ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 3 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 10694/299/2012, s-a dispus trimiterea dosarului Curtea de Apel București, pentru soluționarea recursului declarat de inculpatul V.N.M. împotriva Sentinței penale nr. 709 din 24 iunie 2011 a Judecătoriei sector 1 București. Ulterior, prin Decizia penală nr. 1939 din 15 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 39565/299/2010 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de rejudecare, formulată de condamnatul V.N.M., în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

S-a constatat ca fiind întrerupt cursul justiției și, în temeiul art. 29 C. proc. pen., s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru stabilirea instanței competente a se pronunța asupra cererii formulate de condamnatul V.N.M. Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că prin Sentința penală nr. 704 din 24 iunie 2011, Judecătoria sector 1 București în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul V.N.M. (fiul lui V. și M.), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea dreptul de a conduce autovehicule în România, faptă din data de 1 august 2009. În baza art. 71 C. pen.

au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a constatat că fapta care a făcut obiectul cauzei este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 816 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat, prin Sentința penală nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010. S-a descontopit pedeapsa de 8 ani stabilită prin Sentința penală nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010 în pedepsele componente: - 786 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și; - 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. prin Sentința penală nr. 816 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen s-au contopit pedepsele astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 786 zile închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 Rep. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. prin Sentința penală nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010 și pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. prin Sentința penală nr. 816 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a menținut pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa fiind aplicată prin Sentința penală nr. 816 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a scăzut din pedeapsa stabilită perioada de la 25 februarie 2007 la 14 februarie 2008 (perioadă executată în baza în baza M.A.P. nr. 124/UP/25 februarie 2007 emis de Tribunalul București în dosarul în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 816 din 3 iulie 2008 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3936 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

S-a anulat MEPI nr. 296/2010 din data de 24 martie 2010 emis de Judecătoria sectorului 1 București în baza Sentinței penale nr. 225 din 8 martie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 24 martie 2010 și a dispus emiterea unui alt mandat potrivit prezentei sentințe. După rămânerea definitivă a hotărârii s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 8 ani închisoare, iar ulterior, prin hotărârea nr. 6 din 9 iunie 2011 a Curții de Apel Salonic - Grecia s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 18 februarie 2011, emis de Judecătoria Sectorului 1 București. Condamnatul V.N.M.

a fost reținut, conform mandatului din 27 mai 2011, emis de Procurorul Curții de Apel Salonic, fiind predat autorităților judiciare române la 23 iunie 2011. Prezent fiind, la termenul din 17 ianuarie 2012, în fața Judecătoriei sector 1 București, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei după extrădare, conform procedurii stabilite de art. 522 1 C. proc. pen., arătând că nu a cunoscut că este cercetat, trimis în judecată și condamnat conform Sentinței penale nr. 709/2011 a Judecătoriei sector 1 București. În atare condiții, față de manifestarea de voință a condamnatului, în sensul că solicită rejudecarea cauzei după extrădare, fiind lipsă la toate termenele de judecată, în mod greșit Judecătoria sector 1 București a calificat cererea ca fiind un recurs de competența Curții de Apel București.

Potrivit dispozițiilor art. 522 1 C. proc. pen., rejudecarea celor judecați în lipsă în caz de extrădare, este de competența instanței care a judecat în primă instanță, astfel că, Înalta Curte - în raport de manifestarea de voință a condamnatului la termenul din 17 ianuarie 2012 - va trimite dosarul Judecătoriei sectorului 1 București, pentru a se pronunța cererea formulată de condamnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul V.N.M. în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, instanță căreia i se va trimite dosarul. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2013. Procesat de GGC - AA