ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 29/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 29/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față constată:

Prin

sentința penală nr. 703 din 7 august 2009 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, a fost respinsă cererea M.P. privind schimbarea

încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de

art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 14 lit. c) și din aceeași lege și art. 31 C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art.

31 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., dispunându-se:

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000

și art. 31 C. pen. condamnarea inculpatului B.R. la pedeapsa de 10 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen., pentru participație improprie la

săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc.

Constatându-se că infracțiunea dedusă judecății este

concurentă cu fapta pentru inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1546 din 19 septembrie 2008 a

Judecătoriei Sector 4 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1594

din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel București, s-a dispus, în conformitate

cu dispozițiile art. 36 alin. (2) C. pen., contopirea respectivei acestei

pedepse cu pedeapsa din cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10

ani închisoare și 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a)

teza II-a și b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a fost dedusă din

pedeapsa rezultantă perioada executată de la 2 iulie 2008 la zi.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă

cauză.

A fost anulat M.E.P.I. nr. 2896 din 16 decembrie 2008

emis în baza sentinței penale nr. 1546 din 19 septembrie 2008 a Judecătoriei

Sector 4 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa

aplicată în cauză la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus

confiscarea în vederea distrugerii a cantității de 0,41 grame heroină rămasă în

urma analizelor de laborator.

A fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli

judiciare statului, conform art. 191 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut în fapt următoarele:

La data de 17 noiembrie 2008, administrația

Penitenciarului Jilava s-a sesizat cu privire la faptul că în pachetul cu

alimente destinat persoanei private de libertate B.G. se aflau 5 doze cu aspect

de droguri, disimulate într-o pungă cu snacks-uri marca O.

Respectivul pachet alimentar fusese adus de numita D.A.,

concubina persoanei private de libertate, în cadrul programului de vizitare din

penitenciar.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 2

februarie 2008 întocmit de I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză și profil

al drogurilor, s-a constatat că cele 5 doze drog descoperite în pachetul

alimentar conțineau cantitatea de 0,54 gr. heroină.

În cadrul anchetei efectuate s-a stabilit că

adevăratul destinatar al pachetului alimentar adus la penitenciar de D.A. era

inculpatul B.R.

Inculpatul era nepotul lui B.G. și, întrucât avea

suspendate temporar drepturile de persoană privată de libertate, îl rugase pe

unchiul său, să primească în nume propriu respectivul colet alimentar.

Cu ocazia audierilor, inculpatul a negat orice

implicare în activitatea de punere în circulație a drogurilor, declarând că nu

avea cunoștință de conținutul pachetului alimentar.

Inculpatul a susținut că respectivul colet fusese

expediat de un anume F., persoană eliberată de curând din penitenciar și care -

în virtutea relațiilor stabilite în timpul detenției, se oferise să-i trimită

diverse produse alimentare.

Respectivul pachet a fost primit de concubina

inculpatului, martora S.R., prin intermediul unei alte persoane de sex feminin,

întâlnire ce ar fi avut loc în zona D. din București.

Conform declarației inculpatului, deplasarea

concubinei la locul de întâlnire a avut loc la cererea sa, aceasta urmând

indicațiile primite în acest scop de la inculpat.

Primirea pachetului ar fi avut loc și în prezența

martorei D.A., pe numele căreia s-a înregistrat ulterior predarea pachetului în

penitenciar.

Susținerile formulate în apărare au fost verificate

în cursul anchetei, rezultând că singura persoană eliberată din penitenciar în

perioada octombrie - noiembrie 2008, cu nume apropriat celui menționat de către

inculpat era numitul V.Ș. care se afla într-o relație de concubinaj cu M.A.B.

Această persoană nu a fost însă recunoscută de

martora S.R. ca fiind cea care îi predase pachetul spre a fi trimis

inculpatului în penitenciar.

Potrivit rechizitoriului, inculpatul se ocupa cu traficul

de droguri în penitenciar și în acest scop aștepta să primească droguri

disimulate în pachetul alimentar.

Pe baza informațiilor furnizate de martorul cu

identitate protejată B.I. ofițerului desemnat cu desfășurarea de activități de

combatere a infracționalității în sistemul penitenciar a fost efectuat un

control amănunțit asupra pachetului alimentar introdus în penitenciar la data

de 17 noiembrie 2008.

Conform declarației martorului cu identitate

protejată, acesta asistase la o discuție telefonică purtată între inculpat și o

persoană necunoscută, din care se subînțelegea că urmau să fie introduse în

penitenciar droguri disimulate în pachetul alimentar.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul și-a

menținut în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Și în fața instanței, inculpatul a arătat că nu avea

cunoștință de existența drogurilor descoperite în pachetul ce îi era destinat,

susținând că nu a avut nici inițiativa expedierii lui.

Inculpatul a recunoscut însă că este consumator de

droguri și că întreține acest viciu și în penitenciar, procurându-și drogurile

de la alți codeținuți.

Pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a constatat

că inculpatul se face vinovat de fapta de a fi instigat martora S.R. să

introducă droguri în penitenciar, droguri ce urmau să ajungă în posesia sa.

În acest sens, s-a avut în vedere declarația

martorului B.G. care a arătat că din atitudinea avută de inculpat imediat după

descoperirea drogurilor de către personalul penitenciar rezulta că acesta nu

era străin de conținutul pachetului alimentar.

De asemenea, a fost reținută si declarația martorului

cu identitate protejată B.I., conform căreia, inculpatul era implicat în

activități de trafic și consum de droguri, droguri pe care le primea din

exterior - disimulate în diverse produse alimentare - și le comercializa în

curtea interioară a penitenciarului, în cadrul activităților recreative la care

avea dreptul ca persoană privată de libertate.

Cu referire la drogurile găsite în pachetul alimentar

introdus în penitenciar, martorul a confirmat convorbirea telefonică efectuată

de inculpat și faptul că acesta ceruse să-i fie trimise în penitenciar 5 doze

de droguri, exprimându-se într-un limbaj codificat, dar explicit în ceea ce

privește cantitatea de drog solicitată.

În drept, activitatea infracțională desfășurată de

inculpat a fost încadrată în dispozițiile art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000

și art. 31 C. pen., text de lege ce incriminează fapta de a determina o altă

persoană să săvârșească fără vinovăție acte de punere în circulație a

drogurilor de mare risc.

În încadrarea juridică nu a fost reținută și

incidența prevederilor art. 37 lit. a) C. pen., conform solicitării

procurorului de ședință, constatându-se că fapta din cauză se săvârșise înainte

de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1546 din 19 septembrie 2008 a

Judecătoriei Sector 4 București, prin care se dispusese condamnarea

inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, fiind astfel aplicabile

dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. privitoare la concursul de infracțiuni.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a

avut în vedere gravitatea faptei săvârșite și periculozitatea socială a

inculpatului.

Sub acest aspect a fost reținută antecedența penală a

inculpatului și conduita nesinceră avută pe tot parcursul procesului penal,

precum și gravitatea deosebită a infracțiunii, fapta săvârșindu-se în timpul

executării unei alte pedepse, în penitenciar.

Ca urmare, stabilind o pedeapsă cu închisoarea în

limita minimului special prevăzut de lege, instanța a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 36 alin. (2) și (3) C. pen., dispunând contopirea pedepsei

din cauză cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea concurentă și deducerea

corespunzătoare din pedeapsa rezultantă a perioadei executate în baza sentinței

de condamnare anterioară. împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul

B.R.

Critica formulată a vizat greșita condamnare pentru

infracțiunea de instigare la trafic de droguri, susținându-se că inculpatul nu

a cunoscut conținutul pachetului alimentar ce i-a fost trimis în penitenciar de

o altă persoană și că, în absența unor probe certe în această privință,

vinovăția sa nu era pe deplin dovedită.

Prin Decizia penală nr. 230/ A din 9 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a fost admis apelul declarat în cauză, desființată sentința primei

instanțe numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale și

complimentare aplicate inculpatului, iar în rejudecare, s-a dispus:

În baza art. 31 C. pen. cu referire la art. 25 C.

pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

14 lit. c) din aceeași lege și art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. a) și art. 80 C.

pen. condamnarea inculpatului B.R. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute 64 lit. a) teza II-a

și b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. cu referire la art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu

pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1546

din 19 septembrie 2008 a Judecătoriei Sector 4 București, rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 1594 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel București,

stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute

64 lit. a) teza II-a și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen., pe

durata executării pedepsei principale.

S-a luat act că inculpatul se afla în executarea

pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1546 din 19

septembrie 2008 a Judecătoriei Sector 4 București.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a fost dedusă din

pedeapsa rezultantă perioada executată de la 2 iulie 2008 la zi.

A fost anulat M.E.P.I. nr. 2896 din 16 decembrie 2008

emis în baza sentinței penale nr. 1546 din 19 septembrie 2008 a Judecătoriei

Sector 4 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform deciziei

pronunțate în cauză.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat

că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptei și vinovăției

inculpatului au fost corect reținut de prima instanță, pe baza unei analize

complete și coroborate a probelor administrate în cauză.

De asemenea, s-a constatat că activitatea

infracțională desfășurată de inculpat a fost corespunzător încadrată juridic,

fapta reținută în sarcina inculpatului realizând conținutul constitutiv al

infracțiunii pentru care a fost condamnat.

În considerentele deciziei din apel au fost examinate

criticile inculpatului invocate în susținerea cererii de achitare și motivele

pentru care nu au fost primite apărările formulate și menținută, sub aceste

aspecte, hotărârea instanței de fond.

În schimb, instanța de apel a constatat pedeapsa

aplicată de prima instanță era disproporționată în raport cu gradul cu pericol

social concret al faptei săvârșite.

