ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3026/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3026/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 108 din 21 martie 2008 pronunțată

în Dosarul nr. 2460/R/2005 al Tribunalului Harghita, astfel cum a fost

rectificată prin Încheierea pronunțată la data de 31 martie 2008, s-a dispus,

în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru

care au fost deduși judecății inculpații C.I.T., P.I. și M.C., din infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. 2

1

lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1)

și alin. (2) pct. c, alin. (2

1

) pct. a și art. 13 C. pen.

Totodată, s-a respins cererea de

schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați prin apărători, din

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de

art. 181 alin. (1), (2) C. pen.

Prin aceeași sentință s-a dispus

condamnarea inculpaților C.I.T., P.I. și M.C., la câte o pedeapsă de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (1) și 2 pct. c, art. 2

1

pct. a, art. 13 C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților

pe durata executării pedepselor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) C. pen.

S-a constatat că părțile vătămate H.I., Serviciul de

Ambulanță al Județului Timiș și Spitalul Clinic municipal Timișoara, nu s-au

constituit părți civile.

În baza art. 118 C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpați a sumei de 2.000 RON și un ceas de mână S.,

sustrase de la partea vătămată H.I.

Conform art. 191 C. proc. pen., s-a

dispus obligarea inculpaților la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli

judiciare către stat pentru inculpații C.I.T. și P.I. și, respectiv, 300 RON

cheltuieli judiciare în sarcina inculpatului M.C. către stat, din care suma de

100 RON, onorariu avocat din oficiu, s-a stabilit a se avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut faptul că cei trei inculpați au fost deduși judecății

prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara întocmit la

data de 4 decembrie 2002, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului

Harghita la data de 5 mai 2003, urmare a strămutării judecării cauzei prin

Încheierea penală nr. 1290 din 13 martie 2003 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

S-a constatat că prin Decizia penală

nr. 128/A din 2 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, au fost admise

apelurile declarate de cei trei inculpați și, respectiv de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Harghita împotriva Sentinței penale nr. 30 din 26 ianuarie 2005 a

Tribunalului Harghita și, desființându-se integral sentința penală criticată,

s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita.

Cu prilejul rejudecării, urmare a

analizării probelor administrate în cauză, s-a reținut sub aspectul stării de

fapt împrejurarea că la data de 11 mai 2000, partea vătămată H.I. se afla la

Judecătoria Lugoj, urmând a se deplasa cu martorul B.P. la Judecătoria Târgu

Jiu, în același loc apărând și grupul alcătuit din inculpați, care s-au

deplasat cu un autoturism condus de inculpatul C.I.T.

S-a reținut că, la un moment dat,

partea vătămată împreună cu martorii M.C. și B.P. s-au deplasat cu autoturismul

părții vătămate la SC B. SRL Lugoj pentru a lăsa mașina în reparație, după care

au plecat pe terasa barului T. În aceste interval de timp, inculpații s-au

deplasat la atelierul de reparații unde au aflat că partea vătămată deja

plecase și în timp ce aceasta se afla pe terasa barului anterior menționat,

inculpatul C.I.T., care conducea mașina, a încetinit și a privit spre cei trei,

însă nu a oprit. Partea vătămată și însoțitorii săi și-au continuat deplasarea,

B.P. oprindu-se la locuința sa, iar partea vătămată și secretarul său, respectiv

martorul M.C., și-au continuat drumul.

La scurt timp, cei doi aflându-se pe

str. B., au sesizat zgomotul unei mașini din spate și sunetul produs la

închiderea unei portiere, după care au fost depășiți de mașina inculpaților din

care inculpatul C.I.T. a făcut un semn amenințător cu pumnul către partea

vătămată H.I. În acel moment, C.I.T. a oprit autoturismul și, din spate, partea

vătămată H.I. și M.C., au fost atacați cu o bâtă de către inculpatul M.C., care

coborâse din mașină anterior. Acesta a direcționat prima lovitură asupra lui

H.I., însă partea vătămată a reușit să interpună geanta diplomat pe care o avea

asupra sa și care, din cauza loviturii s-a deschis, împrăștiindu-se pe jos

actele și ștampila avocatului, precum și banii pe care acesta îi avea în geantă.

