ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5548/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5548/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la 27 aprilie

2011, reclamanta reclamantă SC „R.C.” SRL Perișor, Județul Dolj a solicitat ca,

în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul

Regional 4 SV Oltenia, să se dispună anularea notificării beneficiarului asupra

plăților efectuate nr. 824 din 1 aprilie 2011, a notificării beneficiarului cu

privire la confirmarea plății nr. 823 din 1 aprilie 2011 și obligarea pârâtei

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la plata sumei de

855.553,85 RON, conform cererii de plată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că este beneficiară a Contractului de finanțare

nr. C 312 M 020941700052 din 14 iulie 2010 încheiat cu pârâta Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit pentru acordarea finanțării nerambursabile

în vederea punerii în aplicare a Cererii de finanțare nr. F312 M 020941700052 pentru

proiectul „Dezvoltarea firmei R.C. prin achiziție mijloace fixe” și în

executarea contractului a achiziționat următoarele mijloace de transport

specializate: autotractor IS 440S45T/P, semiremorcă basculabilă T,

buldoexcavator NH, autotractor IS 440 S45T/P, semiremorcă trailer S, pentru

care a formulat cerere de plată a sumei de 855.853,85 RON, reprezentând 70% din

suma cheltuielilor eligibile efectuate.

Reclamanta a mai

arătat că, prin cele două modificări contestate, a fost nelegal respinsă la

plată suma de 855.853,85 RON, în condițiile în care a dovedit că toate

cheltuielile au fost efectuate în conformitate cu prevederile contractului de

finanțare, că a achiziționat exact utilajele menționate în memoriul

justificativ și că, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

a avizat atât dosarul de achiziție, cât și dosarul cererii de plată,

considerând că au fost respectate integral dispozițiile legale incidente.

Reclamanta a

considerat că nu a încălcat prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 224/2008,

întrucât în fișa măsurii nr. 312, se menționează că este cheltuială eligibilă

și achiziția de vehicule pentru transport rutier de mărfuri pentru a presta

servicii de transport în numele terților și de mijloace de transport pentru

persoane, ca activitate principală, precum și achiziția de mijloace de

transport pentru uz personal, iar mijloacele de transport care fac obiectul

contractului de finanțare au fost achiziționate pentru „Lucrări de pregătire a

terenului” CAEN 4312, destinație care se încadrează în fișa măsurii.

De asemenea, s-a

susținut că nu au fost încălcate nici prevederile Ghidului solicitantului

pentru măsura 312, potrivit cărora, nu reprezintă o cheltuială eligibilă

achiziționarea prin proiect a mijloacelor de transport pentru transportul

muncitorilor și al utilajelor la punctul de lucru, întrucât această condiție se

regăsește în varianta din 4 iunie 2010 a Ghidului, care nu se aplică

proiectului selectat în sesiunea decembrie 2009 și a cărui eligibilitate a fost

analizată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit pe baza

criteriilor din acea variantă a Ghidului.

Reclamanta a precizat

că, potrivit art. 16 lit. f) din Ordinul nr. 567/2008 și Fișei tehnice a

măsurii, sunt considerate cheltuieli neeligibile achiziția de vehicule pentru

transportul rutier de mărfuri, pentru a presta servicii de transport în numele

terților și de mijloace de transport pentru persoane ca activitate principală,

ceea ce înseamnă că terțul legal se referă la prestarea de servicii de

transport pentru terți și nu transportul utilajelor proprii, cu atât mai mult

cu cât buldoexcavatorul nu este un vehicul rutier, nefiind supus procedurilor

de înmatriculare, nu poate circula pe drumurile publice, iar deplasarea acestui

utilaj presupune folosirea unui vehicul rutier, cum este trailerul.

A fost contestat și

motivul de respingere a cererii de plată pentru că ansamblul format din cap

tractor și semiremorcă folosește și la transportul diferitelor materiale

folosite în construcții, activitate care nu se încadrează în codul CAEN

„Lucrări de pregătire a terenului”, arătându-se că și această subdiviziune CAEN

face parte tot din clasa 43 „Lucrări speciale de construcții”, grupa 431

„Lucrări de demolare și pregătire a trenului”.

A fost considerată

nelegală și respingerea la plată a sumei de 255.344,25 RON, reprezentând

reducerea aplicată conform prevederilor art. 31 în Regulamentul CE nr. 65/2011,

cu motivarea că, este abuzivă și încalcă flagrant principiile consacrate de

norma europeană de care se prevalează APDRP, care conform art. 30 alin. (1)

teza finală, prevede clar că nu se aplică nicio reducere în cazul în care

beneficiarul poate demonstra că nu se află în culpă pentru includerea sumei

neeligibile.

de fond.

Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat Sentința nr.

145 din 5 martie 2012, prin care a admis acțiunea, a anulat modificarea

beneficiarului asupra plăților efectuate nr. 824 din 1 aprilie 2011 și

modificarea beneficiarului cu privire la confirmarea plății nr. 823 din 1

aprilie 2011 emise de Centrul Regional 4 SV Oltenia din cadrul Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a obligat pârâtele la plata sumei de

855.853,85 RON, menționată în cererea de plată F312 M 020941700052.1, aferentă

contractului de finanțare C312 M 020941700052 din 14 iulie 2010, obligând

pârâtul CRPDR 4 SV Oltenia să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în

sumă de 5.347 RON.

Instanța de fond a

constatat nelegalitatea actelor administrative contestate, reținând că în mod

greșit reprezentanții pârâtei au considerat că utilajele achiziționate de

reclamantă încalcă prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 224/2008 privind

stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul

European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

Pe baza înscrisurilor

depuse la dosar și a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză,

judecătorul fondului a considerat că, utilajele au fost achiziționate de

reclamantă în conformitate cu cererea de finanțare, fiind mijloace de transport

specializate, adaptate la cerințele de transport, prevăzute ca eligibile în

fișele din cadrul măsurii 312 Programul Național de Dezvoltare Rurală,

încadrându-se în cerințele prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008.

Motivarea pârâtei că

au fost încălcate prevederile Ghidului solicitantului pentru Măsura 312 a fost

respinsă de prima instanță, reținându-se că bunurile achiziționate de către

reclamantă reprezintă mijloace de transport specializate, care deservesc

activitățile specifice propuse prin proiect, iar necesitatea achiziționării lor

a fost dovedită prin memoriul justificativ.

În același sens, s-a

avut în vedere că, în versiunea din 3 septembrie 2009 a Ghidului solicitantului

pentru accesarea Măsurii 312 nu este prevăzută cheltuiala neeligibilă reținută

de pârâtă și anume, achiziționarea mijloacelor de transport pentru transportul

muncitorilor și al utilajelor la punctul de lucru, pentru care proiectul a fost

verificat și declarat eligibil, procedându-se la încheierea contractului de

finanțare.

Nelegalitatea

notificării nr. 824/2011 prin care s-a considerat că trailerul format din cap

tractor și semiremorcă nu se încadrează în mijloacele de transport specializate

a fost constatată de judecătorul fondului, pe baza concluziilor raportului de

expertiză, din care rezultă că acest utilaj este destinat transportului de

utilaje care nu pot fi deplasate de la locul lucrării, întrucât nu sunt

înmatriculate și nu dețin numere de circulație pe drumurile publice, precum buldoexcavatorul

și reprezintă un mijloc de transport specializat conform codului CAEN 4312

„Lucrări pentru pregătirea terenului”, fiind necesar pentru efectuarea

lucrărilor de pregătire a terenului.

Refuzul de plată pe

considerentul că autobasculanta formată din cap de tractor și semiremorcă nu

corespunde activității aferente codului CAEN pentru care s-a solicitat

finanțarea, respectiv codul 4312 „Lucrări de pregătire a terenului” a fost

apreciat de prima instanță ca fiind nejustificat, întrucât acest mijloc de

transport specializat folosește la transportul materialelor necesare la lucrări

de pregătire a terenului.

Nejustificat a fost

considerat și refuzul plății sumei de 255.344,25 RON, reprezentând reducerea

aplicării conform art. 10 din Regulamentul CE nr. 65/2011, pentru că reclamanta

a dovedit respectarea tuturor etapelor obligatorii reglementate de Ghidul

solicitantului, precum și obligațiile contractuale asumate prin contractul de

finanțare, achiziționând bunuri conform memoriului justificativ, care au fost

acceptate de către autoritatea contractantă, astfel că, toate utilajele

achiziționate se încadrează în cheltuielile eligibile prevăzute de legislația

în vigoare.

