ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1677/2012

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2428/P/2004 din data de 30 martie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ț.P. pentru infracțiunea de înșelăciune, în formă calificată, continuată, cu consecințe deosebit de grave, și în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. Prin sentința penală nr. 459 F din 16 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București secția 1 penală în Dosarul nr. 16274/3/2010*, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.P. la pedeapsa de 8 ani închisoare. In baza art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) si c) C. pen., pe durata de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) si c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză este săvârșită în concurs real de infracțiuni, conform art. 33 lit. a) C. pen., cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița, definitivă prin decizia penală nr. 241 din 16 noiembrie 2006 a Tribunalului Călărași, prin sentința penală nr. 539 din 13 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare și prin sentința penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1415 din 06 octombrie 2009 a Curții de Apel București - secția a Il-a penală.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sector 6 București și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de: - 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița; - 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița; - 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen.

cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița; - 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița; - 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) – (4) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița; - 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) – (4) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen.

prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița; - 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934 prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița; - 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934 prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița; - 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (4) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 539 din 13 martie 2007 a Judecătoriei Sector 5 București; - 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (4) C. pen.

cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 539 din 13 martie 2007 a Judecătoriei Sector 5 București; - sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 539 din 13 martie 2007 a Judecătoriei Sector 5 București. - 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. si art. 76 lit. c) C. pen. prin sentința penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București. - 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. prin sentința penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

- 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. si art. 80 C. pen. prin sentința penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București. - 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. prin sentința penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București. -sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 aJudecătoriei Sectorului 6 București. În baza art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 36 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre cu pedepsele anterior repuse în individualitatea lor și i s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) si c) C. pen., pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele executate din 10 I.e 2002-12 mai 2004; 06 aprilie 2005-06 octombrie 2006; 22 martie 2007-15 august 2007 și de la 24 septembrie 2010 la 11 ianuarie 2011. În baza art. 35 alin. (4) C. pen.

a fost menținută măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 10.232.527 RON dispusă prin sentința penală nr. 369/2006 a Judecătoriei Oltenița. În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C.P.I. SRL și obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 170.003.400 RON (ROL), actualizată cu indicele de inflație de la data de 07 martie 2002 la data plății efective, reprezentând despăgubiri materiale. În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC G.I.E.

SRL și obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 2.737.570.585 RON (ROL) reprezentând despăgubiri materiale. S-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: filele CEC seria BG 302 nr. 00045734; nr. 00045730; nr. 00037745; nr. 00045729; 00045732; 00045731; nr. 00045733. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1511/2009 emis în baza sentinței penale nr. 706 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei sentințe. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: La începutul anului 2002, cu ajutorul unor persoane rămase neidentificate până în prezent, inculpatul Ț.P.

a obținut o carte de identitate falsă, toate celelalte mențiuni fiind false și fotografia inculpatului Ț.P.. Odată obținută cartea de identitate falsificată, inculpatul s-a hotărât să înșele diferiți comercianți - societăți comerciale, de la care urma să achiziționeze marfă, sub numele de „L.O.P.", pe care nu o mai achita. Pentru a nu le trezi suspiciuni vânzătorilor, inculpatul s-a gândit să le creeze acestora impresia că achiziționează marfă ca reprezentant al unei societăți comerciale. In acest sens, la data de 04 februarie 2002, inculpatul Ț.P. s-a deplasat în municipiul Oltenița unde a luat legătura cu martora C.L. - asociat unic și administrator al S.C. „L.D." SRL, care dorea să-și cesioneze părțile sociale, prezentându-se cu numele de „L.O.P.". Pentru că în activitatea infracțională pe care urma să o desfășoare avea nevoie și de file CEC, inculpatul a pus condiția ca societatea să aibă cont deschis la o unitate bancară.

Astfel, la data de 06 februarie 2002, inculpatul s-a deplasat împreună cu martora C.L. la sediul Raiffeisen Bank - Filiala Oltenița, unde cea din urmă a deschis un cont pentru societate, primind totodată și un carnet cu file CEC, care însă a fost însușit pe loc de către învinuit. In ziua următoare, cei doi s-au deplasat la B.N.P.A.M.V. din București, unde, prezentându-se tot sub identitatea falsă de „L.O.P.", inculpatul a cesionat de la C.L. toate părțile sociale ale S.C. „L.D." SRL, devenind astfel asociat unic. Prezentând în fața notarului cartea de identitate falsă, inculpatul a încheiat contractul de cesiune părți sociale autentificat prin încheierea de autentificare nr. 313/07 februarie 2002. Odată cu încheierea contractului susmenționat inculpatul a intrat și în posesia actelor S.C.

