ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1079/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 123 din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art. 215 alin. (1), (3), (4) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.M.G. (fiul lui N. și M., la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 74 - 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 9 alin. (1) lit b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74 - 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare; în baza art. 33 - 34 lit. a) C. pen. a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare. În baza art. 65 2 C. pen. au fost interzise inculpatului pe timp de 3 ani drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit b) și c) C. pen. , iar în baza art. 86 1 - 86 2 s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 4 ani sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 ani. Potrivit art. 86 3 C. pen. inculpatul urmează să se supună măsurilor de supraveghere impuse de textul de lege menționat. În conformitate cu prevederile art. 86 4 C. pen. cu referire la art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare atrag revocarea suspendării și a făcut cunoscut acestuia măsurile de supraveghere la care este supus.

În conformitate cu dispozițiile art. 88 C. pen., s-a computat la zi perioada reținerii și arestul preventiv începând cu data de 7 august 2008. S-a constatat că a încetat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpat. Prin aceeași hotărâre Tribunalul Buzău, în baza art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 53 1 alin. (2) în referire la art. 71 1 alin. (3) C. pen. a fost condamnată persoana juridică SC A.D.M. SRL Buzău la pedeapsa amenzii de 15.000 lei RON. În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 53 1 alin. (2) C. pen. în referire la 71 1 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași persoană juridică la pedeapsa amenzii de 6.000 lei RON; în baza art. 9 alin. (1) din b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 53 1 alin. (2) C. pen. în referire la art. 71 1 alin. (2) C. pen. a fost condamnată la pedeapsa amenzii de 6.000 lei RON; în baza art. 33-34 lit. c) C. pen. a fost condamnată la pedeapsa amenzii de 15.000 lei RON. În conformitate cu prevederile art. 53 1 alin. (3) lit. a) C. pen. în referire la art. 71 2 alin. (1) C. pen. s-a aplicat aceleiași persoane juridice pedeapsa complementară privind dizolvarea persoanei juridice SC A.D.M. SRL Buzău. Potrivit art. 71 2 alin. (3) C. pen. s-a stabilit că pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice SC A.D.M. SRL Buzău are ca efect deschiderea procedurii de lichidare potrivit legii, iar o copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare, rămasă definitivă, a fost comunicată, de îndată, instanței civile, care a procedat la desemnarea lichidatorului.

A fost obligat inculpatul D.M.G., în solidar, cu persoana juridică SC A.D.M. SRL Buzău să achite părții civile SC M.I.D. SRL Focșani suma de 68.251,12 lei; părții civile SC D.D. București suma de 9.360, 26 lei; părții civile SC S. SRL Buzău suma de 87.570,83 lei plus dobânda legală aferentă, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului; părții civile SC S.T. SRL Buzău suma de 42.611,4 lei plus dobânda legală aferentă, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului; părții civile SC T.C. SRL Galați suma de 55.214,92 lei; părții civile SC A.& C. SRL Buzău suma de 2.060,84 lei; părții civile SC C.S.S. SRL Buzău suma de 35.487,42 lei; părții civile SC C. SRL Buzău suma de 58.053,93 lei; părții civile SC M. SRL Buzău suma de 27.466,39 lei plus dobânda legală aferentă, calculată de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului; părții civile SC B.C.

SRL Buzău suma de 127.618,85 lei; părții civile SC C. SA Buzău suma de 11.551,80 lei; părții civile SC M. SRL Buzău suma de 23.763, 94 lei; părții civile SC A.T. SRL Buzău suma de 11.371,96 lei; părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău suma de 73.378 lei. S-a luat act că partea vătămată SC L. SRL Buzău nu s-a constituit parte civilă. De asemenea, prin aceeași sentință prima instanță l-a obligat pe inculpatul D.M.G. să aducă suma de 499.130 lei în patrimoniul SC A.D.M. SRL Buzău, să achite SC S. SRL Buzău suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu apărător și suma de 600 lei, din care 100 lei apărător oficiu, cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 531/P/2008 din 7 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, înregistrat sub nr. Dosar nr. 335/114/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, evaziune fiscală și folosirea creditului societății în interes personal, fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) din C. pen., art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. și SC A.D.M. SRL Buzău pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și evaziune fiscală prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) din C. pen.

, art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. Din actele și lucrările efectuate pe tot parcursul procesului penal tribunalul a reținut că în perioada 24 aprilie 2008 - 30 iunie 2008 inculpatul D.M.G., în calitate de administrator al SC A.D.M. SRL Buzău, a emis în favoarea unor societăți comerciale din Buzău și din alte localități din țară mai multe file de CEC și B.O. fără a avea disponibil necesar în cont. Astfel, în considerentele hotărârii primei instanțe s-a reținut că inculpatul a înșelat un număr de 14 societăți comerciale furnizoare, dup cum urmează: SC M.I.D. SRL Focșani a livrat marfa, în perioada aprilie-mai 2008, către SC A.D.M.

