ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7476/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7476/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.I.M. - Î.F. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

(denumită în continuare A.P.D.R.P.), anularea deciziei nr. 1386 din 27 ianuarie

2012 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins plata tranșei a doua a ajutorului

financiar nerambursabil, contractat prin Contractul de finanțare nr. F1. din 31

iulie 2009, obligarea pârâtei să admită cererea de plată a tranșei a 2-a de

ajutor financiar nerambursabil și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei

să-i achite suma de 38.616,00 RON, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de finanțare în cauză la

data de 31 iulie 2009, pe baza cererii de finanțare nr. F1., obiectul acestuia fiind

„modernizarea și creșterea producției exploatației agricole”, pe Măsura 112, iar

scopul pentru care a solicitat acest ajutor financiar nerambursabil a fost acela

al achiziționării unei autoutilitare pentru transportul în cele mai bune condiții

de igienă a legumelor spre vânzare.

După încheierea contractului

de finanțare, s-a achitat de către pârâtă prima tranșă de plată a ajutorului financiar,

a achiziționat, conform prevederilor proiectului și planului de afaceri, o mașină

autoutilitară marca M.S., în vederea realizării scopului propus prin planul de afaceri,

îndeplinindu-și astfel obligația pe care și-a asumat-o și a utilizat această autoutilitară

pentru transportul produselor agricole (legume) în piețe, în condiții și la standarde

conforme cu standardele comunitare, având și avizul A.N.S.V.S.A., pentru a transporta

produse alimentare de origine non-animală.

Ulterior, în luna octombrie

2011, a depus dosarul și cererea de plată a tranșei a doua prevăzute în contractul

de finanțare, însă i s-a răspuns că „achiziția unei autoutilitare nu este prevăzută

ca fiind eligibilă în cadrul investițiilor care se realizează pentru a demonstra

că cel puțin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformității

cu standardele comunitare”.

Reclamanta a arătat că

formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii de refuz la plată care, însă,

a fost respinsă prin adresa nr. A1. din 22 februarie 2012, apreciind conduita pârâtei

cu privire la modul în care a înțeles să respecte prevederile contractului de finanțare

ca fiind incorectă, prin refuzul de a-i achita tranșa a doua a ajutorului financiar,

aceasta a încălcat prevederile art. 7 din contract.

În opinia reclamantei,

câtă vreme pârâta și-a însușit planul de afaceri întocmit anterior încheierii contractului,

plan ce a constituit practic temeiul și condiția acordării ajutorului financiar

prevăzut prin contractul de finanțare și întrucât acest plan de afaceri prevede

ca unic scop realizarea obiectivului propus - modernizarea și creșterea producției

exploatației agricole - achiziționarea unei autoutilitare necesare transportului

producției agricole, refuzul pârâtei de a achita tranșa a doua în condițiile în

care a respectat planul de afaceri, apare ca fiind făcut cu rea-credință și prin

interpretarea subiectivă și eronată a prevederilor fișei tehnice a Măsurii 112,

la care face trimitere adresa de soluționare a plângerii sale.

În concluzie, reclamanta

a susținut că investiția efectuată prin achiziționarea unei autoutilitare conform

planului de afaceri însușit de pârâtă și care face parte integrantă din contractul

de finanțare, este o cheltuială eligibilă, justificată cu documentele depuse la

pârâtă și neexclusă prin prevederile H.G. nr. 224/2008, motiv pentru care solicită

admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că în urma

analizării de către experții A.P.D.R.P a cererii de plată depusă de reclamantă,

s-a constatat că achiziția efectuată de aceasta nu reprezintă o cheltuială eligibilă

atât din prisma fișei măsurii, cât și a dispozițiilor H.G. nr. 224/2008.

Prin urmare, experții

A.P.D.R.P. au concluzionat că autoutilitara M.S. nu se încadrează în categoria mijloacelor

de transport specializate conform H.G. nr. 224/2008, astfel că acestea nu reprezintă

o cheltuială eligibilă. Acest utilaj

nu este de natură să deservească în mod direct

și exclusiv activitatea specifică propusă prin proiect dat fiind faptul că are o

funcționalitate multiplă, existând posibilitatea ca să fie utilizat și în activități

neîncadrate în Măsura 112 sau nespecifice activității propuse prin proiect.

