ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1983/2010

Asupra cererii de contestație în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 27 martie 2010, condamnatul R.D.S. a formulat cerere de contestație în anulare a Deciziei nr. 1039 din 18 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestatorul nu a invocat niciun motiv de contestație și nu a indicat temeiul juridic al cererii sale. Din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus atașarea Dosarului nr. 38096/3/2008 în care secția penală a dispus Decizia nr. 1039 din 18 martie 2010. Prin hotărârea penală arătată, instanța supremă a dispus respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpații R.D.S. și L.N. împotriva Deciziei penale nr. 223/A din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

S-a dedus perioada arestării preventive a fiecărui inculpat, în cazul inculpatului R.D.S. de la 27 iunie 2008 la 18 martie 2010. În urma respingerii recursului, a rămas definitivă condamnarea inculpatului R.D.S. la pedeapsa rezultată de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. pe timp de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin .(1) și (2) art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/200, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 lit. a) C. pen. Examinând în principiu, admisibilitatea cererii de contestație în anulare formulată de condamnat, fără citarea părților, în procedura prev. de art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Cererea de contestație în anulare nu este motivată neindicându-se cazurile prevăzute de art. 386 C. proc.

pen. pe care se întemeiază contestația și nedepunându-se dovezi în sprijinul acesteia. Contestatorul condamnat a fost prezent la judecarea recursului și a fost audiat de către Înalta Curte în prezența apărătorului desemnat din oficiu. Criticile formulate în recurs au vizat interpretarea probatoriului și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 391 C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare. În baza art. 192 C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.D.S. împotriva Deciziei penale nr. 1039 din 18 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 38096/3/2008. Obligă contestatorul la 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 19 mai 2010.