ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1494/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1494/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 461 din 16 mai 2011
pronunțată de Tribunalul București, secția I penală s-a respins cererea de
schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat.
În baza art. 215
alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a
condamnat pe inculpatul G.F. la 11 ani închisoare.
În baza art. 65 C.
pen. a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 lit. a), b) C. pen. și
dreptul de a desfășura vreo funcție în serviciile de informații, polițienești
sau securitate privata, inclusiv de detectiv particular, pe o durata de 7 ani.
În baza art. 67 alin.
(1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării
militare.
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.
pen. și dreptul de a desfășura vreo funcție în serviciile de informații,
polițienești sau securitate privată, inclusiv de detectiv particular.
În baza art. 36 C.
pen. a constatat că faptele pentru care a fost condamnat prin prezenta sunt
concurente cu faptele pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr.
206/2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București la 7 ani închisoare.
În baza art. 34 lit.
b) C. pen. a contopit cele două pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa cea
mai grea, de 11 ani închisoare, sporită cu 3 ani, în final inculpatul executând
14 ani închisoare.
În baza art. 35 C.
pen. a aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. și dreptul de a desfășura vreo funcție în
serviciile de informații, polițienești sau securitate privată, inclusiv de
detectiv particular, pe o durata de 7 ani.
În baza art. 35 C.
pen. și 67 alin. (1) și (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa
complementară a degradării militare.
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art 64 lit. a), b) C. pen.
și dreptul de a desfășura vreo funcție în serviciile de informații,
polițienești sau securitate privată, inclusiv de detectiv particular.
A menținut starea de
arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen.
a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 24 octombrie 2005 la 22 decembrie
2005 și 1 aprilie 2010 la zi.
A dispus anularea
MEPI emis în baza Sentinței penale nr. 206/2009 a Judecătoriei Sectorului 2
București și emiterea unui nou MEPI în sensul prezentei sentințe.
În baza art. 14 și
346 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata a 1.000 RON în favoarea părții
civile N.V. și 12.500 Euro în favoarea părții civile M.G.C.
În baza art. 118 lit.
e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a 8.000 RON, suma provenită din
săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 191
alin. (1) C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatului la plata a 5.000 RON.
Pentru a pronunța
hotărârea, prima instanță a reținut că
Prin Rechizitoriul
nr. 4362/P/2005 din 07 aprilie 2006 al Pachetului de pe lângă Tribunalul
București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.F., cercetat -
inițial în stare de arest preventiv și ulterior în stare de libertate - sub
aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, în modalitatea
prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. și cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., precum și actele
premergătoare urmăririi penale efectuate sub aspectul comiterii de către
numitul G.F. a infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri,
prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., precum și sub aspectul comiterii de
către numitul G.I. a infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă
continuată, în modalitatea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215
alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reținut
că în perioada ianuarie - octombrie 2005 inculpatul a indus în eroare un număr
de 24 de persoane, cărora le-a prezentat în mod mincinos faptul că este fost
lucrător al unui serviciu de informații (în unele situații făcând referire la
Serviciul Român de Informații) și că - de la foștii lui colegi care lucrează
încă în respectivul serviciu de informații - obținuse informații care prezintă
un interes deosebit pentru persoanele vătămate (informații privitoare la
existența unor dosare penale și/sau la iminența declanșării unor campanii de
presă denigratoare).
Inculpatul inducea
apoi persoanele vătămate în eroare și cu privire la faptul că ar deține informații
privitoare la modalitatea de evitare a acestor consecințe negative și - sub
pretextul furnizării acestor informații pretins deținute de către inculpat -
acesta le-a determinat sau a încercat să le determine pe persoanele vătămate
să-i dea diverse sume de bani (cuprinse între 1.000.000 de RON vechi și 1.100
de Dolari S.U.A.).
Actul de inculpare
are la bază următoarele mijloace de probă: Volumul I declarațiile inculpatului;
declarația martorului B.D., procesul-verbal privind înscrisul olograf prezentat
de acesta și extras din publicația ziua din 20 ianuarie 2005; declarațiile
martorilor P.V., P.A. și extras din publicația România Liberă din 10 septembrie
2005; declarația martorului V.D.S. și extras din publicația Curentul din 05
octombrie 2005; declarația martorului D.V., proces-verbal de recunoaștere din
planșă fotografică, declarația martorului L.N.D. și extras din publicația
Jurnalul Național din 05 octombrie 2005; declarația martorului B.I. și extras
din publicația Gazeta de Sud-Est din 04 octombrie 2005; declarația părții
vătămate Z.I. și proces-verbal de recunoaștere din planșă fotografică;
declarația martorului G.M.E. și extras din publicația Curentul din 08 octombrie
2005; declarația părții vătămate M.V., proces-verbal de recunoaștere din planșă
fotografică și extras din publicația România Liberă din 06 octombrie 2005;
declarația părții vătămate L.O., proces-verbal de recunoaștere din planșă