SRL în valoare totala de 90.766,90 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis mai multe file CEC pentru contul societății deschis la L.B. După ce o parte din acestea au fost decontate, au fost refuzate la decontare un număr de 6 file CEC și anume: cu data scadentă la 09 iunie 2008, în valoare de 11.325,26 lei; cu data scadentă la 30 iunie 2008, în valoare de 12.701,75 lei; cu data scadentă 12 iunie 2008, în valoare de 11.325,26 lei; cu data scadentă la 25 iunie 2008, în valoare de 10.248,33 lei; cu data scadentă la 20 august 2008, în valoare totală de 11.325,26 lei; cu dat scadentă la 16 iunie 2008, în valoare totală de 11.325,26 lei. S-a reținut că pentru valoarea mărfii care nu a fost achitată, administratorul SC M.I.D.

SRL - V.I. - s-a constituit parte civilă cu suma de 68.251,12 lei. Din declarația reprezentantului părții civile V.I. a rezultat că între părți nu s-a perfectat un contract comercial, dar relația comercială a decurs normal la începutul ei, în sensul că instrumentele de plată au fost achitate la termen, însă la data de 09 iunie 2008 a fost refuzată prima filă CEC și ulterior celelalte, fapt ce dovedește că inculpatul a creat impresia partenerului de afaceri că are putere economică și posibilitate de plată, iar după refuzul primei file de CEC, inculpatul nu a mai răspuns la telefon și nu a mai comunicat cu deținătorul. De asemenea, s-a mai relevat că SC D.D. SA București a livrat marfa, cu o singură ocazie la data de 12 iunie 2008, către SC A.D.M.

SRL, în valoare totală de 9.360,26 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis fila de CEC pentru contul societății deschis la L.B., cu data scadentă 20 iunie 2008, aceasta fiind refuzată la decontare fiind lipsă totală de disponibil. Întrucât prejudiciul nu a fost recuperat, reprezentanta societății M.C.I., a constituit parte civilă cu suma de 9.360,26 lei. De la această societate inculpatul a achiziționat gresie și faianță pentru plata căreia, după primirea facturii, a eliberat o filă CEC, care introdusă la plată a fost refuzată pentru lipsă de disponibil - trăgător în interdicție bancară, CEC retras din circulație, iar între părți nu a fost perfectat un contract comercial. S-a mai relevat că SC S. SRL Buzău a avut o relație comercială de durată cu SC A.D.M.

SRL, însă marfa livrată în perioada de 27 mai 2008 - 30 septembrie 2008, în valoare de 90.744,52 lei, nu a mai fost achitată, pentru plata acesteia fiind emise 18 bilete la ordin, cu date scadente între 02 iunie 2008 - 17 iunie 2008, care au fost refuzate la decontare pentru lipsa totală de disponibil. Ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale, a fost descoperită o anumită cantitate de marfă într-un depozit nedeclarat al SC A.D.M. SRL, în care a fost identificată marfa provenind de la SC S. SRL în valoare de 3173,69 lei, astfel că în urma acestui retur de marfă, prejudiciul nerecuperat s-a evaluat la suma de 87.570,83 lei, cu care numitul T.N. s-a constituit parte civilă. Între SC A.D.M.

SRL Buzău și SC S. SRL Dedulești s-a perfectat contractul de furnizare materiale de construcții din 19 martie 2007, în care se stipula ca plata produselor se face cu CEC, O.P., B.O. sau numerar, iar timp de aproape un an relația comercială a fost normală, inculpatul creând impresia furnizorului că era cumpărător de bună credință și că respecta clauzele contractuale. De asemenea, s-a mai reținut că SC S.T. SRL Buzău, administrată tot de numitul T.N. a livrat marfa în perioada 28 mai 2008 - 05 iunie 2008 către SC A.D.M. SRL, în valoare totală de 42.611,4 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis un număr de 5 file CEC, respectiv: din 05 iunie 2008, în valoare de 5625 lei; din 11 iunie 2008, în valoare de 1.411,4 lei; din 15 iunie 2008, în valoare de 9950 lei; din 18 iunie 2008, în valoare de 9625 lei; din 09 iunie 2008, în valoare de 6000 lei, toate aceste file CEC au fost refuzate la decontare pentru lipsă totală de disponibil, astfel că numitul T.N.

s-a constituit parte civilă cu suma de 42.611,4 lei. SC T.C. SRL Galați a livrat marfa către SC A.D.M. SRL în perioada 02 aprilie 2008 - 12 iunie 2008, în valoare totală de 57.203,6 lei, pentru plata căreia inculpatul D.M.G. a emis un număr de 5 B.O. cu date scadente între 09 aprilie 2008 - 05 iunie 2008, toate acestea fiind refuzate la decontare pentru lipsă totală de disponibil. S-a mai reținut că, ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale, a fost descoperită o cantitate de marfă într-un depozit nedeclarat al SC A.D.M. SRL, din care a fost identificată marfa provenind de la SC T.C. SRL în valoare de 1988,54 lei, astfel că în urma acestui retur de marfă prejudiciul nerecuperat a fost de 55.214,92 lei, suma cu care reprezentantul societății furnizoare, numitul G.N.D., s-a constituit parte civilă.

