ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1677/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1677/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând

asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2428/P/2004 din data de 30

martie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ț.P. pentru

infracțiunea de înșelăciune, în formă calificată, continuată, cu consecințe

deosebit de grave, și în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 41 alin.

(2) C. pen.

Prin sentința

penală nr. 459 F din 16 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București secția 1 penală

în Dosarul nr. 16274/3/2010*, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art.

320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Ț.P. la pedeapsa de 8

ani închisoare.

In baza

art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă

complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a Il-a, b) si c) C. pen., pe durata de 5 ani, după executarea pedepsei

principale.

În baza

art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) si c) C.

pen. pe durata executării pedepsei.

S-a

constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză este

săvârșită în concurs real de infracțiuni, conform art. 33 lit. a) C. pen., cu

infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.

369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița, definitivă prin decizia

penală nr. 241 din 16 noiembrie 2006 a Tribunalului Călărași, prin sentința

penală nr. 539 din 13 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5

București, definitivă prin neapelare și prin sentința penală nr. 706 din 29

octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă

prin decizia penală nr. 1415 din 06 octombrie 2009 a Curții de Apel București -

secția a Il-a penală.

A fost

descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sector 6 București și au

fost repuse în individualitatea lor pedepsele de:

-

6 luni închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art.

288 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală

nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița;

-

6 luni închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic,

art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată

de Judecătoria Oltenița;

-

6 luni închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic,

art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată

de Judecătoria Oltenița;

-

6 luni închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu

aplic. art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006

pronunțată de Judecătoria Oltenița;

-

4 ani închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) – (4) C.

pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 369 din 23 mai

2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița;

-

4 ani închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) – (4) C.

pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 369 din 23 mai

2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița;

-

6 luni închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934

prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița;

-

6 luni închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934

prin sentința penală nr. 369 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria

Oltenița;

-

5 ani închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3)

si (4) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 539

din 13 martie 2007 a Judecătoriei Sector 5 București;

-

5 ani închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3)

si (4) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. prin sentința penală nr. 539

din 13 martie 2007 a Judecătoriei Sector 5 București;

-

sporul de 6 luni

închisoare aplicat prin sentința penală nr. 539 din 13 martie 2007 a

Judecătoriei Sector 5 București.

-

2 ani închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C.

pen. cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. si art. 76 lit. c) C. pen. prin sentința

penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

-

1 an închisoare aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1),

(2), (3) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.

prin sentința penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6

București.

-

2 luni închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C.

pen. si art. 80 C. pen. prin sentința penală nr. 706 din 29 octombrie 2008 a

Judecătoriei Sectorului 6 București.

-

2 luni închisoare

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 teza I C. pen. cu

aplic. art. 74 lit. c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. prin sentința penală

nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București.

-sporul

de 1 an închisoare aplicat prin sentința penală nr. 706 din 29 octombrie 2008

aJudecătoriei Sectorului 6 București.

În baza

art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 36 alin. (1) C.

pen., a fost contopită pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre cu pedepsele

anterior repuse în individualitatea lor și i s-a dat inculpatului spre

executare pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

b) si c) C. pen., pe durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza

art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei,

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza

art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele executate

din 10 I.e 2002-12 mai 2004; 06 aprilie 2005-06 octombrie 2006; 22 martie 2007-15

august 2007 și de la 24 septembrie 2010 la 11 ianuarie 2011.

În baza

art. 35 alin. (4) C. pen. a fost menținută măsura de siguranță a confiscării

speciale a sumei de 10.232.527 RON dispusă prin sentința penală nr. 369/2006 a

Judecătoriei Oltenița.

În baza

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 -

999 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C.P.I.

SRL și obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de

170.003.400 RON (ROL), actualizată cu indicele de inflație de la data de 07

martie 2002 la data plății efective, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza

art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 -

999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă

SC G.I.E.

