ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1054/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1054/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 657 din 3 iunie 2008,
pronunțată de
Tribunalul București, secția a
ll-a penală, în dosarul nr. 11424/3/2006,
în baza art. 334 C. proc.
pen., a fost admisă cererea
formulata de
Parchetul de pe lângă Tribunalul București privind
schimbarea încadrării juridice a faptelor
inculpatului R.V.
G.,
din
infracțiunea prevăzută de art. 139
9
din Legea nr.
8/1996 modificată și completată de O.U.G.
nr. 123/2005 în infracțiunea
prevăzută de art. 139
9
din Legea
nr. 8/1996 modificată și completată de O.U.G. nr. 123/2005 cu aplicarea art. 13
C. pen.
În baza art. 139
9
din Legea nr. 8/1996 modificată și completată de
O.U.G. nr. 123/2005 cu aplicabilă art. 13 C.
pen., a fost condamnat inculpatul R.V.G., la un an închisoare.
În baza art. 139
6
alin. (4) din
Legea nr. 8/1996 modificată și
completată de
O.U.G. nr. 123/2005 a fost condamnat același inculpat la
o pedeapsa de 3
ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.
pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta sa
execute
pedeapsa cea mai grea aplicata,
aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C.
pen., i s-au interzis inculpatului exercițiul
drepturilor prevăzută de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) pe durata executării
pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.
S-a făcut aplicarea art.
350 C. proc. pen. și dispune
arestarea
inculpatului.
În baza art. 14 si 346 raportat la art. 998 –
art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la 795,60 EURO despăgubiri civile
către partea
civila E.A.I. și la 132,51
EURO despăgubiri civile către
părțile
civile V.G., B.E.
În baza art. 191 C.
proc. pen., a fost obligat inculpatul
la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a
reținut, prin actul de
sesizare al
instanței, că la data de 17 august 2006, organele de poliție din
cadrul D.G.P.M.B. - Poliția
sectorului 6 –
S.I.F., au efectuat un
control la punctul
de lucru al SC D.S.C. SRL, situat în București, unde funcționa o sală de
Internet
și se închiria persoanelor fizice 8 (opt) calculatoare cu
programe și jocuri din cele 12 instalate. S-a
constatat că pe șase
calculatoare era instalat sistemul de operare W.
98, iar pe
două calculatoare sistemul de
operare W. XP. De asemenea,
pe calculatoare erau instalate jocurile:
- GTA - WICE CITY pe un
calculator,
- FIFA WOLD CUP pe șapte
calculatoare;
- MOTO RACE pe trei
calculatoare;
-
RED
ALERT pe opt calculatoare;
-
COUNTER
STRIKE pe șapte calculatoare;
WAR
CRAFT pe două calculatoare;
-
FIFA
2005 pe opt calculatoare;
- DIABOLO pe șapte calculatoare. În cadrul
cercetărilor penale a fost identificat R.
V.G.
în calitate de administrator al SC D.S.
C.
SRL care, în declarațiile date în faza de urmărire penală, a
prezentat o serie de documente, facturi fiscale,
privind cumpărarea a
5 licențe pentru programul W. 98, una licență
pentru programul W. XP, două licențe pentru jocul HALFLIFE COUNTER STRIKE și
câte o licență pentru jocurile WARCRAFT, FIFA 2005 și DIABOLO.
La data de 11 ianuarie 2007, s-a dispus
începerea urmăririi penale față de R.V.G. pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 139
9
și art. 139 alin. (4) din Legea
nr. 8/1996, modificată și completată de O.U.G. nr.
123/2005, măsură
confirmată de procuror.
Fiind audiat învinuitul la data de 20
februarie 2007, acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, împrejurarea că a
instalat programe pe calculatoare și a închiriat publicului jocuri pe care Ie-a
descărcat
de pe Internet și a motivat lipsa
licențelor pentru unele programe
invocând mijloacelor materiale precare.
În ceea ce privește încadrarea juridică,
prima instanță a
reținut că preluând și
reproducând fără autorizație pe calculatoarele găsite în punctul de lucru din
str. Brașov, programele W. 98 și W. XP, fără a deține licențele legale de
utilizare a acestora de la titularii drepturilor de autor, drepturi apărate pe
teritoriul României de O.R.D.A., administratorul SC D.S.C. SRL., inculpatul R.
V.G.,
a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 139
9
din
Legea nr. 8/1996, modificată și completată de O.U.G.
nr. 123/2005.
De asemenea, fapta de a difuza jocuri pe
calculator prin
închirierea acestora în
scopuri comerciale, fără obținerea licențelor
legale de la titularii
drepturilor de autor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută
de art. 139
6
alin. (4) din Legea
nr. 8/1996, modificată și completată de O.U.G. nr. 123/2005.
