ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1057/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1057/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursului de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 382 din 3

octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 449

alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., a admis cererea de modificare a

pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie

2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr.

3269/2/2008 (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4036/R din data de 12

noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și respectiv prin

Sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 7300/2/2008 (rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 4279/R din data de 15 decembrie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție), formulată de condamnata J.R.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., stabilită

prin Sentința penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția I penală, în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în

individualitatea lor, astfel:

- 7 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.

b) și lit. c) C. pen., aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art.

74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare,

aplicată pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă

continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 3 ani închisoare,

aplicată pentru infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de

art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A descontopit

pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., stabilită

prin Sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în

individualitatea lor, astfel:

- 11 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) și lit. c) din C. pen., aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 3 ani închisoare,

aplicată pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă

continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 3 ani închisoare,

aplicată pentru infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de

art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. c) teza I C. proc. pen., a constatat că acțiunile de înșelăciune, reținute

în sarcina condamnatei prin Sentința penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția I penală, (săvârșite în perioada 2004 -

august 2007) și prin Sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, (săvârșite în perioada 2006 -

august 2007), constituie acte materiale ale unei infracțiuni unice de înșelăciune

cu consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă

continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și a stabilit pentru aceasta, conform art. 42 C. pen., o singură

pedeapsă, respectiv 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. c) teza I C. proc. pen., a constatat că acțiunile de fals material în

înscrisuri oficiale, reținute în sarcina condamnatei prin Sentința penală nr.

345/F din data de 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I

penală, (săvârșite în perioada 2004 - august 2007) și prin Sentința penală nr.

406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, (săvârșite în perioada 2006 - august 2007), constituie acte materiale

ale unei infracțiuni unice de fals material în înscrisuri oficiale, în formă

continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și a stabilit pentru aceasta, conform art. 42 C. pen., o singură pedeapsă,

respectiv 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33

lit. c) teza I C. proc. pen., a constatat că acțiunile de uz de fals, reținute

în sarcina condamnatei prin Sentința penală nr. 345/F din data de 24 noiembrie

2009 a Curții de Apel București, secția I penală, (săvârșite în perioada 2004 -

august 2007) și prin Sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, (săvârșite în perioada 2006 -

august 2007), constituie acte materiale ale unei infracțiuni unice de uz de

fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și a stabilit pentru aceasta, conform art. 42 C. pen., o singură pedeapsă,

respectiv 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a

contopit pedepsele astfel stabilite și a aplicat condamnatei, în vederea

executării, pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen.

În temeiul art. 71 C.

pen., a interzis condamnatei, pe durata executării pedepsei închisorii,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 88

alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii perioadele reținerii și

arestării preventive, precum și perioadele deja executate în detenție din

pedepsele aplicate prin sentințele penale anterior menționate, astfel:

- de la data de 13

septembrie 2007 până la data de 03 aprilie 2009;

- de la data de 25

noiembrie 2009 până la data de 27 noiembrie 2009;

- de la data de 24

noiembrie 2010 până Ia data de 30 noiembrie 2010;

- de la data de 21

martie 2011 până la data de 02 mai 2011;

- de la data de 03 august

2011 până la data de 09 august 2011;

- de la data de 16

iulie 2012 până la zi.

În temeiul art. 35

alin. (4) C. pen., a menținut măsura de siguranță a confiscării ștampilelor cu

însemnele B.E.J. I.R. și B.EJ. D.D.C. și semnăturile olografe ale acestor executori

judecătorești, dispusă, potrivit art. 118 lit. c) C. pen., prin Sentința penală

nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală.

A anulat M.E.P.Î. nr.

463/2009 emis la data de 15 noiembrie 2010 de Curtea de Apel București, secția

I penală, și M.E.P.Î. nr. 557/2010 emis la data de 16 decembrie 2011 de Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, și a dispus emiterea unul nou mandat

de executare a pedepsei închisorii.

Pentru a pronunța

această sentință Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 07

mai 2012, astfel cum a fost precizată în scris la termenul de judecată din data

de 26 septembrie 2012 și susținută cu ocazia dezbaterilor de la același termen,

condamnata J.R. a solicitat, invocând în drept dispozițiile art. 449 alin. (1)

lit. a) și c) rap. Ia art. 33 lit. c) C. proc. pen. comb. cu art. 43 C. pen.,

modificarea pedepselor de 7 ani închisoare și 11 ani închisoare, aplicate prin

Sentința penală nr. 345/2009 a Curții de Ape! București, secția I penală și

respectiv prin Sentința penală nr. 406/2010 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, pe motiv că faptele reținute în sarcina sa prin cele două hotărâri,

ambele definitive, constituie acte materiale ale câte unei infracțiuni

continuate, ceea ce impune stabilirea spre executare a unei pedepse unice

(aceasta fiind, în opinia condamnatei, cei 7 ani de închisoare, în considerarea

circumstanței atenuante judiciare acordate prin prima sentință penală anterior

menționată).

