ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2691/2014

Asupra contestației de față; În baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 41 din 17 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar - Penitenciarul de femei Târgșor, privind pe condamnata J.R. A fost decontopită pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

aplicată prin sentința penală nr. 382/F din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează: - 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 6 alin. (1) C. pen., a fost redusă pedeapsa de 11 ani închisoare la maximul special de 5 ani închisoare prevăzut de art. 244 raportat la art. 36 din Noul C. pen. A fost înlăturată pedeapsa complementată a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen. stabilită pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare pentru înșelăciune cu pedepsele de 3 ani închisoare pentru fals material în înscrisuri oficiale și 3 ani pentru uz de fals, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare fiind sporită cu 2 ani și s-a aplicat condamnatei în vederea executării, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

Au fost interzise condamnatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) și c) ca pedeapsă accesorie. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată după cum urmează: - de la data de 13 septembrie 2007 până la data de 03 aprilie 2009; - de la data de 25 noiembrie 2009 până la data de 27 noiembrie 2009; - de la data de 24 noiembrie 2010 până la data de 30 noiembrie 2010; - de la data de 21 martie 2011 până la data de 02 mai 2011; - de la data de 03 august 2011 până la data de 09 august 2011; - de la data de 16 iulie 2012 până la zi. S-a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 433/2012 emis la data de 28 martie 2013 de Curtea de Apel București, secția I penală, emis în baza sentinței penale nr. 382/F pronunțată la data de 03 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 345/F din data 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4036/R din data de 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără modificări în calea de atac) s-a dispus condamnarea inculpatei J.R. după cum urmează: - 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Prin sentința penală nr. 406/F din data 26 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală, în Dosarul nr. 7300/2/2008 (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4279/R din data de 15 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără modificări în calea de atac) s-a dispus condamnarea inculpatei J.R.

după cum urmează: - 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Ulterior, la solicitarea condamnatei a fost pronunțată sentința penală nr. 382/F din data de 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 3671/2/2012 (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1057/R din data de 27 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără modificări în calea de atac), prin care s-a admis cererea de modificare a pedepselor aplicate prin cele două sentințe mai sus menționate. Potrivit acestei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. c) teza I C. proc. pen.

s-a constatat că acțiunile de înșelăciune reținute în sarcina condamnatei prin sentința penală nr. 345/F din data de 34 noiembrie 2009 și prin sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 ambele pronunțate de Curtea de Apel București constituie acte materiale ale unei infracțiuni unice de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a stabilit pentru această faptă o singură pedeapsă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Totodată, s-a reținut că acțiunile de fals material în înscrisuri oficiale reținute în sarcina condamnatei prin sentința penală nr. 345/F din data de 34 noiembrie 2009 și prin sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 ambele pronunțate de Curtea de Apel București constituie acte materiale ale unei infracțiuni unice de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a stabilit o singură pedeapsă de 3 ani închisoare. Prin aceeași hotărâre, s-a constatat că acțiunile de uz de fals reținute în sarcina condamnatei prin sentința penală nr. 345/F din data de 34 noiembrie 2009 și prin sentința penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 ambele pronunțate de Curtea de Apel București constituie acte materiale ale unei infracțiuni unice de uz de fals prev. de art. 291 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și a stabilit o singură pedeapsă de 3 ani închisoare. Pedepsele astfel stabilite au fost contopite în temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. și s-a dispus ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. În temeiul acestei hotărâri a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 433/2012 din data de 28 martie 2013, mandat în executarea căruia condamnata se află în prezent. Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 C. proc. pen., Curtea a analizat, în ordinea menționată următoarele aspecte: - aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă; - aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.

1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile s-a reținut că infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 este reglementată de art. 244 C. pen. actual, care nu mai prevede varianta agravantă și ale cărui limite de pedeapsă sunt stabilite între 1 și 5 ani de închisoare față de 10-20 ani închisoare în reglementarea veche. Prin urmare, Curtea a constatat că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată condamnatei pentru infracțiunea de înșelăciune depășește maximul special prevăzut de legea nouă care este de 5 ani. Cu privire la aceeași faptă, s-a observat că noul text sancționator nu mai prevede aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, în cazul săvârșirii faptei de înșelăciune.

Pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a reținut că aceasta este reglementată de art. 320 1 alin. (1) din noul C. pen. ale cărei limite de pedeapsă sunt stabilite între 6 luni și 3 ani, față de 3 luni - 3 ani în legislația veche. Pentru infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a reținut că această faptă este reglementată în prezent de art. 323 C. pen., ale cărei limite de pedeapsă sunt echivalente cu cele stabilite de legislația veche, respectiv 3 luni - 3 ani închisoare.

2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, Curtea a comparat pedeapsa aplicată condamnatei cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., luându-se în calcul pedeapsa redusă la maximul special prevăzut de legea nouă. Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor de 5 ani închisoare pentru înșelăciune, 3 ani închisoare pentru fals material în înscrisuri oficiale și 3 ani pentru uz de fals, la pedeapsa de bază de 5 ani închisoare se adaugă un spor de 2 ani constând în o treime din totalul celorlalte pedepse, în total 7 ani închisoare.

Având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată condamnatei de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, instanța a redus pedeapsa aplicată la 7 ani închisoare. În aceeași ordine de idei, având în vedere că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969 este prevăzută și de legea nouă, Curtea a aplicat pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) și c) din noul C. pen., ca pedeapsă accesorie. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la data de 05 mai 2014, a declarat contestație la executare J.R.

În fața instanței, la termenul de judecată de astăzi, contestatoarea a declarat că își retrage contestația formulată în cauză. Conform art. 597 alin. (5) C. proc. pen., dispozițiile cuprinse în titlul III al părții speciale privind judecata care nu sunt contrare dispozițiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător, iar potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere, declarația de retragere putând fi făcută, fie la instanța a cărei hotărâre se atacă, fie la instanța de apel.

În speță, contestatoarea a declarat în fața instanței că își retrage contestația formulată. Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 597 alin. (5) raportat la art. 415 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea contestației la executare formulată de contestatoarea J.R. împotriva sentinței penale nr. 41 din 17 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea contestației la executare, formulată de contestatoarea J.R. împotriva sentinței penale nr. 41 din 17 februarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2014.