Ca temeiuri de aplicare a unui regim sancționator mai

blând a fost menționată cantitatea redusă de drog traficată, precum și

împrejurarea că fapta nu a produs urmări grave în contextul intervenției

prompte a organelor abilitate.

Toate aceste elemente au fost calificate de instanța

de apel ca având valoarea unor circumstanțe atenuante în sensul art. 74 alin.

(2) C. pen., cu consecința stabilirii pedepsei sub minimul special prevăzut de

lege.

Aceleași considerente au determinat și reducerea

corespunzătoare a pedepsei complimentare, în conținutul stabilit de prima

instanță.

Ca urmare, numai în aceste limite, a fost admis

apelul inculpatului și desființată hotărârea primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul B.R., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. atras de greșita aplicare a pedepsei de instanța de apel.

S-a arătat de către inculpat că instanța de apel nu a

atribuit semnificația cuvenită circumstanțelor atenuante reținute în sarcina

sa, aplicându-i o pedeapsă prea severă în raport cu gravitatea faptei comise și

a datelor ce caracterizează persoana sa.

Cu ocazia audierii în recurs, inculpatul a revenit

asupra declarațiilor inițiale, recunoscând că avea cunoștință de existența

drogurile descoperite în pachetul alimentar, cu precizarea că drogurile

introduse în penitenciar nu erau destinate vânzării, ci consumului propriu,

inculpatul fiind consumator de droguri.

Examinând hotărârea atacată în raport de critica

formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul

inculpatului nu este fondat.

Din situația de fapt corect reținută de prima

instanță, pe baza unei analize complete a probelor administrate, rezultă că

activitatea infracțională desfășurată de inculpat constă în aceea că la data de

17 noiembrie 2008 a introdus în penitenciar, prin intermediul martorei S.R.,

cantitatea de 0,54 grame heroină disimulată în pachetul alimentar înregistrat

pe numele deținutului B.G.

Solicitând coborârea pedepsei sub limita stabilită de

instanța de apel, inculpatul invocă în favoare împrejurarea că drogurile

introduse în penitenciar nu erau destinate traficului, ci consumului personal.

Înalta Curte arată însă că împrejurarea invocată nu

produce nicio consecință asupra gravității faptei reținute în sarcina

inculpatului, acesta fiind condamnat pentru fapta de a fi determinat o altă

persoană să săvârșească fără vinovăție infracțiunea de trafic de droguri de

mare risc.

Infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina

inculpatului s-a consumat în momentul în care drogurile au ajuns în

penitenciar, în acest moment realizându-se în întregime operațiunea de punere

în circulație a drogurilor de către persoana care a acționat fără vinovăție.

Prin urmare, existența și gravitatea infracțiunii nu

pot fi influențate de pretinsa conduită ulterioară a inculpatului, scopul în

vederea căruia s-a acționat interesând doar în ipoteza în care drogurile

introduse în penitenciar rămâneau în posesia inculpatului, caz în care, într-o

eventuală nouă acțiune penală, scopul deținerii determina încadrarea faptei ca

trafic sau consum de droguri fără drept.

Cu aceste observații, Înalta Curte constată că

pedeapsa aplicată inculpatului a fost corespunzător individualizată în raport

de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., neexistând temeiuri care justifice

reducerea pedepsei sub limita stabilită de instanța de apel.

Cantitatea redusă a drogului traficat, precum și

împrejurarea că fapta nu a produs urmări grave în contextul intervenției

prompte a organelor abilitate, au constituit elemente pe baza cărora pedeapsa a

fost coborâtă sub miniumul special prevăzut de lege, apreciindu-se că pedeapsa de

7 ani închisoare corespunde gravității faptei și periculozității sociale a

inculpatului.

Și în aprecierea Înaltei Curți, pedeapsa aplicată se

învederează a asigura prevenția specială, având în vedere și celelalte

împrejurări de săvârșire a faptei și persoana inculpatului.

Astfel, se reține că la data săvârșirii infracțiunii

în cauză, inculpatul avea afaceri judiciare, fiind arestat preventiv în baza

unei hotărâri nedefinitive de condamnare. Cu toate acestea, inculpatul nu a

ezitat să determine introducerea de droguri în penitenciar, ceea ce denotă

dezinteresul inculpatului atât pentru formarea unui comportament social corect,

cât și pentru respectarea regulilor prevăzute în interiorul sistemului

penitenciar.

Pe de altă parte, inculpatul nu se află la primul

conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat pentru fapte comise în

minorat.

Toate aceste elemente, la care se adaugă și cel

privitor la natura faptei săvârșite, justifică pe deplin pedeapsa aplicată în

cauză, solicitarea de reducere a pedepsei formulată în recurs fiind

neîntemeiată.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R. și va dispune obligarea sa la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.R. împotriva Deciziei penale nr. 230/ A din 9 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata

executată de la 2 iulie 2008 la 11 ianuarie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2010.