ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1231/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1231/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 824

din 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a

admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul I.V.

În baza art.

334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridica a faptelor, reținute in sarcina

inculpatului prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunile prevăzute de

art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., in infracțiunile prevăzute de art. 2 alin.

(1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) ambele cu reținerea art. 16 din Legea nr.

143/2000, și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art.

2 alin. (1) și (2), cu reținerea art. 16 din Legea nr. 143/2000, și cu

aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.V., la o

pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art.

65 C. pen. a interzis inculpatului, după executarea pedepsei principale,

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a ) și b) C.

pen. pe o durata de 3 ani.

În baza art.

4 alin. (1) și (2), cu reținerea art. 16 din Legea nr. 143/2000, și cu

aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o

pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele doua pedepse, urmând

ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art.

65 C. pen. s-a interzis inculpatului, după executarea pedepsei principale,

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza a II-a ) și b) C.

pen. pe o durata de 3 ani.

În baza art.

86/1 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durata de

6 ani, ce constituie termen de încercare, conform art. 86/2 C. pen.

În baza art.

86/3 C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se

supună masurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin. (1) lit. a) - d)

C. pen.

A fost

încredințată supravegherea respectării de către inculpat a masurilor dispuse

Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Au fost puse

in vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 C. pen.

Potrivit art.

71 alin. (5) C. proc. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art.

350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată in libertate a

inculpatului daca nu este arestat in alta cauza.

În

conformitate cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului

reținerea si arestarea preventiva de la 21 mai 2008 până la momentul punerii

efective in libertate.

În baza art. 17

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea in vederea distrugerii a

cantității de 3,31 grame heroina, rămasă in urma analizelor de laborator si a 8

seringi hipodermice.

Conform art. 18

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 8 comprimate Metadona.

S-a mai

dispus restituirea către inculpat a unui telefon mobil marca Nokia 5310

Expressmusic serie IMI359562/01/049676/4, a unei cartele SIM Cosmote, bunuri

aflate in custodia Politiei sector 2 București.

În baza art.

191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a

dispune în acest sens, prima instanță-a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- cu nr. 602/D/P/2008 din data de 06 iunie 2008, a fost trimis în judecată, în

stare de arest preventiv, inculpatul I.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu,

prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a

reținut prin actul de sesizare că, la data de 21 mai 2008, inculpatul I.V., zis

„G." a vândut martorului denunțător 1 (una) doză de heroină, contra sumei

de 100 RON, bani înseriați anterior flagrantului. La percheziția efectuată la

adresa unde acesta locuia fără forme legale, au mai fost găsite 18

(optsprezece) doze heroină tip bilă, destinate comercializării, iar pentru

consumul propriu au mai fost găsite 16 (șaisprezece) comprimate Methadonă, 8

(opt) seringi hipodermice folosite pentru prepararea heroinei, o fiolă de

sticlă spartă cu urme materie, o folie de plastic de formă circulară și un

capăt de doză de doză de heroină, tip bilă.

La data de 14

mai 2008, în jurul orelor 18:30, lucrători de poliție din cadrul B.C.C.O.

Sector 2 au depistat pe numitul L.D.A. având asupra sa o fiolă cu urme de

materie. Audiat fiind, acesta a declarat că este consumator de droguri, iar

fiola o folosea pentru prepararea heroinei. Conform raportului de constatare

tehnico științifică nr. 857150 din 19 mai 2008, proba înaintată în cauză,

constituită dintr-o fiolă spartă, avea urme de heroină. Raportul concluzionează

că heroina (diacetilmorfîna) face parte din Tabelul-anexă nr. 1 din Legea nr.

143/2000 privind combaterea traficului și consumului de droguri.

La data de 15

mai 2008 a fost începută urmărirea penală față de L.D.A. pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu,

faptă prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Acesta, la

data de 20 mai 2008, pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000, a formulat un denunț împotriva numitului „G.", despre care avea

cunoștință că vinde droguri de mare risc din sectorul 3.