Constatând că

mijloacele de transport sunt specializate, că acestea au fost achiziționate în

conformitate cu cererea de finanțare, că au fost verificate și acceptate la

plată de către experții agenției pârâte, care pe facturile de cumpărare a

bunurilor au menționat valorile eligibile autorizate la plată, semnând și

ștampilând autorizarea la plată, instanța de fond a anulat notificările

contestate reținând că, pârâta, prin refuzul nejustificat de a plăti fondurile

nerambursabile accesate, nu a respectat prevederea din art. 6 alin. (3) din

Contractul de finanțare, potrivit căreia, pentru rambursarea fiecărei tranșe de

plată, termenul limită de efectuare a acesteia este de maximum 30 de zile

calendaristice de la data înregistrării cererii de plată.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit, solicitând ca, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

Ca prim motiv de

recurs, a fost reiterată excepția lipsei calității procesuale de folosință a

Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltate Rurală și Pescuit 4 Sud Vest

Craiova, arătându-se că toate cele 8 centre regionale nu au personalitate

juridică și conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2006,

numai conducerea agenției angajează și reprezintă în relațiile cu persoane

fizice sau juridice, precum și în fața instanțelor judecătorești.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs, formulat pe fondul cauzei, s-a susținut că instanța de fond a

făcut o greșită interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale

aplicabile speței, atât în ceea ce privește definirea cheltuielilor eligibile,

cât și în privința posibilității de verificare ulterioară a îndeplinirii

criteriului de eligibilitate.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs, s-a invocat ca prim aspect neîndeplinirea condițiilor

ca ansamblul compus din cap tractor + semiremorcă să poată fi considerat mijloc

de transport specializat și o achiziție eligibilă, dat fiind că, utilitatea

acestui ansamblu excede activităților specifice prevăzute pentru codul CAEN

4312 „Lucrări de pregătire a terenului”.

Recurenta a învederat

că ansamblul cap tractor + semiremorcă nu deservește în mod direct activitatea

de pregătire a terenului propusă spre finanțare prin proiect, fapt confirmat de

intimata-reclamantă în memoriul justificativ, în care a precizat fără echivoc

că ansamblul respectiv folosește doar la transportul altor utilaje, cât și la

transportul diferitelor materiale de construcție.

În acest sens, s-a

arătat că, potrivit Ghidului solicitantului și fișei măsurii 312,

achiziționarea de mijloace de transport specializate și utilaje reprezintă o

cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activității

specifice propuse prin proiect.

În consecință, s-a

arătat că, utilajele pentru care au fost emise notificările contestate nu sunt

mijloace de transport specializate, în sensul prevăzut de H.G. nr. 224/2008, de

Ghidul solicitantului și de Fișa măsurii 312, în condițiile în care nu servesc

în mod direct activitatea propusă prin proiect.

Cel de-al doilea

aspect invocat de recurentă se referă la posibilitatea de verificare ulterioară

a cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată și de respingere a

cheltuielilor neeligibile, posibilitate care rezultă cu evidență din

dispozițiile art. 5 pct. 5 alin. (2) și art. 3 alin. (1), art. 16 alin. (1) și

art. 17 alin. (3) din anexa la contractul de finanțare nr. C312 M 020941700052,

din Anexa V - Instrucțiuni de plată pentru beneficiarii măsurii 312 Capitolul A

- Informații cu caracter general.

Potrivit clauzelor

contractuale cunoscute și asumate de intimata-reclamantă prin semnarea

contractului de finanțare, recurenta a arătat că beneficiarul se obligă la

respectarea prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de

finanțare, reglementărilor în vigoare privind asistența financiară

nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și la

respectarea tuturor celorlalte clauze ale contractului de finanțare.

Din acest motiv, s-a

precizat că, pentru acordarea finanțării nerambursabile pot fi luate în

considerare doar cheltuielile eligibile, cheltuielile prevăzute în bugetul

proiectului (buget care constituie Anexa II la contractul de finanțare), având

caracter estimativ și reprezentând plafonul maximum pentru cheltuielile

eligibile, iar sumele din bugetul indicativ nu sunt un drept câștigat automat

prin semnarea contractului de finanțare, fiind necesară justificarea lor de

către beneficiar cu documente care să ateste efectuarea lor cu respectarea

regulilor de finanțare specifice FEADR.

Ca temei juridic al

acestor susțineri, au fost invocate dispozițiile art. 4 alin. (3) și art. 5

alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de

aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2006 al Consiliului pentru punerea în

aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în ceea ce

privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, potrivit cărora,

cererile de finanțare și cererile de plată pot fi adaptate în orice moment după

depunerea lor, în caz de erori evidente recunoscute de autoritatea competentă

și în această calitate, A.P.D.R.P. trebuie să se asigure că, fără a aduce

atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în

cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare

pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține astfel un avantaj care

contravine obiectivelor măsurii de sprijin.

