ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1256/2014

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 169 din 15 octombrie 2013, Tribunalul Olt, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat R.I., împotriva Sentinței penale nr. 61 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul 987/104/2008. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin Adresa nr. 579/111/6/2013, înregistrată sub nr. 3459/104/2013 pe rolul Tribunalului Olt, secția penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat cererea de revizuire formulată de condamnatul R.I., pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 987/104/2008.

S-a reținut că, urmare cererii de revizuire formulate de condamnatul R.I., au fost efectuate verificări, constatându-se că prin Rechizitoriul nr. 71/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, acesta a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și tentativă la infracțiunea omor calificat, prevăzută de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și 2 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că la data de 16 februarie 2008, inculpatul R.I.

a avut un conflict cu victima O.V., în legătură cu traversarea de către acesta din urmă a unui teren plantat cu lucernă, ocazie cu care i-a aplicat victimei, cu coada de secure pe care o avea asupra sa, două lovituri în regiunea fronto-parietală, continuând să-i aplice victimei lovituri în condițiile în care aceasta avea mâinile deasupra capului, pentru a se apăra. S-a mai arătat că incidentul a continuat atunci când la strigătele de ajutor ale părții vătămate, la fața locului s-a deplasat victima C.A., pe care inculpatul, de asemenea, a lovit-o cu coada securii, în mod repetat, provocându-i contuzii hemoragice parieto-temporale și fracturi parieto-occipitale, comă profundă cu mențiunea că, deși a beneficiat de tratament medical, a decedat la data de 22 martie 2008. Tribunalul Olt, prin Sentința penală nr. 61 din 12 mai 2009, l-a condamnat pe inculpatul R.I.

la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen. Totodată, inculpatul a fost condamnat și la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul R.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 6 luni și, în consecință, s-a stabilit o pedeapsă totală de 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi. În baza art. 71 alin. (1) - (3) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe timpul detenției. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea corpului delict folosit de inculpat. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei, timpul reținerii și arestării preventive, cu începere din data de 27 februarie 2008, iar în conformitate cu art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la 50.000 RON daune morale către partea civilă O.V.

și la 6.600 RON despăgubiri materiale și respectiv 25.000 RON daune morale către partea civilă S.T. Totodată, inculpatul a fost obligat și la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de despăgubire periodică lunară de la 16 februarie 2008 și până la 26 martie 2009 către succesorii C.D. și S.T. De asemenea, inculpatul a fost obligat și la despăgubiri materiale către unitățile spitalicești, precum și la cheltuieli judiciare către stat. Prin Decizia penală nr. 97 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova s-au admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și al părții civile S.T. și rejudecând, au fost înlăturate dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., astfel că au fost majorate pedepsele aplicate inculpatului, respectiv de la 4 ani la 9 ani închisoare în cazul tentativei la infracțiunea de omor (victimă O.V.) și de la 8 ani închisoare la 18 ani închisoare (victimă C.A.).

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, iar în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe timpul detenției. Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare și pe 4 ani, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară. A fost menținută măsura arestării preventive și s-a dedus prevenția de la 12 mai 2009, în continuare. Au fost menținute dispozițiile pe latură civilă.

Prin Decizia nr. 3605 din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul R.I., s-a casat, în parte, decizia recurată și sentința pronunțată de Tribunalul Olt și, rejudecând, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pe lângă pedeapsa principală de 9 ani, la care a fost condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, pe lângă pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare.

Sub aspectul laturii civile, s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 RON, daune morale, către partea civilă O.V. și la despăgubirea periodică lunară de câte 100 RON către succesorii C.D. și S.T., constatând tardivitatea constituirii ca parte civilă. S-au redus, de asemenea, despăgubirile materiale acordate părții civile S.T. de la 6.600 RON, la 5.000 RON. S-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2008 la 15 octombrie 2010. Instanța de fond a reținut că revizuentul condamnat R.I. a solicitat revizuirea hotărârii pronunțate de instanță, arătând în cuprinsul acesteia că încadrarea juridică cu privire la infracțiunea de omor este greșită, precum și faptul că soluția de condamnare se fundamentează pe declarație mincinoasă a martorei S.P.

Totodată, acesta a învederat că organele de urmărire penală au instrumentat greșit cauza, că reconstituirea s-a făcut pe timp de noapte, precum și faptul că trebuia dispusă o expertiză medico-legală care să fi fost întocmită de Institutul de Medicină Legală "Mina Minovici" -București. Nu în ultimul rând, revizuentul a solicitat administrarea de probe noi, pe situația de fapt. Analizând motivele invocate de revizuent prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., s-a constatat că acestea nu pot fi încadrate în cazul prevăzut la lit. a), neavând caracter de noutate, ci constituie apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar (apel și recurs).

