ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1490/2012

Asupra contestației

în anulare de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 21 decembrie 2011 sub nr. 10079/1/2011, contestatorul D.M.

a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 4253 din 14

decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală

în Dosarul nr. 26929/3/2009.

În cuprinsul cererii,

contestatorul a invocat cazurile de contestație în anulare prevăzut de art. 386

lit. a) și b) C. proc. pen., susținând că la termenul la care instanța de

recurs a soluționat recursul pe care l-a declarat împotriva Deciziei penale nr.

99 din 31 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală -

procedura de citare cu el nu a fost legal îndeplinită, a fost imposibilitate de

a se prezenta la instanță și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare. În concret, contestatorul a arătat că instanța de recurs s-a

pronunțat în ziua de 14 decembrie 2011, iar în data de 13 decembrie 2011 a fost

reținut în altă cauză și ulterior, începând cu data de 14 decembrie 2011, a

fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile.

Verificând actele

dosarului și constatând, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., că cererea

de contestație în anulare a fost formulată în termenul prevăzut de lege, că

motivele pe care se întemeiază contestația se încadrează în cazurile prevăzute

de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., prin Decizia nr. 1127 din 11 aprilie

2012, pronunțată în Dosarul nr. 10079/1/2011, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală a admis în principiu contestația în anulare formulată

de sus-numitul contestator împotriva Deciziei penale nr. 4253 din 14 decembrie

2011 pronunțată în Dosarul nr. 26929/3/2009 și a fixat termen pentru

soluționarea pe fond a contestației la data de 9 mai 2012.

Examinând contestația

în anulare formulată, prin prisma cazurilor prevăzute de art. 386 lit. a) și b)

C. proc. pen., invocate de contestator, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că este întemeiată.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că prin Decizia penală nr. 4253 din data de 14

decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală

în Dosarul nr. 26929/3/2009 s-a respins ca nefondat recursul declarat de

inculpatul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 99/A din 31 martie 2011 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Prin această din urmă

decizie s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București

împotriva Sentinței penale nr. 156 din 3 martie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 26929/3/2009, prin care

inculpatul D.M. (contestatorul din prezenta cauză) a fost condamnat la pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. a), i) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. a), art. 75 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 74,

alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la

art. 80 C. pen., pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere

în baza art. 86

1

C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani

și s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de

art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 75

lit. a), c) și art. 74 alin. (1), lit. a) combinat cu art. 76 alin. (1) cu

referire la art. 80 C. pen., de la 3 ani la 5 ani închisoare, urmând ca, în

final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. de la data rămânerii definitive a deciziei și până la terminarea

executării pedepsei.

Prin aceeași decizie

a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței.

Din practicaua

Deciziei penale nr. 4253/2011 rezultă că la termenul din data de 14 decembrie

2011 când s-a judecat cauza de către instanța de recurs, recurentul inculpat

D.M. a lipsit, fiind reprezentat de către apărător desemnat din oficiu, avocat

T.G.

Cazurile de

contestație în anulare invocate de contestator se referă la situația „când

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii” (art. 386 lit. a) C.

proc. pen.), respectiv, la situația „când partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare” (art.

386 lit. b) C. proc. pen.).

Cerințele textelor de

lege susmenționate sunt îndeplinite în cauză.

Din înscrisurile

depuse la dosar rezultă că prin Încheierea din data de 14 decembrie 2011

pronunțată în Dosarul penal nr. 27289/303/2011, Judecătoria Sectorului 6

București, în baza art. 149

1

alin. (9) C. proc. pen., a admis

propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sectorului 6 București și, în baza art. 149

1

alin. (10)

raportat la art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., a dispus arestarea

preventivă a inculpatului D.M. pentru o perioadă de 29 de zile, de la data de

14 decembrie 2011 până la data de 11 ianuarie 2012, inclusiv, anterior

inculpatul fiind reținut pe o perioadă de 24 de ore.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

11

alin. (2) C. proc. pen., „Judecarea

recursului nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se

află în stare de deținere”, iar dispozițiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen.

dispun că „Judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și

procedura este îndeplinită …”.

Din cele mai sus

arătate rezultă că pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța

de recurs, procedura de citare cu inculpatul D.M. nu a fost îndeplinită conform

legii, precum și faptul că acesta, aflându-se în stare de arest preventiv, a

fost în imposibilitate de a se prezenta la instanța de recurs și de a

încunoștința instanța despre această împiedicare.

În consecință,

constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C.

proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 392 alin. (1) C. proc. pen. se

va admite contestația în anulare formulată de contestatorul D.M. împotriva

Deciziei penale nr. 4253 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 26929/3/2009, se va desființa

în parte decizia penală sus-menționată numai în ceea ce îl privește pe

inculpatul D.M. și se va fixa termen pentru rejudecarea recursului declarat de

acesta împotriva Deciziei penale nr. 99 din 31 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală - la data de 23 mai 2012.

Potrivit art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea

prezentei contestații rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de contestatorul D.M. împotriva Deciziei penale nr. 4253 din

14 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 26929/3/2009.

Desființează în parte

Decizia penală nr. 4253 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 26929/3/2009 numai în ceea

ce-l privește pe inculpatul D.M.

Fixează termen la

data de 23 mai 2012 pentru rejudecarea recursului declarat de inculpatul D.M.

împotriva Deciziei penale nr. 99 din 31 martie 2011 a Curții de Apel București,

secția II-a penală, cu citarea inculpatului D.M.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales

în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei contestații rămân în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 09 mai 2012.

Procesat de GGC - LM