ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1688/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 25 mai 2011 s-a înregistrat la Tribunalul Dolj (în urma trimiterii la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj) cererea condamnatului I.C.F., prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 272 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj. Cum condamnatul a mai formulat o nouă cerere de revizuire, aceasta a fost conexată la cauza de față. Prin cererea de revizuire, condamnatul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, că cea care a omorât victima A.M. este fiica sa, P.E. și că a luat fapta asupra sa, întrucât aceasta i-a promis suma de 500 milioane ROL, sens în care are de propus alți martori sau alte mijloace de probă și cere reaudierea acelorași martori.

Analizând actele dosarului, Tribunalul a reținut că în ziua de 21 din 22 iulie 2008, pe fondul unui conflict generat de plata unei sume de bani pe care i-a cerut-o victimei pentru un transport de lemne, acesta a refuzat să i-o remită și a lovit-o cu o bucată de lemn de salcâm în zone vitale ale corpului, leziuni ce au condus la deces. Pentru această faptă, inculpatul a fost condamnat la 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 212 din 29 octombrie 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins recursul inculpatului, ca nefondat, prin decizia penală nr. 413 din 4 februarie 2010. Analizând cererea de revizuire, instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă, prin sentința penală nr. 488 din 2 noiembrie 2011. S-a motivat că probatoriul administrat a condus la situația de fapt reținută de instanță, că instanțele au avut în vedere aceleași mijloace de probă propuse și în cererea de revizuire, instanța reținând că în fapt, se tinde la o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute.

Împotriva acestei hotărâri, revizuientul a formulat apel, respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 8 din 19 ianuarie 2012. La 27 ianuarie 2010, revizuientul a declarat recurs împotriva deciziei penale sus-menționate. Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele: La data de 15 februarie 2012 a fost înaintată la dosarul instanței de către Penitenciarul Craiova, cererea condamnatului prin care acesta a solicitat să se ia act de retragerea recursului. Faptul că, condamnatul a înțeles ca la termenul de judecată să revină asupra solicitării de renunțare la recurs, se impunea precizarea că, această manifestare de voință contravine dispozițiilor art. 385 4 C. proc. pen.

cu referire la art. 368 C. proc. pen., întrucât revenirea poate fi făcută înlăuntrul termenului de 10 zile, termen cu mult depășit de recurent. În aceste condiții, având în vedere manifestarea de voință a recurentului, Înalta Curte va lua act în baza art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de revizuientul I.C.F. împotriva deciziei penale nr. 8 din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 mai 2012.