fotografică, declarația martorului N.F. și extras din publicația Gândul din 10
octombrie 2005; declarația martorului M.F.D. și extras din publicația
Evenimentul Zilei din 11 octombrie 2005; declarația martorului G.G. și extras
din publicația Evenimentul Zilei din 13 octombrie 2005; declarația părții
vătămate D.S. și extras din publicația Adevărul din 19 octombrie 2005;
declarația martorului L.M. și extras din publicația Cotidianul din 19 octombrie
2005; declarația martorului T.V. și extras din publicația România Liberă din 18
octombrie 2005; declarația martorului C.V. și extras din publicația Curentul
din 20 octombrie 2005; declarația martorului C.B.B. și extras din publicația
Gândul din 18 octombrie 2005; declarația părții vătămate C.I.C. și extras din
publicația Adevărul din 20 octombrie 2005; declarația martorului P.P.R. și
extras din publicația Ziua din 24 octombrie 2005; declarația martorului P.E.C.;
declarația martorului B.N. și extras din publicația Gardianul din 21 octombrie
2005; declarația martorului T.G.I. și extras din publicația Evenimentul Zilei
din 24 octombrie 2005; declarația martorului B.R. și extras din publicația
Gardianul din 22 octombrie 2005; declarația părții vătămate M.M., proces-verbal
de restituire a două bancnote, și extras din publicația Cotidianul din 24
octombrie 2005; declarația martorului D.D. și extras din publicația România
Liberă din 30 mai 2005; declarațiile martorului G.I.; proces-verbal privind
interceptările și înregistrările efectuate în data de 24 octombrie 2005
(aspecte privind întâlnirile pe care inculpatul le-a avut cu martorii P.P.R. și
B.R.O. și cu partea vătămată M.M.), CD-ul conținând aceste înregistrări
audio-video și nota de redare a convorbirii purtate de inculpat cu partea
vătămată M.M.; proces-verbal de consemnare a seriilor a două bancnote și de
marcare criminalistică a acestora; proces-verbal de percheziție domiciliară,
împreună cu schița și planșa fotografică aferente, precum și cu înscrisurile
ridicate cu acest prilej; proces-verbal privind telefoanele ridicate de la
inculpat; Adresa nr. 4284 din 29 noiembrie 2005 a BRD; Adresa nr. 22505 din 18
noiembrie 2005 a BCR; Adresa nr. 6941 din 12 decembrie 2005 a BR; Adresa nr.
13295/1996 din 08 noiembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 1 București și
Sentința penală nr. 1602 din 06 octombrie 2000 a aceleiași instanțe; Volumul II
proces-verbal privind convorbirile telefonice efectuate de la postul telefonic
cu nr. ............ și tabel centralizator anexă; procese-verbale însoțite de
note de redare privind conținutul convorbirilor telefonice interceptate în baza
acestei autorizații în perioada 04 octombrie 2005 - 17 octombrie 2005; Volumul
III procese-verbale însoțite de note de redare privind conținutul convorbirilor
telefonice interceptate în baza Autorizației nr. 84/2005 emise de Tribunalul
Vaslui în perioada 18 octombrie 2005 - 24 octombrie 2005; trei CD-uri conținând
înregistrările convorbirilor telefonice interceptate în baza Autorizației nr.
84/2005 emise de Tribunalul Vaslui.
În cursul cercetării
judecătorești a fost audiat inculpatul G.F., partea vătămată N.V., martorii
C.A.M., L.D., B.D.C., E.R., D.A.M., D.A., Z.C., C.M., C.A., T.D.V., declarații
consemnate și atașate la dosar.
Analizând actele și
lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt.
Inculpatul G.F. a
fost lucrător al Serviciului de Protecție și Pază și ca urmare a unor abateri
disciplinare a fost eliberat din funcție.
Profitând de fostul
său statut inculpatul a indus în eroare în perioada ianuarie 2005 mai multe
persoane, pretinzând că are cunoștință despre dosare penale în care ar putea
interveni și solicitând diferite sume de bani pentru aceste servicii.
A fost trimis în
judecată printr-un alt rechizitoriu decât cel din prezenta în data de 07
aprilie 2006, fiind și condamnat la 7 ani închisoare, pentru înșelăciune în
data de 17 martie 2009.
Ignorând în mod
absolut situația juridică în care se afla, respectiv de persoana urmărită penal
și ulterior trimisă în judecată, inculpatul și-a continuat această activitate
și în perioada 2009 - 2010, faptele făcând obiectul prezentului dosar.
În aceeași modalitate
descrisă anterior inculpatul se prezenta ca fiind lucrător „în servicii” sau
cel puțin cu conexiuni în acest domeniu și contacta diferite persoane cu
potențial financiar ridicat și care erau obiectul unor scandaluri de presă și
le promitea în schimbul unor sume mari de bani că le-ar putea rezolva
problemele, distrugându-le concurența comercială sau temporizând dosare penale
ale Parchetului General sau D.N.A. Arăta că în prezent are o agenție de
detectivi particulari și solicita pentru a crea o aparență de legalitate a
propunerii sale să încheie contracte cu victimele, prin care să le obțină
informații sau să le protejeze informativ.
Se prezenta sub nume
false, indica un site pe internet care aparține societății sale de detectivi,
informațiile fiind mincinoase, deoarece inculpatul nu are atestat de detectiv
particular.
Cu privire la partea
vătămată A.A., Tribunalul a reținut următoarele:
Această persoană este
un prosper om de afaceri care se ocupă de comercializarea de instalații de
iluminat în România.
Inculpatul l-a
contactat pe partea vătămată la sediu, s-a prezentat sub numele de „A.N.” și
s-a recomandat drept detectiv particular și fost angajat al „Serviciului 962”.
Inculpatul a sunat de
mai multe ori pe partea vătămată și de fiecare dată i-a comunicat că se află în
atenția Serviciilor de Informații și concurența a plătit la DNA 200.000 euro
pentru a-i deschide un dosar penal. A arătat că are prieteni la Serviciul de
Informații dar și la nivelul DNA, unde este dosarul. A arătat că dacă i s-ar
emite suma de 2.500 euro, pentru început i-ar ulterior partea vătămată ar
încheia un contract de 100.000 euro cu firma sa de detectivi particulari ar
putea să o protejeze de astfel de proceduri judiciare.