Prima instanță a mai
reținut că societățile comerciale V.
U.G., B.E. și E.A.I.
reprezentate de S.P.A. B. &
A., s-au constituit părți
civile și au precizat că nici un moment nu au vândut sau
cesionat
reproducerea
și închirierea programelor de jocuri pe calculator.
În cursul urmăririi penale companiile V.U.G.,
B.E. s-au constituit părți civile cu suma
de
132,51 EURO si 467,78 lei, iar Compania E.A.I. cu
suma de 2808,62 lei, cereri care au fost menținute
în faza cercetării
judecătorești,
așa cum rezulta din adresa din 25 ianuarie 2008, depusa la
dosarul
cauzei.
În timpul cercetării judecătorești, deși
instanța a făcut
numeroase demersuri, nu s-a
putut proceda la audierea inculpatului,
deoarece acesta deși legal citat nu s-a prezentat în instanța, astfel
încât,
potrivit dispozițiilor art. 323 și urm. C. proc. pen., instanța a luat în
considerare declarațiile inculpatului din faza de
urmărire penală în care acesta a arătat că recunoaște săvârșirea
faptelor reținute în sarcina sa, respectiv faptul
că a instalat programe
pe
calculatoare și a închiriat publicului jocuri pe care Ie-a descărcat
de
pe internet, fără a poseda licențe, datorita mijloacelor sale materiale
precare.
Din analiza întregului
material probator administrat în cauză,
respectiv din declarațiile inculpatului care s-au
coroborat cu celelalte
mijloace
de proba administrate în cauza, prima instanța a constatat
că situația de fapt reținută prin actul de
sesizare este corecta si ca
fapta inculpatului R.V.G. care a preluat si
reprodus fără autorizație pe calculatoarele găsite
în punctul de lucru
din str. Brașov, programele W. 98 si
W. XP, fără a deține licențele legale de
utilizare a acestora
de la titularii drepturilor de autor, întrunește
elementele constitutive
ale infracțiunii
prevăzute de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996, modificată și completată
de O.U.G. nr. 123/2005, iar fapta aceluiași inculpat de a
aduce la cunoștința publicului opera de arta prin
copierea, instalarea
si difuzarea
jocurilor pe calculator prin închirierea acestora in scopuri
comerciale, fără obținerea licențelor legale de
la titularii drepturilor de autor, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de
art. 139
6
alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată și completata de O.U.G. nr.
123/2005,
fapte pentru care acesta urmează a fi condamnat la
pedeapsa cu închisoarea, cu interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durata de 2
ani după executarea pedepsei
aplicate.
Instanța a admis
cererea de schimbare a încadrării juridice a
faptelor inculpatului în sensul
reținerii si a dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
, prin rechizitoriul omițându-se reținerea
concursului de
infracțiuni si reținerea
dispozițiilor art. 13 C. pen., având în vedere modificările legislative
survenite prin apariția O.U.G. 123/2005.
La individualizare
pedepsei prima instanța a avut în vedere
criteriile enumerate de art. 72 C. pen., respectiv
gradul de pericol social
concret al infracțiunilor, modul de operare, precum și
circumstanțele
personale ale inculpatului care deși nu este cunoscut cu antecedente
penale și în faza de urmărire penala a avut o
atitudine sincera,
ulterior a tergiversat
soluționarea judecării cauzei, depunând la dosar
adeverințe medicale eliberate de S.A.P. si care
nu au fost
susținute de nici un alt act medical în sprijinul diagnosticelor menționate pe
aceste adeverințe, refuzând prezentarea în instanța.
Fata de toate aceste
considerente tribunalul a apreciat că
scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins numai prin
aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executare in regim de detenție, urmând
să se facă aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., dar intr-
un cuantum minim, cu aplicarea art. 33 lit. a), art.
34 lit. b) C. pen., astfel
încât
acesta va executa, în final, pedeapsa cea mai grea.
În ceea ce privește latura civilă a
procesului penal,
tribunalul a reținut ca
activitatea infracțională a inculpatului, a creat
prejudicii părților civile, așa cum a rezultat
din adresele de constituire
de părți civile, între aceasta activitate
săvârșită cu vinovăție de
inculpat și
prejudiciul creat existând o strânsă legătura de cauzalitate.
Prima instanță, în urma
unei riguroase analize a ansamblului
probator a reținut corect situația de fapt și întrunirea condițiilor
răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 139
6
din Legea nr. 8/1996 cu
aplicarea art. 13 C. pen.