Denunțătorul

a mai precizat că, atunci când vrea să cumpere droguri, îl contactează pe

numitul „G." la numărul de telefon, acesta îl cheamă într-un loc stabilit de

el, de obicei în locuința sa, îi aduce heroina din camera lui, denunțătorul

plătind contravaloarea drogurilor. Dacă întâlnirea are loc în oraș, numitul „G."

vine cu taxiul, tranzacția având loc în mașină, denunțătorul îi dă banii, după

care „G." îi dă drogurile.

L.D.A. a mai

precizat, în denunțul formulat, că numitul „G." vinde doza de heroină cu

suma de 50 RON sau 100 RON, în funcție de greutatea acesteia. Totodată, 1-a

descris pe numitul „G." ca fiind o persoană de circa 27 de ani, 1,80 m

înălțime, ten măsliniu, păr vopsit în șuvițe, constituție astenică.

Prin

ordonanța din data de 20 mai 2008, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial București a delegat

organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O.B. sector 2, în conformitate cu

dispozițiile art. 217 alin. (4) C. proc. pen. și art. 9 din Legea nr. 508/2004,

modificată prin O.U.G. nr. 7/2005, să organizeze o acțiune flagrantă în vederea

prinderii susnumitului.

Astfel, în

ziua de 21 mai 2008, în prezența martorului asistent M.R., organele de poliție

au procedat la consemnarea într-un proces verbal a unei bancnote de 50

(cincizeci) RON și a cinci bancnote de 10 (zece) RON. în prezența aceluiași

martor asistent, a fost efectuată o percheziție asupra denunțătorului L.D.A.,

înainte de efectuarea tranzacției de vânzare-cumpărare a heroinei, ocazie cu

care s-a stabilit, și consemnat în proces-verbal, că acesta nu deține bani,

bunuri, înscrisuri sau valori interzise de lege la deținere.

După

efectuarea percheziției corporale, banii înseriați au fost predați către

denunțătorul L.D.A., pentru cumpărarea a 2 (două) doze de heroină, tip bilă, de

la numitul „G.".

Apoi,

lucrătorii de poliție, martorul asistent și martorul denunțător, împreună cu

procurorul de caz din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial București, s-au

deplasat în zona din sectorul 3. Denunțătorul, după ce i-a fost înmânată suma

de 100 RON, a fost lăsat să se deplaseze către adresa din București, adresa

numitului „G.", fiind permanent supravegheat de către lucrătorii de

poliție. Denunțătorul a pătruns în imobil, a rămas în interior aproximativ 3

minute, după care a ieșit și s-a apropiat de o echipă de polițiști care îl

supraveghea. Cu această ocazie, denunțătorul a predat polițiștilor o punguță

din plastic răsucită la un capăt și lipită prin topire, ce conținea o substanță

pulverulentă.

După predarea

drogurilor, organele de poliție împreună cu procurorul de caz, În baza autorizației

de percheziție nr. 140 din 20 mai 2008, emisă de Tribunalul București, secția I

penală, au pătruns în imobilul din sector 3, ocazie cu care a fost depistat

numitul I.V., zis „G.". Totodată, au fost depistate și numitele M.E., concubina

inculpatului, și M.L. - sora concubinei, care locuiau în același imobil fără

forme legale.

Fiind

întrebat de organele de anchetă dacă deține în locuință bunuri, valori sau

substanțe interzise la deținere, numitul I.V., zis „G.", a predat

acestora, de sub o pernă ce se afla pe canapeaua din camera unde au fost

depistate persoanele de sex feminin mai sus amintite, 18 (optsprezece) punguțe

din plastic, răsucite la un capăt și lipite prin topire, ce conțineau o

substanță pulverulentă. Totodată, cu ocazia percheziției corporale efectuată

asupra numitului I.V., zis „G.", a fost găsită suma de 180 RON, din care,

suma de 100 RON era formată-din bancnote ale căror serii au fost menționate în

procesul verbal întocmit anterior flagrantului. Numitul I.V., zis „G." a

declarat că cele 18 punguțe din plastic răsucite la un capăt și lipite prin

topire, ce conțineau o substanță pulverulentă, sunt doze de heroină pe care le

deținea pentru consum propriu și comercializare. De asemenea, a menționat că în

aragaz se mai găsesc 8 (opt) seringi hipodermice, 16 (șasesprezece) comprimate

Sintalgon, acesta declarând verbal că seringile, foliile, fiola și comprimatele

de Sintalgon îi aparțin. A mai fost găsită, într-o borsetă, suma de 2750 RON,

iar în șifonier suma de 37 RON, ambele împreună cu încă 80 RON ce-i avea asupra

sa, numitul I.V. zis „G." declarând că îi aparțin mamei sale.

