ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1494/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 461 din 16 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.F. la 11 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 lit. a), b) C. pen. și dreptul de a desfășura vreo funcție în serviciile de informații, polițienești sau securitate privata, inclusiv de detectiv particular, pe o durata de 7 ani. În baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. și dreptul de a desfășura vreo funcție în serviciile de informații, polițienești sau securitate privată, inclusiv de detectiv particular. În baza art. 36 C. pen. a constatat că faptele pentru care a fost condamnat prin prezenta sunt concurente cu faptele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 206/2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București la 7 ani închisoare. În baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, sporită cu 3 ani, în final inculpatul executând 14 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

și dreptul de a desfășura vreo funcție în serviciile de informații, polițienești sau securitate privată, inclusiv de detectiv particular, pe o durata de 7 ani. În baza art. 35 C. pen. și 67 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art 64 lit. a), b) C. pen. și dreptul de a desfășura vreo funcție în serviciile de informații, polițienești sau securitate privată, inclusiv de detectiv particular. A menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 24 octombrie 2005 la 22 decembrie 2005 și 1 aprilie 2010 la zi. A dispus anularea MEPI emis în baza Sentinței penale nr. 206/2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București și emiterea unui nou MEPI în sensul prezentei sentințe.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata a 1.000 RON în favoarea părții civile N.V. și 12.500 Euro în favoarea părții civile M.G.C. În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a 8.000 RON, suma provenită din săvârșirea infracțiunii. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatului la plata a 5.000 RON. Pentru a pronunța hotărârea, prima instanță a reținut că Prin Rechizitoriul nr. 4362/P/2005 din 07 aprilie 2006 al Pachetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.F., cercetat - inițial în stare de arest preventiv și ulterior în stare de libertate - sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, în modalitatea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., precum și actele premergătoare urmăririi penale efectuate sub aspectul comiterii de către numitul G.F. a infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., precum și sub aspectul comiterii de către numitul G.I. a infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, în modalitatea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut că în perioada ianuarie - octombrie 2005 inculpatul a indus în eroare un număr de 24 de persoane, cărora le-a prezentat în mod mincinos faptul că este fost lucrător al unui serviciu de informații (în unele situații făcând referire la Serviciul Român de Informații) și că - de la foștii lui colegi care lucrează încă în respectivul serviciu de informații - obținuse informații care prezintă un interes deosebit pentru persoanele vătămate (informații privitoare la existența unor dosare penale și/sau la iminența declanșării unor campanii de presă denigratoare).

Inculpatul inducea apoi persoanele vătămate în eroare și cu privire la faptul că ar deține informații privitoare la modalitatea de evitare a acestor consecințe negative și - sub pretextul furnizării acestor informații pretins deținute de către inculpat - acesta le-a determinat sau a încercat să le determine pe persoanele vătămate să-i dea diverse sume de bani (cuprinse între 1.000.000 de RON vechi și 1.100 de Dolari S.U.A.). Actul de inculpare are la bază următoarele mijloace de probă: Volumul I declarațiile inculpatului; declarația martorului B.D., procesul-verbal privind înscrisul olograf prezentat de acesta și extras din publicația ziua din 20 ianuarie 2005; declarațiile martorilor P.V., P.A.

și extras din publicația România Liberă din 10 septembrie 2005; declarația martorului V.D.S. și extras din publicația Curentul din 05 octombrie 2005; declarația martorului D.V., proces-verbal de recunoaștere din planșă fotografică, declarația martorului L.N.D. și extras din publicația Jurnalul Național din 05 octombrie 2005; declarația martorului B.I. și extras din publicația Gazeta de Sud-Est din 04 octombrie 2005; declarația părții vătămate Z.I. și proces-verbal de recunoaștere din planșă fotografică; declarația martorului G.M.E. și extras din publicația Curentul din 08 octombrie 2005; declarația părții vătămate M.V., proces-verbal de recunoaștere din planșă fotografică și extras din publicația România Liberă din 06 octombrie 2005; declarația părții vătămate L.O., proces-verbal de recunoaștere din planșă fotografică, declarația martorului N.F.

și extras din publicația Gândul din 10 octombrie 2005; declarația martorului M.F.D. și extras din publicația Evenimentul Zilei din 11 octombrie 2005; declarația martorului G.G. și extras din publicația Evenimentul Zilei din 13 octombrie 2005; declarația părții vătămate D.S. și extras din publicația Adevărul din 19 octombrie 2005; declarația martorului L.M. și extras din publicația Cotidianul din 19 octombrie 2005; declarația martorului T.V. și extras din publicația România Liberă din 18 octombrie 2005; declarația martorului C.V. și extras din publicația Curentul din 20 octombrie 2005; declarația martorului C.B.B. și extras din publicația Gândul din 18 octombrie 2005; declarația părții vătămate C.I.C.