În ceea ce privește
individualizarea judiciară a pedepsei pentru
această infracțiune, Curtea a
apreciat că ansamblul circumstanțelor
enumerate de art. 72 C. pen., respectiv gradul relativ scăzut de
pericol social al faptei, urmarea produsă
concretizată, de asemenea,
într-un prejudiciu relativ redus și
circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o conduită sinceră de-a
lungul procesului
penal, recunoscând și
regretând săvârșirea faptei cercetate, fără
antecedente penale și a
dovedit căință activă prin acoperirea integrală a prejudiciului, au dus la
concluzia necesității redozării pedepsei.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996, s-a constat că în conformitate cu art. 143
1
alin.
(3) din
aceeași lege, modificată,
beneficiază de impunitate persoana care a recuperat integral prejudiciul produs
în urma săvârșirii infracțiunii.
S-a constatat că
inculpatul a depus la dosar recipisele de
consemnare la C.E.C. a sumelor datorate părților
civile, respectiv 800 și 135 euro către SC E.A.I. și V.
G., B.E.
Ca urmare, în baza art. 11
pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen.
, cu aplicarea art. 143
1
din Legea nr. 8/1996
modificată, s-a încetat procesul penal
pornit împotriva inculpatului
pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996
cu aplicarea art. 13 C. pen., respectiv pentru săvârșirea
infracțiunii
de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a
programelor de calculator, ca urmare a incidenței unei cauze de
nepedepsire.
În consecință, în baza art.
379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,
Curtea
a admis recursul declarat de inculpat și a procedat la rejudecare în sensul
menționat anterior.
Văzând și dispozițiile art.
192 alin. (3) C. proc. pen.
A admis apelul declarat
de inculpatul R.V.G.
Împotriva sentinței
penale nr. 657 din 3 iunie 2008, pronunțată de
Tribunalul București, secția a
ll-a penală. A desființat în parte sentința
penală și în fond rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat ia
art. 10 lit. i) C. proc. pen., cu aplicarea art. 143
1
din Legea
nr. 8/1996 modificată, a încetat procesul penal pornit
împotriva
inculpatului pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 139
9
din Legea
nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen., respectiv
pentru săvârșirea
infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de
calcul a
programelor de calculator, ca
urmare a incidenței unei cauze de
nepedepsire.
În baza art. 139
6
alin. (4) din
Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe
același inculpat la pedeapsa amenzii în cuantum de 3.000 lei (RON).
A constatat prejudiciul
integral acoperit prin depunerea recipisei
de consemnare la C.E.C. cu
seriile TA nr. 0737318 și 0737319.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței penale iar cheltuielile
judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs
Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel
București, criticând decizia recurată prin prisma
cazurilor de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C.
proc.
pen., cu privire la aplicarea unei pedepse în alte limite
decât cele
prevăzute de lege, și art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen.
, privind greșita încadrare juridică dată faptei,
prin
reținerea nejustificată a
dispozițiilor art. 13 C. pen.
Examinând decizia recurată prin prisma
cazurilor de casare prevăzută de art. 385
9
pct. 14 și 17 C. proc.
pen., cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pedeapsa aplicată pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 139
6
alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată prin
O.U.G. nr. 123/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., amenda penală de
3000 RON aplicată de către instanța de apel, este
nelegală, întrucât
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
săvârșită este închisoare de la 3 ani la 12 ani.
Fapta inculpatului de a
închiria mărfuri pirat (jocuri de calculator
copiate de pe internet), întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139
6
alin. (4) din
Legea nr. 8/1996 modificată și completată prin O.U.G. nr. 123/2005, aprobată
prin
Legea nr. 329/2006, activitatea
desfășurată de acesta constituind „închiriere”, astfel cum este definită
această noțiune în art. 14
3
din
aceeași lege.
Potrivit art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996,
modificată și
completată prin O.U.G. nr. 123/2005,
publicată în M. Of. nr.
843 din 19
septembrie 2005, cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se sancționează și
închirierea sau oferirea spre închiriere de
mărfuri pirat.
Pedeapsa prevăzută la alin. (3) al acestui
text de lege, este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Întradevăr prin Legea nr. 329/2006 privind
aprobarea O.U.G.
nr. 123/2005 (M. Of. nr. 657/31.07.2006),
nu a
fost modificat textul art. 139
6
alin. (4) din Legea nr. 8/1996, astfel încât,
în cauză, nu se constată o
succesiune de legi penale în timp, de la data săvârșirii infracțiunii (17
august 2006) și până la data judecării
cauzei,
condițiile de incriminare și tratamentul sancționator al faptei
fiind
aceleași.
Drept urmare, pedeapsa
stabilită de instanța de apel, amenda
penală, nu se încadrează între limitele de pedeapsă prevăzute de lege,
închisoarea de la 3 ani la 12 ani.