SRL și obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de

2.737.570.585 RON (ROL) reprezentând despăgubiri materiale.

S-a

dispus desființarea următoarelor înscrisuri: filele CEC seria BG 302 nr.

00045734; nr. 00045730; nr. 00037745; nr. 00045729; 00045732; 00045731; nr.

00045733.

A fost

anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1511/2009 emis în baza

sentinței penale nr. 706 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria

Sectorului 6 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare în

baza prezentei sentințe.

În baza

art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

La

începutul anului 2002, cu ajutorul unor persoane rămase neidentificate până în

prezent, inculpatul Ț.P. a obținut o carte de identitate falsă, toate celelalte

mențiuni fiind false și fotografia inculpatului Ț.P.. Odată obținută cartea de

identitate falsificată, inculpatul s-a hotărât să înșele diferiți comercianți -

societăți comerciale, de la care urma să achiziționeze marfă, sub numele de „L.O.P.",

pe care nu o mai achita. Pentru a nu le trezi suspiciuni vânzătorilor,

inculpatul s-a gândit să le creeze acestora impresia că achiziționează marfă ca

reprezentant al unei societăți comerciale.

In acest

sens, la data de 04 februarie 2002, inculpatul Ț.P. s-a deplasat în municipiul

Oltenița unde a luat legătura cu martora C.L. - asociat unic și administrator

al S.C. „L.D." SRL, care dorea să-și cesioneze părțile sociale,

prezentându-se cu numele de „L.O.P.". Pentru că în activitatea

infracțională pe care urma să o desfășoare avea nevoie și de file CEC,

inculpatul a pus condiția ca societatea să aibă cont deschis la o unitate

bancară. Astfel, la data de 06 februarie 2002, inculpatul s-a deplasat împreună

cu martora C.L. la sediul Raiffeisen Bank - Filiala Oltenița, unde cea din urmă

a deschis un cont pentru societate, primind totodată și un carnet cu file CEC,

care însă a fost însușit pe loc de către învinuit.

In ziua

următoare, cei doi s-au deplasat la B.N.P.A.M.V. din București, unde,

prezentându-se tot sub identitatea falsă de „L.O.P.", inculpatul a

cesionat de la C.L. toate părțile sociale ale S.C. „L.D." SRL, devenind

astfel asociat unic. Prezentând în fața notarului cartea de identitate falsă,

inculpatul a încheiat contractul de cesiune părți sociale autentificat prin

încheierea de autentificare nr. 313/07 februarie 2002. Odată cu încheierea

contractului susmenționat inculpatul a intrat și în posesia actelor S.C. „L.D."

SRL. Nu s-a mai prezentat la Oficiul Registrului Comerțului pentru a înregistra

modificările intervenite întrucât nu avea nici un interes în acest sens, actele

societății, carnetul cu file cec și contul deschis recent, fără incidente de

plată, fiindu-i suficiente pentru activitatea infracțională pe care plănuia să

o desfășoare.

atari împrejurări, la data de 15 februarie 2002, sub identitatea falsă de L.O.P.,

inculpatul Ț.P. s-a deplasat la pct. de pct. de lucru al SC C.P.I. SRL, și,

prezentându-se ca delegat al S.C. „L.D." SRL, a comandat administratorului

P.M. un număr de 10 centrale termice. Pentru a da aparența de totală

corectitudine, a trimis prin fax, de la o cabină telefonică, actele S.C. „L.D."

SRL: certificat de înmatriculare, C. fisc. certificat plăți TVA, etc. A doua zi

inculpatul s-a prezentat din nou, în jurul orelor 15:00, însoțit de o

autoutilitară cu ajutorul căreia a ridicat un număr de 10 centrale termice în

valoare de 170.003.400 ROL, întocmindu-se factură. După întocmirea facturii

inculpatul personal a semnat de primirea mărfii, iar pentru plata acesteia a

emis fila cec care era doar ștampilată și semnată.