Prin Sentința penală

nr. 345/F din data de 24 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 4036/R din data de 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, fără modificări în calea de atac), s-a dispus condamnarea

inculpatei J.R., în cauza în care aceasta a fost trimisă în judecată prin

rechizitoriul emis în Dosarul nr. 251/P/2007 al Direcției Naționale

Anticorupție, astfel:

- la pedeapsa de 7

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art.

74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. (în al cărei conținut

constitutiv au fost reținute acte materiale săvârșite în perioada 2004 - august

2007);

- la pedeapsa de 3

ani închisoare, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în

formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. (în al cărei conținut constitutiv au fost reținute acte materiale

săvârșite în aceeași perioadă);

- la pedeapsa de 3

ani închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, în formă continuată,

prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în al cărei conținut

constitutiv au fost reținute acte materiale săvârșite în aceeași perioadă).

În sarcina inculpatei

(avocat în cadrul Baroului București), s-a reținut că, în perioada anterior

menționată, acționând în mod identic, a indus în eroare 27 de persoane

vătămate, cărora Ie-a creat aparența faptului că sunt adjudecatarii legali ai

unor imobile din municipiul București, aflate în procedura de executare silită,

falsificând și folosind, în acest scop, înscrisuri aparent emise de birourile

executorilor judecătorești I.R., V.G., T.G. și B.B., prejudiciul astfel creat

fiind de 3.738.825 RON (echivalentul a aproximativ 1.105.500 euro).

În temeiul art. 33

lit. a) rap. Ia art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost

contopite pedepsele anterior menționate și s-a dispus ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen.

În temeiul art. 71 C.

pen., au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Conform hotărârii

definitive de condamnare, la data de 15 noiembrie 2010,a fost emis, pe numele

inculpatei, M.E.P.Î. nr. 463/2009.

Potrivit referatelor

întocmite de Biroul Executări Penale al instanței de executare, în cauza

respectivă, inculpata a fost arestată preventiv în perioada 25 - 27 noiembrie

2009 (în baza sentinței primei Instanțe, prin care s-a dispus, în temeiul art.

350 alin. (1) C. proc. pen., această măsură, revocată însă de către instanța de

recurs), iar ulterior, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a

fost încarcerată în perioadele 24 - 30 noiembrie 2010, 21 martie - 02 mai

2011,03 - 09 august 2011 și 16 iulie 2012 - la zi (în baza M.E.P.Î. nr. 463/2009),

în acest interval beneficiind, de mai multe ori, de întreruperea executării

pedepsei închisorii, până la încetarea stării de graviditate, iar, apoi, până

la împlinirea vârstei de 1 an de către copilul pe care I-a născut.

Prin Sentința penată

nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 7300/2/2008 (rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 4279/R din data de 15 decembrie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, fără modificări în calea de atac), s-a dispus condamnarea

inculpatei J.R., în cauza în care aceasta a fost trimisă în judecată prin

rechizitoriul emis în Dosarul nr. 191/P/2007 al Direcției Naționale

Anticorupție (din care a fost disjunsă cauza finalizată prin rechizitoriul emis

în Dosarul nr. 251/P/2007 al aceleiași direcții, anterior menționat), astfel:

- la pedeapsa de 11

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

(în al cărei conținut constitutiv au fost reținute acte materiale săvârșite în

perioada 2006 - august 2007);

- la pedeapsa de 3

ani închisoare, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în

formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. (în al cărei conținut constitutiv au fost reținute acte materiale

săvârșite în aceeași perioadă);

- la pedeapsa de 3

ani închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, în formă continuată,

prevăzută de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în al cărei conținut

constitutiv au fost reținute acte materiale săvârșite în aceeași perioadă).

În sarcina inculpatei

(avocat în cadrul Baroului București), s-a reținut că, în perioada anterior

menționată, acționând în mod identic, a indus în eroare 54 de persoane

vătămate, cărora Ie-a creat aparența faptului că sunt adjudecatarii legali ai

unor imobile din municipiul București, aflate în procedura de executare silită,

falsificând și folosind, în acest scop, înscrisuri aparent emise de birourile

executorilor judecătorești I.R., D.D.C., T.G., C.C., D.l.C. și B.B.,

prejudiciul astfel creat fiind de 11.412.065 RON și 188.000 euro (echivalentul

a aproximativ 3.448.000 euro).

În temeiul art. 33

lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost

contopite pedepsele anterior menționate și s-a dispus ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen.

