ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1525/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1525/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 383 din 13 octombrie 2010 a Tribunalului Dolj, s-a respins cererea

de revizuire formulată de revizuientul condamnat I.C.F., și a fost obligat

petentul la 230 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezintă

onorariu avocat oficiu.

În

argumentarea soluției pe care a pronunțat-o instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 9945/63/2010 petentul I.C.F. a

formulat revizuire împotriva sentinței penale a Tribunalului Dolj nr. 272/2009.

În motivarea

cererii, revizuientul a solicitat rejudecarea

cauzei

întrucât a fost trimis în judecată deși nu existau probe certe

de

vinovăție și a fost condamnat în lipsa unor asemenea probe datorită comiterii

unor infracțiuni de corupție de către procurorul care a efectuat urmărirea

penală și judecării care au soluționat cauza.

De asemenea, s-a mai arătat că victima A.M. a

fost

agresată de către fiica ei P.E. și concubinul acesteia, M.M., iar

pentru a scăpa de răspunderea penală, aceasta a mituit procurorul și

judecătorul care au determinat condamnarea sa.

A mai precizat

revizuentul I.C. faptul că pe parcursul internării sale la Spitalul Clinic de

Urgență Craiova,

victima a fost lucidă 18

ore și trebuia să spună cine este autoarea

infracțiunilor săvârșite

respectiv fiica sa, P.E.

O dată cu

cererea de revizuire a fost înaintat și referatul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dolj în concluziile căruia se arată că nu sunt incidente prevederile

art. 394 C. proc. pen., privind revizuirea.

Analizând

cererea de revizuire formulată de condamnat, în raport de motivele invocate, de

dispoz. art. 394 C. proc. pen., de actele și lucrările dosarului, tribunalul

retine următoarele:

Prin sentința

penală nr. 272/2009 pronunțată de Tribunalul

Dolj

în dosarul nr. 19340/63/2008, a cărei revizuire se solicită, s-a

dispus

condamnarea inculpatului I.C.F. la

pedeapsa

de 12 ani și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) și

b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 175 alin. (1) C.

pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., soluție menținută de Curtea de apel

Craiova prin decizia penală nr. 212 din 29 octombrie 2009 și de ÎCCJ prin

decizia penală nr. 413 din 04 februarie 2010, reținându-se că în seara

zilei de 21 iulie 2008, în jurul orelor 22,00,

inculpatul I.C.F.

a mers la locuința victimei A.M., pentru a consuma

băuturi alcoolice, acesta fiind în relații bune cu victima. în momentul în care

a ajuns la locuință, inculpatul a găsit-o fiica victimei, P.E. și, împreună cu

cele două, a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 24,00-01,00.

În timpul cât

a consumat alcool cu victima, inculpatul I.C.F. s-a oferit să meargă la pădure

să-i taie victimei crengi și arbori de salcâm pentru foc, urmând să primească

în schimbul lemnelor o sumă de bani sau cereale.

Victima a fost de acord cu propunerea făcută,

astfel încât, în

jurul orelor 01,00, inculpatul a plecat la pădure să

taie lemnele promise.

După plecarea

inculpatului la pădure, a mers la domiciliul său și fiica victimei P.E.

În jurul

orelor 05,00 dimineața, inculpatul I.C.F.

a

revenit la domiciliul victimei cu o căruță încărcată cu lemne

de salcâm.

După ce a pătruns în curte și a descărcat căruța de lemne, acesta i-a solicitat

victimei A.M. să-i plătească lemnele, însă victima nu a fost de acord, ceea ce

l-a înfuriat pe inculpat, care a început să lovească victima peste cap, corp și

membre cu o bucată de lemn din salcâm, până ce aceasta a căzut pe sol, în stare

de inconștiență, după care a părăsit locuința.

Victima a fost

găsită în stare de comă de către martorii M.F., C.C. și A.I., iar în urma

solicitării acestora a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență Craiova,

unde a decedat la data de 01 august 2008.

Din probele

administrate, a rezultat fără nici un dubiu că inculpatul I.C.F. s-a aflat în

dimineața zilei de 22 iulie 2009 cât și în noaptea precedentă la domiciliul

victimei, cât și faptul că el este autorul infracțiunii de omor, întrucât cu

ocazia cercetării la fata locului, în imediata vecinătate a victimei au fost

identificate o pereche de papuci plini de sânge, ce aparțineau inculpatului,un

lănțișor rupt, pe care acesta îl purtase la gât, cât și bucata de lemn - corp

delict, cu ajutorul căreia acesta a agresat victima.