și extras din publicația Adevărul din 20 octombrie 2005; declarația martorului P.P.R. și extras din publicația Ziua din 24 octombrie 2005; declarația martorului P.E.C.; declarația martorului B.N. și extras din publicația Gardianul din 21 octombrie 2005; declarația martorului T.G.I. și extras din publicația Evenimentul Zilei din 24 octombrie 2005; declarația martorului B.R. și extras din publicația Gardianul din 22 octombrie 2005; declarația părții vătămate M.M., proces-verbal de restituire a două bancnote, și extras din publicația Cotidianul din 24 octombrie 2005; declarația martorului D.D. și extras din publicația România Liberă din 30 mai 2005; declarațiile martorului G.I.; proces-verbal privind interceptările și înregistrările efectuate în data de 24 octombrie 2005 (aspecte privind întâlnirile pe care inculpatul le-a avut cu martorii P.P.R.

și B.R.O.

și cu partea vătămată M.M.), CD-ul conținând aceste înregistrări audio-video și nota de redare a convorbirii purtate de inculpat cu partea vătămată M.M.; proces-verbal de consemnare a seriilor a două bancnote și de marcare criminalistică a acestora; proces-verbal de percheziție domiciliară, împreună cu schița și planșa fotografică aferente, precum și cu înscrisurile ridicate cu acest prilej; proces-verbal privind telefoanele ridicate de la inculpat; Adresa nr. 4284 din 29 noiembrie 2005 a BRD; Adresa nr. 22505 din 18 noiembrie 2005 a BCR; Adresa nr. 6941 din 12 decembrie 2005 a BR; Adresa nr. 13295/1996 din 08 noiembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 1 București și Sentința penală nr. 1602 din 06 octombrie 2000 a aceleiași instanțe; Volumul II proces-verbal privind convorbirile telefonice efectuate de la postul telefonic cu nr… și tabel centralizator anexă; procese-verbale însoțite de note de redare privind conținutul convorbirilor telefonice interceptate în baza acestei autorizații în perioada 04 octombrie 2005 - 17 octombrie 2005; Volumul III procese-verbale însoțite de note de redare privind conținutul convorbirilor telefonice interceptate în baza Autorizației nr. 84/2005 emise de Tribunalul Vaslui în perioada 18 octombrie 2005 - 24 octombrie 2005;

trei CD-uri conținând înregistrările convorbirilor telefonice interceptate în baza Autorizației nr. 84/2005 emise de Tribunalul Vaslui. În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul G.F., partea vătămată N.V., martorii C.A.M., L.D., B.D.C., E.R., D.A.M., D.A., Z.C., C.M., C.A., T.D.V., declarații consemnate și atașate la dosar. Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt. Inculpatul G.F. a fost lucrător al Serviciului de Protecție și Pază și ca urmare a unor abateri disciplinare a fost eliberat din funcție. Profitând de fostul său statut inculpatul a indus în eroare în perioada ianuarie 2005 mai multe persoane, pretinzând că are cunoștință despre dosare penale în care ar putea interveni și solicitând diferite sume de bani pentru aceste servicii.

A fost trimis în judecată printr-un alt rechizitoriu decât cel din prezenta în data de 07 aprilie 2006, fiind și condamnat la 7 ani închisoare, pentru înșelăciune în data de 17 martie 2009. Ignorând în mod absolut situația juridică în care se afla, respectiv de persoana urmărită penal și ulterior trimisă în judecată, inculpatul și-a continuat această activitate și în perioada 2009 - 2010, faptele făcând obiectul prezentului dosar. În aceeași modalitate descrisă anterior inculpatul se prezenta ca fiind lucrător „în servicii” sau cel puțin cu conexiuni în acest domeniu și contacta diferite persoane cu potențial financiar ridicat și care erau obiectul unor scandaluri de presă și le promitea în schimbul unor sume mari de bani că le-ar putea rezolva problemele, distrugându-le concurența comercială sau temporizând dosare penale ale Parchetului General sau D.N.A.

Arăta că în prezent are o agenție de detectivi particulari și solicita pentru a crea o aparență de legalitate a propunerii sale să încheie contracte cu victimele, prin care să le obțină informații sau să le protejeze informativ. Se prezenta sub nume false, indica un site pe internet care aparține societății sale de detectivi, informațiile fiind mincinoase, deoarece inculpatul nu are atestat de detectiv particular. Cu privire la partea vătămată A.A., Tribunalul a reținut următoarele: Această persoană este un prosper om de afaceri care se ocupă de comercializarea de instalații de iluminat în România. Inculpatul l-a contactat pe partea vătămată la sediu, s-a prezentat sub numele de „A.N.” și s-a recomandat drept detectiv particular și fost angajat al „Serviciului 962”.