Drogurile au

fost sigilate cu sigiliul tip MI 29034 și trimise pentru a fi expertizate. Din

raportul de constatare tehnico-științifică cu nr. 857173 din 21 mai 2008 rezultă

că probele supuse expertizării au fost constituite dintr-o substanță

pulverulentă de culoare bej, introdusă în 19 punguțe din material plastic de

culoare albă, și anume: proba nr. 1 - constituită din £),26 grame

substanță care conține heroină și cafeina; proba nr. 2 - constituită din 3,37

grame substanță care conține heroină și cafeina; proba nr. 3 - constituită din

8 seringi hipodermice în care s-a pus în evidență heroină: proba nr. 4 -

constituită din 16 comprimate ce conțin ca substanță activă Methadonă

(inscripționate SN); proba nr. 5 - o folie pe care s-a pus în evidență heroină;

proba nr. 6 - o fiolă în care s-a pus în evidență heroină.

Cantitățile

de 0,22 grame (proba nr. 1) și 3,09 grame (proba nr. 2) substanță care conține

heroină și cafeina, precum și un număr de 8 (opt) comprimate care conțin ca

substanță activă clorhidrat de methadonă (proba nr. 4), rămase după efectuarea

analizelor de laborator, au fost depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul

IGPR - DCJSEO, dovada seria D nr. 003986 din 26 mai 2008.

Tot cu ocazia

percheziției domiciliare a fost ridicat și un telefon mobil marca Nokia 5310

Expressmusic, serie IMEI 359562/01/049676/4 și cartela SIM Cosmote seria

8940030907828140250, bunuri care au fost depuse în camera de corpuri delicte din

cadrul Politiei Sector 2, conform dovezii seria AB nr. 0043856 din 03 iunie 2008.

Suma de 2867

RON (2750 RON, 37 RON și 80 RON) a fost restituită pe bază de dovadă, întrucât

aceștia aparțineau mamei inculpatului.

Situația de

fapt reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul

formulat de L.D.A., proces-verbal de înseriere a sumei de 100 lei;

procese-verbale de percheziție corporală a martorului-denunțător, declarații

martori, inculpat, rapoarte de constare tehnico-științifică.

În urma

cercetării judecătorești, și a coroborării tuturor probelor administrate în

cursul procesului penal, instanța de fond a reținut următoarea situație de

fapt:

Audiat de

către instanță la termenul de judecată din data de 04 iulie 2007, inculpatul a

recunoscut si regretat infracțiunile reținute prin rechizitoriu, arătând că,

într-adevăr, în data de 21 mai 2008, a vândut numitului L.A. o doză de heroină

contra sumei de 100 lei, iar cu "ocazia efectuării percheziției

domiciliare au fost găsite la locuința sa 18 doze de heroină tip „bilă",

16 comprimate Methadonă, parte din ele fiind destinate consumului propriu,

parte vânzării, fiind găsite de asemenea, 8 seringi hipodermice folosite la

prepararea heroinei, recunoaștere care se coroborează cu celelalte mijloace de

probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv, - denunțul formulat

de L.D.A., proces-verbal de înseriere a sumei de 100 lei, procese-verbale de

percheziție corporală a martorului-denunțător, declarații martori, inculpat,

rapoarte de constare tehnico-științifică.

S-a mai

reținut, din adresa din data de 18 iunie 2008 a D.I.I.C.O.T.- BTB, că

inculpatul - pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000" a formulat un denunț în urma căruia a fost posibilă prinderea în

flagrant și tragerea la răspundere penală a inculpaților E.V., zis „S.",

și G.M., aceștia fiind cercetați, în stare de arest preventiv, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2), art. 4 alin.