În plus, atât fișa Măsurii

112, cât și H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare

a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin

P.N.D.R. 2007-2013 prevăd ca eligibile doar mijlocele de transport specializate.

Or, respectarea tuturor

condițiilor cerute pentru acordarea finanțării este impusă de reglementări comunitare

și naționale, acestea urmând a se verifica pe întreaga perioadă de implementare

a unui proiect, respectiv de la data acordării deciziei de finanțare și pe o perioada

de încă cinci ani.

Beneficiarul este în mod

direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării F.E.A.D.R.

prin P.N.D.R. 2007 - 2013 și de solicitare a finanțării în concordantă cu aceste

condiții, A.P.D.R.P. având un rol de supraveghere al procesului de implementare

al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite nivele de

control și proceduri acreditate de Comisia Europeană, descoperirea ulterioară a

unor abateri de la legalitate, regularitate și conformitate de către direcțiile/organismele

abilitate să desfășoare acțiuni de control neputând fi considerată nejustificată

doar pe motivul că etapele au fost avizate anterior de Agenție.

Astfel, pentru fiecare

tranșă de plată, beneficiarul depune un dosar de cerere de plată, însoțit de documente

justificative, care să ateste că aceste cheltuieli sunt eligibile, respectiv ca

acestea respectă întrutotul dispozițiile legale aplicabile, dispoziții de la care

părțile nu pot deroga prin simpla lor manifestare de voință.

Curtea de Apel Oradea,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 165

din 7 mai 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia nr. 1386

din 27 ianuarie 2012 emisă de pârâta A.P.D.R.P. București prin care i s-a respins

reclamantei plata tranșei a doua a ajutorului financiar nerambursabil contractat

prin contractul de finanțare nr. F1. din 31 iulie 2009.

Totodată, a obligat pârâta

să admită cererea de plată a tranșei a două de ajutor financiar nerambursabil, formulată

de reclamantă, să achite suma de 38.616 RON în favoarea reclamantei, reprezentând

a doua tranșă a ajutorului financiar nerambursabil, precum și la plata sumei de

1.543 RON, în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariu de avocat și taxă de timbru.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta a încheiat

cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Contractul

de finanțare nr. F1.

din 31 iulie 2009, pe baza cererii de finanțare nr. F1., obiectul acestuia fiind

„modernizarea și creșterea producției exploatației agricole prin instalarea doamnei

B.I.M. ca șef de exploatație”, pe Măsura 112: „Instalarea tinerilor fermieri”.

Anterior încheierii contractului,

reclamanta a întocmit proiectul necesar în scopul eligibilității acestuia, precum

și planul de afaceri solicitat, pentru a se verifica dacă îndeplinește condițiile

necesare acordării ajutorului financiar nerambursabil solicitat.

După verificarea proiectului,

conținând documentele cerute de instituția pârâtă, precum și planul de afaceri care

conținea obiectivul propus pentru obținerea ajutorului financiar solicitat, s-a

încheiat contractul de finanțare, urmat de achitarea către pârâtă a primei tranșe

de plată a ajutorului financiar.

Ulterior, reclamanta a

achiziționat conform prevederilor proiectului și planului de afaceri, o mașină autoutilitară

marca M.S. în vederea realizării scopului propus prin planul de afaceri, respectiv

transportul produselor agricole (legume) în piețe, în condiții și la standarde conforme

cu standardele comunitare, având și avizul A.N.S.V.S.A. pentru a transporta produse

alimentare de origine non-animală.

Ca urmare a solicitării

reclamantei de decontare a acestei cheltuieli prin cererea de plată nr. 2/ 10

octombrie 2011, A.P.D.R.P. a emis Decizia (Notificarea beneficiarului cu privire

la refuzul plății) nr. 1386 din 27 ianuarie 2012, motivată de prevederile fișei

măsurii 112, potrivit căreia achiziția unei autoutilitare nu este prevăzută ca fiind

eligibilă în cadrul investițiilor care se realizează pentru a demonstra că cel puțin

30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformității cu standardele

comunitare.