Inculpatul a sunat de mai multe ori pe partea vătămată și de fiecare dată i-a comunicat că se află în atenția Serviciilor de Informații și concurența a plătit la DNA 200.000 euro pentru a-i deschide un dosar penal. A arătat că are prieteni la Serviciul de Informații dar și la nivelul DNA, unde este dosarul. A arătat că dacă i s-ar emite suma de 2.500 euro, pentru început i-ar ulterior partea vătămată ar încheia un contract de 100.000 euro cu firma sa de detectivi particulari ar putea să o protejeze de astfel de proceduri judiciare. Pentru a-și întări credibilitatea inculpatul în mod direct sau prin interpus a sunat a doua zi la sediul părții vătămate, s-a recomandat a fi „C.L.” și că ar fi de la DNA și dorește să discute cu partea vătămată fără a mai da relații suplimentare.

Că nu este vorba de un real lucrător al DAN-ului rezultă fără putință de tăgadă din faptul că o astfel de procedură de citare telefonică nu se uzează cu așa de mare ușurință, lucrătorul DAN-ului își prezintă și numărul de legitimație, indică dosarul și indică termeni specifici ai citației, respectiv data, ora și sediul unde o persoană este invitată. Exprimarea „de la DNA” este una improprie orice organ judiciar când procedează la citarea telefonică prezentându-și funcția în mod concret. Nu în ultimul rând nu există date în care exista un astfel de lucrător DNA implicat în vreun dosar care ar privi-o pe partea vătămată. După mai multe întâlniri cu partea vătămată a avut loc și o întâlnire cu inculpatul în care acesta a încercat să înregistreze oferta inculpatului, dar acesta bănuitor a arătat că vrea doar să încheie un contract de detectivi particulari.

Activitatea infracțională în legătură cu această faptă este probată pe deplin de declarațiile martorului A.A. care l-a recunoscut de pe planșa foto pe inculpat și care se coroborează cu faptul că asupra inculpatului s-au găsit cartele telefonice iar din listingul acestora se poate duce că a sunat partea vătămată la momentele în care aceasta a arătat că a fost contactată de inculpat. Nu în ultimul rând declarațiile părților vătămate se coroborează și cu declarația martorei Z.C., secretara, care a arătat că în luna februarie 2010 a fost sunată de o persoană ce s-a recomandat „N.” care a dorit să vorbească cu șeful ei A.A. și care i-a comunicat că împotriva societății va fi începută o investigație, că partea vătămată are mulți dușmani și a lăsat un număr de telefon la care să fie contactat de patron.

Martorul M.O. a confirmat că martora l-a contactat și i-a comunicat cele menționate anterior. Foarte importante sunt și înregistrările din mediul ambiental din data de 09 martie 2010 ce atestă conținutul negocierii dintre A.A. și inculpatul ce s-a prezentat „N.A.”. Acesta a declarat în mod direct, că partea vătămată este obiectul atenției parchetului general și că știe că procurorul a primit bani de la concurență pentru a prejudicia. Inculpatul s-a oferit să blocheze acțiunile concurenței și ulterior să-i falimenteze. Inculpatul a dat indicații părții vătămate ca în contractul care o să-l încheie să nu se specifice adevăratul scop, respectiv de a bloca ancheta parchetului general și de a presta activități de investigații specifice firmelor de detectivi; prețul era de 100.000 euro și avansul de 2.500 euro.

Sumele de bani nu au mai fost remise. Fapta inculpatului întrunește elementele infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. În aceeași perioadă inculpatul folosind exact aceeași modalitate de acțiune a sunat la sediul firmei SC V.P. SRL, firmă despre care se informase anterior că fusese implicată în niște tranzacții neclare pe piața medicamentelor, după cum apăruse în presa de specialitate economică. S-a prezentat sub numele fals de „A.D.” arătând că este reprezentant al unor instituții ale statului și că deține informații importante pentru administratorul societății, D.A.M. A lăsat un număr de telefon la care să fie contactat.

Avocatul societății, respectiv martorul I.T., l-a contactat pe inculpat și au stabilit o întâlnire la un restaurant din Bd. RE. Martorul a arătat că inculpatul a pretins că este fost angajat în servicii și că are informații că DGPI și o firmă de protecție și pază ar urma să monitorizeze activitatea firmei și dacă va fi stimulat financiar ar putea contracara. Martorul a înțeles că este vorba de un impostor, pentru simplu motiv că informațiile apărute în presă despre tranzacțiile firmei pe care o reprezenta pe piața medicamentelor, erau eronate, în realitate tranzacțiile operând pe piața echipamentelor medicale. Și-a dat seama că inculpatul știa de fapt doar informații din presă, lipsite de acuratețea informațiilor deținute de organele statului.

