ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1169/2012

Asupra cauzei penale de față: Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: La data de 29 septembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat T.S. împotriva deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În susținerea contestației în anulare, contestatorul a invocat cazurile de contestație prev. de art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen., arătând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei, precum și faptul că dacă s-ar fi procedat la audierea sa de către instanța de recurs, ar fi constatat incidența unei cauzei speciale de nepedepsire.

Prin cererea formulată, contestatorul a solicitat și suspendarea executării deciziei penale contestate, cerere ce a fost respinsă de Înalta Curte prin încheierea din 27 ianuarie 2012, reținând că nu există motive care să justifice suspendarea. Analizând actele și lucrările din dosar reține Înalta Curte că, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul T.S. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează. Prin sentința penală nr. 458/F din 28 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 16937/3/2008, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul T.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) și c) C. pen., conform art. 65 C. pen. În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare. În baza art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) și c) C. pen. Sentința penală nr. 458/F din 28 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3245 din 24 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S.

Procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație, conform art. 391 C. proc. pen., ocazie cu care instanța de recurs verifică dacă contestația este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivele invocate se încadrează în cele prev. de art. 386 C. proc. pen., precum și dacă s-au depus dovezi în sprijinul contestației, reține Înalta Curte că, cererea de contestație este inadmisibilă. Este adevărat că contestatorul invocă în susținerea contestației în anulare, două dintre cazurile expres prevăzute de lege, însă constată Înalta Curte că invocarea acestor motive este pur formală și în niciun caz nu pot determina admiterea în principiu a cererii. Cazul de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. c) C. proc.

pen. este incident în situația în care, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de disp. art. 10 lit. f)-i 1 ) C. proc. pen., ori în cauza dedusă judecății nu se regăsește nici una din aceste cauze, ca atare, Înalta Curte reține că nu este incident în cauză cazul de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen. Nici cazul de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen. nu este incident în cauză, invocarea acestuia fiind în legătură directă cu primul caz de contestație în anulare analizat, în opinia apărării, însă, apreciază Înalta Curte că ascultarea inculpatului T.S., de către instanța de recurs, nu se impunea cât timp nu erau aplicabile în cauză disp.

art. 385 14 alin. (1 1 ) ori disp. art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. care ar fi impus ascultarea obligatorie a inculpatului. Reținând că în prezenta cauză, contestatorul a invocat în mod pur formal cele două cazuri de contestație în anulare, fără a produce dovezi temeinice în susținerea acestora, reține Înalta Curte că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat T.S. împotriva deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 16937/3/2008. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2012.