(1) și (2) și art. 5 din Legea nr. 143/2000.

Având în

vedere faptul că inculpatul a recunoscut si regretat infracțiunile, a colaborat

cu organele de urmărire penală - formulând în acest sens denunțul finalizat

prin arestarea altor traficanți de droguri - că nu este cunoscut cu antecedente

penale, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite,

împrejurările și urmăririle acestora, precum și celelalte criterii de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., prima instanță a apreciat că

scopul educativ și preventiv al sancțiunii ce urmează a fi aplicată

inculpatului poate fi atins printr-o pedeapsă cu închisoarea sub minimul

special prevăzut de lege (cu reținerea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a

circumstanței atenuante prevăzută de art.74 lit. c) C. pen.) fără a fi însă

necesară executarea acesteia în regim de detenție, durata arestării preventive

a inculpatului constituind un serios avertisment față de inculpat care, pe

viitor, trebuie să se abțină de la a mai săvârși astfel de fapte.

Împotriva

sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București

criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei (cuantum și modalitate de

individualizare, solicitând executarea pedepsei în regim de detenție), neluarea

măsurii de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen., și lipsa din minuta și

dispozitivul hotărârii a unor mențiuni obligatorii potrivit legii (motive

scrise de apel, fil.4-8, dosar apel)

Curtea de

apel, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din

oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. pen. a constatat că apelul

Ministerului Public este fondat.

Prin decizia

penală nr. 229 A din 15 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a

penală, a dispus următoarele:

A admis

apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a desființat, în parte,

sentința penală și rejudecând:

În baza art.

2 alin. (1) și (2) cu reținerea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cu aplicarea

art. 74 lit. c) C. pen. a condamnat inculpatul la 1 an închisoare;

În baza art.

3 alin. (1) și (2) cu reținerea art. 16 din Legea 143/2000 și cu aplicarea art.

74 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpat la 3 luni închisoare.

Potrivit art.

33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

Conform art.

113 C. pen. a obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoșire.

A menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale.

Din pedeapsa

aplicată a dedus prevenția de la 21 mai 2008 la 4 iulie 2008.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de judecarea apelului au rămas în sarcina statului.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Instanța de

fond a reținut în mod complet și corect situația de fapt, în raport cu

probatoriul administrat. încadrarea juridică este corectă, nefiind fondate

criticile Ministerului Public prin se susținea că trebuie reținute doar

dispozițiile alin. (2), atât pentru infracțiunea prevăzută de art. 2, cât și

pentru cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, deoarece în alin. (1)

din art. 2, respectiv din art. 4 sunt descrise elementele constitutive ale

infracțiunii, alin. (2) reprezentând doar varianta agravată a infracțiunii, în

care diferența față de varianta tip apare la nivelul tipului de substanță

stupefiantă.

în ce

privește pedepsele aplicate, curtea de apel a constatat că pedeapsa aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 16

din Legea nr. 143/2000, este nelegală, atâta timp cât au fost reținute

circumstanțele atenuante, dar cuantumul pedepsei nu a fost coborât sub minimul

special prevăzut de lege.

Având în

vedere atitudinea sinceră a inculpatului pe toată durata procesului penal, că a

colaborat cu organele judiciare, formulând un denunț în urma căruia au fost

arestați mai mulți traficanți de droguri, că nu a mai săvârșit anterior fapte

penale, precum si faptul că acesta necesită un tratament de dezintoxicare, mai

adecvată ar fi pentru reeducarea inculpatului - în opinia instanței de apel -

stabilirea unor pedepse mai reduse în cuantum, dar cu executarea în regim de

detenție.

Curtea de

apel a mai apreciat că se impune interzicerea, pe durata executării pedepsei

principale, a drepturilor prevăzute de art. 71-64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

deoarece, în raport de natura faptelor săvârșite, inculpatul nu este demn să

exercite dreptul de a alege și de a fi ales, de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat, drepturile părintești, precum și dreptul de a

fi tutore sau curator.