De asemenea, au fost

invocate dispozițiile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, potrivit cărora,

beneficiarul trebuie să depună din proprie inițiativă toate eforturile pentru a

lua cunoștință de toate informațiile aferente, astfel încât să cunoască înainte

de asumarea obligațiilor toate drepturile și obligațiile născute din contractul

de finanțare, pentru fiecare din măsurile acreditate în cadrul Programului

Național de Dezvoltate Rurală.

Fiind supusă

auditului din partea Curții de Conturi a României în ceea ce privește modul de

gestionare a fondurilor alocate, recurenta a arătat că este obligată să aplice

prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea,

constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea

fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

și de drept relevante.

Excepția procedurală

invocată pentru lipsa calității și capacității procesuale a pârâtei Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional 4 SV Oltenia, față

de lipsa capacității de folosință, a fost corect respinsă de prima instanță,

reținându-se întemeiat că, această parte are calitatea de autoritate publică

emitentă, în sensul dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

pentru ambele acte administrative atacate în prezenta cauză.

Nefiind contestată

această calitate a părții, a fost corect chemată în judecată, asigurându-se

astfel soluționarea procesului cu respectarea principiului

contradictorialității și în atare situație, se dovedește a fi nefondat primul

motiv de recurs.

Criticile formulate

pe fondul cauzei sunt de asemenea nefondate și vor fi respinse, constatându-se

că este legală și temeinică hotărârea de anulare a notificărilor nr. 824 din 1

aprilie 2011 și nr. 823 din 1 aprilie 2011 emise de Centrul Regional 4 SV

Oltenia din cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Prima critică

formulată în recurs se dovedește a fi neîntemeiată, întrucât bunurile

achiziționate de intimata-reclamantă se încadrează în mijloacele de transport a

căror achiziționare reprezintă o cheltuială eligibilă, fiind mijloace de

transport specializate, care deservesc activitățile specifice propuse prin

proiect și pentru care necesitatea achiziționării a fost dovedită prin memoriul

justificativ.

Astfel, se reține că,

potrivit Ghidului solicitantului pentru accesarea măsurii 312 „Sprijin pentru

crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi”, versiunea din septembrie 2009,

achiziționarea de mijloace de transport specializate și utilaje reprezintă o

cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct

activitățile specifice desfășurate propuse prin proiect, iar necesitatea

achiziționării lor este justificată în studiul de fezabilitate/memoriu

justificativ.

Raportat la acest

criteriu de eligibilitate, pe baza înscrisurilor depuse la dosar și a

concluziilor expertizei de specialitate efectuată în cauză, instanța de fond a

constatat corect că intimata-reclamantă a achiziționat utilajele în

conformitate cu cererea de finanțare, pentru că sunt mijloace de transport

specializate, adaptate la cerințele de transport și care se încadrează în

prevederile art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008.

Conform acestor

prevederi legale, mijloacele de transport specializate reprezintă

autovehiculele adaptate la cerințele de transport în cont propriu al materiei

prime și/sau al producției obținute și care sunt prevăzute în stadiul de

fezabilitate sau în memoriul justificativ, anexate cererii de finanțare,

vehicule care îndeplinesc aceleași cerințe și au o funcție specifică care

necesită adaptări ale caroseriei și/sau echipamente speciale, precum și

mijloacele de transport prevăzute ca eligibile în fișele măsurilor din cadrul

Programului Național de Dezvoltare Rurală.

În consecință cu

această definiție legală dată mijloacelor de transport specializate, s-a

constatat corect că este eligibilă cheltuiala de achiziționare a

buldoexcavatorului NH B 110,care reprezintă un mijloc de transport specializat

conform CAEN 4312 „Lucrări pentru pregătirea terenului”, întrucât execută o

gamă de lucrări aferente acestui cod.

De asemenea, s-a

constatat întemeiat eligibilitatea achiziționării unei autobasculante +

semiremorcă basculabilă T, care este un mijloc de transport specializat conform

codului CAEN 4312 „Lucrări pentru pregătirea terenului”, întrucât folosește la

transportul materialelor necesare în lucrări de pregătire a terenului.

Aceeași concluzie a

fost reținută în mod judicios de către judecătorul fondului și cu privire la un

trailer + semiremorcă S, care este un mijloc de transport specializat, conform

codului 4312 „Lucrări pentru pregătirea terenului”, dat fiind că este necesar

pentru transportul buldoexcavatorului pe drumurile publice, iar în lipsa

acestuia din urmă nu se pot efectua lucrări de pregătire a terenului.

