ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4507/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1219/54/2011, reclamanta SC E.S. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâții

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regional IV Sud Vest Oltenia, cerere de

asigurare dovezi prin care a solicitat efectuarea unei expertize tehnice auto

cu privire la următoarele mijloace fixe: Trailer (cap tractor și semiremorcă

trailer), buldoexcavator, auto basculantă (cap tractor și semiremorcă basculabilă).

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a încheiat un contract de finanțare pentru proiectul „achiziție

utilaje pentru dezvoltarea firmei SC E.S. SRL”, iar după semnarea contractului

a achiziționat trei utilaje în baza contractului de vânzare-cumpărare din 4

august 2010, precum și faptul că i s-a refuzat cererea de plată, pârâtele

motivând că aceste cheltuieli din cererea de plată nu sunt eligibile, întrucât

nu se încadrează în definiția mijloacelor de transport specializate.

Petenta a precizat că

a formulat la Curtea de Apel Craiova o acțiune în contradictoriu cu pârâtele,

înregistrată sub nr. 209/54/2011, prin care a solicitat anularea adresei prin

care i s-a refuzat plata și obligarea la efectuarea plății sumei de 471.335,445

RON, aferentă contractului de finanțare, însă prin sentința nr. 245/2011 i s-a

respins acțiunea.

Reclamanta a solicitat

încuviințarea unei expertize care să determine dacă aceste utilaje se circumscriu

sau nu noțiunii de mijloace de transport specializate, prin prisma prevederilor

din contract, „sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi”, versiunea

din 3 septembrie 2009, în vigoare la data depunerii cererii de finanțare și la data

derulării licitației de proiecte din 9 decembrie 2009, în cadrul căreia a fost selectat

proiectul acesteia și a menționat că administrarea acestei dovezi este necesară,

întrucât după semnarea contractului pârâta a revenit unilateral, în sensul că, deși

declarase eligibil proiectul și a avizat achiziția care s-a făcut în conformitate

cu memoriul justificativ și documentația de finanțare, ulterior a refuzat plata,

cu mențiunea că mijloacele achiziționate nu ar fi specializate, ci sunt pentru transport

rutier, deși pârâta a verificat și faptic utilajele și a verificat documentele aferente

acestora.

Prin încheierea nr. 37

din 29 septembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea de asigurare dovezi formulată de reclamanta SC E.S.

SRL, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, Centrul Regional IV SV

Oltenia.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit prevederilor art. 235

C. proc. civ. temeinicia unei cereri de asigurare dovezi este justificată de existența

cumulativă a două condiții esențiale, respectiv interesul și urgența în asigurarea

dovezii, ultima condiție fiind condiționată de existența unui risc în pierderea

posibilității administrării acelei dovezi în timpul unei judecăți.

Instanța a apreciat că

în speță nu există niciun risc ca această probă să nu poată fi administrată (chiar

și în recurs), după cum nu există nici riscul pieirii mijloacelor fixe, precum și

faptul că pe baza documentelor justificative existente se va putea determina în

ce categorie de mijloace de transport se încadrează.

Constatând că lipsește

condiția urgenței în administrarea unei astfel de probe cum este expertiza judiciară

tehnică, condiție care este esențială în contextul în care pârâtul s-a opus prin

întâmpinare administrării acestei probe prin respectiva procedură, în raport de

prevederile art. 235 alin. (2) C. proc. civ., instanța a respins cererea ca neîntemeiată

și nu ca inadmisibilă cum a invocat pârâta, apreciind că inadmisibilitatea unei

cereri poate interveni numai atunci când dreptul nu este recunoscut de lege, sau

când condițiile de admisibilitate ale căii procedurale exercitate nu sunt îndeplinite

în raport de reglementarea legală.

Instanța de fond a apreciat

că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv asigurarea de

dovezi, cererea este admisibilă, întrucât dreptul pretins poate fi, în principiu,

valorificat după regulile și criteriile stabilite de art. 235 și urm. C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta SC E.S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

declarat se arată că în mod greșit instanța de fond a respins cererea recurentei

privind efectuarea expertizei solicitate, întrucât cererea de asigurare dovezi este

întemeiată, în speță fiind îndeplinite condițiile cerute de lege, având în vedere

nu numai perioada îndelungată scursă de la data semnării contractului de finanțare

din 12 iulie 2010, termenul de judecată (29 martie 2012) fixat de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea

recursului declarat împotriva sentinței nr. 245 din 20 aprilie 2011, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 209/54/2011, având ca obiect anulare act

administrativ (în speță anularea notificării beneficiarului cu privire la refuzul

plății din 12 noiembrie 2010 emisă de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit Centrul Regional 4 SV Oltenia, anularea adresei din 12

ianuarie 2011 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, precum

și obligarea pârâtei la efectuarea plății sumei de 471.335,445 RON menționată în

cererea de plată), dar mai ales faptul că expertiza solicitată poate avea un rol

probator important în soluționarea litigiului ce face obiectul Dosarului nr. 209/54/2011

pendinte pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, intimata Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a invocat

excepția lipsei de interes a cererii de recurs dedusă judecății, dat fiind că Dosarul

nr. 209/54/2011 a fost soluționat irevocabil prin pronunțarea deciziei nr. 1677

din 29 martie 2012 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând actele dosarului

în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile în materie,

Înalta Curte apreciază că recurenta nu mai justifică un interes legal în continuarea

judecării recursului, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte are în vedere

faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea

unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate

și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală de

exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces

civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot

parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul

practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de

judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Pornind de la aceste premise

teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate

obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material

sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

De asemenea, nu trebuie

uitate dispozițiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc

noțiunile de drept vătămat [art. 2 alin. (1) lit. o)] și interes legitim privat

[art. 2 alin. (1) lit. p)].

Astfel, dreptul vătămat

reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau

de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.

Interesul legitim privat

reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării

unui drept subiectiv viitor și previzibil, configurat.

Condiția interesului se

verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata

procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea

unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea,

acea formă procedurală este lipsită de interes.

În speță, Înalta Curte

constată că recurenta nu mai are interes în soluționarea căii de atac a recursului,

având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC

E.S. SRL, în temeiul art. 235 C. proc. civ., a solicitat încuviințarea efectuării

unei expertize tehnice auto cu privire la anumite mijloace fixe, pentru a se stabili

dacă acestea sunt mijloace de transport specializate, expertiză care urma a fi folosită

în Dosarul nr. 209/54/2011, iar acest dosar a fost soluționat irevocabil prin decizia

nr. 1677 din 29 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul respingerii

recursului formulat de SC E.S. SRL ca nefondat și menținerii sentinței nr. 245 din

20 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin care acțiunea beneficiarului SC E.S. SRL a fost respinsă ca neîntemeiată.

În consecință, Înalta

Curte apreciază că încuviințarea efectuării unei expertize tehnice în condițiile

impuse de art. 235 C. proc. civ. este redundantă, având în vedere faptul că acțiunea

principală care făcea obiectul Dosarului nr. 209/54/2011 a fost soluționată în mod

irevocabil.

Astfel, recurenta nu mai

justifică un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de admitere a recursului,

de modificare a încheierii atacate și de admitere a cererii de încuviințare a efectuării

unei expertize specialitatea bunuri agricole, având obiectivele menționate în cuprinsul

cererii.

În consecință, pentru

considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta

Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate

prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC E.S. SRL împotriva încheierii nr. 37 din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.