Pentru a-și întări
credibilitatea inculpatul în mod direct sau prin interpus a sunat a doua zi la
sediul părții vătămate, s-a recomandat a fi „C.L.” și că ar fi de la DNA și
dorește să discute cu partea vătămată fără a mai da relații suplimentare.
Că nu este vorba de
un real lucrător al DAN-ului rezultă fără putință de tăgadă din faptul că o
astfel de procedură de citare telefonică nu se uzează cu așa de mare ușurință,
lucrătorul DAN-ului își prezintă și numărul de legitimație, indică dosarul și
indică termeni specifici ai citației, respectiv data, ora și sediul unde o
persoană este invitată.
Exprimarea „de la
DNA” este una improprie orice organ judiciar când procedează la citarea
telefonică prezentându-și funcția în mod concret.
Nu în ultimul rând nu
există date în care exista un astfel de lucrător DNA implicat în vreun dosar
care ar privi-o pe partea vătămată.
După mai multe
întâlniri cu partea vătămată a avut loc și o întâlnire cu inculpatul în care
acesta a încercat să înregistreze oferta inculpatului, dar acesta bănuitor a
arătat că vrea doar să încheie un contract de detectivi particulari.
Activitatea
infracțională în legătură cu această faptă este probată pe deplin de
declarațiile martorului A.A. care l-a recunoscut de pe planșa foto pe inculpat
și care se coroborează cu faptul că asupra inculpatului s-au găsit cartele
telefonice iar din listingul acestora se poate duce că a sunat partea vătămată
la momentele în care aceasta a arătat că a fost contactată de inculpat.
Nu în ultimul rând
declarațiile părților vătămate se coroborează și cu declarația martorei Z.C.,
secretara, care a arătat că în luna februarie 2010 a fost sunată de o persoană
ce s-a recomandat „N.” care a dorit să vorbească cu șeful ei A.A. și care i-a
comunicat că împotriva societății va fi începută o investigație, că partea
vătămată are mulți dușmani și a lăsat un număr de telefon la care să fie
contactat de patron.
Martorul M.O. a
confirmat că martora l-a contactat și i-a comunicat cele menționate anterior.
Foarte importante
sunt și înregistrările din mediul ambiental din data de 09 martie 2010 ce
atestă conținutul negocierii dintre A.A. și inculpatul ce s-a prezentat „N.A.”.
Acesta a declarat în
mod direct, că partea vătămată este obiectul atenției parchetului general și că
știe că procurorul a primit bani de la concurență pentru a prejudicia.
Inculpatul s-a oferit
să blocheze acțiunile concurenței și ulterior să-i falimenteze.
Inculpatul a dat
indicații părții vătămate ca în contractul care o să-l încheie să nu se
specifice adevăratul scop, respectiv de a bloca ancheta parchetului general și
de a presta activități de investigații specifice firmelor de detectivi; prețul
era de 100.000 euro și avansul de 2.500 euro. Sumele de bani nu au mai fost
remise.
Fapta inculpatului
întrunește elementele infracțiunii de tentativă la înșelăciune cu consecințe
deosebit de grave, prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și
(5) C. pen.
În aceeași perioadă
inculpatul folosind exact aceeași modalitate de acțiune a sunat la sediul
firmei SC V.P. SRL, firmă despre care se informase anterior că fusese implicată
în niște tranzacții neclare pe piața medicamentelor, după cum apăruse în presa
de specialitate economică.
S-a prezentat sub
numele fals de „A.D.” arătând că este reprezentant al unor instituții ale
statului și că deține informații importante pentru administratorul societății,
D.A.M.
A lăsat un număr de
telefon la care să fie contactat.
Avocatul societății,
respectiv martorul I.T., l-a contactat pe inculpat și au stabilit o întâlnire
la un restaurant din Bd. RE.
Martorul a arătat că
inculpatul a pretins că este fost angajat în servicii și că are informații că
DGPI și o firmă de protecție și pază ar urma să monitorizeze activitatea firmei
și dacă va fi stimulat financiar ar putea contracara.
Martorul a înțeles că
este vorba de un impostor, pentru simplu motiv că informațiile apărute în presă
despre tranzacțiile firmei pe care o reprezenta pe piața medicamentelor, erau
eronate, în realitate tranzacțiile operând pe piața echipamentelor medicale.
Și-a dat seama că
inculpatul știa de fapt doar informații din presă, lipsite de acuratețea
informațiilor deținute de organele statului.
Inculpatul, de
asemenea a supus că aportul său la contracararea activităților neprietenoase va
fi mascat sub forma unui contract legal de protecție informativă cu o firmă de
detectivi particulari.
Abil și precaut, avocatul
părții vătămate a înregistrat toată negocierea pe suport optic depus la dosarul
cauzei și care confirmă întru-totul depoziția martorului.
Depoziția sa se
coroborează de asemenea cu depoziția martorului C.A. secretara care a arătat că
în 05 martie 2010 a fost contactată la serviciu de o persoană ce s-a recomandat
a fi „A.D.” și că lucrează într-o instituție a statului și are informații care
l-ar putea ajuta pe administrator deoarece împotriva sa se pregătesc niște
acțiuni.