În raport de gradul de
pericol social concret al faptei, prejudiciul
produs, acoperit de inculpat și
circumstanțele personale ale acestuia,
conduita sinceră, lipsa antecedentelor penale și
starea de sănătate, elemente reținute în mod justificat și de instanța de apel,
urmează ca
inculpatului să i se
aplice o pedeapsă neprivativă de libertate, făcându-se o corectă adecvare
cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont
atât de gradul de
pericol social în concret
al faptelor săvârșite de inculpat dar și de
circumstanțele personale ale
acestuia.
Cu privire la
dispozițiilor art. 13 C. pen., acestea vor fi
înlăturate, în raport de faptul
că, de la data săvârșirii faptei respectiv
17 august 2006, și până la data judecării cauzei, nu
s-a constatat
existența unei succesiuni de
legi penale în timp, în mod neîntemeiat
instanța de apel a reținut
incidența dispozițiilor art. 13 C. pen., în ceea ce privește încadrarea
juridică dată faptei prevăzute
de art. 139
6
alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată și completată, dispoziții care de
altfel în mod corect, nu au fost aplicate de instanța
de fond.
Astfel, Înalta Curte
apreciază că scopul preventiv și educativ al
pedepsei, cerut de art. 52 C. pen., poate fi atins
prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea inculpatului R.V.G., iar
ca modalitate de executare, aplicarea
dispozițiilor art. 81 C. pen.,
privind
suspendarea condiționată a executării pedepsei; urmând a se
face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit.
a) și c) C. pen. și art. 76
alin. (1) lit. c) C. pen.
La individualizarea pedepsei precum și a
modalității de executare, instanța a avut în vedere pericolul social concret ce
a
rezultat din modul de săvârșire a faptei,
constând în aceea că la data de 17 august 2006, inculpatul a fost depistat de
organele de poliție în timp
ce, în
calitate de administrator al SC D.S.E. S.R.L.,
ce deținea o sală de
Internet în București
, închiria publicului,
în scop comercial, jocuri de calculator
descărcate fără drept de pe internet, iar pentru programele W.
98
ori W. XP, instalate pe șase, respectiv două calculatoare,
nu deținea licențe legale de utilizare de la
titularii drepturilor de autor precum și față de celelalte date ce
caracterizează persoana acestuia,
nu are antecedente penale, starea de
sănătate, atitudinea de
sinceritate de care
a dat dovadă în fata instanțelor, toate acestea conducând la reintegrarea
socială și la riscul minim de a comite alte
fapte antisociale.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte va admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București
împotriva deciziei penale nr. 238
din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și
pentru cauze cu minori și de
familie,
privind pe intimatul inculpat R.V.G.
Va casa în parte decizia recurată numai cu
privire la
individualizarea pedepsei precum
și la greșita aplicare a dispozițiilor
art. 13 C. pen. și rejudecând:
Va înlătura aplicarea
dispozițiilor art. 13 C. pen.
Va face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin.
(1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și, va condamna
pe inculpatul R.
V.G., la 3 luni închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută
de art. 139
6
alin. (4)
din Legea nr. 8/1996 modificată.
Va face
aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., va dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de
încercare de 2 ani și 3 luni, determinat conform art.
82 C. pen.
Va face aplicarea dispozițiilor
art. 359 C. proc. pen. și va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.
83 C. pen. Va
face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. Se vor menține
restul
dispozițiilor deciziei
recurate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu
pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100
lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Cheltuielile judiciare ocazionate de
soluționarea recursului
declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor
rămâne în sarcina
statului.
În baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel București conform dispozitivului ce va preceda prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite, recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București împotriva
deciziei penale nr. 238 din 22 octombrie
2008 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu
minori și de familie, privind pe intimatul inculpat R.V.G.
Casează în parte decizia recurată numai cu
privire la
individualizarea pedepsei precum
și la greșita aplicare a dispozițiilor
art. 13 C. pen.
Rejudecând:
Înlătură aplicarea
dispozițiilor art. 13 C. pen.
Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c)
C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și condamnă pe inculpatul R.V.
G., la 3 luni închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art.
139
6
alin. (4) din Legea nr. 8/1996
modificată.
Face aplicarea art. 71
și 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen.,
dispune suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3
luni, determinat conform art. 82 C. pen.
Face aplicarea art. 359
C. proc. pen. și atrage atenția
inculpatului
asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Face aplicarea art. 71 alin.
(5) C. pen.
Menține restul
dispozițiilor deciziei recurate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu
pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100
lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Cheltuielile judiciare ocazionate de
soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 24 martie 2009.