ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1569/2012

Asupra

contestației în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 1118 din 22 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 39490/3/2009,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

a admis recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei

penale nr. 232/A din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A

casat decizia penală atacată, numai cu privire la individualizarea pedepselor

și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului S.C.A. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., art.

37 lit. b) C. pen., de la 4 ani închisoare la 7 ani închisoare.

A

înlăturat din conținutul pedepsei accesorii interzicerea dreptului prevăzut de art.

64 lit. a) teza I C. pen.

A

menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Totodată,

a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.A. împotriva

aceleiași decizii.

S-a

constatat că inculpatul S.C.A. a fost arestat preventiv în perioada 28 iunie

2009 - 13 mai 2010.

A

fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva

acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatorul S.C.A., aceasta

fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, la data de 4 noiembrie 2011.

În

drept, au fost invocate dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., fără a fi

însă dezvoltate motivele ce stau la baza promovării contestației în anulare.

La

termenul de judecată din data de 14 mai 2012, contestatorul, prezent în

instanță, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, cu care a luat

legătura, a învederat că înțelege să-și retragă contestația în anulare.

Față

de această împrejurare, concluziile reprezentantului Parchetului și ale

apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator au fost în sensul de a se

lua act de manifestarea de voință a acestuia.

Înalta

Curte, văzând pe de o parte declarația contestatorului în sensul retragerii

cererii de contestație în anulare, aceasta reprezentând manifestarea sa

unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de

atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel că partea care a exercitat

o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară poate să și-o retragă până la

închiderea dezbaterilor, va lua act de declarația de retragere a contestației

în anulare formulată de contestatorul S.C.A.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE,

ÎN

NUMELE LEGII,

D

E C I D E:

Ia

act de declarația de retragere a contestației în anulare formulată de contestatorul

S.C.A. împotriva deciziei penale nr. 1118 din 22 martie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 39490/3/2009.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 14 mai 2012.