Fapta inculpatului
întrunește elementele infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20
raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
În data de 27
ianuarie 2010, folosind același patern infracțional inculpatul a sunat la
sediul TMK A. Slatina unde a luat legătura cu secretara C.M. și căreia i s-a
prezentat drept „C.L.” și a solicitat să discute cu directorul societății
deoarece deține informații despre acțiuni ce urmau a fi demarate împotriva
societății.
A lăsat un număr de
telefon unde să fie contactat.
Cum directorul nu era
momentan în țară martora l-a contactat ulterior pe inculpat și au stabilit o
întâlnire la un restaurant din zona Parcul Herăstrău.
La această întâlnire
a participat doar directorul general P.A. și inculpatul.
Cu ocazia întâlnirii
inculpatul și-a prezentat adevăratul nume și a arătat că deține informații
despre existența unor dosare împotriva societății și a solicitat să se încheie
un contract de 100.000 euro pe 10 ani cu firma sa de detectivi pentru a putea
contracara acele activități dăunătoare.
Partea vătămată nu a
încheiat nici un contract dar a luat tipizatul propus de inculpat.
Pe parcursul lunii
februarie 2010 inculpatul a sunat de mai multe ori la sediul părții vătămate și
a dat mai multe sms-uri, iritat de neîncheierea contractului.
Acestea au fost
salvate și atașate la dosarul cauzei.
Din lecturarea
acestora rezultă că inculpatul făcea presiuni asupra părții vătămate să încheie
acea convenție și să primească bani.
A amenințat partea
vătămată că „își ia mâna” de pe societatea sa și iritat că nu i se răspunde a
arătat că va informa colaboratorii ruși de afaceri necurate ale părții
vătămate.
A invocat și numele
lui S.C., moment în care partea vătămată și-a dat seama că este posibil să-și
fi dat seama din presă despre problemele în care era implicată societatea sa și
nu era un adevărat detectiv particular.
Fapta inculpatului
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 raportat
la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.
În ceea ce privește
situația părții vătămate martorul G.C., director financiar contabil la Spitalul
Alex. Obregia, Tribunalul constată că activitatea inculpatului a fost una mult
mai reușită și a reușit să facă pasul de la faza tentată a infracțiunii la faza
consumată.
În data de 08 martie
2010, inculpatul a sunat la secretariatul spitalului prezentându-se sub numele
„C.C.” și i-a spus secretarei că deține informații importante pentru partea
vătămată lăsând și un număr de telefon unde să fie contactat.
Partea vătămată l-a
contactat și a stabilit în aceeași zi o întâlnire.
Cu ocazia întâlnirii
inculpatul și-a declinat numele fals de „C.C.”, a arătat că este un fost
lucrător SRI și a precizat că are informații despre un dosar DNA, ce privește
pe partea vătămată.
Pentru a obține
aceste informații inculpatul a pretins și a și primit de la partea vătămată
suma de 2.500 euro.
Inculpatul i-a
înșiruit părții vătămate o povestire spectaculoasă cum că urma să fie victima
unei campanii de presă, că o să fie interceptat și monitorizat de DGIPI, a spus
că are mijloace de a contracara. După câteva zile s-a întors la biroul părții
vătămate și și-a declinat numele real, a spus că este detectiv particular și că
a fost pus de cineva din PDL să-l urmărească.
I-a arătat părții
vătămate un fals contract presupus a fi încheiat de inculpat cu un membru PDL,
în contract stipulându-se că el trebuie să urmărească și să monitorizeze
acțiunile părții vătămate.
Contractul era
încheiat pentru suma de 50.000 euro și i-a spus părții vătămate că a primit
deja de la domnul I. 10.000 euro.
I-a spus în
continuare că ar fi dispus să renunțe la acel contract și să nu-i mai furnizeze
informațiile membrului PDL dacă ar primi acești 10.000 euro de la partea
vătămată.
Dând dovadă de
naivitate, dar și ridicând - cel puțin din perspectiva Tribunalului anumite
semne de întrebare despre natura vulnerabilităților pe care partea vătămată le
are - partea vătămată a remis inculpatului suma de 10.000 euro, respectiv 8.500
în valută și 6.000 RON.
Inculpatul a mai
cerut împrumut 10.000 euro, de data aceasta partea vătămată refuzând convenția.
Ulterior, inculpatul
a întrerupt legătura cu partea vătămată.
Declarațiile părții
vătămate se coroborează cu înscrisul găsit la domiciliul inculpatului prin care
se atestă că acesta a primit suma de 12.500 euro pentru „investigații
personale”.
A fost găsită, de
asemenea, și convenția cu membrul PDL „I.C.„ de 50.000 euro la care a făcut
trimitere partea vătămată.
Fapta inculpatului
întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 215 alin. (1),
(2), (3) C. pen.
Inculpatul a încercat
în luna februarie 2010 să-l înșele în același mod și pe numitul S.A., director
a Regionalei de Transport Feroviar Călători Timișoara.
Inculpatul a
contractat partea vătămată declinându-și numele real arătând că este fost
lucrător SPP și actual detectiv particular și i-a spus că are cunoștință despre
un dosar „greu” de la DNA.
Cu ocazia întâlnirii
dintre cei doi înregistrată pe suport audio-video rezultă cu claritate că
inculpatul încearcă să-l convingă pe partea vătămată de necesitatea încheierii
unei convenții dintre cei doi pentru a contracara investigația DNA.
Partea vătămată a
făcut în prealabil cercetări la adevăratul DNA și a constatat că nu are dosar
penal și a adus la cunoștință acest lucru inculpatului.