Urmare a

examenelor serologice efectuate asupra obiectului - corp delict și a papucilor

inculpatului, s-a constatat că sângere aparține victimei. De asemenea, pe

cămașa cu care a fost îmbrăcat inculpatul în cursul serii - au găsit pete de

sânge, de origine umană, neputându-se însă stabili grupa de sânge datorită

cantității insuficiente.

Cu ocazia

examinării inculpatului, s-a constatat că acesta reprezenta în zona feței mai

multe excoriații și leziuni, ce pot data din data de 21 iulie 2008 și au fost

produse prin lovire cu și de corpuri dure și zgâriere, ceea ce confirmă că

între el și victimă a avut loc un conflict.

Aceste probe

coroborate cu declarațiile martorilor audiați au confirmat prezența

inculpatului la locul faptei și agresarea victimei de către acesta.

Instanța de fond și instanțele de control judiciar

au analizat în

cadrul cercetării judecătorești apărările formulate de

către inculpat și au administrat probele solicitate de către acesta, iar în

urma administrării probelor a fost infirmată versiunea susținută de inculpat.

Apărările

condamnatului din dosarul de fond au fost reiterate în cererea de revizuire.

Cu privire la

afirmația că magistrații care au dispus trimiterea și condamnarea sa au comis o

infracțiune de corupție, instanța a constatat că în cauză nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât

săvârșirea acestei infracțiuni în legătură cu cauza în care a fost judecat

revizuentul, pentru a constitui temei de revizuire, este necesar ca ea să fie

dovedită în prealabil și constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă

sau prin ordonanța procurorului; numai dacă instanța de judecată

sau, după caz, procurorul n-a putut examina

fondul cauzei, situația

sus menționată se constată - nemijlocit - în

procedura de revizuire.

Motivul

invocat de petent că nu este el autorul faptei, ci fiica victimei, că pe

parcursul internării, victima ar fi fost lucidă 18 ore și trebuia să fi relatat

cuiva cine este autorul agresiunii, solicitând

reaudierea martorilor și audierea de martori noi, probe biologice și

reanalizarea

probatoriului a fost apreciată de instanță ca neconstituind împrejurări sau

fapte noi, care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

In acest sens s-a arătat că practica judiciară a

arătat în mod

constant că, în situația în care, în dovedirea

susținerilor sale,

făcute încă în fața

instanței de fond, apel și recurs, condamnatul a

propus în revizuire, pe

lângă reaudierea unor martori ascultați la judecarea cauzei în fond și audierea

unor martori noi, cererea de revizuire nu poate fi admisă deoarece, conform

dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., este necesar ca faptele și

împrejurările învederate, deci faptele probatorii, să fie noi iar nu mijloacele

de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină

o prelungire a probațiunii, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate

de instanțele care au soluționat cauza.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, revizuientul I.C.F.

Prin motivele de recurs, formulate în scris de

revizuient, prin

avocat desemnat din oficiu, s-a arătat că apelul este

întemeiat întrucât s-a dispus trimiterea în judecată și condamnarea

revizuientului deși nu existau probe certe de vinovăție, posibil în urma

comiterii unor infracțiuni de corupție de către procuror și judecători. S-a mai

arătat că, pe parcursul internării în Spitalul Clinic de Urgență Craiova,

victima, în urma unui moment de luciditate, a indicat-o drept autoare a

infracțiunii pe fiica sa, P.E.

Prin decizia

penală nr. 6 din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

a fost respins, ca

nefondat, apelul

declarat de revizuient.

A fost obligat

apelantul revizuient la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului

din care 200 lei onorariu avocat oficiu.

S-a reținut că

revizuirea a fost reglementată în procesul penal român ca o cale de retractare

a hotărârii definitive, pe temeiul unor împrejurări necunoscute de instanță, la

soluționarea cauzei.

Pentru a evita

orice abuz care ar conduce la nesocotirea autorității de lucru judecat de care

trebuie să se bucure hotărârile judecătorești definitive, legiuitorul a

reglementat expres și detaliat cazurile în care poate fi formulată cerere de

revizuire.

În cauză

petentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.: s-au descoperit

fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Atât în

doctrina penală cât și în practica judiciară în materie

s-a stabilit că prin fapte sau împrejurări noi trebuie să se înțeleagă

„faptele

probatorii" adică situații și stări de fapt care formează obiectul

probațiunii și în raport de care faptele reținute prin hotărârea definitivă nu

corespund adevărului (de ex. existența în viață a victimei, în caz de omor sau

imposibilitatea fizică obiectivă de a comite un anumit act). în caz contrar,

dacă s-ar admite că prin fapte și împrejurări noi, în accepțiunea art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen. se înțeleg nu probele, conform definiției dată de

art. 63

C. proc. pen., ci mijloacele de

probă, prin care se administrează probe

deja cunoscute, ar însemna ca

revizuirea să constituie un mijloc de prelungire a administrării de probe, după

epuizarea ciclului ordinar, în vederea unei reaprecieri a materialului

probator, ceea ce nu corespunde reglementării revizuirii.