„L.D." SRL. Nu s-a mai prezentat la Oficiul Registrului Comerțului pentru a înregistra modificările intervenite întrucât nu avea nici un interes în acest sens, actele societății, carnetul cu file cec și contul deschis recent, fără incidente de plată, fiindu-i suficiente pentru activitatea infracțională pe care plănuia să o desfășoare. 1. în atari împrejurări, la data de 15 februarie 2002, sub identitatea falsă de L.O.P., inculpatul Ț.P. s-a deplasat la pct. de pct. de lucru al SC C.P.I. SRL, și, prezentându-se ca delegat al S.C. „L.D." SRL, a comandat administratorului P.M. un număr de 10 centrale termice. Pentru a da aparența de totală corectitudine, a trimis prin fax, de la o cabină telefonică, actele S.C.

„L.D." SRL: certificat de înmatriculare, C. fisc. certificat plăți TVA, etc. A doua zi inculpatul s-a prezentat din nou, în jurul orelor 15:00, însoțit de o autoutilitară cu ajutorul căreia a ridicat un număr de 10 centrale termice în valoare de 170.003.400 ROL, întocmindu-se factură. După întocmirea facturii inculpatul personal a semnat de primirea mărfii, iar pentru plata acesteia a emis fila cec care era doar ștampilată și semnată. Părțile au convenit de comun acord drept termen scadent data de 01 martie 2002. La acest moment fila cec înmânată de învinuit a fost completată cu toate mențiunile prevăzute de lege, de către reprezentanții societății parte vătămată și introdusă la plată. A fost refuzată de bancă pe motiv lipsă total disponibil.

2.Tot în cursul lunii februarie 2002, inculpatul Ț.P. i-a contactat telefoniC. pen. e reprezentanții SC G.I.E. SRL, arătându-se interesat de achiziționareade centrale termice. După lansarea comenzii telefonice și primirea acceptului de a ridicamarfa, la data de 21 februarie 2002, inculpatul s-a deplasat la pct. de lucru al firmei, unde s-a prezentat sub numele de.L.O.P. și s-a legitimat cu cartea de identitate falsă, declarând totodată că este delegat al S.C. .L.D. SRL. în acest sens i-a prezentat martorei G.P. - director comercial la SC G.I.E. SRL. și actele societății al cărei delegat era: certificatul de înregistrare fiscală, certificatul deînmatriculare și carnetul cu file CEC. A venit însoțit de autoutilitara în care a încărcat marfă în valoare de 63.560.739 ROL, fiind emisă factură fiscală.

Plata mărfii a efectuat-o cu fila CEC pe care a înmânat-o reprezentanților societății parte vătămată doar semnată și ștampilată. În mod asemănător, prezentându-se tot delegat al S.C. „L.D." SRL, inculpatul a mai achiziționat marfă de la SC G.I.E. SRL și în zilele de 28 februarie 2002 și respectiv, 04 martie 2002, pe care a achitat-o tot cu file CEC, în total ridicând marfă în valoare de 1.984.328.754 ROL. Fiind introduse la plată, filele CEC au fost refuzate de bancă pe motiv de lipsă disponibil în cont. 3.în continuarea „bunelor relații comerciale pe care le-a derulat cu reprezentanții SC G.I.E. SRL", inculpatul a achiziționat marfă de la această societate și la data de 06 martie 2002, în valoare de 753.241.902 ROL..

S-a prezentat tot cu numele de L.O.P., însă de această dată ca delegat al SC U.D.D. SRL,afirmând că lucrează sub antrepriză și cu această societate. Și marfa respectivă a fost achitată tot cu filă CEC, înmânată reprezentanților societății parte vătămată doar semnată și ștampilată. Fiind introdus la bancă, instrumentul de plată a fost de asemenea respins la decontare de bancă pe motiv de lipsă totală disponibil în cont. Situația de fapt a rezultat, conform art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv din declarațiile inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea faptei și a descris modalitatea de săvârșire coroborate cu declarațiile reprezentanților legali ai societăților părți vătămate SC C.P.I.

SRL și SC G.I.E. SRL, cu declarațiile martorilor P.M., A.E.M., G.P., G.F. și C.L., cu procesele-verbale și planșe cu fotografii judiciare întocmite cu ocazia efectuări unor recunoașteri după fotografie a inculpatului Ț.P. de către martorii A.E.M., G.P. și T.E., cu facturile de achiziție a mărfurilor emise de către societățile părți vătămate SC C.P.I. SRL și SC G.I.E. SRL pentru cumpărătorii S.C. „L.D." SRL și SC U.D.D. SRL, cu filele CEC tară acoperire bancară emise de către inculpatul Ț.P. în favoarea celor două societăți părți vătămate în vederea achitării bunurilor achiziționate, cu cartea de identitate falsificată, în fotocopie, cu care inculpatul Ț.P. s-a prezentat în fața reprezentanților SC C.P.I.

