ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4507/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1219/54/2011, reclamanta SC E.S. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regional IV Sud Vest Oltenia, cerere de asigurare dovezi prin care a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto cu privire la următoarele mijloace fixe: Trailer (cap tractor și semiremorcă trailer), buldoexcavator, auto basculantă (cap tractor și semiremorcă basculabilă). În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat un contract de finanțare pentru proiectul „achiziție utilaje pentru dezvoltarea firmei SC E.S.

SRL”, iar după semnarea contractului a achiziționat trei utilaje în baza contractului de vânzare-cumpărare din 4 august 2010, precum și faptul că i s-a refuzat cererea de plată, pârâtele motivând că aceste cheltuieli din cererea de plată nu sunt eligibile, întrucât nu se încadrează în definiția mijloacelor de transport specializate. Petenta a precizat că a formulat la Curtea de Apel Craiova o acțiune în contradictoriu cu pârâtele, înregistrată sub nr. 209/54/2011, prin care a solicitat anularea adresei prin care i s-a refuzat plata și obligarea la efectuarea plății sumei de 471.335,445 RON, aferentă contractului de finanțare, însă prin sentința nr. 245/2011 i s-a respins acțiunea.

Reclamanta a solicitat încuviințarea unei expertize care să determine dacă aceste utilaje se circumscriu sau nu noțiunii de mijloace de transport specializate, prin prisma prevederilor din contract, „sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi”, versiunea din 3 septembrie 2009, în vigoare la data depunerii cererii de finanțare și la data derulării licitației de proiecte din 9 decembrie 2009, în cadrul căreia a fost selectat proiectul acesteia și a menționat că administrarea acestei dovezi este necesară, întrucât după semnarea contractului pârâta a revenit unilateral, în sensul că, deși declarase eligibil proiectul și a avizat achiziția care s-a făcut în conformitate cu memoriul justificativ și documentația de finanțare, ulterior a refuzat plata, cu mențiunea că mijloacele achiziționate nu ar fi specializate, ci sunt pentru transport rutier, deși pârâta a verificat și faptic utilajele și a verificat documentele aferente acestora.

Prin încheierea nr. 37 din 29 septembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de asigurare dovezi formulată de reclamanta SC E.S. SRL, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regional IV SV Oltenia. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit prevederilor art. 235 C. proc. civ. temeinicia unei cereri de asigurare dovezi este justificată de existența cumulativă a două condiții esențiale, respectiv interesul și urgența în asigurarea dovezii, ultima condiție fiind condiționată de existența unui risc în pierderea posibilității administrării acelei dovezi în timpul unei judecăți.

Instanța a apreciat că în speță nu există niciun risc ca această probă să nu poată fi administrată (chiar și în recurs), după cum nu există nici riscul pieirii mijloacelor fixe, precum și faptul că pe baza documentelor justificative existente se va putea determina în ce categorie de mijloace de transport se încadrează. Constatând că lipsește condiția urgenței în administrarea unei astfel de probe cum este expertiza judiciară tehnică, condiție care este esențială în contextul în care pârâtul s-a opus prin întâmpinare administrării acestei probe prin respectiva procedură, în raport de prevederile art. 235 alin. (2) C. proc. civ., instanța a respins cererea ca neîntemeiată și nu ca inadmisibilă cum a invocat pârâta, apreciind că inadmisibilitatea unei cereri poate interveni numai atunci când dreptul nu este recunoscut de lege, sau când condițiile de admisibilitate ale căii procedurale exercitate nu sunt îndeplinite în raport de reglementarea legală.

Instanța de fond a apreciat că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv asigurarea de dovezi, cererea este admisibilă, întrucât dreptul pretins poate fi, în principiu, valorificat după regulile și criteriile stabilite de art. 235 și urm. C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E.S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat se arată că în mod greșit instanța de fond a respins cererea recurentei privind efectuarea expertizei solicitate, întrucât cererea de asigurare dovezi este întemeiată, în speță fiind îndeplinite condițiile cerute de lege, având în vedere nu numai perioada îndelungată scursă de la data semnării contractului de finanțare din 12 iulie 2010, termenul de judecată (29 martie 2012) fixat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 245 din 20 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 209/54/2011, având ca obiect anulare act administrativ (în speță anularea notificării beneficiarului cu privire la refuzul plății din 12 noiembrie 2010 emisă de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Centrul Regional 4 SV Oltenia, anularea adresei din 12 ianuarie 2011 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, precum și obligarea pârâtei la efectuarea plății sumei de 471.335,445 RON menționată în cererea de plată), dar mai ales faptul că expertiza solicitată poate avea un rol probator important în soluționarea litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 209/54/2011 pendinte pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a invocat excepția lipsei de interes a cererii de recurs dedusă judecății, dat fiind că Dosarul nr. 209/54/2011 a fost soluționat irevocabil prin pronunțarea deciziei nr. 1677 din 29 martie 2012 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând actele dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenta nu mai justifică un interes legal în continuarea judecării recursului, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare. Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

De asemenea, nu trebuie uitate dispozițiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc noțiunile de drept vătămat [art. 2 alin. (1) lit. o)] și interes legitim privat [art. 2 alin. (1) lit. p)]. Astfel, dreptul vătămat reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ. Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, configurat. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. În speță, Înalta Curte constată că recurenta nu mai are interes în soluționarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC E.S. SRL, în temeiul art. 235 C. proc. civ., a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize tehnice auto cu privire la anumite mijloace fixe, pentru a se stabili dacă acestea sunt mijloace de transport specializate, expertiză care urma a fi folosită în Dosarul nr. 209/54/2011, iar acest dosar a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 1677 din 29 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul respingerii recursului formulat de SC E.S.

SRL ca nefondat și menținerii sentinței nr. 245 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care acțiunea beneficiarului SC E.S. SRL a fost respinsă ca neîntemeiată. În consecință, Înalta Curte apreciază că încuviințarea efectuării unei expertize tehnice în condițiile impuse de art. 235 C. proc. civ. este redundantă, având în vedere faptul că acțiunea principală care făcea obiectul Dosarului nr. 209/54/2011 a fost soluționată în mod irevocabil. Astfel, recurenta nu mai justifică un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de admitere a recursului, de modificare a încheierii atacate și de admitere a cererii de încuviințare a efectuării unei expertize specialitatea bunuri agricole, având obiectivele menționate în cuprinsul cererii.

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E.S. SRL împotriva încheierii nr. 37 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012.