între cele două societăți s-a reținut că a fost perfectat contractul din 13 iunie 2007, în care se stipulase că plata produselor livrate se făcea de cumpărător prin O.P., B.O. sau numerar. Prima instanță a mai relevat, în considerente, că SC A. & C. SRL Buzău a livrat către SC A.D.M. SRL o singură dată, în ziua de 06 iunie 2008, marfă în valoare de 2060,84 lei, pentru plata căreia inculpatul a eliberat fila CEC, cu data scadentă 10 iunie 2008, care fiind prezentată la decontare, a fost refuzată pentru același motiv - lipsă totală de disponibil - astfel că administratorul societății, numitul C.A., a depus plângere penală și s-a constituit parte civilă cu suma de 2060,84 lei. SC C.S.S. SRL Buzău a livrat marfa către SC A.D.M.

SRL în perioada 31 mai 2008 - 09 iunie 2008, în valoare totală de 35.487,42 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis un număr de 4 B.O. cu datele scadente între 31 mai 2008 - 05 iunie 2008, precum și filelele CEC emisă la 10 iunie 2008 și emisă la 19 iunie 2008, retinându-se că toate aceste instrumente de plată au fost refuzate la decontare pentru lipsă totală de disponibil, filele CEC fiind emise în perioada de interdicție, astfel că administratorul societății – C.G. - s-a constituit parte civilă cu suma de 35.487,42 lei.' SC C. SRL Buzău a livrat marfa către SC A.D.M. SRL în perioada 23 mai 2008 - 10 iunie 2008, în valoare totală de 68.801,87 lei, pentru plata căreia inculpatul D.M.G. a emis un număr de 3 file CEC: din 06 iunie 2008, în valoare de 5251,45 lei, care a fost girată de SC C. SRL în favoarea SC Z.C.

SRL; din 01 iulie 2008, în valoare de 58.053,93 lei; din 09 iunie 2008, în valoare de 5.800,06 lei, care a fost girată de SC C. SRL în favoarea SC N.O. SRL și s-a menționat că toate cele 3 file CEC au fost refuzate la decontare pe motiv de lipsa totală de disponibil, iar administratorul A.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 58.053,93 lei. Între cele 2 societăți a fost perfectat contractul de vânzare - cumpărare din 11 aprilie 2008, în care modalitățile de plată erau: numerar, O.P., fila CEC și ordin de compensare. SC M. SRL Buzău a livrat marfa către SC A.D.M.

SRL de 2 ori, la datele de 05 iunie 2008 (2 facturi) și la data de 12 iunie 2008, în valoare totală de 27.466,39 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis un număr de 2 file CEC ca mijloc de plată (și nu ca garanție), completate doar la semnătura și ștampila emitentului, urmând ca acestea să fie completate cu valoarea mărfii, la facturare: din 11 iunie 2008, în valoare de 6.960,07 lei; din 09 iunie 2008, în valoare de 7540,08 lei. S-a reținut că ambele file CEC au fost refuzate la decontare pe motiv de lipsa totală de disponibil, astfel că administratorul societății furnizoare, C.M., s-a constituit parte civilă cu suma de 27.466,39 lei. SC B.C. SRL Buzău, în perioada martie-iulie 2008, a livrat marfa către SC A.D.M.

SRL în valoare totală de 163.249 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis un număr de 2 B.O. și 10 file CEC, semnate doar și ștampilate, după cum urmează: B.O. emis la 13 mai 2008, scadent la 10 iunie 2008, în valoare de 2.200 lei și B.O. emis la 25 aprilie 2008, scadent la 28 mai 2008, în valoare de 2.000 lei. Aceste B.O. au fost refuzate la decontare pentru același motiv de lipsa totală de disponibil, după caree au fost girate către SC M.I. SRL: fila CEC fără date de emitere, în valoare de 8.194,03 lei; fila CEC fără dată de emitere, în valoare de 9.000 lei. S-a reținut că cele două file CEC au fost girate de SC B.C.

SRL către SC A. & C. SRL, însă nu au mai fost introduse la decontare: fila CEC emisă la 10 iulie 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 05 iulie 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 30 iulie 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 04 august 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 10 august 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 25 iulie 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 20 iulie 2008, în valoare de 10.000 lei; fila CEC emisă la 15 iulie 2008, în valoare de 10.000 lei, constatându-se că toate cele 8 file CEC au fost girate de SC B.C. SRL către SC M.I. SRL, însă nu au mai fost introduse la decontare. În final, s-a reținut că SC B.C.

