ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1057/2013

Deliberând asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 382 din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 449 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., a admis cererea de modificare a pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4036/R din data de 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și respectiv prin Sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 7300/2/2008 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4279/R din data de 15 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), formulată de condamnata J.R.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., stabilită prin Sentința penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în individualitatea lor, astfel: - 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.; - 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. A descontopit pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., stabilită prin Sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în individualitatea lor, astfel: - 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen., aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 33 lit. c) teza I C. proc.

pen., a constatat că acțiunile de înșelăciune, reținute în sarcina condamnatei prin Sentința penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, (săvârșite în perioada 2004 - august 2007) și prin Sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, (săvârșite în perioada 2006 - august 2007), constituie acte materiale ale unei infracțiuni unice de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a stabilit pentru aceasta, conform art. 42 C. pen., o singură pedeapsă, respectiv 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. c) teza I C. proc. pen., a constatat că acțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, reținute în sarcina condamnatei prin Sentința penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, (săvârșite în perioada 2004 - august 2007) și prin Sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, (săvârșite în perioada 2006 - august 2007), constituie acte materiale ale unei infracțiuni unice de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a stabilit pentru aceasta, conform art. 42 C. pen., o singură pedeapsă, respectiv 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. c) teza I C. proc. pen., a constatat că acțiunile de uz de fals, reținute în sarcina condamnatei prin Sentința penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, (săvârșite în perioada 2004 - august 2007) și prin Sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, (săvârșite în perioada 2006 - august 2007), constituie acte materiale ale unei infracțiuni unice de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a stabilit pentru aceasta, conform art. 42 C. pen., o singură pedeapsă, respectiv 3 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) rap.

la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele astfel stabilite și a aplicat condamnatei, în vederea executării, pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis condamnatei, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii perioadele reținerii și arestării preventive, precum și perioadele deja executate în detenție din pedepsele aplicate prin sentințele penale anterior menționate, astfel: - de la data de 13 septembrie 2007 până la data de 03 aprilie 2009; - de la data de 25 noiembrie 2009 până la data de 27 noiembrie 2009; - de la data de 24 noiembrie 2010 până Ia data de 30 noiembrie 2010; - de la data de 21 martie 2011 până la data de 02 mai 2011; - de la data de 03 august 2011 până la data de 09 august 2011; - de la data de 16 iulie 2012 până la zi. În temeiul art. 35 alin. (4) C. pen., a menținut măsura de siguranță a confiscării ștampilelor cu însemnele B.E.J.

I.R. și B.EJ. D.D.C. și semnăturile olografe ale acestor executori judecătorești, dispusă, potrivit art. 118 lit. c) C. pen., prin Sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. A anulat M.E.P.Î. nr. 463/2009 emis la data de 15 noiembrie 2010 de Curtea de Apel București, secția I penală, și M.E.P.Î. nr. 557/2010 emis la data de 16 decembrie 2011 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și a dispus emiterea unul nou mandat de executare a pedepsei închisorii. Pentru a pronunța această sentință Curtea de Apel București a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 07 mai 2012, astfel cum a fost precizată în scris la termenul de judecată din data de 26 septembrie 2012 și susținută cu ocazia dezbaterilor de la același termen, condamnata J.R.

a solicitat, invocând în drept dispozițiile art. 449 alin. (1) lit. a) și c) rap. Ia art. 33 lit. c) C. proc. pen. comb. cu art. 43 C. pen., modificarea pedepselor de 7 ani închisoare și 11 ani închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 345/2009 a Curții de Ape! București, secția I penală și respectiv prin Sentința penală nr. 406/2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe motiv că faptele reținute în sarcina sa prin cele două hotărâri, ambele definitive, constituie acte materiale ale câte unei infracțiuni continuate, ceea ce impune stabilirea spre executare a unei pedepse unice (aceasta fiind, în opinia condamnatei, cei 7 ani de închisoare, în considerarea circumstanței atenuante judiciare acordate prin prima sentință penală anterior menționată).

Prin Sentința penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4036/R din data de 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără modificări în calea de atac), s-a dispus condamnarea inculpatei J.R., în cauza în care aceasta a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 251/P/2007 al Direcției Naționale Anticorupție, astfel: - la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic.

art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (în al cărei conținut constitutiv au fost reținute acte materiale săvârșite în perioada 2004 - august 2007); - la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în al cărei conținut constitutiv au fost reținute acte materiale săvârșite în aceeași perioadă); - la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în al cărei conținut constitutiv au fost reținute acte materiale săvârșite în aceeași perioadă).