Acesta s-a repliat
elegant și i-a spus că oricum are un dosar penal și că vrea un avans pentru
a-și pune „băieții să lucreze pentru partea vătămată”.
Partea vătămată a
refuzat încheierea convenției.
Fapta inculpatului
întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 20 raportat la
art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
Încântat de reușita
infracțională cu inculpatul M.G.C., fostul director de la Spitalul Alex.
Obregia, inculpatul a încercat aceeași strategie cu actualul manager al
spitalului, partea vătămată B.M., a contactat-o în cursul lunilor februarie și
martie 2010, arătând că este detectiv particular și i-a spus că are informații
care ar putea atrage după sine arestarea fostului manager M.C.
A solicitat bani
pentru aceste informații, partea vătămată declinând oferta.
Fapta inculpatului
întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 20 raportat la
art. 215 alin. (1), (2) C. pen.
În luna februarie
2010, inculpatul a contactat pe partea vătămată L.V., director al Direcției
județene pentru cultură și patrimoniu Constanța față de care s-a prezentat
drept „C.L”.
Cu ocazia întâlnirii
între cei doi a arătat că poate ajuta în schimbul unei sume de bani cu anumite
informații din dosare penale pe care partea vătămată le-ar afla. A arătat că
are o firmă de detectivi particulari, i-a precizat și site-ul și i-a spus că în
câteva zile dosarul părții vătămate va ajunge la ANI și la DNA.
Fapta inculpatului
întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 20 raportat la
art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.
În cursul lunii
februarie 2010, inculpatul a contractat partea vătămată L.A.R., reprezentant al
3D R. SA, arătând că provine din zona „serviciilor” și care informații că s-a
dat drumul la un dosar penal împotriva societății pe care o produce și că se
termina rău, a arătat că dorește să primească bani în schimbul informațiilor.
Partea vătămată a apreciat că se impune în aceste condiții un contract vizat de
compartimentul juridic, dar inculpatul a refuzat.
Fapta inculpatului
întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 20 raportat la
art. 215 alin. (1), (2) C. pen.
În toamna anului 2009
prezentându-se drept detectiv particular inculpatul a contactat partea vătămată
W.F., președinte al SC R.S. SA și i-a spus că are informații despre acțiuni
subversive ale SC R. SA, firmă concurentă.
A solicitat părții
vătămate suma de 20.000 euro, pentru a putea proteja compania de societățile
concurente.
Inculpatul s-a
prezentat ca și în cazurile precedente drept fost angajat în servicii și că are
o activitate de detectivi particulari care colaborează cu lucrători activi ai
serviciului de informații.
Prin intermediul
numitului D.T., ofițer de securitate al societății, inculpatul a primit de la
partea vătămată suma de 5.000 RON.
Partea vătămată a făcut
anumite verificări cu privire la societatea de detectivi particulari a
inculpatului și a constatat că aceasta nu funcționa la sediul declarat și și-a
dat seama că este posibil să fie victima unei înșelăciuni, moment în care
inculpatul l-a contactat telefonic și a încercat să explice că s-a ocupat de
activitățile de protecție informativă dar dintr-o regretabilă eroare le-a
îndreptat împotriva altor societăți și a mai cerut un termen de 2 luni de zile,
pentru a se ocupa de societățile concurente R. și U.
Nu a existat nici un
fel de activitate de acest gen prestată în mod real de inculpat.
Fapta inculpatului
întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 215 alin. (1),
(2), (3) C. pen.
În ceea ce privește
situația părții vătămate N.V. activitatea infracțională a inculpatului s-a
desfășurat oarecum diferit.
Partea vătămată are
un fiu, consumator de droguri.
A observat că
inculpatul a dat un anunț de mică publicitate că are o firmă de detectivi
particulari și a contactat această firmă încheind un contract ce avea ca
obiectiv depunerea de demersuri în vederea internării fiului său la
dezintoxicare și aflarea anturajului acestuia.
A plătit suma de
1.000 RON pentru aceste servicii, inculpatul nu și-a executat partea de
obligație ce-i reveneau.
Fapta inculpatului
întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 215 alin. (1),
(2), (3) C. pen.
În luna ianuarie
2009, partea vătămată A.R.N. a apelat la firma de detectivi particulari SC GF
D.C.E. SRl, prin reprezentantul său G.F. solicitând să-i obțină informații
despre situația fratelui său, plătind suma de 3.000 RON.
Ca și îndeplinirea
contractului inculpatul i-a dat verbal niște informații dar nici un document
sau element probator, arătând pur și simplu că fratele părții vătămate era în
România, în perioada pe care o interesa pe partea vătămată. Această simplă
afirmație nu poate valora executarea de contract, inculpatul nedepunând nici un
efort în sensul prevederilor contractuale de altfel acesta neavând calitate de
detectiv particular.
În cursul lunii
martie 2010, inculpatul a contactat partea vătămată B.I., vicepreședinte al
Consiliului de administrație SC A. SA, s-a recomandat „P.A.” fost angajat
într-o structură informativă și la întâlnirea cu partea vătămată a arătat că
are cunoștințe despre informații dintr-un dosar instrumentat de serviciul de
informații ce privește SC A. SA. A solicitat suma de 8.000 euro și a precizat
că mai sunt alte 3 - 4 dosare care au plecat la DNA.
Partea vătămată a
refuzat să încheie vreo convenție dar inculpatul i-a remis un bilețel cu numele
firmei de detectivi particulari și ai site-ului.