SRL și SC G.I.E. SRL sub identitatea falsă de „L.O.P.", cu contractul de cesiune părți sociale încheiat în fața notarului public A.M. și autentificat prin încheierea de autentificare nr. 313 din 07 februarie 2002, cu procesul-verbal încheiat de organele de poliție cu ocazia efectuării de verificări la Evidența Informatizată a Persoanelor din care rezultă că posesorul cărții de identitate nu este inculpatul ci numitul D.D.C., cu adresa nr. VII/4/4497/TB din 10 mai 2002 aparținând Băncii Naționale a României - Direcția Reglementare și Autorizare împreună cu situația analitică pe titulari de cont privind refuzurile bancare înregistrate la centrale incidentelor de plăți de către S.C. „L.D." SRL, cu contract de cesiune părți sociale și act adițional la actul constitutiv al SC Universal D & D 99 SRL încheiate și autentificate la data de 23 octombrie 2001 la Biroul Notarial Public M.D.

și cu adresa nr. VII/4/4496/TC din 13 mai 2002 a Băncii Naționale a României - Direcția Reglementare și Autorizare, împreună cu situația analitică pe titulari de cont privind refuzurile bancare înregistrate la centrala incidentelor de plăți de către SC Universal D & D 99 SRL, toate acestea constituindu-se în probe indubitabile de vinovăție a inculpatului. A reținut instanța de fond, din fișa de cazier judiciar depusă la dosar, că inculpatul a săvârșit fapta ce face obiectul prezentei cauze după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1105/1999 a Judecătoriei Ploiești.

Astfel, inculpatul a început executarea acestei pedepse la data de 09 decembrie 1997 și a fost liberat condiționat la data de 15 aprilie 1999, cu un rest neexecutat de pedeapsă de 542 de zile, iar fapta continuată din prezenta cauză a fost epuizată la data de 06 martie 2002. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen. , dispozițiile părții generale a C. pen.

relative la forma consumată și continuată a infracțiunii comise, la participația penală a inculpatului (calitate de autor), la forma de vinovăție cu care a comis fapta, respectiv intenție directă, pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor și mai ales în împrejurările în care fost comisă (astfel cum a fost reținută la situația de fapt), urmarea produsă, respectiv prejudicii însemnate părților vătămate, prejudicii ce au atras aplicarea agravantei privind consecințele deosebit de grave, precum și persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postexecutoriu, dar și atitudinea inculpatului avută în cursul urmăririi penale, de recunoaștere a săvârșirii faptelor.

Totodată, a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., inculpatul beneficiază, în cazul închisorii, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege, dat fiind faptul că a recunoscut în fața instanței de fond fapta astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare, iar judecata s-a făcut în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pe care și l-a însușit. Nu au fost reținute în favoarea inculpatului, astfel cum s-a solicitat la cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei, circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen., dat fiind faptul că anterior nu a avut o conduită corespunzătoare, inculpatul fiind anterior condamnat definitiv pentru săvârșirea unor infracțiuni, fiind recidivist, iar atitudinea sinceră a fost reținută de instanță conform art. 320 C. proc.

pen., neputând fi reținută și ca circumstanță atenuantă prev. de art.74 lit. c) C. pen. Nici celelalte împrejurări prevăzute de disp. art. 74 lit c) C. pen. (prezentarea în fața autorității și înlesnirea descoperirii ori arestării participanților) nu se regăsesc în speță, dat fiind faptul că inculpatul nu s-a prezentat în fața autorităților și nici nu a indicat persoanele care l-au ajutat în comiterea faptelor (persoana care a falsificat cartea de identitate, cea care i-a înmânat împuternicirea și actele societății SC Universal D & D 99 SRL). Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că partea vătămată SC C.P.I. SRL a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 170.003.400 ROL, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând despăgubiri civile (contravaloarea mărfii livrate), iar SC G.I.E.

SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 2.737.570.585 RON ROL reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate inculpatului și neachitată. Instanța de fond a constatat că prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, inculpatul le-a produs părților vătămate prejudicii în sensul vizat de dispozițiile art. 998 C. civ. și față de considerentele reținute pe latură penală, apreciind că. în speță, sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv. există fapta ilicită, există prejudicii, între fapta ilicită și prejudiciile suferite de părțile civile există legătură de cauzalitate, iar inculpatul a săvârșit fapta ilicită cu vinovăție sub forma intenției directe. Față de aceste considerente, având în vedere și acordul inculpatului de a despăgubi părțile civile cu sumele respective, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C.P.I.