În temeiul art. 71 C.

pen., au fost interzise inculpatei, pe durata executării pedepsei închisorii,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 88 C.

pen., a fost dedusă din pedeapsa închisorii reținerea și arestarea preventivă a

inculpatei, din perioada 13 septembrie 2007 - 03 aprilie 2009.

În temeiul art. 118

lit. c) C. pen., a fost dispusă măsura de siguranță a confiscării ștampilelor

cu însemnele B.E.J. I.R. și B.E.J. D.D.C. și semnăturile olografe ale acestor

executori judecătorești.

Conform hotărârii

definitive de condamnare, la data de 16 decembrie 2011, a fost emis, pe numele

inculpatei, M.E.P.Î. nr. 557/2010. Potrivit referatului întocmit de Biroul

Executări Penale al instanței de executare, acest mandat nu a fost pus în

executare, întrucât condamnata a beneficiat de amânarea executării pedepsei

închisorii, pentru aceleași motive care au determinat, în mod concomitent,

întreruperea executării pedepsei închisorii aplicate prin prima hotărâre de

condamnare rămasă definitivă.

În raport cu situația

de fapt menționată în cele două hotărâri definitive de condamnare, curtea de

apel a constatat că acțiunile de înșelăciune, fals material în înscrisuri

oficiale și respectiv uz de fals, reținute în sarcina inculpatei, cu autoritate

de lucru judecat, prin acele hotărâri, au fost săvârșite în perioade care se

suprapun, încetând la același moment (luna august 2007) și în baza unei

rezoluții infracționale unice, aceasta rezultând, fără îndoială, din modul

identic în care inculpata a procedat cu privire la toate cele 81 de persoane vătămate,

induse în eroare în legătură cu același fapt, prin folosirea acelorași mijloace

frauduloase, astfel că acțiunile respective constituie acte materiale ale câte

unei infracțiuni unice, comisă în forma continuată prevăzută de art. 41 alin.

(2) C. pen.

În consecință, curtea

de apel a constatat, cu referire la toate acțiunile respective, existența

cazului de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) teza I C. proc. pen.,

pe care, de altfel, l-a constatat, în legătură cu aceleași acțiuni și Înalta

Curte de Casație și Justiție prin Încheierea nr. 2307 din data de 24 iunie

2008, pronunțată în Dosarul nr. 5389/1/2008, apreciind însă, la acel moment

(când ambele cauze se aflau în faza de judecată), că reunirea acestora nu era

posibilă, întrucât una dintre ele se afla în stadiul judecății în primă

instanță, iar cealaltă se afla în recurs.

În același timp,

curtea de apel a constatat că, pentru faza de executare pe care o parcurg în

prezent ambele cauze, dispozițiile art. 449 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. permit

modificarea pedepselor aplicate prin hotărârile definitive de condamnare

pronunțate în acestea, atunci când, pe baza hotărârilor respective, se

stabilește existența, între altele, a situației în care mai multe acte intră în

conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni, situație care, astfel cum s-a

evidențiat anterior, este valabilă și în speță.

Totodată, având în

vedere că cele trei infracțiuni continuate, incluzând în conținutul lor

constitutiv toate actele materiale stabilite, sunt concurente între ele,

conform art. 33 lit. a) C. pen., curtea de apel a constatat că în speță sunt

incidente și dispozițiile art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care

reglementează modificarea pedepselor, în faza de executare și pentru situația

în care se stabilește existența unui concurs de infracțiuni.

Curtea de Apel

București a admis cererea cu care a fost sesizată, în sensul care a precizat,

procedând la modificarea pedepselor aplicate prin cele două hotărâri

definitive, astfel:

- a descontopit

pedepsele rezultante aplicate prin hotărârile respective în pedepsele

componente (anterior evidențiate), pe care le va repune în individualitatea

lor;

- a constata că

acțiunile de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals,

reținute în sarcina condamnatei prin acele hotărâri, constituie acte materiale

ale unor infracțiuni unice, în formă continuată, în incriminările prevăzute de

art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 288

alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și respectiv de art. 291 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- a stabilit, pentru

fiecare dintre infracțiunile anterior menționate, câte o singură pedeapsă,

conform art. 42 C. pen., și anume 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen., pentru prima infracțiune și câte 3 ani închisoare, pentru celelalte două

infracțiuni (în considerarea unor argumente asupra cărora se va reveni);

- a contopit, în

temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1). lit. b) și art. 35 alin. (1)

C. pen., pedepsele astfel stabilite și va aplica condamnatei, în vederea

executării, pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C.

pen., interzicând acesteia, potrivit art. 71 din C. pen., pe durata executării

pedepsei închisorii, aceleași drepturi.

Referitor la pedeapsa

principală corespunzătoare fiecăreia dintre cele trei infracțiuni continuate,

Curtea a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 43 C. pen., stabilirea

acesteia se face ținându-se seama de infracțiunea săvârșită în întregul ei,

pedeapsa respectivă neputând fi mai ușoară decât cea aplicată, prin oricare

dintre hotărârile respective, numai pentru unele dintre acele acte materiale.