În sarcina inculpatei (avocat în cadrul Baroului București), s-a reținut că, în perioada anterior menționată, acționând în mod identic, a indus în eroare 27 de persoane vătămate, cărora Ie-a creat aparența faptului că sunt adjudecatarii legali ai unor imobile din municipiul București, aflate în procedura de executare silită, falsificând și folosind, în acest scop, înscrisuri aparent emise de birourile executorilor judecătorești I.R., V.G., T.G. și B.B., prejudiciul astfel creat fiind de 3.738.825 RON (echivalentul a aproximativ 1.105.500 euro). În temeiul art. 33 lit. a) rap. Ia art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele anterior menționate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. Conform hotărârii definitive de condamnare, la data de 15 noiembrie 2010,a fost emis, pe numele inculpatei, M.E.P.Î. nr. 463/2009. Potrivit referatelor întocmite de Biroul Executări Penale al instanței de executare, în cauza respectivă, inculpata a fost arestată preventiv în perioada 25 - 27 noiembrie 2009 (în baza sentinței primei Instanțe, prin care s-a dispus, în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., această măsură, revocată însă de către instanța de recurs), iar ulterior, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a fost încarcerată în perioadele 24 - 30 noiembrie 2010, 21 martie - 02 mai 2011,03 - 09 august 2011 și 16 iulie 2012 - la zi (în baza M.E.P.Î.

nr. 463/2009), în acest interval beneficiind, de mai multe ori, de întreruperea executării pedepsei închisorii, până la încetarea stării de graviditate, iar, apoi, până la împlinirea vârstei de 1 an de către copilul pe care I-a născut.

Prin Sentința penată nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 7300/2/2008 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4279/R din data de 15 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără modificări în calea de atac), s-a dispus condamnarea inculpatei J.R., în cauza în care aceasta a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 191/P/2007 al Direcției Naționale Anticorupție (din care a fost disjunsă cauza finalizată prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. 251/P/2007 al aceleiași direcții, anterior menționat), astfel: - la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. (în al cărei conținut constitutiv au fost reținute acte materiale săvârșite în perioada 2006 - august 2007); - la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în al cărei conținut constitutiv au fost reținute acte materiale săvârșite în aceeași perioadă); - la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în al cărei conținut constitutiv au fost reținute acte materiale săvârșite în aceeași perioadă).

În sarcina inculpatei (avocat în cadrul Baroului București), s-a reținut că, în perioada anterior menționată, acționând în mod identic, a indus în eroare 54 de persoane vătămate, cărora Ie-a creat aparența faptului că sunt adjudecatarii legali ai unor imobile din municipiul București, aflate în procedura de executare silită, falsificând și folosind, în acest scop, înscrisuri aparent emise de birourile executorilor judecătorești I.R., D.D.C., T.G., C.C., D.l.C. și B.B., prejudiciul astfel creat fiind de 11.412.065 RON și 188.000 euro (echivalentul a aproximativ 3.448.000 euro). În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele anterior menționate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa închisorii reținerea și arestarea preventivă a inculpatei, din perioada 13 septembrie 2007 - 03 aprilie 2009. În temeiul art. 118 lit. c) C. pen., a fost dispusă măsura de siguranță a confiscării ștampilelor cu însemnele B.E.J. I.R. și B.E.J. D.D.C. și semnăturile olografe ale acestor executori judecătorești. Conform hotărârii definitive de condamnare, la data de 16 decembrie 2011, a fost emis, pe numele inculpatei, M.E.P.Î. nr. 557/2010.

Potrivit referatului întocmit de Biroul Executări Penale al instanței de executare, acest mandat nu a fost pus în executare, întrucât condamnata a beneficiat de amânarea executării pedepsei închisorii, pentru aceleași motive care au determinat, în mod concomitent, întreruperea executării pedepsei închisorii aplicate prin prima hotărâre de condamnare rămasă definitivă.

În raport cu situația de fapt menționată în cele două hotărâri definitive de condamnare, curtea de apel a constatat că acțiunile de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și respectiv uz de fals, reținute în sarcina inculpatei, cu autoritate de lucru judecat, prin acele hotărâri, au fost săvârșite în perioade care se suprapun, încetând la același moment (luna august 2007) și în baza unei rezoluții infracționale unice, aceasta rezultând, fără îndoială, din modul identic în care inculpata a procedat cu privire la toate cele 81 de persoane vătămate, induse în eroare în legătură cu același fapt, prin folosirea acelorași mijloace frauduloase, astfel că acțiunile respective constituie acte materiale ale câte unei infracțiuni unice, comisă în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință, curtea de apel a constatat, cu referire la toate acțiunile respective, existența cazului de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) teza I C. proc. pen., pe care, de altfel, l-a constatat, în legătură cu aceleași acțiuni și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Încheierea nr. 2307 din data de 24 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5389/1/2008, apreciind însă, la acel moment (când ambele cauze se aflau în faza de judecată), că reunirea acestora nu era posibilă, întrucât una dintre ele se afla în stadiul judecății în primă instanță, iar cealaltă se afla în recurs. În același timp, curtea de apel a constatat că, pentru faza de executare pe care o parcurg în prezent ambele cauze, dispozițiile art. 449 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. permit modificarea pedepselor aplicate prin hotărârile definitive de condamnare pronunțate în acestea, atunci când, pe baza hotărârilor respective, se stabilește existența, între altele, a situației în care mai multe acte intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, situație care, astfel cum s-a evidențiat anterior, este valabilă și în speță. Totodată, având în vedere că cele trei infracțiuni continuate, incluzând în conținutul lor constitutiv toate actele materiale stabilite, sunt concurente între ele, conform art. 33 lit. a) C. pen., curtea de apel a constatat că în speță sunt incidente și dispozițiile art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care reglementează modificarea pedepselor, în faza de executare și pentru situația în care se stabilește existența unui concurs de infracțiuni.