SRL și a obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 170.003.400 RON ROL, actualizată cu indicele de inflație calculat de la de 07 martie 2002. dată la care partea civilă trebuia să primească contravaloarea mărfurilor livrate inculpatului (conform și principiului reparării integrale a prejudiciului ce guvernează răspunderea civilă delictuală) și până la data plății efective, reprezentând despăgubiri materiale, și acțiunea civilă formulată de partea civilă SC G.I.E. SRL și a obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 2.737.570.585 RON ROL reprezentând despăgubiri materiale. Având în vedere dispozițiile art. 348 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 14 C. proc.

pen.. instanța de fond a dispus desființarea tuturor filelor CEC care au reprezentat element al săvârșirii infracțiunii de înșelăciune. Împotriva sentinței au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul Ț.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile Ministerului Public au vizat nelegalitatea hotărârii atacate ca urmare anemenținerii sporului de 1 an închisoare dispus prin sentința penală nr. 706 din 29 octombrie 2008. pronunțată de Judecătoria sector 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1415 din 06 octombrie 2009 a Curții de Apel București secția a II-a penală, precum și netemeinicia acesteia ca urmare a omisiunii aplicării unui spor. Totodată, au fost formulate critici cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului sub aspectul cuantumului, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar, procurorul a arătat că în situația în care toate infracțiunile concurente au fost judecate separat, pronunțându-se mai multe hotărâri care au rămas definitive, existând deja pedepse stabilite cu autoritate de lucru judecat, instanța care efectuează contopirea trebuie să o aleagă pe ce mai grea, pe care o poate spori în condițiile art. 34 C. pen., sporul aplicat anterior bucurându-se de autoritate de lucru judecat, astfel că instanța nu poate să renunțe la el sau să aplice un spor mai mic.

Astfel, câtă vreme aceste pedepse pronunțate anterior au fost contopite cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului pentru faptele deduse judecății in prezenta cauză, concurente cu cele pentru care a fost condamnat și prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița se impunea ca rezultanta să fie majorată în mod obligatoriu, în sensul alăturării sporului de 1 an ce a căpătat autoritate de lucru judecat, rezultând astfel o pedeapsă de 9 ani închisoare.

Privitor la individualizarea pedepsei aplicate, se arată de către procuror că inculpatul a dovedit perseverență infracțională redutabilă prin prisma celor 6 condamnări definitive pronunțate până în prezent, gama largă de fapte comis aducând o gravă atingere atât relațiilor sociale ce ocrotesc patrimoniul persoanelor juridice și asigură desfășurarea în bune condițiuni a actelor de comerț ce trebuie să se bazeze pe bună credință dar și încrederii pe care o emană înscrisurile și documentele oficiale. La aprecierea gradului de pericol social al persoanei inculpatului Ț.P. se impune, de asemenea a fi avută in vedere și atitudinea complet dezinteresată față de urmările faptelor sale. acesta nedepunând niciun fel de stăruință pentru a repara prejudiciul în cuantum de aproximativ 3 miliarde de RON vechi cauzat celor două părți vătămate în prezenta cauză.

în concluzie, față de gravitatea faptelor și gradul de pericol social concret deosebit de ridicat. de modalitățile și împrejurările în care au fost săvârșite, de circumstanțele personale nefavorabile inculpatului (fără ocupație, dezinteres față de muncă, recidivist), se impune pronunțarea uni pedepse mai severe, orientată spre cuantumul mediu de 10 ani închisoare, prevăzut de lege, scopul preventiv și educativ al acesteia putând fi realizat numai în acest fel. Inculpatul Ț.P. a solicitat instanței de control judiciar reducerea pedepsei ca urmare a reținerii în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. întrucât a dovedit sinceritate atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, unde a recunoscut și regretat fapta comisă în urmă cu 9 ani, timp în care nu a mai comis nicio infracțiune.

Prin decizia penală nr. 5 din 13 ianuarie 2012, Cartea de Apel București, Secția a II-a penală, a respins ca nefondate, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de inculpatul Ț.P. împotriva sentinței penale nr. 459 din 16 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București secția I penală în Dosarul nr. 16274/3/2010*. A fost obligat inculpatul la 500 RON, cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON onorariul avocatului din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a dispune in acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Sentința a fost pronunțată în procedura simplificată, prev. de art. 320 1 C. proc. pen., apreciindu-se în mod just că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale era suficient și permitea soluționarea cauzei numai în baza acestuia.

In atare condiții, inculpatul a beneficiat, conform alin. (7) al art. 320 1 C. proc. pen. de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă. De asemenea, s-a constatat, în baza propriului examen al actelor și lucrărilor Dosarului, că situația de fapt dedusă judecății a fost în mod corect stabilită de către prima instanță, aceasta dând și în drept o justă încadrare juridică faptelor constând, în sinteză, în aceea că, în perioada 15 februarie 2002 - 06 martie 2002, inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prezentându-se sub o identitate falsă (identitate întărită și de folosirea unei cărți de identitate falsificate) și de calitatea mincinoasă de delegat al SC L.D. SRL și respectiv SC U.D.D.

SRL, a indus în eroare reprezentanții SC C.P.I. SRL și SC G.I.E. SRL, de la care a achiziționat marfă în valoare totală de 2.907.574.056 ROL pentru plata căreia a emis file CEC fără acoperire bancară. De asemenea, curtea de apel a apreciat că prima instanță în mod corect nu a reținut niciuna din circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și i-a aplicat inculpatului Ț.P. pedeapsa cu închisoarea în cuantum orientat peste mediul limitelor rezultate din incidența în cauză a dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. împrejurarea recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptei a fost avută în vedere prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Această atitudine procesuală nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

In condițiile existenței declarației de vinovăție a inculpatului, art. 320 1 C. proc. pen. se aplică cu prioritate față de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă. In ceea ce privește pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată de judecătorul fondului, fără adăugarea vreunui spor, curtea de apel, însușindu-și motivarea primei instanțe, a apreciat că ea corespunde tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și. pe de altă parte, privește un al doilea ciclu procesual, în calea de atac promovată de inculpat prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare.

S-a mai constatat că. prin operațiunea juridică a concursului de infracțiuni, pedepsele rezultante aplicate prin sentințele penale nr. 539 din 13 martie 2007 a Judecătoriei sector 5 București, nr. 369 din 23 mai 2006 a Judecătoriei Oltenița, nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei sector 4 București, nr. 1410 din 09 I.e 2007 a Judecătoriei Slobozia au fost descontopite și repuse în individualitatea lor, menționându-se separat și sporurile de pedeapsă de câte 6 luni și respectiv, 1 an închisoare. Din contopirea tuturor acestora a rezultat pedeapsa cea mai grea de executat, 5 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1 an aplicat prin sentința penală nr. 1410 din 09 I.e 2007 a Judecătoriei Slobozia, rezultând, în final, pedeapsa de 6 ani închisoare.

în pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 459F din 16 mai 2011 a Tribunalului București secția I penală, atacată în prezent, apar contopite toate celelalte pedepse, precum și sporurile aplicate. Aceleași considerente avute în vedere la motivarea temeiniciei cuantumului pedepsei aplicată de prima instanță se au în vedere și cu privire la cererea de majorare a pedepsei cerută de procuror apreciindu-se că nu există motive nici în favoarea și nici în defavoarea inculpatului. Pedeapsa de 8 ani închisoare este în total acord cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și scopul pe care trebuie să-l îndeplinească, ea va fi executată în regim de detenție, avându-se în vedere multitudinea de fapte penale comise, atitudinea procesuală a inculpatului, prejudiciile cauzate rămase neacoperite, încât ambele apeluri, pe acest aspect, au fost apreciate nefondate.

Împotriva deciziei, inculpatul Ț.P. a declarat recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a prezentei hotărâri, cazul de casare invocat fiind art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen. ; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.

; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Înfracțiunea de înșelăciune, în forma agravată pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este sancționată cu închisoare de la 10 la 20 de ani. Înculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă de 8 ani închisoare de către instanța de fond, ca urmare a aplicării cauzei de reducere prevăzută de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., recunoașterea faptelor - în cursul aplicării procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. - nefiind de natură să atragă un dublu efect juridic de reducere a pedepsei.

În consecință, în raport cu criteriile legale de individualizare judiciară a pedepsei critica inculpatului este neîntemeiată, iar cererea sa pentru reducerea pedepsei nu este fondată, gravitatea concretă a faptelor, relevată și de cuantumul prejudiciilor cauzate părților civile, dar și de datele sale personale constând în condamnări anterioare, nejustificând convingerea că scopul pedepsei poate fi atins printr-un cuantum mai redus al acesteia. În concluzie. în acord cu cele două instanțe, Înalta Curte - însușindu-și integral argumentele instanțelor, din secțiunea referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei -apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului răspunde atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând principiul proporționalității între gravitatea faptei și datele personale ale făptuitorului.

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză penală. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.P. împotriva deciziei penale nr. 5/A din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală . Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 mai 2012.