ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 606/2012

Asupra contestației în anulare de față; Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: La data de 6 octombrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de contestatorul I.D. împotriva deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În susținerea contestației este invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. Analizând lucrările dosarului reține Înalta Curte de Casație și Justiție că prin sentința penală nr. 458/ F din 28 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului I.D. la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) raportat la art. 2 lit. b) pct. 18 din l egea nr. 39/2003, art. 48 din Legea nr. 161/2003 și art. 27 alin. (1) și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Sentința pronunțată de Tribunalul București a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3245 din 26 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a respins recursul formulat de contestator. Împotriva acestei decizii contestatorul I.D. a formulat contestație în anulare invocând cazul de contestație prevăzut de art. 386 lit. a) C. pen., arătând că pentru termenul de judecată de la data de 13 septembrie 2011, când au avut loc dezbaterile, procedura de citare nu era legal îndeplinită cu partea civilă E.D.K.

Procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație, conform art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte reține că cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul I.D. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, instanța examinează termenul de introducere a cererii, dacă motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi.

Înalta Curte, verificând aceste aspecte ce țin de admisibilitatea în principiu a cererii, constată că deși se invocă cazul de contestație prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. acesta are un caracter pur formal, motivele invocate de contestator neputând să atragă incidența acestui caz de contestație. Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac ce se poate formula numai împotriva hotărârilor penale definitive, având o natură juridică mixtă, respectiv de anulare și de retractare și a cărei reglementare este în mod concret prevăzută de lege, în sensul indicării exprese și limitative a cazurilor când aceasta poate fi formulată, titularilor ei, termenelor de exercitare și procedurii de soluționare.

Din interpretarea cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. rezultă că acesta poate fi invocat numai de către partea care formulează contestația în anulare. Faptul că pe parcursul procesului penal partea vătămată E.D.K. nu a fost citată la adresa de domiciliu, ci la sediul Ambasadei SUA la București, nu poate fi invocat de către contestator pentru admiterea propriei contestații în anulare. Existența acestui motiv de contestație în anulare este justificată de dreptul pe care îl au părțile de a fi prezente la ședințele de judecată, drept ce oferă implicit posibilitatea funcționării din plin a dreptului de apărare. Ca atare, nelegalitatea procedurii de citare poate fi invocată de fiecare parte din proces, dar numai în ceea ce privește citarea sa și nu citarea altei părți.

Referirea expresă a legiuitorului la procedura de citare a părții exclude posibilitatea pentru inculpatul contestator de a invoca drept temei al contestației în anulare, nelegala citare în recurs a părții civile. Față de toate considerentele arătate, întrucât contestatorul nu a arătat în ce constă vătămarea sa prin necitarea părții civile la domiciliu, va constata că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă și o va respinge ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul I.D. împotriva deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 16937/3/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2012.