Analizând

cererea de revizuire prin prisma acestor considerați uni se constată că în mod

corect a fost respinsă de instanța de prima grad întrucât, cu ocazia

soluționării cauzei s-a avut în vedere apărarea inculpatului în sensul că nu el

ci fiica

victimei ar fi autorul omorului, s-au

administrat probele solicitate de

inculpat pentru a face dovada acestui

fapt iar apărarea inculpatului a fost înlăturată motivat, constatându-se că

există probe certe că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de

omor, prev. de art. 175 alin. (1) C. pen. Față de această situație, corect a

reținut instanța de prim grad că solicitarea de reaudiere a unor martori

ascultați la judecarea cauzei în fond și respectiv de audiere a unor martori

noi reprezintă o încercare de prelungire a probațiunii pentru fapte și

împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat

cauza, inadmisibilă în calea extraordinară a revizuirii.

Cât privește

susținerea conform căreia condamnarea revizuientului s-ar datora comiterii unor

infracțiuni de corupție de către organele judiciare (polițiști, procurori,

judecători), curtea constată că aceasta s-ar putea circumscrie motivului de

revizuire prev. dacă art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere. întrucât, potrivit art. 395 C. proc. pen., acest caz de revizuire se

dovedește doar prin hotărâre

judecătorească

și numai dacă instanța de judecată sau, după caz,

procurorul nu pot sau

n-au putut examina fondul cauzei, constatarea se face în procedura de revizuire

iar în speță revizuientul nu a invocat existența vreunei hotărâri judecătorești

sau a unei ordonanțe și nici nu a susținut că instanța sau procurorul nu au

putut sau nu pot să examineze pretinsele infracțiuni de corupție corect

instanța de prim grad a constatat că nu este incident nici acest motiv de

revizuire.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

condamnatul care,

fără a invoca vreun caz de casare, a arătat că nu se

face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare în care

formal se încadrează, respectiv

art. 385/9

pct. 17/2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

și lucrările dosarului rezultă în esență că petentul I.C.F. a formulat o cerere

de revizuire a hotărârii prin care a fost condamnat definitiv la 12 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor (s.pen. 272/2009 a

Tribunalului Dolj, def. prin d.pen. 413/2010 a I.C.C.J).

În motivarea

cererii de revizuire, condamnatul susține că este nevinovat, arătând că nu a

exercitat acte de violență asupra victimei; în realitate, ea ar fi fost

agresată de alte persoane (fiica ei și concubinul acesteia), care ar fi scăpat

de răspundere datorită influențelor exercitate asupra magistraților.

reține că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și (2) C. proc. pen.,revizuirea

unei hotărâri penale definitive poate fi cerută

când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute

de

instanță la soluționarea cauzei,fapte sau împrejurări pe baza cărora se poate

dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori

de condamnare.

Pentru a fi

incident acest caz de revizuire,cu referire la existența unei hotărâri de

condamnare, este necesar ca după

rămânerea

definitivă a acesteia să se fi descoperit elemente noi,de

natură a

influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului în sensul

că pe baza acestora se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare în loc de

condamnare) ,înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în

hotărârea rămasă definitivă.

revizuire formulate de

către condamnat reprezintă o reiterare a

susținerilor făcute de către acesta în fața instanței de fond, apel și recurs,

nefiind vorba așadar despre o împrejurare nouă,în sensul art. 394 lit. a) C.

proc. pen.

Prin cererea

de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esență la o

prelungire a probatoriului cu privire la o împrejurare cunoscută de instanțele

de fond și recursjn ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuientului

și,prin aceasta,la o reanalizare a apărărilor pe care și Ie-a făcut cu acea

ocazie.

Or,acest lucru

nu poate face obiectul revizuirii ,ca și cale extraordinară de atac,astfel

încât în mod legal și temeinic cererea condamnatului a fost respinsă.

privește cazul de revizuire

prev. de

art. 394

lit. d) C. proc. pen., acesta trebuie dovedit prin hotărâre judecătorească sau

prin ordonanță a procurorului, ceea ce nu este cazul în speță.

fiind,recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. l lit. b)

C. proc. pen.,cu obligarea recurentului revizuient la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent I.C.F. împotriva deciziei

penale nr. 6 din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie

2011.