Inculpatul, de asemenea a supus că aportul său la contracararea activităților neprietenoase va fi mascat sub forma unui contract legal de protecție informativă cu o firmă de detectivi particulari. Abil și precaut, avocatul părții vătămate a înregistrat toată negocierea pe suport optic depus la dosarul cauzei și care confirmă întru-totul depoziția martorului. Depoziția sa se coroborează de asemenea cu depoziția martorului C.A. secretara care a arătat că în 05 martie 2010 a fost contactată la serviciu de o persoană ce s-a recomandat a fi „A.D.” și că lucrează într-o instituție a statului și are informații care l-ar putea ajuta pe administrator deoarece împotriva sa se pregătesc niște acțiuni. Fapta inculpatului întrunește elementele infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

În data de 27 ianuarie 2010, folosind același patern infracțional inculpatul a sunat la sediul TMK A. Slatina unde a luat legătura cu secretara C.M. și căreia i s-a prezentat drept „C.L.” și a solicitat să discute cu directorul societății deoarece deține informații despre acțiuni ce urmau a fi demarate împotriva societății. A lăsat un număr de telefon unde să fie contactat. Cum directorul nu era momentan în țară martora l-a contactat ulterior pe inculpat și au stabilit o întâlnire la un restaurant din zona Parcul Herăstrău. La această întâlnire a participat doar directorul general P.A. și inculpatul. Cu ocazia întâlnirii inculpatul și-a prezentat adevăratul nume și a arătat că deține informații despre existența unor dosare împotriva societății și a solicitat să se încheie un contract de 100.000 euro pe 10 ani cu firma sa de detectivi pentru a putea contracara acele activități dăunătoare.

Partea vătămată nu a încheiat nici un contract dar a luat tipizatul propus de inculpat. Pe parcursul lunii februarie 2010 inculpatul a sunat de mai multe ori la sediul părții vătămate și a dat mai multe sms-uri, iritat de neîncheierea contractului. Acestea au fost salvate și atașate la dosarul cauzei. Din lecturarea acestora rezultă că inculpatul făcea presiuni asupra părții vătămate să încheie acea convenție și să primească bani. A amenințat partea vătămată că „își ia mâna” de pe societatea sa și iritat că nu i se răspunde a arătat că va informa colaboratorii ruși de afaceri necurate ale părții vătămate. A invocat și numele lui S.C., moment în care partea vătămată și-a dat seama că este posibil să-și fi dat seama din presă despre problemele în care era implicată societatea sa și nu era un adevărat detectiv particular.

Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. În ceea ce privește situația părții vătămate martorul G.C., director financiar contabil la Spitalul Alex. Obregia, Tribunalul constată că activitatea inculpatului a fost una mult mai reușită și a reușit să facă pasul de la faza tentată a infracțiunii la faza consumată. În data de 08 martie 2010, inculpatul a sunat la secretariatul spitalului prezentându-se sub numele „C.C.” și i-a spus secretarei că deține informații importante pentru partea vătămată lăsând și un număr de telefon unde să fie contactat. Partea vătămată l-a contactat și a stabilit în aceeași zi o întâlnire.

Cu ocazia întâlnirii inculpatul și-a declinat numele fals de „C.C.”, a arătat că este un fost lucrător SRI și a precizat că are informații despre un dosar DNA, ce privește pe partea vătămată. Pentru a obține aceste informații inculpatul a pretins și a și primit de la partea vătămată suma de 2.500 euro. Inculpatul i-a înșiruit părții vătămate o povestire spectaculoasă cum că urma să fie victima unei campanii de presă, că o să fie interceptat și monitorizat de DGIPI, a spus că are mijloace de a contracara. După câteva zile s-a întors la biroul părții vătămate și și-a declinat numele real, a spus că este detectiv particular și că a fost pus de cineva din PDL să-l urmărească. I-a arătat părții vătămate un fals contract presupus a fi încheiat de inculpat cu un membru PDL, în contract stipulându-se că el trebuie să urmărească și să monitorizeze acțiunile părții vătămate.