De altfel, conform

probelor administrate, buldoexcavatorul nu este un vehicul rutier, nefiind

supus procedurilor de înmatriculare, nu poate circula pe drumurile publice și

deplasarea acestui utilaj nu se poate realiza decât folosind un vehicul rutier,

cum este trailerul.

Apărarea

recurentei-pârâte privind încălcarea prevederilor din Ghidul solicitantului

pentru Măsura 312, potrivit cărora, nu reprezintă o cheltuială eligibilă

achiziționarea prin proiect a mijloacelor de transport pentru transportul

muncitorilor și al utilajelor la punctul de lucru, a fost corect respinsă de

prima instanță în condițiile în care această cheltuială neeligibilă nu a fost

prevăzută în varianta din septembrie 2009 a Ghidului solicitantului pentru

Măsura 312, singura care a fost avută în vedere la admiterea cererii de

finanțare și la încheierea Contractului de finanțare și C312 M 020941700052 din

14 iulie 2010.

În consecință, se

reține că, eligibilitatea proiectului (inclusiv în privința bunurilor care

urmau să fie achiziționate) a fost analizată de către agenția recurentă în

cadrul licitației de proiecte, sesiunea decembrie 2009, utilizându-se

criteriile din versiunea în vigoare la 3 septembrie 2009 a Ghidului

solicitantului.

Critica formulată

prin cel de-al doilea motiv de recurs este de asemenea neîntemeiată, întrucât

instanța de fond a constatat în mod judicios nelegalitatea actelor contestate

pentru încălcarea principiilor consacrate de Regulamentul CE nr. 65/2011,

potrivit cărora, nu se aplică nicio reducere în cazul în care beneficiarul

poate demonstra că nu se află în culpă pentru includerea sumei neeligibile.

În același sens, s-a

avut în vedere că, potrivit art. 23 alin. (3) din același regulament,

controalele administrative ale cererilor de plată includ, în special și în

măsura în care acest lucru este adecvat pentru cererea în cauză,verificarea

următoarelor elemente:

a) furnizarea

produselor și serviciilor care fac obiectul cofinanțării;

b) veridicitatea

cheltuielilor declarate;

c) operațiunea

realizată, prin compararea acesteia cu operațiunea pentru care a fost solicitat

și acordat ajutorul.

În condițiile în care

intimata-reclamantă a dovedit respectarea tuturor etapelor obligatorii

reglementate de ghidul solicitantului, precum și obligațiile contractuale

asumate prin contractul de finanțare, achiziționând bunuri conform memoriului

justificativ, care au fost acceptate de către autoritatea contractantă pentru

că toate utilajele achiziționate se încadrează în cheltuielile eligibile

prevăzute de legislația aplicabilă, judecătorul fondului a constatat în mod

corect nelegalitatea reducerii aplicate prin actele contestate în cauză.

Din probele

administrate rezultă că agenția recurentă nu a invalidat autorizarea cererii de

plată, refuzând de fapt plata fără un motiv întemeiat, ceea ce reprezintă o

încălcare a obligației asumate prin contractul de finanțare de a deconta

cheltuiala cu achiziția utilajelor menționate în cererea de finanțare, anexă la

contractul de finanțare.

Această concluzie se

impune cu atât mai mult cu cât, la data efectuării verificărilor și autorizării

plății - 10 februarie 2011 nu au fost identificate nereguli, în sensul de

abateri de la legalitate, regularitate și conformitate și nici ulterior, nu au

intervenit modificări ale caracteristicilor tehnice ale mijloacelor de

transport achiziționate, de natură să schimbe încadrarea lor din mijloace de

transport specifice în mijloace de transport nespecifice.

În consecință, se

reține că, fără a contesta atribuțiile de control ulterior ale agenției

recurente, instanța de fond a stabilit judicios că, prin modul lor de

exercitare, cu încălcarea prevederilor legale și a obligațiilor contractuale

asumate, au fost încheiate cele două notificări nelegale, care au vătămat

dreptul recunoscut intimatei-reclamante la data încheierii contractului de

finanțare C312 M 020941700052 din 14 iulie 2010.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

de recurs și temeiul juridic al acesteia.

În baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1), raportat la art. 316 C. proc. civ., recurenta

Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit va fi obligată să

plătească intimatei-reclamante SC „R.C.” SRL Perișor cheltuieli de judecată în

sumă de 4.300 RON, reprezentând onorariul de avocat suportat la instanța de

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit

împotriva Sentinței civile nr. 145 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata către intimata-reclamantă SC „R.C.” SRL Perișor a sumei de 4.300 RON,

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM