ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7476/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.I.M. - Î.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (denumită în continuare A.P.D.R.P.), anularea deciziei nr. 1386 din 27 ianuarie 2012 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins plata tranșei a doua a ajutorului financiar nerambursabil, contractat prin Contractul de finanțare nr. F1. din 31 iulie 2009, obligarea pârâtei să admită cererea de plată a tranșei a 2-a de ajutor financiar nerambursabil și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei să-i achite suma de 38.616,00 RON, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de finanțare în cauză la data de 31 iulie 2009, pe baza cererii de finanțare nr. F1., obiectul acestuia fiind „modernizarea și creșterea producției exploatației agricole”, pe Măsura 112, iar scopul pentru care a solicitat acest ajutor financiar nerambursabil a fost acela al achiziționării unei autoutilitare pentru transportul în cele mai bune condiții de igienă a legumelor spre vânzare.

După încheierea contractului de finanțare, s-a achitat de către pârâtă prima tranșă de plată a ajutorului financiar, a achiziționat, conform prevederilor proiectului și planului de afaceri, o mașină autoutilitară marca M.S., în vederea realizării scopului propus prin planul de afaceri, îndeplinindu-și astfel obligația pe care și-a asumat-o și a utilizat această autoutilitară pentru transportul produselor agricole (legume) în piețe, în condiții și la standarde conforme cu standardele comunitare, având și avizul A.N.S.V.S.A., pentru a transporta produse alimentare de origine non-animală.

Ulterior, în luna octombrie 2011, a depus dosarul și cererea de plată a tranșei a doua prevăzute în contractul de finanțare, însă i s-a răspuns că „achiziția unei autoutilitare nu este prevăzută ca fiind eligibilă în cadrul investițiilor care se realizează pentru a demonstra că cel puțin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare”. Reclamanta a arătat că formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii de refuz la plată care, însă, a fost respinsă prin adresa nr. A1. din 22 februarie 2012, apreciind conduita pârâtei cu privire la modul în care a înțeles să respecte prevederile contractului de finanțare ca fiind incorectă, prin refuzul de a-i achita tranșa a doua a ajutorului financiar, aceasta a încălcat prevederile art. 7 din contract.

În opinia reclamantei, câtă vreme pârâta și-a însușit planul de afaceri întocmit anterior încheierii contractului, plan ce a constituit practic temeiul și condiția acordării ajutorului financiar prevăzut prin contractul de finanțare și întrucât acest plan de afaceri prevede ca unic scop realizarea obiectivului propus - modernizarea și creșterea producției exploatației agricole - achiziționarea unei autoutilitare necesare transportului producției agricole, refuzul pârâtei de a achita tranșa a doua în condițiile în care a respectat planul de afaceri, apare ca fiind făcut cu rea-credință și prin interpretarea subiectivă și eronată a prevederilor fișei tehnice a Măsurii 112, la care face trimitere adresa de soluționare a plângerii sale.

În concluzie, reclamanta a susținut că investiția efectuată prin achiziționarea unei autoutilitare conform planului de afaceri însușit de pârâtă și care face parte integrantă din contractul de finanțare, este o cheltuială eligibilă, justificată cu documentele depuse la pârâtă și neexclusă prin prevederile H.G. nr. 224/2008, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că în urma analizării de către experții A.P.D.R.P a cererii de plată depusă de reclamantă, s-a constatat că achiziția efectuată de aceasta nu reprezintă o cheltuială eligibilă atât din prisma fișei măsurii, cât și a dispozițiilor H.G.

nr. 224/2008. Prin urmare, experții A.P.D.R.P. au concluzionat că autoutilitara M.S. nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate conform H.G. nr. 224/2008, astfel că acestea nu reprezintă o cheltuială eligibilă. Acest utilaj nu este de natură să deservească în mod direct și exclusiv activitatea specifică propusă prin proiect dat fiind faptul că are o funcționalitate multiplă, existând posibilitatea ca să fie utilizat și în activități neîncadrate în Măsura 112 sau nespecifice activității propuse prin proiect. În plus, atât fișa Măsurii 112, cât și H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin P.N.D.R.