Inculpatul M.C. a lovit-o a doua oară pe partea vătămată H.I. care a parat

lovitura cu mâna stângă, primind impactul în antebraț, după care l-a lovit la

picioare pe M.C., care a căzut. Imediat au apărut și inculpații C.I.T. și P.I.

care au început să-l lovească cu bâta pe spate pe partea vătămată, aceasta

căzând, moment în care cei trei inculpați au început să ia banii împrăștiați pe

jos, cu toate că au fost atenționați de M.C. care a spus că suma reprezintă

încasările avocatului, care trebuiau depuse.

S-a constatat că partea vătămată

H.I. a suferit leziuni, care potrivit certificatului medico-legal, au necesitat

pentru vindecare 40 de zile îngrijiri medicale, prezentând între alte vătămări

corporale și fractura mâinii stângi.

Instanța de fond, reținând vinovăția

inculpaților în urma analizării ansamblului probator, a apreciat ca fiind

justificată schimbarea încadrării juridice a faptei, în raport de data

comiterii acesteia, respectiv 11 mai 2000, anterior modificării intervenite

prin Legea nr. 169/2002.

Referitor la solicitarea de

schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați, s-a apreciat că fapta

acestora nu poate fi încadrată în prevederile art. 181 alin. (1) și (2) C.

pen., întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în

modalitatea reglementată de art. 211 alin. (1) și (2) pct. 2, art. 2

1

pct. a raportat la art. 13 C. pen.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere persoana acestora,

cunoscuți fiind cu un comportament agresiv în colectivitate, inculpații C.I.T.

și M.C. având antecedente penale, iar inculpatul P.I. aflându-se la primul

conflict cu legea penală.

S-a apreciat însă că poate fi

reținută în cauză aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. b) și art. 76 lit. b) C.

pen., având în vedere stăruința inculpaților și comportarea lor în fața

instanței de judecată.

Împotriva sentinței penale

menționate, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Harghita, inculpații M.C., C.I.T. și P.I., precum și partea civilă H.I.

Prin Decizia penală nr. 65/A din 24

octombrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelurile declarate de cei

trei inculpați și partea civilă H.I. împotriva Sentinței penale nr. 108 din 21

martie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita și desființând integral sentința

atacată, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.

Ulterior, prin Încheierea din 30

octombrie 2008, în baza art. 195 C. proc. pen., Curtea de Apel Târgu Mureș a

dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta Deciziei penale nr. 65

din 24 octombrie 2008, în sensul includerii în dispoziția de admitere a

apelurilor și a celui declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs partea civilă H.I., criticând-o pentru greșita trimitere a cauzei spre

rejudecare la instanța de fond.

Prin Decizia penală nr. 576 din 18

februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 205/43/2008, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de partea civilă H.I., a

casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu

Mureș.

Pentru a hotărî astfel, Înalta

Curte, verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, a

constatat că recursul este fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu.

Primind cauza pentru continuarea

judecății, așa cum a dispus instanța supremă, instanța de apel a procedat la

soluționarea apelurilor declarate în cauză.

Prin Decizia penală nr. 42/A din 3

aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 205.1/43/2008, Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, de inculpații M.C.C.,

C.I.I.T. și P.T.I., precum și de partea civilă H.I. împotriva Sentinței penale

nr. 108 din 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr.

2640/R/2005 și, desființând integral sentința atacată, a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.

S-a mai dispus ca cheltuielile

judiciare să rămână în sarcina statului, urmând ca onorariul pentru apărarea

din oficiu, în sumă de 300 RON, să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

S-a constatat că instanța de fond a

procedat la rejudecarea cauzei încălcând garanțiile recunoscute persoanei

acuzate de art. 6 parag. 3 lit. c) din Convenția Europeană privind dreptul de a

se apăra singur care presupune în integralitatea sa nu doar dreptul de a fi

prezentă efectiv persoana acuzată în procesul penal ci și dreptul acesteia de a

fi ascultată.