S-a apreciat faptul că nu este incident nici cazul prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., întrucât nu există o hotărâre judecătorească aflată sub autoritatea lucrului judecat, prin care să se dovedească faptul că martora S.P. a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă. Prima instanță a apreciat însă că situația invocată în speța de față de către revizuent nu ar putea fi asimilată cu vreunul din cazurile prevăzute limitativ de lege, respectiv cu cel consacrat în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Expresia "fapte și împrejurări noi" utilizată în cuprinsul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. se referă la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, în caz contrar s-ar admite o continuare a probațiunii în cadrul revizuirii, ceea ce este contrar principiului securității raporturilor juridice.

Prin urmare, susținerile petentului nu au un caracter de noutate în sensul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit a) C. proc. pen., ci reprezintă apărări care au fost puse în discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și instanța supremă prin Decizia nr. LX(60)/2005 în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit în mod obligatoriu că: "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă". Din economia dispozițiilor art. 393 și 394 C. proc. pen. a rezultat caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Instanța de fond a mai reținut că fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 C. proc. pen., singurele acte care ar provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesuale menționate și în raport cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia inadmisibilității controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii, în situația exprimării de către partea interesată a simplei nemulțumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalității și netemeiniciei acesteia. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul condamnat R.I., solicitând trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a fi administrate probe. Prin Decizia penală nr. 378 din 28 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul R.I., împotriva Sentinței penale nr. 169 din 15 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3459/104/2013.

A fost obligat apelantul la 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON, reprezentând onorariu apărător oficiu, se vor vira din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Dolj. Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a reținut următoarele: În cererea de revizuire, condamnatul a arătat că martora S.P. nu cunoaște nimic despre caz, nu s-a efectuat expertiză medico-legală, cauza a fost "instrumentată greșit", reconstituirea a avut loc pe timp de noapte. În acest context, instanța de prim control judiciar a constatat că în mod corect instanța de fond a apreciat că motivele invocate de condamnat nu se regăsesc în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., astfel încât, potrivit Deciziei nr. 60/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de revizuire este inadmisibilă. Instanța de apel a mai reținut că în speță, condamnatul a invocat apărări ce țin de fondul cauzei, apărări care au fost analizate cu ocazia judecării căilor de atac declarate împotriva hotărârii de condamnare. Împotriva Deciziei penale nr. 378 din 28 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs revizuentul R.I. În memoriul depus la dosar la termenul de judecată fixat pentru judecarea recursului, respectiv 9 aprilie 2014, în ședință publică, precum și prin apărătorul desemnat din oficiu, revizuentul condamnat a susținut că în cauză sunt incidente cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) și b) C. proc.

pen. anterior, fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate "a cererii de revizuire, întrucât aceste motive nu au mai fost prezentate într-o cerere de revizuire anterioară și apreciază că în cauză există o eroare judiciară cu privire la faptele pentru care s-a dispus condamnarea lui printr-o hotărâre definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde pronunțarea unei soluții legale și temeinice. A mai susținut că încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost condamnat se fundamentează pe declarația mincinoasă a martorei S.P. și că reconstituirea faptei s-a făcut pe timp de noapte, iar în cauză nu a fost efectuată o expertiză medico-legală. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei pentru rejudecarea cererii de revizuire la instanța de fond, pentru administrarea de probe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 decembrie 2013, fixându-se termen de judecată a recursului la data de 9 aprilie 2014. Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 9 aprilie 2014, este în vigoare noul C. proc. pen., ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai are competența funcțională de a judeca recursul. Situația tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare, cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs." Prin urmare, constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior în materia recursului. Cu privire la prevederile C. proc.

pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte reține că în raport cu data pronunțării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești. Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 28 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (la data de 15 februarie 2013), fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen. anterior, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Potrivit dispozițiilor art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. anterior, se iau în considerare din oficiu. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă însă că revizuentul condamnat și-a motivat recursul numai oral în ziua judecații, în ședința publică din 9 aprilie 2014, încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate în recursul de față de condamnatul revizuent, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Cu toate acestea Înalta Curte observă că în mod corect cele două instanțe (fond/apel) au apreciat că motivele de revizuire invocate de condamnat - greșita încadrare juridică dată faptelor pentru care a fost condamnat, martora S.P.

audiată în cauză a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările în care au fost săvârșite faptele, reconstituirea faptei s-a făcut pe timp de noapte, iar în cauză nu a fost efectuată o expertiză medico-legală - nu se încadrează în niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Având în vedere că recurentul revizuent nu și-a respectat obligațiile prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, iar în cauză nu s-au constatat motive care să fie luate în considerare din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, urmând ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior să fie respins ca atare. În baza art. 275 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul R.I. împotriva Deciziei penale nr. 378 din 28 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 9 aprilie 2014. Procesat de GGC - AZ