Curtea de Apel București a admis cererea cu care a fost sesizată, în sensul care a precizat, procedând la modificarea pedepselor aplicate prin cele două hotărâri definitive, astfel: - a descontopit pedepsele rezultante aplicate prin hotărârile respective în pedepsele componente (anterior evidențiate), pe care le va repune în individualitatea lor; - a constata că acțiunile de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, reținute în sarcina condamnatei prin acele hotărâri, constituie acte materiale ale unor infracțiuni unice, în formă continuată, în incriminările prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 288 alin. (1) cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - a stabilit, pentru fiecare dintre infracțiunile anterior menționate, câte o singură pedeapsă, conform art. 42 C. pen., și anume 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru prima infracțiune și câte 3 ani închisoare, pentru celelalte două infracțiuni (în considerarea unor argumente asupra cărora se va reveni); - a contopit, în temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1). lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele astfel stabilite și va aplica condamnatei, în vederea executării, pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen., interzicând acesteia, potrivit art. 71 din C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, aceleași drepturi.

Referitor la pedeapsa principală corespunzătoare fiecăreia dintre cele trei infracțiuni continuate, Curtea a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 43 C. pen., stabilirea acesteia se face ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, pedeapsa respectivă neputând fi mai ușoară decât cea aplicată, prin oricare dintre hotărârile respective, numai pentru unele dintre acele acte materiale. În consecință a apreciat că pedeapsa principală nu poate fi mai mică de 11 ani închisoare, astfel cum a solicitat condamnata, de vreme ce numai pentru o parte din actele materiale ce intră în conținutul ei constitutiv, s-a aplicat deja, în mod definitiv, acea pedeapsă.

Împrejurarea că pentru celelalte acte materiale s-a stabilit o pedeapsă mai mică, respectiv 7 ani închisoare, ca urmare a reținerii unei circumstanțe atenuante judiciare, este nerelevantă, din perspectiva dispozițiilor legale citate, care împiedică, cu caracter imperativ, stabilirea pedepsei modificate la acel nivel, astfel cum a solicitat condamnata sau la orice alt nivel mai mic de 11 ani închisoare. în același timp, circumstanța atenuantă judiciară acordată într-una din cauze nu poate fi transpusă în cealaltă cauză întrucât, în faza de executare, instanța nu poate realiza o nouă individualizare a pedepsei aplicate în cauza respectivă ci numai modificarea ei în limitele pe care le permit dispozițiile legale incidente în această fază.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., curtea de apel a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadelor reținerii și arestării preventive, precum și a perioadelor deja executate în detenție. În temeiul art. 35 alin. (4) C. pen., curtea de apel a menținut măsura de siguranță a confiscării ștampilelor cu însemnele B.E.J. I.R. și B.E.J. D.D.C. și semnăturile olografe ale acestor executori judecătorești, dispusă prin Sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. De asemenea a anulat M.E.P.Î. nr. 463/2009 emis la data de 15 noiembrie 2010 de Curtea de Apel București, secția I penală și M.E.P.Î. nr. 557/2010 emis la data de 16 decembrie 2011 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform acestei hotărâri.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnata J.R., criticând hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, invocând că în mod greșit instanța a aplicat pedeapsa de 11 ani închisoare în condițiile în care actele materiale pentru care recurenta a fost condamnată în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 7300/2/2008 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, intră în conținutul infracțiunii continuate pentru care inculpata a fost condamnată în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 3269/2/2008. Înalta Curte, analizând hotărârea recurată, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de condamnata J.R. pentru următoarele considerente: Infracțiunea continuată este forma unității legale de infracțiune caracterizată prin săvârșirea de către aceeași persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale a unor acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Potrivit art. 449 alin. (1) C. proc. pen. pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată existența altor acte materiale care intră în conținutul aceleiași infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea. Art. 43 C. pen. prevede că dacă infractorul, condamnat definitiv pentru o infracțiune continuată sau complexă, este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior. În aceste condiții instanța de fond a apreciat în mod corect că pedeapsa ce trebuie aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este pedeapsa cea mai grea aplicată condamnatei, respectiv pedeapsa de 11 ani închisoare. Împrejurarea că pentru actele materiale pentru care inculpata a fost condamnată în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 3269/2/2008 s-a stabilit o pedeapsă mai mică, respectiv 7 ani închisoare, ca urmare a reținerii unei circumstanțe atenuante judiciare, este irelevantă din perspectiva dispozițiilor art. 43 C. pen. și art. 449 C. proc. pen., care împiedică stabilirea pedepsei modificate la un nivel mai mic de 11 ani închisoare, iar în faza de executare instanța nu poate realiza o nouă individualizare a pedepsei aplicate. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnata J.R.

împotriva Sentinței penale nr. 382/F din 03 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, și o va obliga la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnata J.R. împotriva Sentinței penale nr. 382/F din 03 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2013 Procesat de GGC - NN