Părțile

au convenit de comun acord drept termen scadent data de 01 martie 2002. La

acest moment fila cec înmânată de învinuit a fost completată cu toate mențiunile

prevăzute de lege, de către reprezentanții societății parte vătămată și

introdusă la plată. A fost refuzată de bancă pe motiv lipsă total disponibil.

2.Tot în

cursul lunii februarie 2002, inculpatul Ț.P. i-a contactat telefoniC. pen. e

reprezentanții SC G.I.E. SRL, arătându-se interesat de achiziționareade

centrale termice. După lansarea comenzii telefonice și primirea acceptului de a

ridicamarfa, la data de 21 februarie 2002, inculpatul s-a deplasat la pct. de

lucru al firmei, unde s-a prezentat sub numele de.L.O.P. și s-a legitimat cu

cartea de identitate falsă, declarând totodată că este delegat al S.C. .L.D.

SRL. în acest sens i-a prezentat martorei G.P. - director comercial la SC G.I.E.

SRL. și actele societății al cărei delegat era: certificatul de înregistrare

fiscală, certificatul deînmatriculare și carnetul cu file CEC.

A venit

însoțit de autoutilitara în care a încărcat marfă în valoare de 63.560.739 ROL,

fiind emisă factură fiscală. Plata mărfii a efectuat-o cu fila CEC pe care a

înmânat-o reprezentanților societății parte vătămată doar semnată și

ștampilată.

În mod

asemănător, prezentându-se tot delegat al S.C. „L.D." SRL, inculpatul a

mai achiziționat marfă de la SC G.I.E. SRL și în zilele de 28 februarie 2002 și

respectiv, 04 martie 2002, pe care a achitat-o tot cu file CEC, în total

ridicând marfă în valoare de 1.984.328.754 ROL.

Fiind

introduse la plată, filele CEC au fost refuzate de bancă pe motiv de lipsă

disponibil în cont.

3.în

continuarea „bunelor relații comerciale pe care le-a derulat cu reprezentanții SC

G.I.E. SRL", inculpatul a achiziționat marfă de la această societate și la

data de 06 martie 2002, în valoare de 753.241.902 ROL.. S-a prezentat tot cu

numele de L.O.P., însă de această dată ca delegat al SC U.D.D. SRL,afirmând că

lucrează sub antrepriză și cu această societate.

Și marfa

respectivă a fost achitată tot cu filă CEC, înmânată reprezentanților

societății parte vătămată doar semnată și ștampilată. Fiind introdus la bancă,

instrumentul de plată a fost de asemenea respins la decontare de bancă pe motiv

de lipsă totală disponibil în cont.

Situația

de fapt a rezultat, conform art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen., din

materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv din

declarațiile inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea faptei și a descris

modalitatea de săvârșire coroborate cu declarațiile reprezentanților legali ai

societăților părți vătămate SC C.P.I. SRL și SC G.I.E. SRL, cu declarațiile

martorilor P.M., A.E.M., G.P., G.F. și C.L., cu procesele-verbale și planșe cu

fotografii judiciare întocmite cu ocazia efectuări unor recunoașteri după

fotografie a inculpatului Ț.P. de către martorii A.E.M., G.P. și T.E., cu

facturile de achiziție a mărfurilor emise de către societățile părți vătămate

SC C.P.I. SRL și SC G.I.E. SRL pentru cumpărătorii S.C. „L.D." SRL și SC U.D.D.

SRL, cu filele CEC tară acoperire bancară emise de către inculpatul Ț.P. în

favoarea celor două societăți părți vătămate în vederea achitării bunurilor

achiziționate, cu cartea de identitate falsificată, în fotocopie, cu care

inculpatul Ț.P. s-a prezentat în fața reprezentanților SC C.P.I. SRL și SC G.I.E.

