ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1983/2010

Asupra cererii de

contestație în anulare de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 27 martie 2010,

condamnatul R.D.S. a formulat cerere de contestație în anulare a Deciziei nr.

1039 din 18 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestatorul nu a

invocat niciun motiv de contestație și nu a indicat temeiul juridic al cererii

sale.

Din oficiu, Înalta

Curte de Casație și Justiție a dispus atașarea Dosarului nr. 38096/3/2008 în

care secția penală a dispus Decizia nr. 1039 din 18 martie 2010.

Prin hotărârea penală

arătată, instanța supremă a dispus respingerea, ca nefondate, a recursurilor

declarate de inculpații R.D.S. și L.N. împotriva Deciziei penale nr. 223/A din

30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

S-a dedus perioada

arestării preventive a fiecărui inculpat, în cazul inculpatului R.D.S. de la 27

iunie 2008 la 18 martie 2010.

În urma respingerii

recursului, a rămas definitivă condamnarea inculpatului R.D.S. la pedeapsa

rezultată de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. pe timp de 3 ani pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 2 alin .(1) și (2) art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/200, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 lit. a) C.

pen.

Examinând în principiu,

admisibilitatea cererii de contestație în anulare formulată de condamnat, fără

citarea părților, în procedura prev. de art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte

constată următoarele:

Cererea de

contestație în anulare nu este motivată neindicându-se cazurile prevăzute de

art. 386 C. proc. pen. pe care se întemeiază contestația și nedepunându-se

dovezi în sprijinul acesteia.

Contestatorul

condamnat a fost prezent la judecarea recursului și a fost audiat de către

Înalta Curte în prezența apărătorului desemnat din oficiu.

Criticile formulate

în recurs au vizat interpretarea probatoriului și reducerea cuantumului

pedepsei aplicate.

Constatând că în

cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 391 C. proc. pen. Înalta Curte va

respinge ca inadmisibilă contestația în anulare.

În baza art. 192 C.

proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.D.S. împotriva

Deciziei penale nr. 1039 din 18 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 38096/3/2008.

Obligă contestatorul

la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 19 mai 2010.