SRL a fost nevoită să înlocuiască aceste instrumente de plată cu altele emise în nume propriu, către SC M.I. SRL și SC A. & C. SRL, astfel că administratorul societății, A.G., s-a constituit parte civilă cu suma de 127.618,85 lei. SC L. SRL Buzău a livrat marfa către SC A.D. M. SRL la data de 30 mai 2008 în valoare de 2400 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis fila CEC cu data înscrisă 03 iunie 2008, în valoare de 2400 lei, care a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil, iar administratorul societății, U.L., nu s-a constituit însă parte civilă. SC C. SA Buzău a livrat marfa în valoare de 11.551,80 lei către SC A.D.M.

SRL la data de 13 iunie 2008, pentru plata căreia inculpatul a emis fila CEC cu data emiterii înscrisă 19 iunie 2008. Fiind introdusă la decontare, fila CEC respectivă a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară, astfel ca reprezentantul firmei furnizoare A.N., s-a constituit parte civilă cu suma de 11.551,80 lei. SC M. SRL Buzău a livrat marfa către SC A.D.M. SRL în valoare totală de 23.763,94 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis un număr de 8 B.O., cu date scadente între 07 iunie 2008 - 25 iunie 2008, toate fiind refuzate la decontare pentru același motiv de lipsa totală de disponibil, iar administratorul societății, T.M.D., s-a constituit parte civilă cu suma de 23.763,94 lei, conform declarației de la fila 254, de unde a rezultat și că începând din luna mai 2008 SC A.D.M.

SRL a început să facă aprovizionări cu materiale cantități mult mai mari decât cele obișnuite, pentru care a emis instrumente de plată refuzate la plata de bancă, iar marfa a fost ridicată personal atât de inculpatul D.G.M. cu autovehicule închiriate, cât și cu autovehiculele societății furnizoare, toate Instrumentele de plată fiind integral completate, semnate și ștampilate de inculpat. SC A. SRL Buzău a livrat marfa către SC A. D.M. SRL (piese auto) la data de 19 iunie 2008, în valoare totală de 11.371,96 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis o filă CEC cu data emiterii înscrisă - 19 iunie 2008, care a fost refuzată la decontare pentru lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicție de a emite CEC-uri, astfel că administratorul firmei furnizoare, numita S. M., s-a constituit parte civilă cu suma de 11.371,96 lei.

Prima instanță a constatat că inculpatul a emis, în total, un număr de 33 file CEC și 37 B.O. în valoare totală de 567.946,03 lei, din care s-a recuperat un prejudiciu de 7.562,23 lei, rămânând neachitat prejudiciul de 560.383,8 lei. Tribunalul Buzău a apreciat că fapta inculpatului, care în perioada 24 aprilie 2008 - 30 iunie 2008, a emis un număr de 33 file CEC și 37 bilete la ordin, fără a avea provizia necesară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât acesta a acționat cu intenție directă, cunoscând ca în momentul emiterii instrumentelor de plată nu exista provizia necesară și fără ca ulterior să alimenteze contul în vederea plății facturilor la care se angajase, urmărind în acest mod producerea unei pagube în patrimoniul părților vătămate, inducându-le în eroare, la momentul emiterii filelor CEC și B.O., privind posibilitatea și capacitatea de plată. De asemenea, s-a mai reținut de către prima instanță că nici una din părțile vătămate nu a cunoscut că inculpatul era în incapacitate de plată și a înlăturat apărarea acestuia în sensul că unii furnizori ar fi cunoscut și acceptat situația, asumându-și riscul.

Prima instanță a considerat ca fiind relevant în cauză, pentru existența infracțiunii de înșelăciune incriminată de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., faptul că în momentul emiterii filelor CEC și B.O. inculpatul a înscris fictiv o proviziune pe care nu o avea, prin aceasta el inducând în eroare unitatea furnizoare, care a livrat marfa fără să aibă asigurată la acea dată plata contravalorii. Tribunalul Buzău a constatat că inculpatul a recunoscut că a avut relații comerciale cu toate părțile vătămate, care au formulat plângere în acest dosar și totodată a recunoscut și cuantumul debitelor cu care s-au constituit parte civilă, motivându-și intrarea în incapacitate de plată prin faptul că în iarna anului 2007 a intrat într-un colaps financiar datorită angajării în niște lucrări de reamenajare a unui cămin cultural concesionat în comuna Vintilă Vodă, construcție pentru care a făcut o linie de credit pe care nu a putut s-o suporte din veniturile încasate.