2007-2013 prevăd ca eligibile doar mijlocele de transport specializate. Or, respectarea tuturor condițiilor cerute pentru acordarea finanțării este impusă de reglementări comunitare și naționale, acestea urmând a se verifica pe întreaga perioadă de implementare a unui proiect, respectiv de la data acordării deciziei de finanțare și pe o perioada de încă cinci ani. Beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării F.E.A.D.R. prin P.N.D.R. 2007 - 2013 și de solicitare a finanțării în concordantă cu aceste condiții, A.P.D.R.P.

având un rol de supraveghere al procesului de implementare al unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite nivele de control și proceduri acreditate de Comisia Europeană, descoperirea ulterioară a unor abateri de la legalitate, regularitate și conformitate de către direcțiile/organismele abilitate să desfășoare acțiuni de control neputând fi considerată nejustificată doar pe motivul că etapele au fost avizate anterior de Agenție. Astfel, pentru fiecare tranșă de plată, beneficiarul depune un dosar de cerere de plată, însoțit de documente justificative, care să ateste că aceste cheltuieli sunt eligibile, respectiv ca acestea respectă întrutotul dispozițiile legale aplicabile, dispoziții de la care părțile nu pot deroga prin simpla lor manifestare de voință.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 165 din 7 mai 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia nr. 1386 din 27 ianuarie 2012 emisă de pârâta A.P.D.R.P. București prin care i s-a respins reclamantei plata tranșei a doua a ajutorului financiar nerambursabil contractat prin contractul de finanțare nr. F1. din 31 iulie 2009. Totodată, a obligat pârâta să admită cererea de plată a tranșei a două de ajutor financiar nerambursabil, formulată de reclamantă, să achite suma de 38.616 RON în favoarea reclamantei, reprezentând a doua tranșă a ajutorului financiar nerambursabil, precum și la plata sumei de 1.543 RON, în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a încheiat cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Contractul de finanțare nr. F1. din 31 iulie 2009, pe baza cererii de finanțare nr. F1., obiectul acestuia fiind „modernizarea și creșterea producției exploatației agricole prin instalarea doamnei B.I.M. ca șef de exploatație”, pe Măsura 112: „Instalarea tinerilor fermieri”. Anterior încheierii contractului, reclamanta a întocmit proiectul necesar în scopul eligibilității acestuia, precum și planul de afaceri solicitat, pentru a se verifica dacă îndeplinește condițiile necesare acordării ajutorului financiar nerambursabil solicitat.

După verificarea proiectului, conținând documentele cerute de instituția pârâtă, precum și planul de afaceri care conținea obiectivul propus pentru obținerea ajutorului financiar solicitat, s-a încheiat contractul de finanțare, urmat de achitarea către pârâtă a primei tranșe de plată a ajutorului financiar. Ulterior, reclamanta a achiziționat conform prevederilor proiectului și planului de afaceri, o mașină autoutilitară marca M.S. în vederea realizării scopului propus prin planul de afaceri, respectiv transportul produselor agricole (legume) în piețe, în condiții și la standarde conforme cu standardele comunitare, având și avizul A.N.S.V.S.A. pentru a transporta produse alimentare de origine non-animală.

Ca urmare a solicitării reclamantei de decontare a acestei cheltuieli prin cererea de plată nr. 2/ 10 octombrie 2011, A.P.D.R.P. a emis Decizia (Notificarea beneficiarului cu privire la refuzul plății) nr. 1386 din 27 ianuarie 2012, motivată de prevederile fișei măsurii 112, potrivit căreia achiziția unei autoutilitare nu este prevăzută ca fiind eligibilă în cadrul investițiilor care se realizează pentru a demonstra că cel puțin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformității cu standardele comunitare. Contrar poziției exprimate de instituția pârâtă, prima instanță a apreciat că achiziționarea autoutilitarei M.S. pentru transportul legumelor pentru vânzare reprezintă o cheltuială eligibilă, fiind îndeplinite atât cerințele fișei Măsurii 112, cât și ale H.G.

nr. 224/2008. Astfel, pârâta și-a însușit planul de afaceri întocmit anterior încheierii contractului, plan ce a constituit temeiul și condiția acordării ajutorului financiar prevăzut prin contractul de finanțare și câtă vreme acest plan de afaceri prevede ca unic scop în vederea realizării obiectivului propus (modernizarea și creșterea producției exploatației agricole) achiziționarea unei autoutilitare necesare transportului producției agricole, refuzul pârâtei de a achita a doua tranșă în condițiile în care reclamanta a respectat planul de afaceri, apare ca fiind făcut cu rea-credință și prin interpretarea subiectivă și eronată a prevederilor fișei tehnice a Măsurii 112 și a art. 2 alin. (1) lit. l) din H.G.

nr. 224/2008. Or, aspectele invocate de pârâtă cu privire la neeligibilitatea investiției menționate în planul de afaceri (achiziționarea unei autoutilitare), trebuiau relevate anterior semnării contractului și nu ulterior, pârâta invocându-și la acest moment propria culpă în semnarea și derularea contractului de finanțare, iar susținerea pârâtei, în sensul că utilajul (autoutilitara) nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializat conform H.G. nr. 224/2008 pe considerentul că aceste autoutilitare au o funcționalitate multiplă, existând posibilitatea ca acestea să fie utilizate și în alte activități, neîncadrate în Măsura 112 sau nespecifice activității propuse prin proiect, este greșită.