Contractul era încheiat pentru suma de 50.000 euro și i-a spus părții vătămate că a primit deja de la domnul I. 10.000 euro. I-a spus în continuare că ar fi dispus să renunțe la acel contract și să nu-i mai furnizeze informațiile membrului PDL dacă ar primi acești 10.000 euro de la partea vătămată. Dând dovadă de naivitate, dar și ridicând - cel puțin din perspectiva Tribunalului anumite semne de întrebare despre natura vulnerabilităților pe care partea vătămată le are - partea vătămată a remis inculpatului suma de 10.000 euro, respectiv 8.500 în valută și 6.000 RON. Inculpatul a mai cerut împrumut 10.000 euro, de data aceasta partea vătămată refuzând convenția. Ulterior, inculpatul a întrerupt legătura cu partea vătămată.

Declarațiile părții vătămate se coroborează cu înscrisul găsit la domiciliul inculpatului prin care se atestă că acesta a primit suma de 12.500 euro pentru „investigații personale”. A fost găsită, de asemenea, și convenția cu membrul PDL „I.C.„ de 50.000 euro la care a făcut trimitere partea vătămată. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. Inculpatul a încercat în luna februarie 2010 să-l înșele în același mod și pe numitul S.A., director a Regionalei de Transport Feroviar Călători Timișoara.

Inculpatul a contractat partea vătămată declinându-și numele real arătând că este fost lucrător SPP și actual detectiv particular și i-a spus că are cunoștință despre un dosar „greu” de la DNA. Cu ocazia întâlnirii dintre cei doi înregistrată pe suport audio-video rezultă cu claritate că inculpatul încearcă să-l convingă pe partea vătămată de necesitatea încheierii unei convenții dintre cei doi pentru a contracara investigația DNA. Partea vătămată a făcut în prealabil cercetări la adevăratul DNA și a constatat că nu are dosar penal și a adus la cunoștință acest lucru inculpatului. Acesta s-a repliat elegant și i-a spus că oricum are un dosar penal și că vrea un avans pentru a-și pune „băieții să lucreze pentru partea vătămată”.

Partea vătămată a refuzat încheierea convenției. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. Încântat de reușita infracțională cu inculpatul M.G.C., fostul director de la Spitalul Alex. Obregia, inculpatul a încercat aceeași strategie cu actualul manager al spitalului, partea vătămată B.M., a contactat-o în cursul lunilor februarie și martie 2010, arătând că este detectiv particular și i-a spus că are informații care ar putea atrage după sine arestarea fostului manager M.C. A solicitat bani pentru aceste informații, partea vătămată declinând oferta. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

În luna februarie 2010, inculpatul a contactat pe partea vătămată L.V., director al Direcției județene pentru cultură și patrimoniu Constanța față de care s-a prezentat drept „C.L”. Cu ocazia întâlnirii între cei doi a arătat că poate ajuta în schimbul unei sume de bani cu anumite informații din dosare penale pe care partea vătămată le-ar afla. A arătat că are o firmă de detectivi particulari, i-a precizat și site-ul și i-a spus că în câteva zile dosarul părții vătămate va ajunge la ANI și la DNA. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. În cursul lunii februarie 2010, inculpatul a contractat partea vătămată L.A.R., reprezentant al 3D R. SA, arătând că provine din zona „serviciilor” și care informații că s-a dat drumul la un dosar penal împotriva societății pe care o produce și că se termina rău, a arătat că dorește să primească bani în schimbul informațiilor.

Partea vătămată a apreciat că se impune în aceste condiții un contract vizat de compartimentul juridic, dar inculpatul a refuzat. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen. În toamna anului 2009 prezentându-se drept detectiv particular inculpatul a contactat partea vătămată W.F., președinte al SC R.S. SA și i-a spus că are informații despre acțiuni subversive ale SC R. SA, firmă concurentă. A solicitat părții vătămate suma de 20.000 euro, pentru a putea proteja compania de societățile concurente. Inculpatul s-a prezentat ca și în cazurile precedente drept fost angajat în servicii și că are o activitate de detectivi particulari care colaborează cu lucrători activi ai serviciului de informații.

Prin intermediul numitului D.T., ofițer de securitate al societății, inculpatul a primit de la partea vătămată suma de 5.000 RON. Partea vătămată a făcut anumite verificări cu privire la societatea de detectivi particulari a inculpatului și a constatat că aceasta nu funcționa la sediul declarat și și-a dat seama că este posibil să fie victima unei înșelăciuni, moment în care inculpatul l-a contactat telefonic și a încercat să explice că s-a ocupat de activitățile de protecție informativă dar dintr-o regretabilă eroare le-a îndreptat împotriva altor societăți și a mai cerut un termen de 2 luni de zile, pentru a se ocupa de societățile concurente R. și U. Nu a existat nici un fel de activitate de acest gen prestată în mod real de inculpat.

Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. În ceea ce privește situația părții vătămate N.V. activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat oarecum diferit. Partea vătămată are un fiu, consumator de droguri. A observat că inculpatul a dat un anunț de mică publicitate că are o firmă de detectivi particulari și a contactat această firmă încheind un contract ce avea ca obiectiv depunerea de demersuri în vederea internării fiului său la dezintoxicare și aflarea anturajului acestuia. A plătit suma de 1.000 RON pentru aceste servicii, inculpatul nu și-a executat partea de obligație ce-i reveneau. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În luna ianuarie 2009, partea vătămată A.R.N. a apelat la firma de detectivi particulari SC GF D.C.E. SRl, prin reprezentantul său G.F. solicitând să-i obțină informații despre situația fratelui său, plătind suma de 3.000 RON. Ca și îndeplinirea contractului inculpatul i-a dat verbal niște informații dar nici un document sau element probator, arătând pur și simplu că fratele părții vătămate era în România, în perioada pe care o interesa pe partea vătămată. Această simplă afirmație nu poate valora executarea de contract, inculpatul nedepunând nici un efort în sensul prevederilor contractuale de altfel acesta neavând calitate de detectiv particular.

În cursul lunii martie 2010, inculpatul a contactat partea vătămată B.I., vicepreședinte al Consiliului de administrație SC A. SA, s-a recomandat „P.A.” fost angajat într-o structură informativă și la întâlnirea cu partea vătămată a arătat că are cunoștințe despre informații dintr-un dosar instrumentat de serviciul de informații ce privește SC A. SA. A solicitat suma de 8.000 euro și a precizat că mai sunt alte 3 - 4 dosare care au plecat la DNA. Partea vătămată a refuzat să încheie vreo convenție dar inculpatul i-a remis un bilețel cu numele firmei de detectivi particulari și ai site-ului. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) C. pen.

Rechizitoriul este întocmit destul de straniu și există pct. 13,14,15 în care procurorul dă relații despre alte contracte de detectivi particulari sau pază și protecție încheiate de inculpat cu diferiți beneficiari, dar în care toate părțile sunt mulțumite. Aceste puncte din rechizitoriu nu reprezintă capete de acuzare pentru infracțiunile ce fac obiectul dosarului de față ci eventual pentru alte fapte, precum cele referitoare la exercitarea nelegală a unei profesii dar pentru care nu există voința de a fi trimis în judecată. Inculpatul a recunoscut doar în parte faptele săvârșite învederând și instanței prin declarația dată o întreagă nebuloasă din care fac parte servicii de informații, amenințări, acte subversive, amenințări în penitenciar dar și la arestul secției de poliție etc., specifice filmelor de acțiune, element ce a determinat prezentul complet să dispună și efectuarea unui raport de expertiză psihiatrică a inculpatului.

Așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză, dosar instanță, inculpatul prezintă tulburare de personalitate de tip antisocial, instabilitate psiho emoțională dar cu discernământul păstrat în legătură cu faptele săvârșite. Inculpatul nu a avut niciodată calitatea de detectiv particular și nici vreo firmă care în mod legal să poată presta astfel de activități inducând deci în eroare persoanele cu care a încercat sau a încheiat astfel de contracte. Pe parcursul procesului penal a avut un comportament respectuos dar nesincer, atitudine de altfel tipică persoanelor care săvârșesc infracțiuni de escrocherie. Inculpatul a mai suferit o condamnare de 7 ani închisoare, pentru fapte identice săvârșite cu 4 ani înainte, prin sentința Judecătoriei Sectorului 2 București.

Cum sentința Judecătoriei Sectorului 2 București a rămas definitivă după săvârșirea faptelor din prezentul dosar, Tribunalul va constata existența concursului real omogen și va contopi pedeapsa din prezenta cu cea de 7 ani închisoare, anterior menționată. În ceea ce privește încadrarea juridică constată că unele fapte sunt în formă simplă, altele în forma agravată, unele în forma tentată, iar altele în forma consumată. Reținând că forma consumată, agravată absoarbe celelalte forme ale unității legale de infracțiune, va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul G.F. Prin Decizia penală nr. 287 din 29 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București -secția a II-a penală au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul G.F. împotriva Sentinței penale nr. 416/F din 16 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. 31070/3/2010. S-a desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.F.

la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată. În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București,definitivă prin Decizia penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, urmând ca inculpatul G.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare. În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (4) C. pen. s-au menținut măsurile de siguranță luate prin Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. și a pedepsei complementare și a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a desfășura vreo funcție în serviciile de informații, polițienești sau securitate privată, inclusiv de detectiv particular.

