V.S. constituie

infracțiunea prev. de art.

7

din Legea nr. 39/2003.

Instanța de fond a stabilit că acest grup se

încadrează în conținutul noțiunii de grup infracțional organizat astfel cum

este definit de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, întrucât este format din

trei sau mai multe persoane,

a avut

o existență

pe o perioadă foarte lungă de timp, respectiv aproximativ 2 ani

și a

acționat într-un mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Cu privire la

caracterul organizat al grupului, chiar dacă nu se poate vorbi despre o

ierarhie clară, s-a reținut că rezultă din modalitatea de operare identică a

acestora care presupunea inițial identificarea unei persoane care deținea un

apartament, în falsificarea cărții de identitate a acesteia, apoi racolarea

unei persoane dispusă să se prezinte la notar sub identitate falsă, apoi

identificarea unei persoane care oferea împrumuturi.

Tribunalul a reținut faptul că M.V. era

coordonatorul activității și exista o strânsă colaborare între acesta și

persoana care falsifica actele de identitate și care nu era cunoscută de

ceilalți participanți. Inculpatul T. a participat la un număr mare din actele

materiale evidențiate mai sus, iar din materialul probator administrat rezulta

că acesta avea și rolul de a contacta, racola diverse persoane pe care să le

convingă să îi ajute. S-a mai remarcat faptul că inculpatul T. este cel care a

contactat-o atât pe inculpata S.F., pe S.G., cât și pe G.P. Activitatea sa se

plasează de fiecare dată în directa legătură cu a fratelui său M.V., fapt ce a

format convingerea primei instanțe că inculpatul a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin modalitatea aderării sau

constituirii.

Nu s-a putut reține de către tribunal apărarea

inculpatului constant în aceea că a fost amenințat de fratele său să participe

la săvârșirea faptelor întrucât modalitatea de operare a acestuia denotă o manifestare

de voință liberă și coordonată, aspecte ce stabilesc o poziție subiectivă

caracterizată prin intenție directă.

Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța

de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare,

pedeapsă redusă față de aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003,

alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) și b)

C.

pen

.

pe o durată de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

S-a apreciat că fapta inculpatului T.A.D.,

începând cu toamna anului 2005 și până în ianuarie 2007, de a induce în eroare,

la intervale diferite de timp, dar în baza unei rezoluții infracționale unice,

pe părțile vătămate D.P., M.G., P.V., P.V., C.M. prin prezentarea sub identitatea

adevăratului proprietar al imobilelor în vederea încheierii cu aceștia a unor

contracte de împrumut aducând drept garanție imobilele aparținând altor

persoane sub identitatea cărora s-a prezentat, respectiv M.D., fals mandatar al

familiei E., P.M.A., amic al fratelui numitei C.G., C.M., F.A. cu scopul

producerii pentru sine și pentru celelalte persoane implicate a unui folos

material care a depășit suma de 200.000 lei constituie infracțiunea prev. de art.

215 alin. (2), (3)

și

(

5)

C.

pen

.

cu

aplicarea art. 41

alin. (2)

C.

pen

.

,

faptă

pentru

care a fost condamnat inculpatul la

10

ani

închisoare

alături

de pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b)

C.

pen

.

pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale.

Cu privire la fapta aceluiași inculpat care a

semnat contractele de împrumut

cu

garanție reală

încheiat

cu D.P. în

calitate de împrumutat și proprietar al

imobilului ce a constituit drept garanție cu alt nume, precum și fapta de a

semna procura specială încheiată cu soții E. la rubrica mandant cunoscând că

mandatarii nu sunt adevărații proprietari, fapta de a semna în calitate de

împrumutat contractul cu garanție reală imobiliară încheiată cu P.V., cu numele

C.M. s-a apreciat că sunt modalități de săvârșire a infracțiunii de fals în

înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1)

C.

pen

.

prin

falsificarea semnăturii, faptă săvârșită în condițiile art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

și pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Faptele aceluiași

inculpat de a se prezenta, la diferite intervale de timp dar în baza unei

rezoluții infracționale unice, în fața notarului legitimându-se cu o carte de

identitate pe care era aplicată fotografia sa și numele altei persoane,

respectiv M.D., C.M., P.M., F.A.R., constituie infracțiune de fals privind

identitatea, prev. de art. 293 alin. (1)

C.

pen

.

cu aplicarea art. 41 alin.

(2)

C.

pen

.

, faptă pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa

de 2 ani închisoare.

În ce privește pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prima instanță a făcut

aplicarea cauzei de reducere a pedepsei potrivit art. 9 alin din același act

normativ, reținându-se în actul de acuzare că inculpatul a facilitat tragerea

la răspundere penală a altor membri din grup.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul,

alături de M.V., a fost condamnat prin sentința penală nr. 88 din 25 aprilie

2008 pronunțată în Dosar nr. 2544/85/2007 al Tribunalului Sibiu pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C.

pen

.

cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

, 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2)

C.

pen

.

și 293 alin. (1)

C.

pen

.

cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C.

pen

.

pentru două din actele materiale

descrise mai sus, respectiv

cele săvârșite în localitatea Sibiu.

Instanța de fond nu

s-a putut pronunța cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni, dar acestea au

fost descrise în starea de fapt în vederea întregirii laturii obiective a

infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a apreciat că activitatea

infracțională a celor doi reținută și de Tribunalul Sibiu, datorită modalității

de acționare a inculpaților și a momentului în care este plasată prin raportare

la celelalte acte materiale face parte din acțiunile coordonate ale grupului și

completează conținutul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003

pentru

care inculpatul a

fost condamnat prin sentința de față.

Cu privire la inculpatul V.S.V.,

la dosarul cauzei a fost depusă sentința penală nr. 865 din 7 septembrie 2007 a

Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare, prin care inculpatul a

fost condamnat pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În ceea ce privește această

infracțiune, tribunalul a constatat că în cauză există autoritate de lucru

judecat, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și lit. j) C. proc.

pen., a dispus încetarea procesului penal.

S-a reținut însă că

fapta inculpatului V. de a participa, inițial în calitate de șofer pentru a-i

transporta pe inculpații M.

v

., T.A.,

M.D. și alte persoane care urmau să fie implicate la săvârșirea de înșelăciuni,

apoi de a ajuta la căutarea unor imobile prin publicitate, de a însoți la notar

pe M.V. în vederea inițierii demersurilor pentru ca acesta să încheie un

contract sub o identitate nereală la Alba Iulia, de a participa la discuțiile

și aranjamentele dintre T. și M. în localitatea Sibiu, iar ulterior la Cluj de

a se prezenta ca nepot al lui F.A., apoi de a stabili o înțelegere cu partea

vătămată C.M. pentru închirierea apartamentului și oferind ajutor lui M.D. pentru

inducerea în eroare a părții civile U.I. pentru încheierea unui act sub

semnătură privată sunt elemente care probează faptul că inculpatul a înțeles să

adere la grupul infracțional organizat.

Tribunalul a înlăturat apărarea acestuia

privind faptul că nu cunoștea despre caracterul

ilicit al

activităților grupului și

nu a

aflat decât

în

septembrie

2006 cu ocazia deplasării la Sibiu, întrucât

s

-a

dovedit

că

avea

date

despre acest lucru mai devreme de acest

moment, încă din iunie 2006. Pe de altă parte, chiar dacă admitem că ar fi alta

natura faptelor săvârșite de ceilalți inculpați în luna septembrie 2006,

intenția sa de a face parte din grup a fost probată tocmai prin faptul că

ulterior, respectiv în decembrie 2005 - ianuarie 2006 a fost de acord să

parti