Din analiza fișei tehnice a Măsurii 112, invocată de pârâtă, se poate observa că această interpretare este contrară acestor prevederi. Astfel, în capitolul privind cerințele planului de afaceri se menționează că planul de afaceri trebuie să includă detalii privind investiția care se realizează, demonstrând că cel puțin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformității standardelor comunitare, modernizarea și dezvoltarea exploatației, menționându-se apoi care sunt bunurile ce se pot achiziționa, printre care sunt incluse și mașini sau utilaje specializate. Prin urmare, achiziționarea de către reclamantă a acestei autoutilitare, care este un mijloc de transport specializat și avizat de D.S.P.S.A.

Satu Mare pentru transportul de produse alimentare, în speță de produse agricole realizate în ferma proprie, se încadrează în condițiile de finanțare invocate. Din fișa tehnică a autoutilitarei rezultă că aceasta este destinată strict transportului de marfă, nicidecum nu este un autoturism destinat uzului personal sau familial sau transportului de persoane, iar reclamanta a obținut autorizația de transport emisă de A.N.S.V.S.A. Satu Mare, tocmai pentru a realiza în condiții bune transportul produselor agricole cu autoutilitara achiziționată. Concluzionând, judecătorul a apreciat că investiția efectuată de reclamantă prin achiziționarea unei autoutilitare, conform planului de afaceri însușit de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și care face parte integrantă din contractul de finanțare, este o cheltuială eligibilă, justificată cu documentele depuse de reclamantă la instituția pârâtă și neexclusă prin prevederile H.G.

nr. 224/2008. 2. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 165/CA din 7 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, a formulat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac se arată că sentința recurată este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente speței cât și cu interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză. În esență, se menționează că în raport de fișa Măsurii 112 din Ghidul solicitantului și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. l) din H.G. nr. 224/2008, achiziția reclamantei constând în autoutilitara marca M.S.

nu reprezintă o cheltuială eligibilă pentru că nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate, având o funcționalitate multiplă, existând posibilitatea ca aceasta să fie utilizată și în activități neîncadrate în Măsura 112 sau nespecifice activității propuse prin proiect. Prin urmare, Notificarea privind refuzul plății nr. 1386 din 27 ianuarie 2012 emisă de A.P.D.R.P. este temeinică și legală, sentința recurată fiind neconformă cu clauzele contractuale și dispozițiile legale. De asemenea, se arată că respectarea tuturor condițiilor cerute pentru acordarea finanțării este impusă de reglementările comunitare și naționale, care se verifică pe întreaga perioadă de implementare a unui proiect, respectiv de la data acordării deciziei de finanțare și pe o perioadă de încă 5 ani, pe care reclamanta era obligată să le cunoască.

Mai mult, toate informațiile necesare i-au fost puse la dispoziție de autoritatea pârâtă prin toate mijloacele de informare încă din perioada de întocmire a proiectului, respectiv anterior depunerii dosarului de finanțare, iar ulterior trebuia să cunoască prevederile contractuale și legale incidente proiectului pe care trebuia să-l implementeze cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat. A fost invocată în susținerea recursului și Decizia nr. 1677 din 29 marite 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Intimata-reclamantă a formulat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond, contrar susținerilor recurentei, a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile speței, pronunțând o sentință legală și temeinică.

În esență, se susține că a achiziționat conform prevederilor proiectului și planului de afaceri autoutilitara marca M.S. pentru realizarea scopului propus, utilizând-o pentru transportul produselor agricole (legume) în piețe, având și avizul A.N.S.V.S.A. Acest mijloc de transport se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate necesare transportului produselor agricole în bune condiții și la standarde comunitare, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat această cheltuială ca fiind eligibilă. De asemenea, se susține că recurenta-pârâtă nu se poate prevala de o adresă emisă de Ministerul Agriculturii în anul 2012, ulterioară încheierii contractului de finanțare (anul 2009), care nu poate modifica dispozițiile cuprinse în normele legale aplicabile cauzei și nici clauzele contractului de finanțare legal încheiat.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivele și criticile formulate, de înscrisurile de la dosarul cauzei, de apărările părților, de dispozițiile legale incidente, reține că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că între A.P.D.R.P. și reclamantă a fost încheiat contractul de finanțare nr. F1. din 31 iulie 2009. Obiectul acestuia l-a constituit acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare pentru proiectul „Modernizarea și creșterea producției exploatației agricole prin instalarea doamnei B.I.M. ca șef de exploatație”.