Fapta inculpatului
întrunește elementele constitutive ale infracțiuni prev. de art. 20 raportat la
art. 215 alin. (1), (2) C. pen.
Rechizitoriul este
întocmit destul de straniu și există pct. 13,14,15 în care procurorul dă
relații despre alte contracte de detectivi particulari sau pază și protecție
încheiate de inculpat cu diferiți beneficiari, dar în care toate părțile sunt
mulțumite.
Aceste puncte din
rechizitoriu nu reprezintă capete de acuzare pentru infracțiunile ce fac
obiectul dosarului de față ci eventual pentru alte fapte, precum cele
referitoare la exercitarea nelegală a unei profesii dar pentru care nu există
voința de a fi trimis în judecată.
Inculpatul a recunoscut
doar în parte faptele săvârșite învederând și instanței prin declarația dată o
întreagă nebuloasă din care fac parte servicii de informații, amenințări, acte
subversive, amenințări în penitenciar dar și la arestul secției de poliție
etc., specifice filmelor de acțiune, element ce a determinat prezentul complet
să dispună și efectuarea unui raport de expertiză psihiatrică a inculpatului.
Așa cum rezultă din
cuprinsul raportului de expertiză, dosar instanță, inculpatul prezintă
tulburare de personalitate de tip antisocial, instabilitate psiho emoțională
dar cu discernământul păstrat în legătură cu faptele săvârșite.
Inculpatul nu a avut
niciodată calitatea de detectiv particular și nici vreo firmă care în mod legal
să poată presta astfel de activități inducând deci în eroare persoanele cu care
a încercat sau a încheiat astfel de contracte.
Pe parcursul
procesului penal a avut un comportament respectuos dar nesincer, atitudine de
altfel tipică persoanelor care săvârșesc infracțiuni de escrocherie.
Inculpatul a mai
suferit o condamnare de 7 ani închisoare, pentru fapte identice săvârșite cu 4
ani înainte, prin sentința Judecătoriei Sectorului 2 București.
Cum sentința
Judecătoriei Sectorului 2 București a rămas definitivă după săvârșirea faptelor
din prezentul dosar, Tribunalul va constata existența concursului real omogen
și va contopi pedeapsa din prezenta cu cea de 7 ani închisoare, anterior
menționată.
În ceea ce privește
încadrarea juridică constată că unele fapte sunt în formă simplă, altele în
forma agravată, unele în forma tentată, iar altele în forma consumată.
Reținând că forma
consumată, agravată absoarbe celelalte forme ale unității legale de
infracțiune, va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii
prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.
Împotriva acestei
hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și
inculpatul G.F.
Prin Decizia penală
nr. 287 din 29 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București -secția a
II-a penală au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă
Tribunalul București și inculpatul G.F. împotriva Sentinței penale nr. 416/F
din 16 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul
nr. 31070/3/2010.
S-a desființat în
parte sentința penală atacată și rejudecând în fond, în baza art. 215 alin.
(1), (2), (3) și 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74
alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe
inculpatul G.F. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de
înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art. 65 C.
pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei
principale.
În baza art. 71 C.
pen. s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
S-a constatat că
infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea
pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 206 din 17
martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București,definitivă prin Decizia
penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a
penală.
În baza art. 36 alin.
(1) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 33 alin. (1) lit. a) C.
pen. s-a contopit pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului în
prezenta cauză cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală
nr. 206 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă
prin Decizia penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția
a II-a penală, urmând ca inculpatul G.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 9
ani închisoare.
În baza art. 36 alin.
(1) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 65 C. pen. s-au interzis
inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen. s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
În baza art. 36 alin.
(1) C. pen. și art. 35 alin. (4) C. pen. s-au menținut măsurile de siguranță
luate prin Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului
2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții
de Apel București, secția a II-a penală.
S-a înlăturat
aplicarea dispozițiilor art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. și a pedepsei
complementare și a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a desfășura
vreo funcție în serviciile de informații, polițienești sau securitate privată,
inclusiv de detectiv particular.
În baza art. 383
alin. (1
1
) C. proc. pen. și art. 350 C. proc. pen. s-a menținut
arestarea preventivă a inculpatului G.F.
În baza art. 383
alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei de 9 ani
închisoare aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la
data de 24 octombrie 2005 la data de 22 decembrie 2005 și de la data de 01
aprilie 2010 la zi.
S-a dispus restituire
către inculpatul G.F. a bunurilor depuse la camera de corpuri delicate a DGPMB
- SCJEO la data de 23 iunie 2010,menționate în dovezile seria H nr. 0017908 și
nr. 0017909.
S-au menținut
celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192
alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în
sarcina acestuia.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de control judiciar a reținut că soluția de condamnare a
inculpatului G.F. este justificată, instanța de fond stabilind în mod corect
situația de fapt și vinovăția acestuia.