SRL sub identitatea falsă de „L.O.P.", cu contractul de cesiune părți

sociale încheiat în fața notarului public A.M. și autentificat prin încheierea

de autentificare nr. 313 din 07 februarie 2002, cu procesul-verbal încheiat de

organele de poliție cu ocazia efectuării de verificări la Evidența

Informatizată a Persoanelor din care rezultă că posesorul cărții de identitate  nu

este inculpatul ci numitul D.D.C., cu adresa nr. VII/4/4497/TB din 10 mai 2002

aparținând Băncii Naționale a României - Direcția Reglementare și Autorizare

împreună cu situația analitică pe titulari de cont privind refuzurile bancare

înregistrate la centrale incidentelor de plăți de către S.C. „L.D." SRL,

cu contract de cesiune părți sociale și act adițional la actul constitutiv al

SC Universal D & D 99 SRL încheiate și autentificate la data de 23

octombrie 2001 la Biroul Notarial Public M.D. și cu adresa nr. VII/4/4496/TC din

13 mai 2002 a Băncii Naționale a României - Direcția Reglementare și

Autorizare, împreună cu situația analitică pe titulari de cont privind

refuzurile bancare înregistrate la centrala incidentelor de plăți de către SC

Universal D & D 99 SRL, toate acestea constituindu-se în probe indubitabile

de vinovăție a inculpatului.

A

reținut instanța de fond, din fișa de cazier judiciar depusă la dosar, că

inculpatul a săvârșit fapta ce face obiectul prezentei cauze după considerarea

ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

1105/1999 a Judecătoriei Ploiești. Astfel, inculpatul a început executarea

acestei pedepse la data de 09 decembrie 1997 și a fost liberat condiționat la

data de 15 aprilie 1999, cu un rest neexecutat de pedeapsă de 542 de zile, iar

fapta continuată din prezenta cauză a fost epuizată la data de 06 martie 2002.

La

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a

avut în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv

limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen. , dispozițiile

părții generale a C. pen.  relative la forma consumată și continuată a

infracțiunii comise, la participația penală a inculpatului (calitate de autor),

la forma de vinovăție cu care a comis fapta, respectiv intenție directă,

pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite

de legiuitor și mai ales în împrejurările în care fost comisă (astfel cum a

fost reținută la situația de fapt), urmarea produsă, respectiv prejudicii

însemnate părților vătămate, prejudicii ce au atras aplicarea agravantei privind

consecințele deosebit de grave, precum și persoana inculpatului care este

cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postexecutoriu, dar și

atitudinea inculpatului avută în cursul urmăririi penale, de recunoaștere a

săvârșirii faptelor. Totodată, a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen., inculpatul beneficiază, în cazul

închisorii, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege,

dat fiind faptul că a recunoscut în fața instanței de fond fapta astfel cum a

fost reținută prin actul de sesizare, iar judecata s-a făcut în baza

probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pe care și l-a însușit.

Nu au fost reținute în favoarea inculpatului, astfel cum s-a solicitat la

cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei, circumstanțele atenuante prev. de art.

74 lit. a) și c) C. pen., dat fiind faptul că anterior nu a avut o conduită

corespunzătoare, inculpatul fiind anterior condamnat definitiv pentru

săvârșirea unor infracțiuni, fiind recidivist, iar atitudinea sinceră a fost

reținută de instanță conform art. 320 C. proc. pen., neputând fi reținută și ca

circumstanță atenuantă prev. de art.74 lit. c) C. pen. Nici celelalte

împrejurări prevăzute de disp. art. 74 lit c) C. pen. (prezentarea în fața

autorității și înlesnirea descoperirii ori arestării participanților) nu se

regăsesc în speță, dat fiind faptul că inculpatul nu s-a prezentat în fața

autorităților și nici nu a indicat persoanele care l-au ajutat în comiterea

faptelor (persoana care a falsificat cartea de identitate, cea care i-a înmânat

împuternicirea și actele societății SC Universal D & D 99 SRL).

Sub

aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că partea vătămată SC C.P.I.