Reclamantei i-a fost refuzată decontarea cheltuielilor cu achiziționarea unei autoutilitare marca M.S. conform cererii nr. 2/ 10 octombrie 2011, prin Notificarea refuzului plății nr. 1386 din 27 ianuarie 2012, apreciindu-se de autoritatea pârâtă că această cheltuială nu este eligibilă, întrucât mijlocul de transport nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate conform dispozițiilor H.G. nr. 224/2008. Această decizie de respingere a cererii reclamantei a făcut obiectul cererii deduse judecății, instanța de fond statuând, în esență, că investiția efectuată de reclamantă prin achiziționarea autoutilitarei conform planului de afaceri reprezintă o cheltuială eligibilă, justificată cu documentele depuse de aceasta și neexclusă de la finanțare conform prevederilor H.G.

nr. 224/2008. Contrar concluziei instanței de fond, instanța de recurs reține că respectiva cheltuială nu se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile pentru acordarea finanțării nerambursabile solicitate. Conform dispozițiilor art. 5 pct. 5(2) din contractul de finanțare, art. 3 alin. (1) din Anexa I - Prevederi Generale la Contractul de finanțare, autoritatea contractantă avea posibilitatea legală să invalideze și ulterior semnării contractului autorizarea unei cereri de plată, cum este și cea formulată de reclamantă.

Prin fișa Măsurii 112 sunt enumerate limitativ tipurile de investiții și cheltuieli eligibile după cum urmează: - construirea și/sau modernizarea clădirilor utilizate pentru producția agricolă la nivel de fermă, incluzându-le și pe cele pentru protecția mediului; - achiziționarea sau achiziționarea în leasing de tractoare noi, combine de recoltat, mașini, utilaje, instalații, echipamente și accesorii, echipamente și software specializate; - achiziționarea de animale și după caz, a cotei de producție; - plantarea și replantarea plantelor perene; - achiziționarea de teren pentru activități agricole. Prin urmare, prin această măsură pot fi finanțate doar dezvoltarea sau implementarea anumitor activități și investiții non-agricole.

De asemenea, conform Măsurii 112, este admisă achiziționarea unor mijloace de transport specializate, dar numai ca și utilaje care asistă în mod direct și exclusiv implementarea proiectului. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. l) din Hotărârea nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin P.N.D.R. 2007 - 2013: „mijloacele de transport specializate reprezintă autovehicule adaptate la cerințele de transport în cont propriu al materiei prime și/ sau al producției obținute și care sunt prevăzute în Studiul de Fezabilitate sau în Memoriul Justificativ, anexate cererii de finanțare, vehicule care îndeplinesc aceleași cerințe și au o funcție specifică ce necesită adaptări ale caroseriei și/ sau echipamente speciale, precum și mijloacele de transport prevăzute ca eligibile în fișele măsurilor din cadrul P.N.D.R.”.

Deci, potrivit fișei Măsurii 112, cât și dispozițiilor menționate în H.G. nr. 224/2008, sunt prevăzute ca eligibile doar mijloacele de transport specializate. Cum autoutilitara M.S. nu se încadrează în categoria mijloacelor de transport specializate, în mod corect prin Notificarea nr. 1386 din 27 ianuarie 2012 această cheltuială a fost refuzată la plată, fiind neeligibilă, întrucât autoutilitara are o funcționalitate multiplă, existând posibilitatea de a fi utilizată și în activități neîncadrate în Măsura 112 sau nespecifice activității propuse prin proiectul „Modernizarea și creșterea producției exploatației agricole prin instalarea doamnei B.I.M. ca șef de exploatație”. Este adevărat că în cuprinsul planului de afaceri a propus achiziționarea de mașini, însă se impunea ca acestea să se încadreze în categoria mijloacelor de transport specializate conform art. 2 alin. (1) lit. l) din H.G.

nr. 224/2008, pentru a se statua că achiziționarea reprezintă o cheltuială eligibilă. Reclamanta a menționat că autoutilitara este folosită pentru transportul produselor agricole - produsul finit, or, dosarul cererii de finanțare și planul de afaceri a vizat modernizarea și creșterea producției exploatației agricole, prin arendarea și însămânțarea de noi terenuri, precum și realizarea de salarii care vor proteja plantațiile, astfel că achiziția/cheltuiala trebuia efectuată numai în acest scop pentru a deservi în mod direct activitățile specifice propuse prin proiect. Nu prezintă relevanță în cauză avizul D.S.P.S.A. Satu Mare, întrucât eligibilitatea cheltuielilor nu se verifică în raport de acest aviz ci numai în raport cu dispozițiile legale menționate și clauzele contractuale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte reține că în mod corect autoritatea pârâtă a respins cererea de plată formulată de reclamantă, astfel că actul contestat este legal, acțiunea reclamantei fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței nr. 165 din 7 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Casează sentința atacată și pe fond respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2013.