ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1256/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1256/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 169 din 15 octombrie

2013, Tribunalul Olt, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuentul condamnat R.I., împotriva Sentinței penale nr. 61 din

12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul 987/104/2008.

A fost obligat

revizuentul la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Adresa nr.

579/111/6/2013, înregistrată sub nr. 3459/104/2013 pe rolul Tribunalului Olt,

secția penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat cererea de

revizuire formulată de condamnatul R.I., pronunțată de Tribunalul Olt, în

Dosarul nr. 987/104/2008.

S-a reținut că,

urmare cererii de revizuire formulate de condamnatul R.I., au fost efectuate

verificări, constatându-se că prin Rechizitoriul nr. 71/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Olt, acesta a fost trimis în judecată în stare de arest

preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.

174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și tentativă la

infracțiunea omor calificat, prevăzută de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174

alin. (1) și 2 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că la data de 16 februarie 2008, inculpatul R.I. a avut un conflict cu victima

O.V., în legătură cu traversarea de către acesta din urmă a unui teren plantat

cu lucernă, ocazie cu care i-a aplicat victimei, cu coada de secure pe care o

avea asupra sa, două lovituri în regiunea fronto-parietală, continuând să-i

aplice victimei lovituri în condițiile în care aceasta avea mâinile deasupra

capului, pentru a se apăra.

S-a mai arătat că

incidentul a continuat atunci când la strigătele de ajutor ale părții vătămate,

la fața locului s-a deplasat victima C.A., pe care inculpatul, de asemenea, a

lovit-o cu coada securii, în mod repetat, provocându-i contuzii hemoragice

parieto-temporale și fracturi parieto-occipitale, comă profundă cu mențiunea

că, deși a beneficiat de tratament medical, a decedat la data de 22 martie

2008.

Tribunalul Olt, prin

Sentința penală nr. 61 din 12 mai 2009, l-a condamnat pe inculpatul R.I. la

pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor

calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen.

rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit.

a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

Totodată, inculpatul

a fost condamnat și la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul R.I. să execute

pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 6 luni și, în consecință,

s-a stabilit o pedeapsă totală de 8 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin.

(3) C. pen. s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii

exercitării unor drepturi.

În baza art. 71 alin.

(1) - (3) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe timpul detenției.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea corpului delict folosit de

inculpat.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei, timpul reținerii și arestării

preventive, cu începere din data de 27 februarie 2008, iar în conformitate cu

art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest.

Sub aspectul laturii

civile, inculpatul a fost obligat la 50.000 RON daune morale către partea

civilă O.V. și la 6.600 RON despăgubiri materiale și respectiv 25.000 RON daune

morale către partea civilă S.T.

Totodată, inculpatul

a fost obligat și la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de despăgubire

periodică lunară de la 16 februarie 2008 și până la 26 martie 2009 către

succesorii C.D. și S.T.

De asemenea,

inculpatul a fost obligat și la despăgubiri materiale către unitățile

spitalicești, precum și la cheltuieli judiciare către stat.

Prin Decizia penală

nr. 97 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova s-au admis apelurile

Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și al părții civile S.T. și rejudecând,

au fost înlăturate dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., astfel că au

fost majorate pedepsele aplicate inculpatului, respectiv de la 4 ani la 9 ani

închisoare în cazul tentativei la infracțiunea de omor (victimă O.V.) și de la

8 ani închisoare la 18 ani închisoare (victimă C.A.).

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de

4 ani, iar în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe

timpul detenției.

Potrivit art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de

18 ani închisoare și pe 4 ani, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A fost menținută

măsura arestării preventive și s-a dedus prevenția de la 12 mai 2009, în

continuare.

Au fost menținute

dispozițiile pe latură civilă.

Prin Decizia nr. 3605

din 15 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au

fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova și de inculpatul R.I., s-a casat, în parte, decizia recurată și

sentința pronunțată de Tribunalul Olt și, rejudecând, s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pe lângă pedeapsa principală de 9

ani, la care a fost condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 4 ani, pe lângă pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare.

Sub aspectul laturii

civile, s-a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 50.000 RON,

daune morale, către partea civilă O.V. și la despăgubirea periodică lunară de

câte 100 RON către succesorii C.D. și S.T., constatând tardivitatea

constituirii ca parte civilă.