În baza art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului G.F. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei de 9 ani închisoare aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la data de 24 octombrie 2005 la data de 22 decembrie 2005 și de la data de 01 aprilie 2010 la zi. S-a dispus restituire către inculpatul G.F. a bunurilor depuse la camera de corpuri delicate a DGPMB - SCJEO la data de 23 iunie 2010,menționate în dovezile seria H nr. 0017908 și nr. 0017909. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că soluția de condamnare a inculpatului G.F. este justificată, instanța de fond stabilind în mod corect situația de fapt și vinovăția acestuia.

Astfel, din probele administrate în cauză, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpatului și planșele foto anexe, procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate,hărțile relaționale întocmite în urma analizării listingurilor cartelelor telefonice utilizate de inculpat, declarațiile martorilor, înscrisuri, declarațiile inculpatului, Adresa nr. 211500 din 1 aprilie 2010 a DGPMB - Serviciul Investigații Criminale, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și informatice rezultă, fără dubiu, că inculpatul G.F., în perioada 2009 - martie 2010, în baza aceleași rezoluții infracționale, a indus în eroare și a încercat să inducă în eroare mai multe persoane, respectiv 12 persoane, astfel cum s-a reținut și descris în hotărârea atacată, prin pretinderea în mod nereal că este un fost lucrător al unui serviciu de informații și că deține informații de extremă importanță pentru persoanele vătămate, referitoare la existența unor dosare penale, a unor acțiuni de monitorizare din partea unor structuri informatice sau date referitoare la practici neloiale desfășurate de societăți concurente, afirmând că este detectiv particular, încercând și reușind să încheie cu persoanele vătămate, în calitate de pretins reprezentant al unei societăți de detectivi,

contracte având ca obiect prestarea unor activități de investigații pentru care nu avea autorizarea necesară, cu scopul de a obține astfel injust diverse sume de bani, prejudiciind astfel mai multe persoane cu sume cuprinse între 1.000 RON și 12.500 euro. În ceea ce privește încadrarea juridică, Curtea a constatat că în mod corect prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., materialul probator existent la dosarul cauzei dovedind comiterea faptelor deduse judecății în baza aceleași rezoluții infracționale.

În minuta întocmită la data de 16 mai 2011 în Dosarul nr. 31070/3/2010 al Tribunalului București, secția I-a penală, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului G.F. în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.,iar prin încheierea din data de 01 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală tot în Dosarul nr. 31070/3/2010 s-a dispus, în baza art. 195 alin. (1) C. proc. pen., îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta Sentinței penale nr. 461 din 16 mai 2011 după cum urmează: ”în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul G.F. la 11 ani închisoare.” Este adevărat că aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

vizează încadrarea juridică a faptei și pe cale de consecință regimul sancționator, iar pe calea procedurii prevăzute de art. 195 C. proc. pen. nu se poate îndrepta o încadrare juridică greșită, incompletă, însă este evident că, în condițiile în care prin actul de sesizare a instanței inculpatul G.F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond, care în hotărârea atacată a reținut corect situația de fapt și multitudinea faptelor comise de inculpat, în fapt,din eroare nu a reținut în minută și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., context în care Curtea, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpat și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a apreciat că pentru acest motiv nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare.

De asemenea, Curtea a constatat că instanța de fond, în partea de început a expunerii, face referire la un alt rechizitoriu, la o altă situație de fapt și alte mijloace de probă, fiind evident că acestea au fost copiate în mod greșit nu din actul de sesizare a instanței întocmit în prezenta cauză, respectiv Rechizitoriul nr. 715/P/2010 din data de 25 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, ci din Rechizitoriul nr. 4362/P/2005 din data de 07 aprilie 2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. 5670/300/2006, cauză soluționată prin Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009, definitivă prin Decizia nr. 890 din 4 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Însă, în continuarea expunerii din hotărârea atacată, instanța de fond a avut în vedere la analiza situației de fapt, a încadrării juridice, la aplicarea pedepselor și la soluționarea laturii civile, faptele deduse judecății în prezenta cauză. Cât privește pedeapsa aplicată, Curtea a apreciat că a fost greșit individualizată, că se impune reducerea cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea în favoarea inculpatului G.F. a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. și înlăturarea sporului de 3 ani închisoare. Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art. 52 C. pen. trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. În prezenta cauză, Curtea a apreciat că prin condamnarea inculpatului G.F. la o pedeapsă de 9 ani închisoare,cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii, în raport cu gravitatea în concret a faptelor comise și periculozitatea autorului acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.

