ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 606/2012

Asupra contestației

în anulare de față;

Analizând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

La

data de 6 octombrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, contestația în anulare formulată de contestatorul

I.D. împotriva

deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În susținerea contestației este invocat cazul

de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Analizând lucrările dosarului reține Înalta

Curte de Casație și Justiție că prin sentința penală nr. 458/ F din 28 aprilie

2009 Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea

inculpatului I.D. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit.

b) pct. 18 din

l

egea nr. 39/2003,

art. 48 din Legea nr. 161/2003 și art. 27 alin. (1) și 2 din Legea nr. 365/2002

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sentința pronunțată de Tribunalul București a

rămas definitivă prin decizia penală nr. 3245 din 26 septembrie 2011 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție care a respins recursul formulat de

contestator.

Împotriva acestei decizii contestatorul I.D.

a formulat contestație în anulare invocând cazul de contestație prevăzut de art.

386 lit. a) C. pen., arătând că pentru termenul de judecată de la data de 13

septembrie 2011, când au avut loc dezbaterile, procedura de citare nu era legal

îndeplinită cu partea civilă E.D.K.

Procedând la examinarea admisibilității în

principiu a cererii de contestație, conform art. 391 alin. (1) C. proc. pen.,

Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare formulată de

contestatorul I.D. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru

considerentele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a) C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a

judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

Verificând admisibilitatea în principiu a

cererii de contestație, instanța examinează termenul de introducere a cererii,

dacă motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute în art. 386

și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi.

Înalta Curte, verificând aceste aspecte ce

țin de admisibilitatea în principiu a cererii, constată că deși se invocă cazul

de contestație prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. acesta are un

caracter pur formal, motivele invocate de contestator neputând să atragă

incidența acestui caz de contestație.

Contestația în anulare constituie o cale

extraordinară de atac ce se poate formula numai împotriva hotărârilor penale

definitive, având o natură juridică mixtă, respectiv de anulare și de

retractare și a cărei reglementare este în mod concret prevăzută de lege, în

sensul indicării exprese și limitative a cazurilor când aceasta poate fi

formulată, titularilor ei, termenelor de exercitare și procedurii de

soluționare.

Din interpretarea cazului de contestație în

anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. rezultă că acesta poate fi

invocat numai de către partea care formulează contestația în anulare.

Faptul că pe parcursul procesului penal

partea vătămată E.D.K. nu a fost citată la adresa de domiciliu, ci la sediul

Ambasadei SUA la București, nu poate fi invocat de către contestator pentru

admiterea propriei contestații în anulare.

Existența acestui motiv de contestație în

anulare este justificată de dreptul pe care îl au părțile de a fi prezente la

ședințele de judecată, drept ce oferă implicit posibilitatea funcționării din

plin a dreptului de apărare.

Ca atare, nelegalitatea procedurii de citare

poate fi invocată de fiecare parte din proces, dar numai în ceea ce privește

citarea sa și nu citarea altei părți.

Referirea expresă a legiuitorului la procedura

de citare a părții exclude posibilitatea pentru inculpatul contestator de a

invoca drept temei al contestației în anulare, nelegala citare în recurs a

părții civile.

Față de toate considerentele arătate, întrucât

contestatorul nu a arătat în ce constă vătămarea sa prin necitarea părții

civile la domiciliu, va constata că cererea de contestație în anulare este

inadmisibilă și o va respinge ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorul I.D. împotriva deciziei penale nr. 3245 din

26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în Dosarul nr. 16937/3/2008.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

februarie 2012.