S-au redus, de

asemenea, despăgubirile materiale acordate părții civile S.T. de la 6.600 RON,

la 5.000 RON.

S-a dedus durata

reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2008 la 15 octombrie 2010.

Instanța de fond a

reținut că revizuentul condamnat R.I. a solicitat revizuirea hotărârii

pronunțate de instanță, arătând în cuprinsul acesteia că încadrarea juridică cu

privire la infracțiunea de omor este greșită, precum și faptul că soluția de

condamnare se fundamentează pe declarație mincinoasă a martorei S.P.

Totodată, acesta a

învederat că organele de urmărire penală au instrumentat greșit cauza, că

reconstituirea s-a făcut pe timp de noapte, precum și faptul că trebuia dispusă

o expertiză medico-legală care să fi fost întocmită de Institutul de Medicină

Legală "Mina Minovici" -București.

Nu în ultimul rând,

revizuentul a solicitat administrarea de probe noi, pe situația de fapt.

Analizând motivele

invocate de revizuent prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., s-a

constatat că acestea nu pot fi încadrate în cazul prevăzut la lit. a), neavând

caracter de noutate, ci constituie apărări care au fost puse în discuție,

analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar

(apel și recurs).

S-a apreciat faptul

că nu este incident nici cazul prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen.,

întrucât nu există o hotărâre judecătorească aflată sub autoritatea lucrului

judecat, prin care să se dovedească faptul că martora S.P. a săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Prima instanță a

apreciat însă că situația invocată în speța de față de către revizuent nu ar

putea fi asimilată cu vreunul din cazurile prevăzute limitativ de lege,

respectiv cu cel consacrat în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Expresia "fapte

și împrejurări noi" utilizată în cuprinsul art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen. se referă la fapte probatorii și nu la mijloace de probă noi, în caz

contrar s-ar admite o continuare a probațiunii în cadrul revizuirii, ceea ce

este contrar principiului securității raporturilor juridice.

Prin urmare,

susținerile petentului nu au un caracter de noutate în sensul prevăzut de art.

394 alin. (1) lit a) C. proc. pen., ci reprezintă apărări care au fost puse în

discuție, analizate și lămurite prin probele administrate în ciclul procesual

ordinar.

De altfel, în acest

sens s-a pronunțat și instanța supremă prin Decizia nr. LX(60)/2005 în

interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care

s-a stabilit în mod obligatoriu că: "cererea de revizuire care se

întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen. este

inadmisibilă".

Din economia

dispozițiilor art. 393 și 394 C. proc. pen. a rezultat caracterul revizuirii de

cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile

judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească

definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care

depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Instanța de fond a

mai reținut că fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi

exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru

cazurile prevăzute în art. 394 C. proc. pen., singurele acte care ar provoca o

reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare,

în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații, privitoare la

eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a

unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă în raport de

dispozițiile procesuale menționate și în raport cu principiul statuat prin art.

129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate, care își

legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în

condițiile legii.

Drept urmare,

coroborarea acestor dispoziții legale impune concluzia inadmisibilității

controlului judiciar, cu consecința respingerii cererii, în situația exprimării

de către partea interesată a simplei nemulțumiri cu privire la hotărârea a

cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalității și

netemeiniciei acesteia.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel revizuentul condamnat R.I., solicitând trimiterea

cauzei la instanța de fond pentru a fi administrate probe.

Prin Decizia penală

nr. 378 din 28 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat

de revizuentul R.I., împotriva Sentinței penale nr. 169 din 15 octombrie 2013,

pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3459/104/2013.

A fost obligat

apelantul la 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON,

reprezentând onorariu apărător oficiu, se vor vira din contul Ministerului

Justiției în contul Baroului Dolj.

Analizând apelul,

prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt

și de drept, instanța de apel a reținut următoarele:

În cererea de

revizuire, condamnatul a arătat că martora S.P. nu cunoaște nimic despre caz,

nu s-a efectuat expertiză medico-legală, cauza a fost "instrumentată

greșit", reconstituirea a avut loc pe timp de noapte.

