ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2691/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2691/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

contestației de față;

În baza

actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41 din

17 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013

raportat la art. 595 C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare ca

urmare a sesizării formulate de Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar

- Penitenciarul de femei Târgșor, privind pe condamnata J.R.

A fost decontopită

pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. aplicată prin sentința

penală nr. 382/F din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală, și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente după cum

urmează:

- 11 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit.

b) și lit. c) C. pen., stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev.

de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare

stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale

în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 3 ani închisoare

stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev.

de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 6

alin. (1) C. pen., a fost redusă pedeapsa de 11 ani închisoare la maximul special

de 5 ani închisoare prevăzut de art. 244 raportat la art. 36 din Noul C. pen. A

fost înlăturată pedeapsa complementată a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen. stabilită pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 38

alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de

5 ani închisoare pentru înșelăciune cu pedepsele de 3 ani închisoare pentru fals

material în înscrisuri oficiale și 3 ani pentru uz de fals, pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare fiind sporită cu 2 ani și s-a aplicat condamnatei în vederea

executării, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

Au fost interzise

condamnatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) și c) ca pedeapsă accesorie.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată durata executată după cum urmează:

- de la data de

13 septembrie 2007 până la data de 03 aprilie 2009;

- de la data de

25 noiembrie 2009 până la data de 27 noiembrie 2009;

- de la data de

24 noiembrie 2010 până la data de 30 noiembrie 2010;

- de la data de

21 martie 2011 până la data de 02 mai 2011;

- de la data de

03 august 2011 până la data de 09 august 2011;

- de la data de

16 iulie 2012 până la zi.

S-a dispus anularea

M.E.P.Î. nr. 433/2012 emis la data de 28 martie 2013 de Curtea de Apel București,

secția I penală, emis în baza sentinței penale nr. 382/F pronunțată la data de 03

octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și s-a dispus

emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei hotărâri.

În baza art. 275

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința

penală nr. 345/F din data 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția I penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 4036/R din data de 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

fără modificări în calea de atac) s-a dispus condamnarea inculpatei J.R. după cum

urmează:

- 7 ani închisoare

și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

și c) C. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2)

și (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) rap. la art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă

continuată, prev. de art. 288 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art.

291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin sentința

penală nr. 406/F din data 26 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția II penală, în Dosarul nr. 7300/2/2008 (rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 4279/R din data de 15 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

fără modificări în calea de atac) s-a dispus condamnarea inculpatei J.R. după cum

urmează:

- 11 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

și c) C. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2)

și (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă

continuată, prev. de art. 288 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art.

291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Ulterior, la solicitarea

condamnatei a fost pronunțată sentința penală nr. 382/F din data de 3 octombrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 3671/2/2012

(rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1057/R din data de 27 martie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără modificări în calea de atac), prin care

s-a admis cererea de modificare a pedepselor aplicate prin cele două sentințe mai

sus menționate.

Potrivit acestei

hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. c) teza I C. proc. pen. s-a constatat

că acțiunile de înșelăciune reținute în sarcina condamnatei prin sentința penală

nr. 345/F din data de 34 noiembrie 2009 și prin sentința penală nr. 406/F din data

de 26 noiembrie 2010 ambele pronunțate de Curtea de Apel București constituie acte

materiale ale unei infracțiuni unice de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2)

și (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a stabilit pentru această faptă o

singură pedeapsă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Totodată, s-a

reținut că acțiunile de fals material în înscrisuri oficiale reținute în sarcina

condamnatei prin sentința penală nr. 345/F din data de 34 noiembrie 2009 și prin

sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 ambele pronunțate de Curtea

de Apel București constituie acte materiale ale unei infracțiuni unice de fals material

în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1), cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și a stabilit o singură pedeapsă de 3 ani închisoare.