Astfel, din probele
administrate în cauză, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate,
procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpatului și planșele
foto anexe, procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate,hărțile
relaționale întocmite în urma analizării listingurilor cartelelor telefonice
utilizate de inculpat, declarațiile martorilor, înscrisuri, declarațiile
inculpatului, Adresa nr. 211500 din 1 aprilie 2010 a DGPMB - Serviciul
Investigații Criminale, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor
domiciliare și informatice rezultă, fără dubiu, că inculpatul G.F., în perioada
2009 - martie 2010, în baza aceleași rezoluții infracționale, a indus în eroare
și a încercat să inducă în eroare mai multe persoane, respectiv 12 persoane,
astfel cum s-a reținut și descris în hotărârea atacată, prin pretinderea în mod
nereal că este un fost lucrător al unui serviciu de informații și că deține
informații de extremă importanță pentru persoanele vătămate, referitoare la
existența unor dosare penale, a unor acțiuni de monitorizare din partea unor
structuri informatice sau date referitoare la practici neloiale desfășurate de
societăți concurente, afirmând că este detectiv particular, încercând și
reușind să încheie cu persoanele vătămate, în calitate de pretins reprezentant
al unei societăți de detectivi, contracte având ca obiect prestarea unor
activități de investigații pentru care nu avea autorizarea necesară, cu scopul
de a obține astfel injust diverse sume de bani, prejudiciind astfel mai multe
persoane cu sume cuprinse între 1.000 RON și 12.500 euro.
În ceea ce privește
încadrarea juridică, Curtea a constatat că în mod corect prin rechizitoriu s-a
dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.F. pentru săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune în forma continuată, prevăzută de art. 215 alin.
(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., materialul
probator existent la dosarul cauzei dovedind comiterea faptelor deduse
judecății în baza aceleași rezoluții infracționale.
În minuta întocmită
la data de 16 mai 2011 în Dosarul nr. 31070/3/2010 al Tribunalului București,
secția I-a penală, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului G.F. în
baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.,iar prin încheierea din data de
01 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală tot în
Dosarul nr. 31070/3/2010 s-a dispus, în baza art. 195 alin. (1) C. proc. pen.,
îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta Sentinței penale nr. 461 din
16 mai 2011 după cum urmează: ”în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul G.F. la 11 ani
închisoare.”
Este adevărat că
aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. vizează încadrarea
juridică a faptei și pe cale de consecință regimul sancționator, iar pe calea
procedurii prevăzute de art. 195 C. proc. pen. nu se poate îndrepta o încadrare
juridică greșită, incompletă, însă este evident că, în condițiile în care prin
actul de sesizare a instanței inculpatul G.F. a fost trimis în judecată pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.
pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța de fond, care în
hotărârea atacată a reținut corect situația de fapt și multitudinea faptelor
comise de inculpat, în fapt,din eroare nu a reținut în minută și dispozițiile
art. 41 alin. (2) C. pen., context în care Curtea, învestită cu soluționarea
apelurilor declarate de inculpat și Parchetul de pe lângă Tribunalul București,
a apreciat că pentru acest motiv nu se justifică trimiterea cauzei spre
rejudecare.
De asemenea, Curtea a
constatat că instanța de fond, în partea de început a expunerii, face referire
la un alt rechizitoriu, la o altă situație de fapt și alte mijloace de probă,
fiind evident că acestea au fost copiate în mod greșit nu din actul de sesizare
a instanței întocmit în prezenta cauză, respectiv Rechizitoriul nr. 715/P/2010
din data de 25 iunie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, ci
din Rechizitoriul nr. 4362/P/2005 din data de 07 aprilie 2006 al Parchetului de
pe lângă Tribunalul București înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2
București sub nr. 5670/300/2006, cauză soluționată prin Sentința penală nr. 206
din 17 martie 2009, definitivă prin Decizia nr. 890 din 4 iunie 2010 a Curții
de Apel București, secția a II-a penală.
Însă, în continuarea
expunerii din hotărârea atacată, instanța de fond a avut în vedere la analiza
situației de fapt, a încadrării juridice, la aplicarea pedepselor și la
soluționarea laturii civile, faptele deduse judecății în prezenta cauză.
Cât privește pedeapsa
aplicată, Curtea a apreciat că a fost greșit individualizată, că se impune
reducerea cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege, prin
reținerea în favoarea inculpatului G.F. a circumstanțelor atenuante prevăzute
de art. 74 alin. (2) C. pen. și înlăturarea sporului de 3 ani închisoare.
Potrivit art. 72 C.
pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții
generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de
gradul de pericol al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru ca pedeapsa
să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în art. 52 C. pen.
trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale (privativă sau
neprivativă de libertate, executabilă sau nu) gravității faptei comise,
potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana
infractorului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența
sancțiunii.
În prezenta cauză,
Curtea a apreciat că prin condamnarea inculpatului G.F. la o pedeapsă de 9 ani
închisoare,cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii, în raport
cu gravitatea în concret a faptelor comise și periculozitatea autorului
acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
La stabilirea și
aprecierea acestei pedepse, Curtea a avut în vedere natura și gravitatea
faptelor comise, numărul acestora, modalitatea și împrejurările de săvârșire a
acestora, precum și prejudiciul efectiv cauzat părților civile.
De asemenea, Curtea a
ținut cont că, deși inculpatul G.F. a fost condamnat definitiv pentru fapte
similare prin Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009, definitivă prin
Decizia nr. 890 din 4 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a
penală, acestea sunt concurente cu faptele deduse judecății în prezenta cauză,
în care nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului prin reținerea
stării de recidivă.
Prin urmare, Curtea a
apreciat că împrejurările de fapt amintite, cert rezultate din actele dosarului
justifică necesitatea aplicării pedepsei de 9 ani închisoare, care să fie în
măsură să-și realizeze funcțiile și scopul prevăzute în art. 52 C. pen.
Referitor la
pedepsele accesorii și complementare, Curtea a constatat că în mod greșit i-a
fost interzis inculpatului dreptul de a desfășura o funcție în serviciile de
informații, polițienești sau securitate privată, precum și dreptul prevăzut de
art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen.