La stabilirea și aprecierea acestei pedepse, Curtea a avut în vedere natura și gravitatea faptelor comise, numărul acestora, modalitatea și împrejurările de săvârșire a acestora, precum și prejudiciul efectiv cauzat părților civile. De asemenea, Curtea a ținut cont că, deși inculpatul G.F. a fost condamnat definitiv pentru fapte similare prin Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009, definitivă prin Decizia nr. 890 din 4 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, acestea sunt concurente cu faptele deduse judecății în prezenta cauză, în care nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului prin reținerea stării de recidivă. Prin urmare, Curtea a apreciat că împrejurările de fapt amintite, cert rezultate din actele dosarului justifică necesitatea aplicării pedepsei de 9 ani închisoare, care să fie în măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art. 52 C. pen.

Referitor la pedepsele accesorii și complementare, Curtea a constatat că în mod greșit i-a fost interzis inculpatului dreptul de a desfășura o funcție în serviciile de informații, polițienești sau securitate privată, precum și dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. Interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. are un câmp de aplicare limitat, putând fi pronunțată numai în cazul în care pentru săvârșirea infracțiunii inculpatul s-a folosit de funcția pe care o ocupa sau de profesia pe care o exercita. Or, în prezenta cauză, inculpatul G.F. nu a comis faptele deduse judecății folosindu-se de vreo funcție în serviciile de informații, polițienești sau de securitate privată, ci din contră pretinzând în mod nereal că este lucrător în serviciile de informații sau detectiv.

Curtea a considerat că se impune interzicerea inculpatului ca pedeapsă accesorie numai a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la Protocoalele Adiționale și la jurisprudența CEDO în materie (ex. cauzele Hirst c. Marii Britanii, Sabău și Pîrcălab c. României s-a) care în conformitate cu art. 11 alin. (2) și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar și la Decizia nr. 74/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii. În prezenta cauză, față de natura faptelor săvârșite de inculpat, Curtea a apreciat că nu se justifică și interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., nefiind proporțională față de scopul limitării acestui drept.

Restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă doar dacă este necesară, iar o astfel de măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. O aplicare automată a pedepsei accesorii a dreptului de a vota, încălca atât principiul proporționalității cât și art. 3 din Primul Protocol adițional. Referitor la pedeapsa complementară, Curtea a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, având în vedere aceleași considerente exprimate la stabilirea pedepselor accesorii. În ceea ce privește pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., dat fiind prevederile acestor dispoziții legale, pedeapsa principală de 9 ani închisoare ce va fi aplicată în prezenta cauză și natura faptelor comise, Curtea a înlăturat aplicarea acesteia.

Referitor la bunurile ridicate de la inculpatul G.F. depuse la Camera de corpuri delicte a DGPMB - SCJEO cu dovezile seria H nr. 0017908 și nr. 0017908 din 23 iunie 2010, Curtea a dispus restituirea acestora către inculpat. Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă, aparținând unei alte persoane, acesta a cunoscut scopul folosirii lor. Având în vedere că nici unul dintre bunurile ridicate de la inculpatul G.F. și depuse la Camera de corpuri delicte a DGPMB - SCJEO cu dovezile seria H nr. 0017908 și nr. 0017908 din 23 iunie 2010 nu au servit efectiv la realizarea laturii obiective a vreuneia dintre faptele deduce judecății, Curtea a apreciat că în cauză, în ceea ce privește aceste bunuri, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.

și pe cale de consecință se impune restituirea acestora inculpatului. Potrivit art. 35 alin. (4) și alin. (5) teza finală măsurile de siguranță de natură diferită sau de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor consumate,se cumulează. În cazul măsurilor de siguranță de aceeași natură și cu același conținut, luate potrivit art. 118, acestea se cumulează.

În prezenta cauză, deși instanța de fond a constatat în mod corect că infracțiunea dedusă judecații este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a omis să mențină,având în vedere dispozițiile legale susmenționate, măsurile de siguranță luate prin Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Cât privește latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că a fost corect soluționată, în raport de constituirile de parte civilă, declarațiile inculpatului și probele administrate, în mod justificat dispunându-se și confiscarea de la inculpat a sumei de 8.000 RON.

Ca atare, pentru considerentele expuse, Curtea,în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul G.F. împotriva Sentinței penale nr. 416/F din 16 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. 31070/3/2010. A desființat în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond: În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.F. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată. În baza art. 65 C. pen.

a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

și art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. a contopit pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului în prezenta cauză cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, urmând ca inculpatul G.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare. Curtea a apreciat că nu mai impune aplicarea unui spor de pedeapsă, pedeapsa de 9 ani închisoare fiind îndestulătoare pentru asigurarea unei sancționări corespunzătoare a concursului de infracțiuni. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul G.F. Examinând decizia atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F. împotriva Deciziei penale nr. 287/A din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24 octombrie 2005 la 22 decembrie 2005 și de la 1 aprilie 2010 la 10 mai 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai 2012. Procesat de GGC - LM