Contrar poziției exprimate

de instituția pârâtă, prima instanță a apreciat că achiziționarea autoutilitarei

M.S. pentru transportul legumelor pentru vânzare reprezintă o cheltuială eligibilă,

fiind îndeplinite atât cerințele fișei Măsurii 112, cât și ale H.G. nr. 224/2008.

Astfel, pârâta și-a însușit

planul de afaceri întocmit anterior încheierii contractului, plan ce a constituit

temeiul și condiția acordării ajutorului financiar prevăzut prin contractul de finanțare

și câtă vreme acest plan de afaceri prevede ca unic scop în vederea realizării obiectivului

propus (modernizarea și creșterea producției exploatației agricole) achiziționarea

unei autoutilitare necesare transportului producției agricole, refuzul pârâtei de

a achita a doua tranșă în condițiile în care reclamanta a respectat planul de afaceri,

apare ca fiind făcut cu rea-credință și prin interpretarea subiectivă și eronată

a prevederilor fișei tehnice a Măsurii 112 și a art. 2 alin. (1) lit. l) din H.G.

nr. 224/2008.

Or, aspectele invocate

de pârâtă cu privire la neeligibilitatea investiției menționate în planul de afaceri

(achiziționarea unei autoutilitare), trebuiau relevate anterior semnării contractului

și nu ulterior, pârâta invocându-și la acest moment propria culpă în semnarea și

derularea contractului de finanțare, iar susținerea pârâtei, în sensul că utilajul

(autoutilitara) nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializat

conform H.G. nr. 224/2008 pe considerentul că aceste autoutilitare au o funcționalitate

multiplă, existând posibilitatea ca acestea să fie utilizate și în alte activități,

neîncadrate în Măsura 112 sau nespecifice activității propuse prin proiect, este

greșită.

Din analiza fișei tehnice

a Măsurii 112, invocată de pârâtă, se poate observa că această interpretare este

contrară acestor prevederi.

Astfel, în capitolul privind

cerințele planului de afaceri se menționează că planul de afaceri trebuie să includă

detalii privind investiția care se realizează, demonstrând că cel puțin 30% din

sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformității standardelor comunitare,

modernizarea și dezvoltarea exploatației, menționându-se apoi care sunt bunurile

ce se pot achiziționa, printre care sunt incluse și mașini sau utilaje specializate.

Prin urmare, achiziționarea de către reclamantă a acestei autoutilitare, care este

un mijloc de transport specializat și avizat de D.S.P.S.A. Satu Mare pentru transportul

de produse alimentare, în speță de produse agricole realizate în ferma proprie,

se încadrează în condițiile de finanțare invocate.

Din fișa tehnică a autoutilitarei

rezultă că aceasta este destinată strict transportului de marfă, nicidecum nu este

un autoturism destinat uzului personal sau familial sau transportului de persoane,

iar reclamanta a obținut autorizația de transport emisă de A.N.S.V.S.A. Satu Mare,

tocmai pentru a realiza în condiții bune transportul produselor agricole cu autoutilitara

achiziționată.

Concluzionând, judecătorul

a apreciat că investiția efectuată de reclamantă prin achiziționarea unei autoutilitare,

conform planului de afaceri însușit de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit și care face parte integrantă din contractul de finanțare, este

o cheltuială eligibilă, justificată cu documentele depuse de reclamantă la instituția

pârâtă și neexclusă prin prevederile H.G. nr. 224/2008.

Împotriva Sentinței

nr. 165/CA din 7 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, a formulat recurs Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, susținând nelegalitatea și netemeinicia

acesteia și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac

se arată că sentința recurată este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale

incidente speței cât și cu interpretarea eronată a probatoriului administrat în

cauză.