Prin aceeași hotărâre,

s-a constatat că acțiunile de uz de fals reținute în sarcina condamnatei prin sentința

penală nr. 345/F din data de 34 noiembrie 2009 și prin sentința penală nr. 406/F

din data de 26 noiembrie 2010 ambele pronunțate de Curtea de Apel București constituie

acte materiale ale unei infracțiuni unice de uz de fals prev. de art. 291 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și a stabilit o singură pedeapsă de 3 ani închisoare.

Pedepsele astfel

stabilite au fost contopite în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) rap. la

art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. și s-a dispus ca persoana

condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul acestei

hotărâri a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 433/2012 din

data de 28 martie 2013, mandat în executarea căruia condamnata se află în prezent.

Pentru aplicarea

dispozițiilor art. 6 C. proc. pen., Curtea a analizat, în ordinea menționată următoarele

aspecte:

- aplicarea legii

mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă;

- aplicarea legii

mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la

concursul de infracțiuni.

privește limitele de pedeapsă mai favorabile s-a reținut că infracțiunea de înșelăciune

cu consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată,

prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din

1969 este reglementată de art. 244 C. pen. actual, care nu mai prevede varianta

agravantă și ale cărui limite de pedeapsă sunt stabilite între 1 și 5 ani de închisoare

față de 10-20 ani închisoare în reglementarea veche. Prin urmare, Curtea a constatat

că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată condamnatei pentru infracțiunea de înșelăciune

depășește maximul special prevăzut de legea nouă care este de 5 ani.

Cu privire la

aceeași faptă, s-a observat că noul text sancționator nu mai prevede aplicarea obligatorie

a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, în cazul săvârșirii faptei

de înșelăciune.

Pentru infracțiunea

de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1), cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a reținut că aceasta este reglementată de

art. 320

1

alin. (1) din noul C. pen. ale cărei limite de pedeapsă sunt

stabilite între 6 luni și 3 ani, față de 3 luni - 3 ani în legislația veche.

Pentru infracțiunea

de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din

1969, s-a reținut că această faptă este reglementată în prezent de art. 323 C.

pen., ale cărei limite de pedeapsă sunt echivalente cu cele stabilite de legislația

veche, respectiv 3 luni - 3 ani închisoare.

privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator

privitor la concursul de infracțiuni, Curtea a comparat pedeapsa aplicată condamnatei

cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C.

pen., luându-se în calcul pedeapsa redusă la maximul special prevăzut de legea nouă.

Potrivit dispozițiilor

art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor de 5 ani închisoare

pentru înșelăciune, 3 ani închisoare pentru fals material în înscrisuri oficiale

și 3 ani pentru uz de fals, la pedeapsa de bază de 5 ani închisoare se adaugă un

spor de 2 ani constând în o treime din totalul celorlalte pedepse, în total 7 ani

închisoare.

Având în vedere

că pedeapsa rezultantă aplicată condamnatei de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. depășește

maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, instanța a redus pedeapsa

aplicată la 7 ani închisoare.

În aceeași ordine

de idei, având în vedere că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969

este prevăzută și de legea nouă, Curtea a aplicat pe lângă pedeapsa principală,

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. b)

și c) din noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, la data de 05 mai 2014, a declarat contestație la executare

J.R.

În fața instanței,

la termenul de judecată de astăzi, contestatoarea a declarat că își retrage contestația

formulată în cauză.

Conform art. 597

alin. (5) C. proc. pen., dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale

privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului capitol se aplică

în mod corespunzător, iar potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen.,

până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare

dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie făcută personal

de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere,

printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația

locului de deținere, declarația de retragere putând fi făcută, fie la instanța a

cărei hotărâre se atacă, fie la instanța de apel.

În speță, contestatoarea

a declarat în fața instanței că își retrage contestația formulată.

Constatând că

în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 597 alin. (5) raportat la

art. 415 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea contestației

la executare formulată de contestatoarea J.R. împotriva sentinței penale nr. 41

din 17 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 RON cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

contestației la executare, formulată de contestatoarea J.R. împotriva sentinței

penale nr. 41 din 17 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 septembrie 2014.