S-a reținut că dreptul persoanei

acuzate de a i se asigura prezența la judecată, astfel cum este instituit și

prin recomandarea Comitetului de miniștri al Consiliului Europei (75) 11 din 21

martie 1975 reprezintă o modalitate de asigurare a dreptului la apărare,

conferindu-se posibilitatea instanței de a-și forma o impresie nemijlocită cu

privire la acuzat și respectiv de a asculta declarațiile pe care acesta

intenționează să le facă.

Curtea de Apel Târgu Mureș a

constatat că instanța de fond, realizând o apreciere asupra situației de fapt

și, respectiv, asupra încadrării juridice a faptelor și analizând vinovăția

inculpaților fără a proceda la ascultarea acestora, a pronunțat o hotărâre

nelegală, în cauză subzistând o cauză de nulitate absolută, în sensul

reglementat de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care impune desființarea

integrală a sentinței penale atacate și rejudecarea cauzei de către instanța a

cărei hotărâre a fost desființată.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs partea civilă H.I., care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea pe

fond a apelului, susținând prin motivele scrise depuse la dosar că în mod greșit

și contrar dispozițiilor legale au fost admise apelurile părților, casându-se

sentința instanței de fond și dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare,

apreciind că nu este vorba de o schimbare a încadrării juridice, ci de

schimbarea unui aliniat în cadrul aceleiași infracțiuni de tâlhărie, care însă

este mai favorabil inculpaților.

Concluziile reprezentantului

parchetului, ale apărătorilor intimaților inculpați și ultimul cuvânt al

intimatului inculpat C.I.T. au fost consemnate în partea introductivă a

prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând recursul declarat de

partea civilă H.I. din perspectiva aspectelor invocate de acesta, Înalta Curte

constată că acesta nu este fondat.

Instanța învestită cu soluționarea

unei cauze, chiar și în modalitatea sesizării derivate prin decizia pronunțată

de instanța de recurs prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare,

trebuie să analizeze faptele săvârșite și încadrarea acestora în drept, să

realizeze un studiu aprofundat al problemei vinovăției inculpaților, aceste

aspecte neputând fi lămurite decât pe baza aprecierii nemijlocite a

declaraților persoanelor presupuse a fi săvârșit fapte de natură penală.

Jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului a statuat faptul că nicio persoană acuzată nu poate fi

condamnată fără a i se da posibilitatea de a de apăra singură, în caz contrar

încălcându-se dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Prin urmare, Curtea apreciază că în

mod corect instanța de apel a reținut că în condițiile pronunțării unei

hotărâri de condamnare a inculpaților, instanța învestită cu rejudecarea

fondului cauzei avea obligația de a-i asculta pe aceștia, în condițiile în care

se putea pronunța atât asupra situației de fapt cât și asupra dreptului,

realizând o analiză de ansamblu a vinovăției sau nevinovăției inculpaților,

fiind pe deplin întemeiată soluția potrivit căreia în rejudecare urmează a se

proceda la ascultarea inculpaților și, eventual, la administrarea de noi probe,

dacă acestea ar fi apreciate, ca fiind utile și concludente față de apărările

pe care inculpații vor înțelege să le promoveze prin intermediul declarațiilor

ce urmează a le da în fața instanței de fond.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă H.I.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul parte civilă va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.

Totodată, onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimaților inculpați M.C. și P. (fost C.) I., în sumă de

câte 200 RON, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă H.I. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 3 aprilie

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, privind pe inculpații M.C.C., C.I.I.T. și P. (fost C.) T.I.

Obligă recurentul parte civilă la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimaților inculpați M.C. și P. (fost C.) I., în sumă de câte 200

RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

29 septembrie 2009.