Procedând astfel, inculpatul a intrat în incapacitate de plată, nemaiputând să achite debitul ce face obiectul prezentului dosar și deși a susținut că nu a avut în intenție să-și înșele partenerii de afaceri, acesta a recunoscut, în cele din urmă, că a ajuns în această situație deoarece a vândut marfa sub prețul de achiziție pentru a-și achita datorii mai vechi și pentru că suporta singur toate cheltuielile întregii familii. S-a mai relevat că la data de 14 august 2008, Garda Financiară Buzău a întocmit procesul verbal de control al SC A.D.M.

SRL, în urma verificărilor rezultând ca potrivit inventarului s-a constatat o lipsă de 420295 lei, iar inculpatul a explicat această lipsă prin faptul că a emis din noiembrie 2007 - la zi mai multe facturi de vânzare a mărfurilor, pe care nu Ie-a prezentat spre înregistrare contabilului societății, iar organul de control a constatat că suma de 499130 lei nu a putut fi justificată, fiind folosită în interesul firmei, administratorul precizând că din acești bani și-a achitat diverse cheltuieli personale și datorii (pierderi de sume mari la ruletă).

S-a apreciat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât inculpatul a folosit cu rea-credintă creditul de care se bucura societatea comercială al cărei reprezentant legal era, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, în perioada noiembrie 2007 - iunie 2008. S-a menționat că Garda Financiară a analizat consecința neînregistrări tuturor veniturilor realizate asupra taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, aceleași aspecte fiind verificate și de A. N.A.F., A.F.P.

Buzău, care în raportul de inspecție fiscală din 31 octombrie 2008, au constatat că societatea verificată nu a evidențiat în totalitate veniturile realizate, prin neînregistrarea în contabilitate a unui număr de 62 de facturi emise și prin neemiterea de documente la comercializare, sustrăgându-se în acest fel de la calcularea, evidențierea și virarea la bugetul statului a taxelor și impozitelor aferente. De asemenea, s-a mai precizat că evidența contabilă a societății nu era organizată corespunzător, toate operațiunile economice nefiind reflectate în totalitate în evidenta contabilă a SC A.D.M. SRL.

S-a mai relevat că, în timpul controlului a fost calculat un impozit pe profit suplimentar de 6604 lei, TVA suplimentar de 66.670 lei și alte impozite aferente bugetului consolidat de stat, iar în timpul controlului pentru TVA s-au făcut și compensările cu TVA de recuperat, rămânând de plată TVA de 13.005 lei și s-au calculat venituri suplimentare datorate bugetului de stat, ca urmare a sustragerii de la plata taxelor și impozitelor, în valoare de 76.759 lei, stabilindu-se că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005. Totodată, s-a mai constatat că în perioada supusă controlului, societatea comercială a calculat, înregistrat și evidențiat obligații de plată reținute la sursă, cu titlu de C.A.S.

angajator în valoare de 4640 lei, dar a virat 3382 lei, rămânând de plată suma de 1258 lei, iar fapta inculpatului de a reține și a nu vărsa, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, constituie infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005. În temeiul art. 19 1 C. pen., urmare modificării C. pen. prin Legea nr. 278/2006, s-a început urmărirea penală împotriva persoanei juridice SC A.D.M. SRL pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și evaziune fiscală, fapte prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se că infracțiunile sus-menționate au fost săvârșite cu vinovăție în realizarea obiectului de activitate. Pe parcursul cercetării penale, societatea inculpată a fost reprezentată, la propunerea administratorului inculpat, de M.D.C.

(sora acestuia), care a declarat că nu are cunoștință de împrejurările comiterii infracțiunilor și că la momentul respectiv societatea nu mai desfășura nici un fel de activitate, că societatea nu avea active care să poată fi valorificate în scopul recuperării debitelor, „intenționându-se ca firma să se radieze la cererea administratorului". Prin ordonanța din 07 august 2008 s-a luat măsura reținerii pe timp de 24 ore față de inculpat, iar prin mandatul de arestare preventivă din 08 august 2008 Tribunalul Buzău a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 29 de zile, dar Curtea de Apel Ploiești a admis recursul inculpatului la data de 13 august 2008, înlocuindu-i măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură prelungită succesiv până la data de 01 februarie 2009. Așa fiind, s-a evidențiat că activitatea inculpatului D.M.

G. a fost favorizată și de modalitatea absolut defectuoasă în care au procedat societățile comerciale furnizoare care nu au perfectat contracte de vânzare - cumpărare în majoritatea cazurilor mai sus expuse, întrucât desfășurarea haotică a relațiilor comerciale a favorizat săvârșirea acestor infracțiuni, mărfurile fiind livrate în lipsa unui contract de vânzare - cumpărare. S-a mai reținut că inculpatul se afla la primul contact cu legea penală și a avut constant o atitudine sinceră, regretând faptele comise, tribunalul considerând că inculpatul D.M.G. trebuie să beneficieze de circumstanțele atenuante, dat fiind condițiile care au favorizat săvârșirea infracțiunilor, precum și elementele privitoare la persoana sa cum ar fi vârsta tânără, comportarea sinceră în cursul procesului și, nu în ultimul rând, lipsa de pregătire în activitatea comercială.

