ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 3 aprilie 2012,

pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 10694/299/2012,

s-a dispus trimiterea dosarului Curtea de Apel București, pentru soluționarea

recursului declarat de inculpatul V.N.M. împotriva Sentinței penale nr. 709 din

24 iunie 2011 a Judecătoriei sector 1 București.

Ulterior, prin

Decizia penală nr. 1939 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, în Dosarul nr. 39565/299/2010 s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a cererii de rejudecare, formulată de condamnatul

V.N.M., în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

S-a constatat ca

fiind întrerupt cursul justiției și, în temeiul art. 29 C. proc. pen., s-a

dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

stabilirea instanței competente a se pronunța asupra cererii formulate de

condamnatul V.N.M.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, constată că prin Sentința penală nr. 704 din 24 iunie

2011, Judecătoria sector 1 București în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr.

195/2002 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul

V.N.M. (fiul lui V. și M.), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea

dreptul de a conduce autovehicule în România, faptă din data de 1 august 2009.

În baza art. 71 C.

pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

S-a constatat că

fapta care a făcut obiectul cauzei este concurentă cu fapta pentru care

inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 816 din 3 iulie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție și cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat, prin Sentința

penală nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 București,

definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010.

S-a descontopit

pedeapsa de 8 ani stabilită prin Sentința penală nr. 225 din 8 martie 2010 a

Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 24

martie 2010 în pedepsele componente:

- 786 zile închisoare

aplicată prin Sentința penală nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului

1 București, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010, pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și;

- 8 ani închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art.

174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. prin Sentința

penală nr. 816 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 36 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen s-au contopit pedepsele

astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 786

zile închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002 Rep. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. prin

Sentința penală nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1

București, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010 și pedeapsa de 8

ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

prin Sentința penală nr. 816 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3936 din 25

noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pedeapsa de 1 an

închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. s-a menținut pedeapsa complementară constând în interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani,

pedeapsa fiind aplicată prin Sentința penală nr. 816 din 3 iulie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa stabilită perioada de la 25 februarie 2007

la 14 februarie 2008 (perioadă executată în baza în baza M.A.P. nr. 124/UP/25

februarie 2007 emis de Tribunalul București în dosarul în care s-a pronunțat

Sentința penală nr. 816 din 3 iulie 2008 rămasă definitivă prin Decizia penală

nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

S-a anulat MEPI nr.

296/2010 din data de 24 martie 2010 emis de Judecătoria sectorului 1 București

în baza Sentinței penale nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1

București, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010 și a dispus

emiterea unui alt mandat potrivit prezentei sentințe.

După rămânerea

definitivă a hotărârii s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei

de 8 ani închisoare, iar ulterior, prin hotărârea nr. 6 din 9 iunie 2011 a

Curții de Apel Salonic - Grecia s-a dispus punerea în executare a mandatului

european de arestare din 18 februarie 2011, emis de Judecătoria Sectorului 1

București.

Condamnatul V.N.M. a

fost reținut, conform mandatului din 27 mai 2011, emis de Procurorul Curții de

Apel Salonic, fiind predat autorităților judiciare române la 23 iunie 2011.

Prezent fiind, la

termenul din 17 ianuarie 2012, în fața Judecătoriei sector 1 București,

condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei după extrădare, conform procedurii

stabilite de art. 522

1

C. proc. pen., arătând că nu a cunoscut că

este cercetat, trimis în judecată și condamnat conform Sentinței penale nr.

709/2011 a Judecătoriei sector 1 București.

În atare condiții,

față de manifestarea de voință a condamnatului, în sensul că solicită

rejudecarea cauzei după extrădare, fiind lipsă la toate termenele de judecată,

în mod greșit Judecătoria sector 1 București a calificat cererea ca fiind un

recurs de competența Curții de Apel București.

Potrivit

dispozițiilor art. 522

1

C. proc. pen., rejudecarea celor judecați în

lipsă în caz de extrădare, este de competența instanței care a judecat în primă

instanță, astfel că, Înalta Curte - în raport de manifestarea de voință a

condamnatului la termenul din 17 ianuarie 2012 - va trimite dosarul

Judecătoriei sectorului 1 București, pentru a se pronunța cererea formulată de

condamnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe inculpatul V.N.M. în favoarea Judecătoriei

sectorului 1 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 RON, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - AA