Întrucât

inculpatul este și consumator de droguri, și a solicitat obligarea la tratament

medical, curtea de apel a apreciat că se impune luarea față de acesta a măsurii

de siguranță prevăzută de art. 113 C. pen., respectiv cea a obligării la

tratament medical până la însănătoșire (pentru a se înlătura starea de pericol

provocată de situația în care inculpatul ar ajunge în sevraj în perioada detenției

din cauza lipsei de substanțe stupefiante, precum și pentru a preîntâmpina

săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, determinată de starea de

sevraj).

Împotriva

deciziei, Ministerul Public și inculpatul au declarat prezentele recursuri,

motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii.

În motivele

scrise de recurs ale Ministerului Public decizia este criticată sub următoarele

aspecte: greșita individualizare a pedepselor (solicitându-se majorarea

cuantumului, cu menținerea executării în regim de detenție), nelegala aplicare

a dispozițiilor legale referitoare la pedeapsa accesorie (solicitându-se

restrângerea drepturilor interzise) și greșita neinserare în hotărâre a

mențiunii privind înlăturarea pedepsei complementare (motive scrise de recurs,

fil. 3-7, dosar recurs).

În sinteză,

în motivele de recurs cu privire la individualizarea pedepselor principale se

menționează că prinderea inculpatului a fost realizată în flagrant, astfel că

recunoașterea faptei nu prezintă relevanță majoră, că acesta nu avea o ocupație

la data faptei, drogul traficat a fost unul de mare risc (heroină) și într-o

cantitate relativ mare (pag. 7 a motivelor de recurs).

Așa cum s-a

arătat, motivele de recurs ale inculpatului au fost prezentate oral, cu ocazia

dezbaterilor, și sunt menționate în partea introductivă a prezentei decizii.

Prealabil

examinării recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

- cu acordul

său, inculpatul a fost ascultat la judecarea cauzei în fond (fil. 15, d.p.i.)

și în recurs, recunoscând săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în

judecată;

- inculpatul

nu a contestat situația de fapt, astfel cum a fost expusă în sentință,

nedeclarând apel;

- în recurs,

inculpatul nu a propus și nici nu au fost administrate probe pe situația de

fapt.

Motivele de

recurs ale Ministerului Public și ale inculpatului vizează individualizarea

pedepsei principale (cuantum și mod de executare) și a pedepselor complementare

și accesorii - caz de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

Ambele recursuri

urmează a fi admise însă pentru motivele ce se vor arăta.

Infracțiunile

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pedepsite cu închisoare

de la 10 la 20 de ani, respectiv, cu închisoare de la 2 la 5 ani.

În condițiile

reținerii art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul beneficiază de reducerea

la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege (adică, în prezenta cauză,

în urma reducerii, închisoare de la 5 la 10 ani, respectiv, închisoare de la 1

an la 2 ani și 6 luni).

În favoarea

inculpatului, instanțele au reținut și circumstanța atenuantă prevăzută de art.

74 lit. c) C. pen. („atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii

rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul

procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților").

Înalta Curte

apreciază că efectul juridic acordat de instanța de apel acestei circumstanțe

în stabilirea pedepselor sub minimul de 5 ani, respectiv, de 1 an închisoare,

este prea mare deoarece:

- inculpatul,

în cursul urmării penale și al judecării cauzei în primă instanță, s-a aflat în

stare de arest, prezentarea lui în fața autorității nefîind consecința voinței

sale;

- formularea

denunțului cu privire la alte persoane care se ocupau cu traficul ilicit de

droguri, nu a vizat „înlesnirea descoperirii ori arestării

participanților", deoarece fapta inculpatului nu a fost săvârșită in

participație penală, ci a vizat beneficiul dispozițiilor art. 16 din Legea nr.

143/2000;

- de

asemenea, formularea denunțului nu poate fi asimilată cu „comportarea sinceră

în cursul procesului" deoarece, pe de o parte, prin acesta s-a vizat

beneficierea de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, iar pe de altă

parte, aceeași împrejurare nu poate primi două efecte: incidența aplicării art.