SRL a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 170.003.400 ROL,

actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând

despăgubiri civile (contravaloarea mărfii livrate), iar SC G.I.E. SRL s-a

constituit parte civilă cu suma de 2.737.570.585 RON ROL reprezentând

contravaloarea mărfurilor livrate inculpatului și neachitată. Instanța de fond

a constatat că prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, inculpatul le-a

produs părților vătămate prejudicii în sensul vizat de dispozițiile art. 998 C.

civ. și față de considerentele reținute pe latură penală, apreciind că. în

speță, sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale,

respectiv. există fapta ilicită, există prejudicii, între fapta ilicită și

prejudiciile suferite de părțile civile există legătură de cauzalitate, iar

inculpatul a săvârșit fapta ilicită cu vinovăție sub forma intenției directe.

Față de aceste considerente, având în vedere și acordul inculpatului de a

despăgubi părțile civile cu sumele respective, instanța de fond a admis

acțiunea civilă formulată de partea civilă SC C.P.I. SRL și a obligat

inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 170.003.400 RON ROL,

actualizată cu indicele de inflație calculat de la de 07 martie 2002. dată la

care partea civilă trebuia să primească contravaloarea mărfurilor livrate

inculpatului (conform și principiului reparării integrale a prejudiciului ce

guvernează răspunderea civilă delictuală) și până la data plății efective,

reprezentând despăgubiri materiale, și acțiunea civilă formulată de partea

civilă SC G.I.E. SRL și a obligat inculpatul la plata către această parte

civilă a sumei de 2.737.570.585 RON ROL reprezentând despăgubiri materiale.

Având în vedere dispozițiile art. 348 C. proc. pen., cu referire la

dispozițiile art. 14 C. proc. pen.. instanța de fond a dispus desființarea

tuturor filelor CEC care au reprezentat element al săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune.

Împotriva

sentinței au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și

inculpatul Ț.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile

Ministerului Public au vizat nelegalitatea hotărârii atacate ca urmare anemenținerii

sporului de 1 an închisoare dispus prin sentința penală nr. 706 din 29

octombrie 2008. pronunțată de Judecătoria sector 6 București, definitivă prin decizia

penală nr. 1415 din 06 octombrie 2009 a Curții de Apel București secția a II-a

penală, precum și netemeinicia acesteia ca urmare a omisiunii aplicării unui

spor. Totodată, au fost formulate critici cu privire la greșita individualizare

a pedepsei aplicate inculpatului sub aspectul cuantumului, în raport de

criteriile prev. de art. 72 C. pen. În dezvoltarea motivelor de apel depuse în

scris la dosar, procurorul a arătat că în situația în care toate infracțiunile

concurente au fost judecate separat, pronunțându-se mai multe hotărâri care au

rămas definitive, existând deja pedepse stabilite cu autoritate de lucru

judecat, instanța care efectuează contopirea trebuie să o aleagă pe ce mai

grea, pe care o poate spori în condițiile art. 34 C. pen., sporul aplicat

anterior bucurându-se de autoritate de lucru judecat, astfel că instanța nu

poate să renunțe la el sau să aplice un spor mai mic. Astfel, câtă vreme aceste

pedepse pronunțate anterior au fost contopite cu pedeapsa de 8 ani închisoare

aplicată inculpatului pentru faptele deduse judecății in prezenta cauză,

concurente cu cele pentru care a fost condamnat și prin sentința penală nr. 369

din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița se impunea ca rezultanta să

fie majorată în mod obligatoriu, în sensul alăturării sporului de 1 an ce a

căpătat autoritate de lucru judecat, rezultând astfel o pedeapsă de 9 ani

închisoare. Privitor la individualizarea pedepsei aplicate, se arată de către

procuror că inculpatul a dovedit perseverență infracțională redutabilă prin

prisma celor 6 condamnări definitive pronunțate până în prezent, gama largă de

fapte comis aducând o gravă atingere atât relațiilor sociale ce ocrotesc

patrimoniul persoanelor juridice și asigură desfășurarea în bune condițiuni a

actelor de comerț ce trebuie să se bazeze pe bună credință dar și încrederii pe

care o emană înscrisurile și documentele oficiale. La aprecierea gradului de

pericol social al persoanei inculpatului Ț.P. se impune, de asemenea a fi avută

in vedere și atitudinea complet dezinteresată față de urmările faptelor sale.

