ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3026/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 108 din 21 martie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 2460/R/2005 al Tribunalului Harghita, astfel cum a fost rectificată prin Încheierea pronunțată la data de 31 martie 2008, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost deduși judecății inculpații C.I.T., P.I. și M.C., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. 2 1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) pct. c, alin. (2 1 ) pct. a și art. 13 C. pen. Totodată, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați prin apărători, din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1), (2) C. pen.

Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpaților C.I.T., P.I. și M.C., la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și 2 pct. c, art. 2 1 pct. a, art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților pe durata executării pedepselor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. S-a constatat că părțile vătămate H.I., Serviciul de Ambulanță al Județului Timiș și Spitalul Clinic municipal Timișoara, nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 2.000 RON și un ceas de mână S., sustrase de la partea vătămată H.I.

Conform art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaților la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat pentru inculpații C.I.T. și P.I. și, respectiv, 300 RON cheltuieli judiciare în sarcina inculpatului M.C. către stat, din care suma de 100 RON, onorariu avocat din oficiu, s-a stabilit a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că cei trei inculpați au fost deduși judecății prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara întocmit la data de 4 decembrie 2002, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 5 mai 2003, urmare a strămutării judecării cauzei prin Încheierea penală nr. 1290 din 13 martie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a constatat că prin Decizia penală nr. 128/A din 2 septembrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, au fost admise apelurile declarate de cei trei inculpați și, respectiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva Sentinței penale nr. 30 din 26 ianuarie 2005 a Tribunalului Harghita și, desființându-se integral sentința penală criticată, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita. Cu prilejul rejudecării, urmare a analizării probelor administrate în cauză, s-a reținut sub aspectul stării de fapt împrejurarea că la data de 11 mai 2000, partea vătămată H.I. se afla la Judecătoria Lugoj, urmând a se deplasa cu martorul B.P. la Judecătoria Târgu Jiu, în același loc apărând și grupul alcătuit din inculpați, care s-au deplasat cu un autoturism condus de inculpatul C.I.T.

S-a reținut că, la un moment dat, partea vătămată împreună cu martorii M.C. și B.P. s-au deplasat cu autoturismul părții vătămate la SC B. SRL Lugoj pentru a lăsa mașina în reparație, după care au plecat pe terasa barului T. În aceste interval de timp, inculpații s-au deplasat la atelierul de reparații unde au aflat că partea vătămată deja plecase și în timp ce aceasta se afla pe terasa barului anterior menționat, inculpatul C.I.T., care conducea mașina, a încetinit și a privit spre cei trei, însă nu a oprit. Partea vătămată și însoțitorii săi și-au continuat deplasarea, B.P. oprindu-se la locuința sa, iar partea vătămată și secretarul său, respectiv martorul M.C., și-au continuat drumul. La scurt timp, cei doi aflându-se pe str. B., au sesizat zgomotul unei mașini din spate și sunetul produs la închiderea unei portiere, după care au fost depășiți de mașina inculpaților din care inculpatul C.I.T.

a făcut un semn amenințător cu pumnul către partea vătămată H.I. În acel moment, C.I.T. a oprit autoturismul și, din spate, partea vătămată H.I. și M.C., au fost atacați cu o bâtă de către inculpatul M.C., care coborâse din mașină anterior. Acesta a direcționat prima lovitură asupra lui H.I., însă partea vătămată a reușit să interpună geanta diplomat pe care o avea asupra sa și care, din cauza loviturii s-a deschis, împrăștiindu-se pe jos actele și ștampila avocatului, precum și banii pe care acesta îi avea în geantă. Inculpatul M.C. a lovit-o a doua oară pe partea vătămată H.I. care a parat lovitura cu mâna stângă, primind impactul în antebraț, după care l-a lovit la picioare pe M.C., care a căzut.

Imediat au apărut și inculpații C.I.T. și P.I. care au început să-l lovească cu bâta pe spate pe partea vătămată, aceasta căzând, moment în care cei trei inculpați au început să ia banii împrăștiați pe jos, cu toate că au fost atenționați de M.C. care a spus că suma reprezintă încasările avocatului, care trebuiau depuse. S-a constatat că partea vătămată H.I. a suferit leziuni, care potrivit certificatului medico-legal, au necesitat pentru vindecare 40 de zile îngrijiri medicale, prezentând între alte vătămări corporale și fractura mâinii stângi. Instanța de fond, reținând vinovăția inculpaților în urma analizării ansamblului probator, a apreciat ca fiind justificată schimbarea încadrării juridice a faptei, în raport de data comiterii acesteia, respectiv 11 mai 2000, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 169/2002.

Referitor la solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpați, s-a apreciat că fapta acestora nu poate fi încadrată în prevederile art. 181 alin. (1) și (2) C. pen., întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, în modalitatea reglementată de art. 211 alin. (1) și (2) pct. 2, art. 2 1 pct. a raportat la art. 13 C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța de fond a avut în vedere persoana acestora, cunoscuți fiind cu un comportament agresiv în colectivitate, inculpații C.I.T. și M.C. având antecedente penale, iar inculpatul P.I. aflându-se la primul conflict cu legea penală. S-a apreciat însă că poate fi reținută în cauză aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen., având în vedere stăruința inculpaților și comportarea lor în fața instanței de judecată.

Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, inculpații M.C., C.I.T. și P.I., precum și partea civilă H.I. Prin Decizia penală nr. 65/A din 24 octombrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelurile declarate de cei trei inculpați și partea civilă H.I. împotriva Sentinței penale nr. 108 din 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita și desființând integral sentința atacată, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita. Ulterior, prin Încheierea din 30 octombrie 2008, în baza art. 195 C. proc. pen., Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta Deciziei penale nr. 65 din 24 octombrie 2008, în sensul includerii în dispoziția de admitere a apelurilor și a celui declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă H.I., criticând-o pentru greșita trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Prin Decizia penală nr. 576 din 18 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 205/43/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de partea civilă H.I., a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte, verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, a constatat că recursul este fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu. Primind cauza pentru continuarea judecății, așa cum a dispus instanța supremă, instanța de apel a procedat la soluționarea apelurilor declarate în cauză.

Prin Decizia penală nr. 42/A din 3 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 205.1/43/2008, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, de inculpații M.C.C., C.I.I.T. și P.T.I., precum și de partea civilă H.I. împotriva Sentinței penale nr. 108 din 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2640/R/2005 și, desființând integral sentința atacată, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita. S-a mai dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, urmând ca onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300 RON, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a constatat că instanța de fond a procedat la rejudecarea cauzei încălcând garanțiile recunoscute persoanei acuzate de art. 6 parag. 3 lit. c) din Convenția Europeană privind dreptul de a se apăra singur care presupune în integralitatea sa nu doar dreptul de a fi prezentă efectiv persoana acuzată în procesul penal ci și dreptul acesteia de a fi ascultată. S-a reținut că dreptul persoanei acuzate de a i se asigura prezența la judecată, astfel cum este instituit și prin recomandarea Comitetului de miniștri al Consiliului Europei (75) 11 din 21 martie 1975 reprezintă o modalitate de asigurare a dreptului la apărare, conferindu-se posibilitatea instanței de a-și forma o impresie nemijlocită cu privire la acuzat și respectiv de a asculta declarațiile pe care acesta intenționează să le facă.

Curtea de Apel Târgu Mureș a constatat că instanța de fond, realizând o apreciere asupra situației de fapt și, respectiv, asupra încadrării juridice a faptelor și analizând vinovăția inculpaților fără a proceda la ascultarea acestora, a pronunțat o hotărâre nelegală, în cauză subzistând o cauză de nulitate absolută, în sensul reglementat de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care impune desființarea integrală a sentinței penale atacate și rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs partea civilă H.I., care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea pe fond a apelului, susținând prin motivele scrise depuse la dosar că în mod greșit și contrar dispozițiilor legale au fost admise apelurile părților, casându-se sentința instanței de fond și dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că nu este vorba de o schimbare a încadrării juridice, ci de schimbarea unui aliniat în cadrul aceleiași infracțiuni de tâlhărie, care însă este mai favorabil inculpaților. Concluziile reprezentantului parchetului, ale apărătorilor intimaților inculpați și ultimul cuvânt al intimatului inculpat C.I.T.

au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Examinând recursul declarat de partea civilă H.I. din perspectiva aspectelor invocate de acesta, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat. Instanța învestită cu soluționarea unei cauze, chiar și în modalitatea sesizării derivate prin decizia pronunțată de instanța de recurs prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, trebuie să analizeze faptele săvârșite și încadrarea acestora în drept, să realizeze un studiu aprofundat al problemei vinovăției inculpaților, aceste aspecte neputând fi lămurite decât pe baza aprecierii nemijlocite a declaraților persoanelor presupuse a fi săvârșit fapte de natură penală.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat faptul că nicio persoană acuzată nu poate fi condamnată fără a i se da posibilitatea de a de apăra singură, în caz contrar încălcându-se dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a reținut că în condițiile pronunțării unei hotărâri de condamnare a inculpaților, instanța învestită cu rejudecarea fondului cauzei avea obligația de a-i asculta pe aceștia, în condițiile în care se putea pronunța atât asupra situației de fapt cât și asupra dreptului, realizând o analiză de ansamblu a vinovăției sau nevinovăției inculpaților, fiind pe deplin întemeiată soluția potrivit căreia în rejudecare urmează a se proceda la ascultarea inculpaților și, eventual, la administrarea de noi probe, dacă acestea ar fi apreciate, ca fiind utile și concludente față de apărările pe care inculpații vor înțelege să le promoveze prin intermediul declarațiilor ce urmează a le da în fața instanței de fond.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă H.I. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul parte civilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON. Totodată, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați M.C. și P. (fost C.) I., în sumă de câte 200 RON, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă H.I. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpații M.C.C., C.I.I.T. și P. (fost C.) T.I. Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați M.C. și P. (fost C.) I., în sumă de câte 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 septembrie 2009.