În esență, se menționează

că în raport de fișa Măsurii 112 din Ghidul solicitantului și de dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. l) din H.G. nr. 224/2008, achiziția reclamantei constând în

autoutilitara marca M.S. nu reprezintă o cheltuială eligibilă pentru că nu se încadrează

în categoria mijloacelor de transport specializate, având o funcționalitate multiplă,

existând posibilitatea ca aceasta să fie utilizată și în activități neîncadrate

în Măsura 112 sau nespecifice activității propuse prin proiect.

Prin urmare, Notificarea

privind refuzul plății nr. 1386 din 27 ianuarie 2012 emisă de A.P.D.R.P. este temeinică

și legală, sentința recurată fiind neconformă cu clauzele contractuale și dispozițiile

legale.

De asemenea, se arată

că respectarea tuturor condițiilor cerute pentru acordarea finanțării este impusă

de reglementările comunitare și naționale, care se verifică pe întreaga perioadă

de implementare a unui proiect, respectiv de la data acordării deciziei de finanțare

și pe o perioadă de încă 5 ani, pe care reclamanta era obligată să le cunoască.

Mai mult, toate informațiile

necesare i-au fost puse la dispoziție de autoritatea pârâtă prin toate mijloacele

de informare încă din perioada de întocmire a proiectului, respectiv anterior depunerii

dosarului de finanțare, iar ulterior trebuia să cunoască prevederile contractuale

și legale incidente proiectului pe care trebuia să-l implementeze cu maximum de

profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici

în domeniul vizat.

A fost invocată în susținerea

recursului și Decizia nr. 1677 din 29 marite 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Intimata-reclamantă a

formulat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

arătând că instanța de fond, contrar susținerilor recurentei, a interpretat corect

dispozițiile legale aplicabile speței, pronunțând o sentință legală și temeinică.

În esență, se susține

că a achiziționat conform prevederilor proiectului și planului de afaceri autoutilitara

marca M.S. pentru realizarea scopului propus, utilizând-o pentru transportul produselor

agricole (legume) în piețe, având și avizul A.N.S.V.S.A.

Acest mijloc de transport

se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate necesare transportului

produselor agricole în bune condiții și la standarde comunitare, astfel că în mod

corect instanța de fond a apreciat această cheltuială ca fiind eligibilă.

De asemenea, se susține

că recurenta-pârâtă nu se poate prevala de o adresă emisă de Ministerul Agriculturii

în anul 2012, ulterioară încheierii contractului de finanțare (anul 2009), care

nu poate modifica dispozițiile cuprinse în normele legale aplicabile cauzei și nici

clauzele contractului de finanțare legal încheiat.

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, analizând

recursul în raport de motivele și criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul

cauzei, de apărările părților, de dispozițiile legale incidente, reține că acesta

este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Din înscrisurile depuse

la dosar rezultă că între A.P.D.R.P. și reclamantă a fost încheiat contractul de

finanțare nr. F1. din 31 iulie 2009.

Obiectul acestuia l-a

constituit acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă

pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare pentru proiectul „Modernizarea

și creșterea producției exploatației agricole prin instalarea doamnei B.I.M. ca

șef de exploatație”.

Reclamantei i-a fost refuzată

decontarea cheltuielilor cu achiziționarea unei autoutilitare marca M.S. conform

cererii nr. 2/ 10 octombrie 2011, prin Notificarea refuzului plății nr. 1386

din 27 ianuarie 2012, apreciindu-se de autoritatea pârâtă că această cheltuială

nu este eligibilă, întrucât mijlocul de transport nu se încadrează în categoria

mijloacelor de transport specializate conform dispozițiilor H.G. nr. 224/2008.

Această decizie de respingere

a cererii reclamantei a făcut obiectul cererii deduse judecății, instanța de fond

statuând, în esență, că investiția efectuată de reclamantă prin achiziționarea autoutilitarei

conform planului de afaceri reprezintă o cheltuială eligibilă, justificată cu documentele

depuse de aceasta și neexclusă de la finanțare conform prevederilor H.G. nr. 224/2008.

Contrar concluziei instanței

de fond, instanța de recurs reține că respectiva cheltuială nu se încadrează în

categoria cheltuielilor eligibile pentru acordarea finanțării nerambursabile solicitate.