acesta nedepunând niciun fel de stăruință pentru a repara prejudiciul în

cuantum de aproximativ 3 miliarde de RON vechi cauzat celor două părți vătămate

în prezenta cauză. în concluzie, față de gravitatea faptelor și gradul de

pericol social concret deosebit de ridicat. de modalitățile și împrejurările în

care au fost săvârșite, de circumstanțele personale nefavorabile inculpatului

(fără ocupație, dezinteres față de muncă, recidivist), se impune pronunțarea

uni pedepse mai severe, orientată spre cuantumul mediu de 10 ani închisoare,

prevăzut de lege, scopul preventiv și educativ al acesteia putând fi realizat

numai în acest fel.

Inculpatul

Ț.P. a solicitat instanței de control judiciar reducerea pedepsei ca urmare a

reținerii în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C.

pen. întrucât a dovedit sinceritate atât în faza de urmărire penală, cât și în

fața instanței de judecată, unde a recunoscut și regretat fapta comisă în urmă

cu 9 ani, timp în care nu a mai comis nicio infracțiune.

Prin decizia

penală nr. 5 din 13 ianuarie 2012, Cartea de Apel București, Secția a II-a

penală, a respins ca nefondate, apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ

TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de inculpatul Ț.P. împotriva sentinței penale nr. 459

din 16 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București secția I penală în Dosarul

nr. 16274/3/2010*.

A fost

obligat inculpatul la 500 RON, cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON

onorariul avocatului din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a

dispune in acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Sentința

a fost pronunțată în procedura simplificată, prev. de art. 320

1

C.

proc. pen., apreciindu-se în mod just că probatoriul administrat în cursul

urmăririi penale era suficient și permitea soluționarea cauzei numai în baza

acestuia. In atare condiții, inculpatul a beneficiat, conform alin. (7) al art.

320

1

C. proc. pen. de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

De asemenea, s-a constatat, în baza propriului examen al actelor și lucrărilor Dosarului,

că situația de fapt dedusă judecății a fost în mod corect stabilită de către

prima instanță, aceasta dând și în drept o justă încadrare juridică faptelor

constând, în sinteză, în aceea că, în perioada 15 februarie 2002 - 06 martie 2002,

inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prezentându-se sub o

identitate falsă (identitate întărită și de folosirea unei cărți de identitate

falsificate) și de calitatea mincinoasă de delegat al SC L.D. SRL și respectiv

SC U.D.D. SRL, a indus în eroare reprezentanții SC C.P.I. SRL și SC G.I.E. SRL,

de la care a achiziționat marfă în valoare totală de 2.907.574.056 ROL pentru

plata căreia a emis file CEC fără acoperire bancară.

De

asemenea, curtea de apel a apreciat că prima instanță în mod corect nu a

reținut niciuna din circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și

i-a aplicat inculpatului Ț.P. pedeapsa cu închisoarea în cuantum orientat peste

mediul limitelor rezultate din incidența în cauză a dispozițiilor art. 320 alin.

(7) C. proc. pen. împrejurarea recunoașterii de către inculpat a săvârșirii

faptei a fost avută în vedere prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. Această atitudine procesuală nu mai poate fi

valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.

74 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece ar însemna ca aceleiași situații de fapt

să i se acorde o dublă valență juridică, ceea ce nu a fost în intenția

legiuitorului. In condițiile existenței declarației de vinovăție a

inculpatului, art. 320

1

C. proc. pen. se aplică cu prioritate față

de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. deoarece, din punct de vedere procedural,

conduce la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al

dreptului substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de

pedeapsă.