16 din Legea nr. 143/2000, precum și incidența aplicării art. 74 lit. c) C.

pen.

În final, Înalta

Curte apreciază că, în sensul art. 74" lit. c) C. pen., poate fi reținută

împrejurarea prezentării acestuia la judecarea apelului și recursului, precum și

necontestarea situației de fapt prin recunoașterea săvârșirii faptelor (sub

acest ultim aspect nefiind însă lipsite de relevanță alte 2 împrejurări de

natură să diminueze totuși efectul juridic în reducerea pedepselor stabilite:

prinderea în cvasiflagrant a inculpatului și, respectiv, existența autorizației

de percheziție care - chiar în lipsa predării de către inculpat a celor 18 doze

de heroină - ar fi condus, cu certitudine, la descoperirea acestora).

În

circumstanțiere, recurentul a depus la dosar adeverințe medicale - fil. 15, 19,

20 (din care rezultă că este în evidență și urmează tratament specific „...din

05 februarie 2009"), certificate de naștere pentru 3 minori - fil. 23-25,

în care se menționează numai numele mamei acestora (numita M.E.-concubina

inculpatului - fil. 76 verso) și 2 înscrisuri olografe denumite

„caracterizare".

În raport cu

cele menționate, inclusiv prin luarea în considerare a actelor în

circumstanțiere depuse de inculpat, rezultă că, sub aspectul individualizării

cuantumului pedepselor stabilite pentru cele 2 infracțiuni, critica

Ministerului Public este întemeiată, Înalta Curte urmând să majoreze pedepsele

prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

În acest

sens, se reține, în raport cu numărul dozelor descoperite la domiciliul său,

precum și cu propriile declarații (fil. 58, 59-60 d.u.p.) - că inculpatul, el

însuși consumator de droguri, a înțeles să procure, să ofere, să pună în

vânzare și să vândă altor persoane droguri de mare risc - conștient fiind de

efectul grav al acestor substanțe asupra sănătății.

Numărul

dozelor găsite în locuința inculpatului, natura substanței conținută (heroină -

substanță făcând parte din categoria drogurilor de mare risc), lipsa unei

ocupații la data faptelor (fil. 59 d.u.p.), sunt elemente de natură să

justifice concluzia gradului ridicat al pericolului social concret al faptelor

sale.

Cele deja

arătate exclud și concluzia posibilității realizării scopului pedepsei,

prevăzut de art. 52 C. pen., în modalitățile stabilite de art. 81 C. pen și

art. 86/1 C. pen. nefiind suficiente garanții că scopul pedepsei poate fi atins

chiar fără executarea acesteia, ori că pronunțarea condamnării constituie un

avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va

mai săvârși infracțiuni.

De asemenea, Înalta

Curte apreciază că este întemeiată și critica referitoare la pedeapsa

accesorie, în raport cu datele concrete ale cauzei nefiind justificată

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I-a și lit. d) și e)

C. pen.

Având în

vedere dispozițiile art. 76 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară privativă

de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, va fi înlăturată.

Față de cele

reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va

admite ambele recursuri, va casa în parte decizia atacată și va rejudeca cauza

în limitele arătate.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Potrivit art.

385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art.

88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor

preventive privative de libertate.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

ambelor recursuri vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de

inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 229/A din 15 octombrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Casează, în

parte, decizia atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei principale

și a pedepsei accesorii și, rejudecând:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare în pedepsele componente.

Majorează de

la 1 an închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. c) C. pen.

Majorează de

la 3 luni închisoare la 6 luni închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art.74 lit. c) C. pen.

Conform art. 33,

art. 34 C. pen. contopește pedepsele și aplică inculpatului pedeapsa cea mai

grea, de 3 ani închisoare.

Restrânge

aplicarea pedepsei accesorii numai la drepturile prevăzute de art. 71 raportat

la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art.

76 alin. (3) C. pen. înlătură aplicarea pedepsei complementare a interzicerii

drepturilor.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Deduce durata

măsurii preventive de la 21 mai 2008 la 4 iulie 2008.

Cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 2 aprilie 2009.