ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2979/2012

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 2973 din 8

septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 2899/87/2008, Înalta Curte de Casație

și Justiție - secția penală

a

respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ț.D., A.M., U.V.M. și

T.I. împotriva deciziei penale nr. 234/A din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului Ț.D., durata prevenției de la 12 iulie 2007 la 4

august 2007 și de la 20 iunie 2011 la 8 septembrie 2011.

A obligat recurenții inculpați la

plata sumelor de câte 775 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, urmând a se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, au formulat

contestație în anulare contestatorii Ț.D. și A.M., aceasta fiind înregistrată

pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală la data de 30

ianuarie 2012.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 386 lit. a) și e) C. proc. pen.

Examinând contestația în anulare

formulată, sub aspectul admisibilității în principiu, înalta Curte constată că

aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor urma.

Contestația în anulare constituie o

cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe

alte căi, și anume anularea pentru vicii, nulități privind actele de procedură,

iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu

procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestației în

anulare poate fi anulată hotărârea, cât și de retractare, respectiv că însăși

instanța care a pronunțat hotărârea este pusă de a controla condițiile în care

a dat hotărârea și de a o infirma eventual.

În conformitate cu dispozițiile art. 391

alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare

este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, arătarea de motive

prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi în sprijinul

căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul

cauzei.

Art. 386 C. proc. pen. prevede

cazurile în care se poate face contestație în anulare, însă numai împotriva

hotărârilor penale definitive, contestația în anulare putând fi exercitată doar

în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de lege.

Prin urmare, examinarea temeiniciei

contestației nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității în

principiu.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-1

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Așadar, legiuitorul a prevăzut expres

și limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin

intermediul contestației în anulare, instituindu-se astfel o garanție că

această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane și în orice condiții de a

înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătorești definitive.

În prezenta cauză se constată că a

fost promovată contestația în anulare invocându-se dispozițiile art. 386 lit. a)

și e) C. proc. pen. Cu privire la prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen.,

s-a susținut că la data la care s-a judecat recursul, a fost lipsă de procedură

cu părțile vătămate S.F. și S.L., aceasta din urmă fiind decedată în Spania,

iar cu referire la dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen., s-a arătat că

instanța de recurs nu a procedat la audierea inculpatului Ț.D.

Cu privire la criticile expuse în

cuprinsul cererii formulate de contestatori, circumscrise dispozițiilor art. 386

lit. a) C. proc. pen., se reține că acestea nu corespund realității, având în

vedere, pe de o parte, împrejurarea că la termenul din 8 septembrie 2011, cu

prilejul soluționării cauzei în recurs, procedura de citare a fost apreciată ca

fiind îndeplinită, inclusiv cu intimatele părți vătămate S.F. și S.L.,

neexistând la dosar vreo dovadă în sensul că acestea nu ar domicilia la

adresele la care au fost citate și de la care au fost restituite dovezile de

îndeplinire a procedurii de citare prin afișare, iar pe de altă parte, nu se

invocă o eventuală lipsă de procedură cu contestatorii, numai în această

situație putând fi admisibilă o contestație în anulare.

Tot astfel, nici criticile

circumscrise dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen. nu corespund

realității, din actele dosarului rezultând că audierea inculpatului Ț.D. nu era

obligatorie în recurs, în cauză nefiind pronunțată o soluție de achitare față

de acesta.

Pe de altă

parte, se constată că a fost exercitată calea de atac a contestației în anulare

de către contestatori la data de 27 ianuarie 2012, rezultând în aceste condiții

depășirea termenului legal prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen.

Pentru

considerentele expuse, înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatorii Ț.D. și A.M. împotriva deciziei penale nr.

2973 din 8 septembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 2899/87/2008, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele

care condiționează admiterea în principiu a acesteia.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată contestatorii Ț.D. și A.M. împotriva deciziei penale nr. 2973

din 8 septembrie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 2899/87/2008.

Obligă contestatorii la plata sumelor

de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

septembrie 2012.