Interzicerea dreptului
prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. are un câmp de aplicare limitat,
putând fi pronunțată numai în cazul în care pentru săvârșirea infracțiunii
inculpatul s-a folosit de funcția pe care o ocupa sau de profesia pe care o
exercita.
Or, în prezenta
cauză, inculpatul G.F. nu a comis faptele deduse judecății folosindu-se de vreo
funcție în serviciile de informații, polițienești sau de securitate privată, ci
din contră pretinzând în mod nereal că este lucrător în serviciile de
informații sau detectiv.
Curtea a considerat
că se impune interzicerea inculpatului ca pedeapsă accesorie numai a
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la
Protocoalele Adiționale și la jurisprudența CEDO în materie (ex. cauzele Hirst
c. Marii Britanii, Sabău și Pîrcălab c. României s-a) care în conformitate cu
art. 11 alin. (2) și la art. 20 din Constituție fac parte din dreptul intern,
ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr. 30/1994, dar
și la Decizia nr. 74/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de
Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
În prezenta cauză,
față de natura faptelor săvârșite de inculpat, Curtea a apreciat că nu se
justifică și interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1)
lit. a) teza I C. pen., nefiind proporțională față de scopul limitării acestui
drept.
Restrângerea
exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă doar dacă este
necesară, iar o astfel de măsură trebuie să fie proporțională cu situația care
a determinat-o.
O aplicare automată a
pedepsei accesorii a dreptului de a vota, încălca atât principiul
proporționalității cât și art. 3 din Primul Protocol adițional.
Referitor la pedeapsa
complementară, Curtea a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după
executarea pedepsei principale, având în vedere aceleași considerente exprimate
la stabilirea pedepselor accesorii.
În ceea ce privește
pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 alin. (1) și
(2) C. pen., dat fiind prevederile acestor dispoziții legale, pedeapsa
principală de 9 ani închisoare ce va fi aplicată în prezenta cauză și natura
faptelor comise, Curtea a înlăturat aplicarea acesteia.
Referitor la bunurile
ridicate de la inculpatul G.F. depuse la Camera de corpuri delicte a DGPMB -
SCJEO cu dovezile seria H nr. 0017908 și nr. 0017908 din 23 iunie 2010, Curtea
a dispus restituirea acestora către inculpat.
Potrivit art. 118
alin. (1) lit. b) C. proc. pen. sunt supuse confiscării speciale bunurile care
au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale
infractorului sau dacă, aparținând unei alte persoane, acesta a cunoscut scopul
folosirii lor.
Având în vedere că
nici unul dintre bunurile ridicate de la inculpatul G.F. și depuse la Camera de
corpuri delicte a DGPMB - SCJEO cu dovezile seria H nr. 0017908 și nr. 0017908
din 23 iunie 2010 nu au servit efectiv la realizarea laturii obiective a
vreuneia dintre faptele deduce judecății, Curtea a apreciat că în cauză, în
ceea ce privește aceste bunuri, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin.
(1) lit. b) C. pen. și pe cale de consecință se impune restituirea acestora
inculpatului.
Potrivit art. 35
alin. (4) și alin. (5) teza finală măsurile de siguranță de natură diferită sau
de aceeași natură, dar cu un conținut diferit, luate în cazul infracțiunilor
consumate,se cumulează. În cazul măsurilor de siguranță de aceeași natură și cu
același conținut, luate potrivit art. 118, acestea se cumulează.
În prezenta cauză,
deși instanța de fond a constatat în mod corect că infracțiunea dedusă
judecații este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost
condamnat prin Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009 a Judecătoriei
Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 890 din 04 iunie
2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a omis să mențină,având
în vedere dispozițiile legale susmenționate, măsurile de siguranță luate prin
Sentința penală nr. 206 din 17 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2
București, definitivă prin Decizia penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții de
Apel București, secția a II-a penală.
Cât privește latura
civilă a cauzei, Curtea a constatat că a fost corect soluționată, în raport de
constituirile de parte civilă, declarațiile inculpatului și probele
administrate, în mod justificat dispunându-se și confiscarea de la inculpat a
sumei de 8.000 RON.
Ca atare, pentru
considerentele expuse, Curtea,în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a
admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și
inculpatul G.F. împotriva Sentinței penale nr. 416/F din 16 mai 2011 pronunțată
de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. 31070/3/2010.
A desființat în parte
sentința penală atacată și rejudecând în fond:
În baza art. 215
alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.
74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe
inculpatul G.F. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru infracțiunea de
înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.
În baza art. 65 C.
pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei
principale.
În baza art. 71 C.
pen. a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen.
A constatat că
infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea
pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 206 din 17
martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia
penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a
penală.
În baza art. 36 alin.
(1) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 33 alin. (1) lit. a) C.
pen. a contopit pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului în prezenta
cauză cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 206 din
17 martie 2009 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia
penală nr. 890 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a
penală, urmând ca inculpatul G.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani
închisoare.
Curtea a apreciat că
nu mai impune aplicarea unui spor de pedeapsă, pedeapsa de 9 ani închisoare
fiind îndestulătoare pentru asigurarea unei sancționări corespunzătoare a
concursului de infracțiuni.
Împotriva deciziei a
declarat recurs inculpatul G.F.
Examinând decizia
atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc.
pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F. împotriva Deciziei penale nr.
287/A din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 24
octombrie 2005 la 22 decembrie 2005 și de la 1 aprilie 2010 la 10 mai 2012.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 10 mai 2012.
Procesat de GGC - LM