ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1168/2012

Asupra cauzei penale de față: Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: La data de 29 septembrie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația în anulare formulată de contestatorii condamnați L.R.D. și E.M. împotriva deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În susținerea contestației în anulare, contestatorii au invocat cazurile de contestație prev. de art. 386 lit. a) și e) C. proc. pen., arătând faptul că procedura de citare la data soluționării recursului, a fost viciată cu partea civilă F.S.B. și cu inculpatul L.R.D. și, de asemenea, instanța de recurs a omis să asculte inculpații, deși în lumina disp.

art. 320 1 C. proc. pen., audierea acestora era obligatorie. Prin cererea formulată, contestatorii au solicitat și suspendarea executării deciziei penale contestate, însă la termenul din 13 aprilie 2012, aceștia au renunțat la soluționarea cererii de suspendare. Analizând actele și lucrările din dosar reține Înalta Curte că, cererea de contestație în anulare formulată de către contestatori este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează. Prin sentința penală nr. 458/ F din 28 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 16937/3/2008 de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost condamnați, printre alții, inculpații L.R.D. și E.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) rap.

la art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) și c) C. pen., conform art. 65 C. pen. În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., inculpații au fost condamnați la pedeapsa de câte 1 an închisoare. În baza art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. au fost condamnați inculpații la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) și c) C. pen., conform art. 65 C. pen.

Sentința penală nr. 458/ F din 28 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3245 din 24 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care au fost respinse ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.R.D. și E.M. Procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de contestație, conform art. 391 C. proc. pen., ocazie cu care instanța de recurs verifică dacă contestația este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivele invocate se încadrează în cele prev. de art. 386 C. proc. pen., precum și dacă s-au depus dovezi în sprijinul contestației, reține Înalta Curte că, cererea de contestație este inadmisibilă.

Este adevărat că cei doi contestatori invocă, în susținerea contestației în anulare, două dintre cazurile expres prevăzute de lege, însă invocarea acestor motive de contestație în anulare este pur formală și în niciun caz nu pot determina admiterea în principiu a cererii. Potrivit disp. art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită, conform legii. Cazul de contestație în anulare invocat de către contestatori se referă la neîndeplinirea legală a procedurii de citare pentru judecata care are loc la instanța de recurs.

Nelegalitatea procedurii de citare poate fi invocată de fiecare parte din proces, dar numai în ceea ce privește citarea sa și nu citarea altei părți. Referirea expresă a textului de lege la procedura de citare a părții exclude posibilitatea pentru contestatori de a invoca drept temei al contestației în anulare, nelegala citare în recurs a părții civile. În cauza dedusă judecății, contestatorii invocă faptul că procedura de citare a părții civile F.S.B. în recurs, nu a fost legal îndeplinită, împrejurare ce nu poate determina admiterea în principiu a contestației, pentru argumentele prezentare anterior. Nici cazul de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Acest cat de contestație în anulare se referă la necesitatea audierii inculpatului în fața instanței de recurs, dacă ascultarea acestora este obligatorie, potrivit disp. art. 385 14 alin. (1) 1 ori disp. art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen. Reține Înalta Curte că nici una din situațiile reglementate de acest caz de contestație nu este incidentă în cauză, astfel încât nici acest motiv nu poate determina admiterea în principiu a contestației în anulare. Susținerea apărării, potrivit căreia, în raport de disp. art. 320 1 C. proc. pen., Înalta Curte trebuie să procedeze la audierea inculpaților nu este întemeiată cât timp inculpații nu au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată reglementată de disp.

art. 320 1 C. proc. pen., astfel încât drept consecință nici audierea inculpaților nu era obligatorie. În concluzie, reținând că motivele de contestație în anulare invocate de către contestatori au un caracter pur formal Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către contestatori. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii condamnați L.R.D. și E.M. împotriva deciziei penale nr. 3245 din 26 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 16937/3/2008. Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2012.