In ceea

ce privește pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată de judecătorul fondului, fără

adăugarea vreunui spor, curtea de apel, însușindu-și motivarea primei instanțe,

a apreciat că ea corespunde tuturor criteriilor de individualizare prev. de

art. 72 C. pen. și. pe de altă parte, privește un al doilea ciclu procesual, în

calea de atac promovată de inculpat prin care cauza a fost trimisă spre

rejudecare. S-a mai constatat că. prin operațiunea juridică a concursului de

infracțiuni, pedepsele rezultante aplicate prin sentințele penale nr. 539 din

13 martie 2007 a Judecătoriei sector 5 București, nr. 369 din 23 mai 2006 a

Judecătoriei Oltenița, nr. 706 din 29 octombrie 2008 a Judecătoriei sector 4

București, nr. 1410 din 09 I.e 2007 a Judecătoriei Slobozia au fost

descontopite și repuse în individualitatea lor, menționându-se separat și

sporurile de pedeapsă de câte 6 luni și respectiv, 1 an închisoare. Din

contopirea tuturor acestora a rezultat pedeapsa cea mai grea de executat, 5 ani

închisoare la care s-a adăugat sporul de 1 an aplicat prin sentința penală nr.

1410 din 09 I.e 2007 a Judecătoriei Slobozia, rezultând, în final, pedeapsa de

6 ani închisoare. în pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 459F din 16 mai 2011 a Tribunalului București secția I

penală, atacată în prezent, apar contopite toate celelalte pedepse, precum și

sporurile aplicate. Aceleași considerente avute în vedere la motivarea

temeiniciei cuantumului pedepsei aplicată de prima instanță se au în vedere și

cu privire la cererea de majorare a pedepsei cerută de procuror apreciindu-se

că nu există motive nici în favoarea și nici în defavoarea inculpatului. Pedeapsa

de 8 ani închisoare este în total acord cu criteriile generale de

individualizare prev. de art. 72 C. pen. și scopul pe care trebuie să-l

îndeplinească, ea va fi executată în regim de detenție, avându-se în vedere

multitudinea de fapte penale comise, atitudinea procesuală a inculpatului,

prejudiciile cauzate rămase neacoperite, încât ambele apeluri, pe acest aspect,

au fost apreciate nefondate.

Împotriva

deciziei, inculpatul Ț.P. a declarat recurs, motivele fiind menționate în

partea introductivă a prezentei hotărâri, cazul de casare invocat fiind art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Potrivit

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când

s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C.

pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C.

pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen. ;

de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen. ; de gradul de

pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înfracțiunea

de înșelăciune, în forma agravată pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată, este sancționată cu închisoare de la 10 la 20 de ani.

Înculpatului

i-a fost stabilită o pedeapsă de 8 ani închisoare de către instanța de fond, ca

urmare a aplicării cauzei de reducere prevăzută de art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., recunoașterea faptelor - în cursul aplicării procedurii

prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. - nefiind de natură să atragă

un dublu efect juridic de reducere a pedepsei.

În

consecință, în raport cu criteriile legale de individualizare judiciară a

pedepsei critica inculpatului este neîntemeiată, iar cererea sa pentru

reducerea pedepsei nu este fondată, gravitatea concretă a faptelor, relevată și

de cuantumul prejudiciilor cauzate părților civile, dar și de datele sale

personale constând în condamnări anterioare, nejustificând convingerea că

scopul pedepsei poate fi atins printr-un cuantum mai redus al acesteia.

În

concluzie. în acord cu cele două instanțe, Înalta Curte - însușindu-și integral

argumentele instanțelor, din secțiunea referitoare la individualizarea

judiciară a pedepsei -apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului răspunde atât

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopului prevăzut de art. 52

C. pen., reflectând principiul proporționalității între gravitatea faptei și

datele personale ale făptuitorului.

Față de

cele reținute, Înalta Curte - în temeiul 385

15

pct. 1 lit. b) din C.

proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Se va

constata că inculpatul este arestat în altă cauză penală.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata

către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.P. împotriva deciziei penale nr.

5/A din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală .

Constată

că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 22 mai 2012.