ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1169/2012

Asupra cauzei penale

de față:

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

La data de 29 septembrie 2011, s-a

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat T.S. împotriva

deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În susținerea

contestației în anulare, contestatorul a invocat cazurile de contestație prev.

de art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen., arătând că instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei, precum

și faptul că dacă s-ar fi procedat la audierea sa de către instanța de recurs,

ar fi constatat incidența unei cauzei speciale de nepedepsire.

Prin cererea

formulată, contestatorul a solicitat și suspendarea executării deciziei penale

contestate, cerere ce a fost respinsă de Înalta Curte prin încheierea din 27

ianuarie 2012, reținând că nu există motive care să justifice suspendarea.

Analizând actele și

lucrările din dosar reține Înalta Curte că, cererea de contestație în anulare

formulată de contestatorul T.S. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca

atare pentru considerentele ce urmează.

Prin sentința penală

nr. 458/F din 28 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 16937/3/2008,

Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul T.S.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b)

pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b)

C. pen. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. b) și c) C. pen., conform art. 65 C. pen.

În baza art. 48 din

Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare.

În baza art. 27 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 6

luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. b) și c) C. pen.

Sentința penală nr.

458/F din 28 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a

rămas definitivă prin decizia penală nr. 3245 din 24 septembrie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.S.

Procedând la

examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație, conform art.

391 C. proc. pen., ocazie cu care instanța de recurs verifică dacă contestația

este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivele invocate se încadrează

în cele prev. de art. 386 C. proc. pen., precum și dacă s-au depus dovezi în

sprijinul contestației, reține Înalta Curte că, cererea de contestație este

inadmisibilă.

Este adevărat că

contestatorul invocă în susținerea contestației în anulare, două dintre

cazurile expres prevăzute de lege, însă constată Înalta Curte că invocarea acestor

motive este pur formală și în niciun caz nu pot determina admiterea în

principiu a cererii.

Cazul de contestație

în anulare prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen. este incident în situația în

care, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a

procesului penal din cele prevăzute de disp. art. 10 lit. f)-i

1

) C.

proc. pen., ori în cauza dedusă judecății nu se regăsește nici una din aceste

cauze, ca atare, Înalta Curte reține că nu este incident în cauză cazul de

contestație în anulare prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Nici cazul de

contestație în anulare prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen. nu este incident

în cauză, invocarea acestuia fiind în legătură directă cu primul caz de

contestație în anulare analizat, în opinia apărării, însă, apreciază Înalta

Curte că ascultarea inculpatului T.S., de către instanța de recurs, nu se

impunea cât timp nu erau aplicabile în cauză disp. art. 385

14

alin.

(1

1

) ori disp. art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen. care ar

fi impus ascultarea obligatorie a inculpatului.

Reținând că în

prezenta cauză, contestatorul a invocat în mod pur formal cele două cazuri de

contestație în anulare, fără a produce dovezi temeinice în susținerea acestora,

reține Înalta Curte că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă,

urmând a fi respinsă ca atare.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat T.S.

împotriva deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 16937/3/2008.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie

2012.