Împotriva hotărârii mai sus menționată au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, partea civilă SC B.C. SRL Buzău și inculpatul D.M.G. în motivarea apelului, procurorul a susținut că în mod greșit instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece nu erau îndeplinite condițiile art. 86 1 C. pen., respectiv pedeapsa rezultantă era de 4 ani închisoare; în al doilea rând instanța a omis a se pronunța asupra pedepsei accesorii chiar dacă a dispus suspendarea sub supraveghere; întrucât și persoana juridică SC A. D.M.

SRL a fost condamnată penal, aceasta nu a fost obligată și la plata cheltuielilor judiciare către stat sau către partea civilă SC S. SRL Buzău; în fine, prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuate, având în vedere condițiile care au favorizat săvârșirea infracțiunii (atitudinea partenerilor sociali), persoana inculpatului (vârstă, lipsă de pregătire în comerț, comportare sinceră), numai că acest lucru s-a făcut în mod „inadecvat", deoarece s-a nesocotit pericolul concret al faptelor comise într-un timp record, de cca. 2 luni, consecințele deosebit de grave (prejudiciul cumulat depășește 560.000 lei). Mai mult decât atât, inculpatul a folosit bani la jocurile de noroc, acumulând datorii imense care l-au condus la vânzarea în pierdere a mărfurilor achiziționate de la partea vătămată, pentru a-și achita datoriile.

În apelul său, inculpatul a arătat că achiesează la două din motivele de apel ale procurorului, respectiv neaplicarea pedepsei accesorii și a obligării persoanei juridice condamnate la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă, însă în ceea ce privește încadrarea juridică, inculpatul a considerat că simpla emitere a filelor CEC fără acoperire nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Astfel, filele CEC emise erau scadente la date diferite, deci decontarea urma să se facă ulterior, conform înțelegerii părților și în această situație, a susținut că nu se mai poate vorbi de inducere în eroare a partenerilor de comerț. Inculpatul a susținut că furnizorii au acceptat filele CEC și biletele la ordin, ceea ce semnifica faptul că aceștia aveau cunoștință de lipsa disponibilului în cont, iar în această situație i s-ar putea reține în sarcină infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 1 din Legea nr. 59/1934, republicată.

Totodată apelantul inculpat a solicitat inculpatului să se dea eficiență maximă circumstanțelor atenuante și deci reducerea pedepsei aplicate și menținerea suspendării sub supraveghere a executării ei. Apelanta parte civilă SC B.C. SRL Buzău nu și-a motivat apelul nici în scris și nici oral în fața instanței de prim control judiciar, întrucât la termenul când cauza a fost luată în pronunțare au lipsit atât reprezentantul acesteia cât și apărătorul ales, care declarase calea de atac în numele acestei părți civile (avocat C.D.M.). Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate de apelanți, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a constatat că apelul parchetului este fondat, în timp ce apelul declarat de inculpat l-a apreciat ca nefondat și, prin Decizia penală nr. 105 din 18 noiembrie 2009 a dispus următoarele: a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău împotriva sentinței penale nr. 123 din 14 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, a desființat în parte, în latură penală, sentința menționată, în ceea ce îl privește pe inculpatul D.M.G. și rejudecând: A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente, pe care Ie-a repus în individualitatea lor după cum urmează: - 4 (patru) ani închisoare în baza prevederilor art. 215 alin. (1), (3), (4) si (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 lit. a) C. pen.; - 6 (șase) luni închisoare în baza prevederilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 74 - 76 lit d) C. pen.; - 6 (șase) luni închisoare în baza prevederilor art. 9 alin. (1) lit b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 74-76 lit. d) C. pen.; - 6 (șase) luni închisoare în baza prevederilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 lit. d) C. pen. A redus pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) si (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 lit. a) C. pen. la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., pedeapsă complementară. A recontopit pedeapsa astfel stabilită, în conformitate cu prevederile art. 33 - 34 lit. a) C. pen., cu pedepsele stabilite pentru infracțiunile anterior menționate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., pedeapsă complementară. Prin aceeași decizie a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. precum și a dispozițiilor art. 65 2 C. pen.

