ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1023/2012

Asupra cererii de

contestație în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La

data de 12 octombrie 2011 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție contestația în anulare formulată de D.D. împotriva deciziei penale nr.

3390 din

4 octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală în Dosarul nr. 3317/110/2010.

Î

n motivarea cererii

de contestație în anulare, contestatorul D.D. a arătat că în momentul judecării

recursului, respectiv, la data de 4 octombrie 2011 se afla încarcerat în

Penitenciarul Slobozia, în executarea unei pedepse privative de libertate de 10

ani, iar instanța nu a dispus citarea sa la locul de deținere, încălcând astfel

dispozițiile art. 177 alin. (6) și ale art. 291 alin. (1) și (8) C. proc. pen.

În drept,

contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc.

pen.

Prin încheierea din

15 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis în

principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul D.D. împotriva

deciziei nr. 3390 din 4 octombrie 2011, constatându-se că sunt îndeplinite

cerințele art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv cererea a fost formulată

în termenul prevăzut de lege, iar motivul pe care se sprijină contestația este

dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Prin aceeași

încheierea s-a fixat termen pentru soluționarea contestației în anulare la data

de 4 aprilie 2012.

Examinând contestația

în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru

considerentele ce urmează.

Prin decizia

nr. 3390 din 4

octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală s-au admis

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de

părțile civile SC S.T. SRL Brăila și Ministerul Finanțelor Publice – Agenția

Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Bacău împotriva deciziei penale nr. 66 din 19 aprilie 2011 a Curții de Apel

Bacău, privind pe intimații inculpați D.D. și D.G.M., s-a casat decizia penală

și s-a menținut sentința penală nr. 344/D din 18 noiembrie 2010 a Tribunalului

Bacău.

Din examinarea

deciziei împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare reiese că la

termenul din 4 octombrie 2011 când s-au soluționat recursurile a lipsit

contestatorul D.D., acesta fiind reprezentat de apărător ales F.S.

Pentru termenul din 4

octombrie 2011, contestatorul a fost citat la adresa indicată de inculpata D.M.G.

la data de 8 martie 2011 și ulterior, la 6 septembrie 2011, respectiv în

Slobozia, jud.Ialomița, procedura de citare realizându-se prin afișare.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale

definitive se poate face contestație în anulare atunci când procedura de citare

a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

nu a fost îndeplinită conform legii.

Așa cum s-a arătat

anterior, citarea contestatorului D.D. în fața instanței de recurs s-a realizat

la adresa din Slobozia, adresă indicată de inculpata D.M.G., soția

contestatorului.

Din referatul

întocmit cu ocazia soluționării contestației în anulare, rezultă că D.D. a fost

arestat la data de 4 iunie 2010 în executarea unei pedepse de 10 ani

închisoare.

La termenul din 4

octombrie 2011 când s-au soluționat recursurile declarate de procuror și

părțile civile, inculpatul D.D. a fost reprezentat de apărător ales, avocat F.S.

Conform art. 291

alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal

citate și procedura este îndeplinită, înfățișarea părții în instanță, în

persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă

acesta din urmă a luat legătura cu partea reprezentată, acoperă orice

nelegalitate survenită în procedura de citare.

Întrucât din actele

dosarului nu rezultă că inculpatul D.D. este arestat, iar apărătorul ales al

acestuia nu a adus la cunoștința instanței acest aspect, cu toate că l-a

reprezentat și în fața instanței de apel, în conformitate cu dispozițiile art.

291 alin. (1) C. proc. pen., procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Este real că potrivit

art. 314

5

C. proc. pen. judecata nu poate avea loc decât în prezența

inculpatului, când acesta se află în stare de deținere, iar aducerea

inculpatului arestat la judecată este obligatorie.

Nerespectarea acestor

dispoziții legale, care nici nu poate fi imputată instanței de recurs, nu

constituie însă un motiv pentru admiterea contestației în anulare întemeiată pe

dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care inculpatul a

fost reprezentat de apărător ales, el avea obligația să învedereze instanței că

acesta se află în stare de deținere.

În consecință, față

de considerentele expuse, în temeiul art. 392 C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge contestația în anulare ca nefondată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondată, cererea de

contestație în anulare formulată de contestatorul D.D. împotriva deciziei

penale nr. 3390 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală pronunțată în Dosarul nr. 3317/110/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie

2012.