Conform dispozițiilor

art. 5 pct. 5(2) din contractul de finanțare, art. 3 alin. (1) din Anexa I - Prevederi

Generale la Contractul de finanțare, autoritatea contractantă avea posibilitatea

legală să invalideze și ulterior semnării contractului autorizarea unei cereri de

plată, cum este și cea formulată de reclamantă.

Prin fișa Măsurii 112

sunt enumerate limitativ tipurile de investiții și cheltuieli eligibile după cum

urmează:

- construirea și/sau modernizarea

clădirilor utilizate pentru producția agricolă la nivel de fermă, incluzându-le

și pe cele pentru protecția mediului;

- achiziționarea sau achiziționarea

în leasing de tractoare noi, combine de recoltat, mașini, utilaje, instalații, echipamente

și accesorii, echipamente și software specializate;

- achiziționarea de animale

și după caz, a cotei de producție;

- plantarea și replantarea

plantelor perene;

- achiziționarea de teren

pentru activități agricole.

Prin urmare, prin această

măsură pot fi finanțate doar dezvoltarea sau implementarea anumitor activități și

investiții non-agricole.

De asemenea, conform Măsurii

112, este admisă achiziționarea unor mijloace de transport specializate, dar numai

ca și utilaje care asistă în mod direct și exclusiv implementarea proiectului.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. l) din Hotărârea nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului

general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru

Dezvoltare Rurală prin P.N.D.R. 2007 - 2013: „mijloacele de transport specializate

reprezintă autovehicule adaptate la cerințele de transport în cont propriu al materiei

prime și/ sau al producției obținute și care sunt prevăzute în Studiul de Fezabilitate

sau în Memoriul Justificativ, anexate cererii de finanțare, vehicule care îndeplinesc

aceleași cerințe și au o funcție specifică ce necesită adaptări ale caroseriei și/

sau echipamente speciale, precum și mijloacele de transport prevăzute ca eligibile

în fișele măsurilor din cadrul P.N.D.R.”.

Deci, potrivit fișei Măsurii

112, cât și dispozițiilor menționate în H.G. nr. 224/2008, sunt prevăzute ca eligibile

doar mijloacele de transport specializate.

Cum autoutilitara M.S.

nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate, în mod corect

prin Notificarea nr. 1386 din 27 ianuarie 2012 această cheltuială a fost refuzată

la plată, fiind neeligibilă, întrucât autoutilitara are o funcționalitate multiplă,

existând posibilitatea de a fi utilizată și în activități neîncadrate în Măsura

112 sau nespecifice activității propuse prin proiectul „Modernizarea și creșterea

producției exploatației agricole prin instalarea doamnei B.I.M. ca șef de exploatație”.

Este adevărat că în cuprinsul

planului de afaceri a propus achiziționarea de mașini, însă se impunea ca acestea

să se încadreze în categoria mijloacelor de transport specializate conform art.

2 alin. (1) lit. l) din H.G. nr. 224/2008, pentru a se statua că achiziționarea

reprezintă o cheltuială eligibilă.

Reclamanta a menționat

că autoutilitara este folosită pentru transportul produselor agricole - produsul

finit, or, dosarul cererii de finanțare și planul de afaceri a vizat modernizarea

și creșterea producției exploatației agricole, prin arendarea și însămânțarea de

noi terenuri, precum și realizarea de salarii care vor proteja plantațiile, astfel

că achiziția/cheltuiala trebuia efectuată numai în acest scop pentru a deservi în

mod direct activitățile specifice propuse prin proiect.

Nu prezintă relevanță

în cauză avizul D.S.P.S.A. Satu Mare, întrucât eligibilitatea cheltuielilor nu se

verifică în raport de acest aviz ci numai în raport cu dispozițiile legale menționate

și clauzele contractuale.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte reține că în mod corect autoritatea pârâtă a respins cererea

de plată formulată de reclamantă, astfel că actul contestat este legal, acțiunea

reclamantei fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată

și completată, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va

respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței nr.

165 din 7 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea,

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie

2013.