și a făcut aplicarea art. 71 C. proc. pen. raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 88 C. pen. a computat timpul reținerii și al arestării preventive de la 07 august 2008 la 11 august 2008. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpata intimată SC A.D.M. SRL Buzău la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată, în favoarea statului, efectuate la instanța fondului. A redus cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat inculpatul D.M.G. în favoarea SC S. SRL Buzău la suma de 500 lei și a obligat, în baza art. 193 C. proc. pen., pe inculpata SC .D.M. SRL Buzău la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea acelei societăți, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Prin aceeași decizie instanța de prim control judiciar a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.M.G. și l-a obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță și nu a fost contestată de procuror sau de inculpat, relevând că inculpatul, în calitate de administrator al SC A.D.M. SRL, în perioada 24 aprilie - 30 iunie 2008 a emis mai multe file CEC și bilete la ordin fără a avea disponibil în cont, cauzând fiecărei societăți un prejudiciu patrimonial constând în c/val. mărfurilor pe care le achiziționase în numele societății sale.

În perioada menționată, inculpatul a emis 33 file CEC și 37 BO în favoarea SC M.I.D. SRL Focșani, SC D.D. SA București, SC S. SRL Buzău, SC S.T. SRL Buzău, SC T.C. SRL Galați, SC A. & C. SRL Buzău, SC C.S. S. SRL Buzău, SC C. SRL Buzău, SC M. SRL Buzău, SC B.C. SRL Buzău, SC L. SRL Buzău, SC M. SRL Buzău și SC A. SRL Buzău. Instanța de prim control judiciar a înlăturat susținerea inculpatului în sensul că furnizorii părți vătămate aveau cunoștință de lipsa disponibilului în cont și astfel nu a existat „inducerea în eroare", în condițiile în care, pe lângă faptul că nu erau bani în contul societății administrate de el, societatea pe care o reprezenta se afla în incapacitate de plată, aspect recunoscut de inculpat, în declarația dată în fața primei instanțe.

De asemenea, s-a mai menționat că, faptul persoanele vătămate au formulat plângeri penale pentru că nu și-au putut încasa cecurile sau biletele la ordin, coroborat cu faptul că inculpatul a vândut mărfurile achiziționate în pierdere pentru a-și achita datoriile restante, dar și cu declarația sa în care a arătat că reprezentanții părților vătămate nu cunoșteau să se află în incapacitate de plată, au fost tot atâtea aspecte care au condus la concluzia că părțile vătămate au fost induse în eroare în momentul emiterii filelor CEC și a biletelor la ordin.

În aceste condiții, instanța de apel a constatat, contrar susținerilor inculpatului, că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și nu poate fi apreciată doar ca infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 republicată, această din urmă încadrare fiind specifică unei activități comerciale (sau alta) în care cocontractantul cunoaște la momentul emiterii filei CEC, lipsa disponibilului în cont a partenerului de afaceri și s-a apreciat că nu se poate vorbi de o „inducere în eroare". În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 3 din Legea nr. 31/1990, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a constatat că tribunalul a reținut în mod corect că fapta inculpatului de a folosi cu rea-credință creditul societății SC A.D.M.

SRL în scop personal, în valoare de 499.130 lei, întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni. De asemenea, s-a mai constatat că fapta inculpatului de a nu evidenția în totalitate veniturile realizate de societate prin neînregistrarea lor în contabilitate (62 facturi) sustrăgând-se astfel de la plata taxelor și impozitului aferente, în valoare de 76.759 lei conform A.F.P. Buzău, precum și fapta de a nu reține și vărsa la bugetul de stat impozitele și taxele cu reținere la sursă (C.A.S.) în valoare de 1258 lei, întrunesc elementele constitutive al infracțiunii prevăzute de art. 6 și 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, fapte care nu au fost contestate de către inculpatul apelant și nici de procuror.

În legătură cu primul motiv de apel al procurorului, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a constatat că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 86 1 alin. (2) C. pen., întrucât i-a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, astfel că nu era posibilă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. De asemenea, s-a mai apreciat ca întemeiată critica reprezentantului parchetului vizând neaplicarea pedepsei accesorii, deoarece conform art. 71 alin. (2) C. pen., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., chiar și în situația în care pedeapsa este apoi suspendată potrivit art. 86 sau art. 86 1 C. pen.

(art. 71 alin. (5) C. pen.). De asemenea, s-a apreciat drept justificată critica formulată de către procuror în sensul că, deși s-a dispus condamnarea persoanei juridice SC A.D.M. SRL Buzău și obligată la despăgubiri civile în solidar cu inculpatul D.M.G., aceasta nu a fost obligată și la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă SC S. SRL Buzău, conform art. 191 și art. 193 C. proc. pen. Cu privire la circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a apreciat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 74 C. pen., chiar dacă nu a indicat expres care sunt acestea, însă din considerentele hotărârii primei instanțe s-a constatat că au fost avute în vedere elemente ce conduc la incidența, în speță, a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen.