În consecință a apreciat că pedeapsa principală nu poate fi mai mică de 11 ani

închisoare, astfel cum a solicitat condamnata, de vreme ce numai pentru o parte

din actele materiale ce intră în conținutul ei constitutiv, s-a aplicat deja,

în mod definitiv, acea pedeapsă. Împrejurarea că pentru celelalte acte

materiale s-a stabilit o pedeapsă mai mică, respectiv 7 ani închisoare, ca

urmare a reținerii unei circumstanțe atenuante judiciare, este nerelevantă, din

perspectiva dispozițiilor legale citate, care împiedică, cu caracter imperativ,

stabilirea pedepsei modificate la acel nivel, astfel cum a solicitat condamnata

sau la orice alt nivel mai mic de 11 ani închisoare. în același timp,

circumstanța atenuantă judiciară acordată într-una din cauze nu poate fi

transpusă în cealaltă cauză întrucât, în faza de executare, instanța nu poate

realiza o nouă individualizare a pedepsei aplicate în cauza respectivă ci numai

modificarea ei în limitele pe care le permit dispozițiile legale incidente în

această fază.

În temeiul art. 88

alin. (1) C. pen., curtea de apel a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a

perioadelor reținerii și arestării preventive, precum și a perioadelor deja

executate în detenție.

În temeiul art. 35

alin. (4) C. pen., curtea de apel a menținut măsura de siguranță a confiscării

ștampilelor cu însemnele B.E.J. I.R. și B.E.J. D.D.C. și semnăturile olografe

ale acestor executori judecătorești, dispusă prin Sentința penală nr. 406/F din

data de 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

De asemenea a anulat

M.E.P.Î. nr. 463/2009 emis la data de 15 noiembrie 2010 de Curtea de Apel

București, secția I penală și M.E.P.Î. nr. 557/2010 emis la data de 16

decembrie 2011 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și a dispus

emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform acestei

hotărâri.

II. Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs condamnata J.R., criticând hotărârea atacată sub

aspectul netemeiniciei și nelegalității, invocând că în mod greșit instanța a

aplicat pedeapsa de 11 ani închisoare în condițiile în care actele materiale

pentru care recurenta a fost condamnată în cauza ce a format obiectul Dosarului

nr. 7300/2/2008 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, intră în

conținutul infracțiunii continuate pentru care inculpata a fost condamnată în

cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 3269/2/2008.

Înalta Curte,

analizând hotărârea recurată, apreciază ca fiind nefondat recursul declarat de

condamnata J.R. pentru următoarele considerente:

Infracțiunea

continuată este forma unității legale de infracțiune caracterizată prin

săvârșirea de către aceeași persoană, la intervale de timp diferite, în

realizarea aceleiași hotărâri infracționale a unor acțiuni sau inacțiuni care

prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Potrivit art. 449

alin. (1) C. proc. pen. pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la

punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată

existența altor acte materiale care intră în conținutul aceleiași infracțiuni

pentru care s-a dispus condamnarea.

Art. 43 C. pen.

prevede că dacă infractorul, condamnat definitiv pentru o infracțiune

continuată sau complexă, este judecat ulterior și pentru alte acțiuni sau inacțiuni

care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ținându-se seama de

infracțiunea săvârșită în întregul ei, se stabilește o pedeapsă

corespunzătoare, care nu poate fi mai ușoară decât cea pronunțată anterior.

În aceste condiții

instanța de fond a apreciat în mod corect că pedeapsa ce trebuie aplicată

pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă

continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. este pedeapsa cea mai grea aplicată condamnatei,

respectiv pedeapsa de 11 ani închisoare.

Împrejurarea că

pentru actele materiale pentru care inculpata a fost condamnată în cauza ce a

format obiectul Dosarului nr. 3269/2/2008 s-a stabilit o pedeapsă mai mică,

respectiv 7 ani închisoare, ca urmare a reținerii unei circumstanțe atenuante

judiciare, este irelevantă din perspectiva dispozițiilor art. 43 C. pen. și

art. 449 C. proc. pen., care împiedică stabilirea pedepsei modificate la un

nivel mai mic de 11 ani închisoare, iar în faza de executare instanța nu poate

realiza o nouă individualizare a pedepsei aplicate.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

condamnata J.R. împotriva Sentinței penale nr. 382/F din 03 octombrie 2012 a

Curții de Apel București, secția I penală, și o va obliga la plata sumei de 300

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de condamnata J.R. împotriva Sentinței penale nr. 382/F din

03 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta

condamnată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 27 martie 2013

Procesat

de GGC - NN