În acest context,

instanța de prim control judiciar a constatat că în mod corect instanța de fond

a apreciat că motivele invocate de condamnat nu se regăsesc în cazurile expres

și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât, potrivit

Deciziei nr. 60/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de

revizuire este inadmisibilă.

Instanța de apel a

mai reținut că în speță, condamnatul a invocat apărări ce țin de fondul cauzei,

apărări care au fost analizate cu ocazia judecării căilor de atac declarate

împotriva hotărârii de condamnare.

Împotriva Deciziei

penale nr. 378 din 28 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs revizuentul R.I.

În memoriul depus la

dosar la termenul de judecată fixat pentru judecarea recursului, respectiv 9

aprilie 2014, în ședință publică, precum și prin apărătorul desemnat din

oficiu, revizuentul condamnat a susținut că în cauză sunt incidente cazurile de

revizuire prevăzute de art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen. anterior, fiind

îndeplinite condițiile de admisibilitate "a cererii de revizuire, întrucât

aceste motive nu au mai fost prezentate într-o cerere de revizuire anterioară

și apreciază că în cauză există o eroare judiciară cu privire la faptele pentru

care s-a dispus condamnarea lui printr-o hotărâre definitivă, datorită

necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde pronunțarea

unei soluții legale și temeinice.

A mai susținut că

încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost condamnat se fundamentează

pe declarația mincinoasă a martorei S.P. și că reconstituirea faptei s-a făcut

pe timp de noapte, iar în cauză nu a fost efectuată o expertiză medico-legală.

A solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând pe fond,

admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei pentru

rejudecarea cererii de revizuire la instanța de fond, pentru administrarea de

probe.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17

decembrie 2013, fixându-se termen de judecată a recursului la data de 9 aprilie

2014.

Având în vedere că la

data judecării cauzei în recurs, respectiv la 9 aprilie 2014, este în vigoare

noul C. proc. pen., ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, a fost

necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în

prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac, iar Înalta Curte nu mai

are competența funcțională de a judeca recursul.

Situația tranzitorie

expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare, cât și

dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la

data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în

conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, "recursurile

în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva

hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi

privitoare la recurs."

Prin urmare,

constatând că recursul în prezenta cauză se afla în curs de judecată la data

intrării în vigoare a C. proc. pen., fiind declarat împotriva unei hotărâri

supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte constată că este competentă

să soluționeze calea de atac, fiind aplicabile prevederile C. proc. pen.

anterior în materia recursului.

Cu privire la

prevederile C. proc. pen. anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte

reține că în raport cu data pronunțării deciziei recurate sunt incidente în

cauză dispozițiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești.

Sub acest aspect, se

constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 28 noiembrie 2013,

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (la data de 15 februarie 2013),

fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art.

385

9

C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin

actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial

sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen. anterior, intenția clară a legiuitorului,

prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul

judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale

ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Potrivit dispozițiilor

art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, recursul trebuie

să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de

recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs

cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu

sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2), instanța ia în

considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Verificând

îndeplinirea acestor cerințe, se observă însă că revizuentul condamnat și-a

motivat recursul numai oral în ziua judecații, în ședința publică din 9 aprilie

2014, încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, față de

această împrejurare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de

prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., precum

și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu va proceda la

examinarea criticilor formulate în recursul de față de condamnatul revizuent,

nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385

10

alin.

(2) C. proc. pen.

Cu toate acestea

Înalta Curte observă că în mod corect cele două instanțe (fond/apel) au

apreciat că motivele de revizuire invocate de condamnat - greșita încadrare

juridică dată faptelor pentru care a fost condamnat, martora S.P. audiată în

cauză a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările în care au fost

săvârșite faptele, reconstituirea faptei s-a făcut pe timp de noapte, iar în

cauză nu a fost efectuată o expertiză medico-legală - nu se încadrează în

niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Având în vedere că

recurentul revizuent nu și-a respectat obligațiile prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, iar în cauză nu s-au constatat motive

care să fie luate în considerare din oficiu, Înalta Curte constată că recursul

declarat este nefondat, urmând ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. anterior să fie respins ca atare.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 RON, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuentul R.I. împotriva Deciziei penale nr. 378 din 28

noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 9 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - AZ