(desfășurarea haotică a relațiilor comerciale, ce a favorizat comiterea infracțiunii de înșelăciune, faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală și că a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal). Având în vedere aceste aspecte, instanța de apel a desființat în parte, în latură penală, hotărârea atacată și a procedat astfel cum anterior s-a menționat, reținând, totodată în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de dispozițiile art. 76 lit. a) C. pen., reducând pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

(pedeapsa complementară), a contopit această pedeapsă cu pedepsele, aplicate pentru celelalte infracțiuni, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen. cu excepția dreptului de a alege și a înlăturat dispozițiile art. 86 1 C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe considerentul că prima instanță i-a acordat suficientă clemență, reducându-i pedeapsa până la limita prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen. În acest sens, instanța de prim control judiciar a apreciat că pentru faptele comise, pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., nu-și poate atinge scopul și funcțiile sale, respectiv aceea de exemplaritate, fără ca inculpatul să conștientizeze și să suporte consecințele faptelor sale, prin supunerea lui la un regim de executare mult mai restrictiv de drepturi cum este regimul de detenție.

Instanța de apel a înlăturat omisiunea primei instanțe care nu a obligat și inculpata persoană juridică la plata cheltuielilor judiciare către stat și, în consecință, în baza art. 191 C. proc. pen., a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. De asemenea, a redus la 500 lei cuantumul sumei la care a fost obligat, cu titlu de cheltuieli judiciare, numai inculpatul D.M.G. către partea civilă SC S. SRL Buzău, stabilind ca în baza art. 193 C. pen. să o oblige și pe inculpata persoană juridică la 500 lei către aceeași parte civilă, menținând restul dispozițiilor sentinței. Împotriva Deciziei penale nr. 105 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.M.G., fără însă a-l motiva în scris.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală s-a înregistrat Dosarul nr. 335/114/2010, fixându-se prim termen de judecată la 8 februarie 2010, cauza amânându-se la solicitarea recurentului inculpat D.M.G. pentru lipsă de apărare. La termenul din 22 martie 2010, deși părțile au fost legal citate, nu s-a prezentat nici una dintre părți, apărătorul ales al recurentului inculpat avocat C.M. depunând la dosar o cerere, prin fax, prin care a solicitat lăsarea cauzei după orele 11,30-12,00, însă până la sfârșitul ședinței de judecată nu s-a mai prezentat și nici nu a depus o altă cerere prin care să-și justifice absența, lipsind, de asemenea și recurentul inculpat D.M.G., astfel cum rezultă din partea introductivă a prezentei decizii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul formulat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că, în cauză, este incident cazul de casare circumscris dispozițiilor art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. , întrucât instanța de prim control judiciar a procedat nelegal atunci când a pronunțat Decizia penală nr. 105 din 18 noiembrie 2009 omițând să soluționeze și apelul declarat de partea civilă SC B. SRL Buzău. Astfel, examinând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că la fila 8 dosar instanță de apel s-a înregistrat declarația de apel formulată la data de 24 iulie 2009, de către apărătorul ales al părții civile SC B.C.

SRL Buzău, prin reprezentant legal A. G., această persoană juridică - parte civilă fiind inclusă în citativ succesiv, la termenele de judecată de la 30 octombrie 2009 și respectiv, 18 noiembrie 2009, în calitate de apelantă parte civilă. La termenul din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul la dezbateri, omițând însă, să solicite părților prezente concluzii și cu privire la apelul declarat de partea civilă SC B.C. SRL Buzău, chiar dacă aceasta, deși legal citată, a lipsit, astfel cum rezultă din partea introductivă a Deciziei penale nr. 105 pronunțată la aceeași dată (filele 59-61 dosar apel).

Așadar, în cauza suspusă analizei, instanța de prim control judiciar, deși a fost legal investită cu apelul formulat de partea civilă SC B.C. SRL Buzău, prin reprezentant legal, nu s-a pronunțat cu privire la această cerere esențială pentru parte, de natură să garanteze dreptul acesteia și să influențeze soluția procesului. Pe cale de consecință, Înalta Curte, față de dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., constată că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării apelului declarat de partea civilă SC B.C. SRL Buzău, cu privire la care Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a omis a se pronunța. Față de cele mai sus - menționate, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., Înalta Curte va aprecia ca întemeiat recursul declarat de inculpat D.M.G. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind și pe inculpata persoană juridică SC A.D.M. SRL Buzău - prin reprezentant M. D.C., va casa decizia penală mai sus-menționată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv la Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Totodată va menține actele procedurale îndeplinite în fața instanței până la data de 18 noiembrie 2009. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a stabili ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, să se plătească din fondul M. J.L.C., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.M.G. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind și pe inculpata persoană juridică SC A.D.M. SRL Buzău - prin reprezentant M.D.C. Casează decizia penală mai sus-menționată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Menține actele procedurale îndeplinite în fața instanței până la data de 18 noiembrie 2009. Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2010.