ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1139/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 130 din 2 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.N., împotriva sentinței penale nr. 32 din 9 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1446/104/2009. A fost admis apelul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinței penale nr. 32 din 9 martie 2010, a fost desființată sentința pe latură penală, au fost înlăturate disp. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și au fost aplicate disp. art. 76 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul D.N. A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către partea civilă și la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 32 din 9 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a admis cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii menționate în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 341/P/2008 și în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. S-a respins cererea formulată de inculpatul D.N.

prin intermediul apărătorului ales, privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen. menționată în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 341/P/2008, în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., ca neîntemeiată. În baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.N. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare. În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată, pentru inculpat, pedeapsa complementară privativă de drepturi - art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen.

corob. cu art. 64 C. pen. - prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicată inculpatului pe o durată de 7 ani termen de încercare stabilit conform art. 86 2 C. pen. din care 4 ani pedeapsa aplicată și 3 ani interval de timp stabilit de instanță. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să fie supus următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de natură a fi controlate mijloacele de existență.

Potrivit disp. art. 86 3 alin. (2) C. pen. datele prev. de lit. b), c) și d) s-au comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt. În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege dispuse și prin prezenta hotărâre. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea pietrei folosită de inculpat la comiterea faptei - piatră având greutatea de 5,33 kg, lungimea de 20 cm, lățimea de 15 cm, grosimea de 13 cm astfel cum a fost descrisă de agenții de poliție conform procesului-verbal încheiat la data de 06 octombrie 2008 și planșa fotografică, piatră identificată și ridicată potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de 07 septembrie 2008 și planșa fotografică, trimisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt - Tribunalului Olt odată cu sesizarea acestei instanțe conform adresei nr. 341/P/2008 din 01 aprilie 2009. În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc.

pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă R.I.M. și a fost obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 6.000 RON reprezentând daune morale. În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 modif. prin O.G. nr. 72/2006 privind reforma în domeniul sănătății, s-a admis acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul D.N. și la plata către acest spital a sumei de 275,29 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate R.I.M.

în perioada 07 septembrie 2008 - 09 septembrie 2008 în secția neurochirurgie, sumă reactualizată conform indicelui de inflație până la data plății. S-a constatat că inculpatul și-a manifestat expres voința de a achita despăgubirile civile reprezentând cheltuieli de spitalizare reactualizate la data plății solicitate de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova; s-a luat act că Spitalul Județean de Urgență Slatina nu s-a constituit parte civilă în cauză conform adresei din 08 mai 2009. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal, din care 300 RON din cursul judecății și 500 RON din cursul urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 341/P/2008 din 31 martie 2009, în baza art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D.N. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. constând în aceea că la data de 7 septembrie 2008, în urma unui conflict cu victima R.I.M., cu un pietroi l-a lovit în cap, cauzându-i leziuni care au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața. Prin același rechizitoriu, în baza art. 267 C. proc. pen.

s-a propus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile. În baza disp. art. 54 rap. la art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea soluționării cauzei privind pe învinuiții D.N., I.R., învinuitul minor D.B.I. și partea vătămată R.I., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina. S-a arătat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a fost sesizat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina cu dosarul penal nr. 4071/P/2008, în care a fost emisă ordonanța de declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe D.N., R.I., R.I.M., R.T.I., G.F. și R.T. sub aspectul infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., reținându-se că în seara zilei de 7 septembrie 2008, în jurul orei 20,30 a avut loc o altercație între G.F., R.T., R.I.M., R.I.

precum și D.N., că acesta din urmă a suferit leziuni ce au necesitat 12-13 zile îngrijiri medicale, iar R.I.M. a fost lovit cu un pietroi în zona capului de către D.N. care i-a provocat leziuni ce au necesitat 30-40 zile îngrijiri medicale. S-a menționat că după efectuarea urmăririi penale de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a rezultat următoarea situație de fapt: D.N., I.R. și minorul D.B.I. precum și părțile vătămate R.I. și R.I.M. au locuit pe raza localității S., jud. Olt; inculpatul D.N. a trăit în concubinaj cu I.R. și din relațiile acestora a rezultat minorul D.D.I.; I.R. a fost sora părții vătămate R.I. și mătușa părții vătămate R.I.M. În seara zilei de 6 septembrie 2008, partea vătămată R.I.M., la discoteca din localitate, a avut un incident cu verișorul său, minorul D.B.I., fiul inculpatului.

S-a arătat în acest sens că D.B.I. a avut un conflict cu mai mulți tineri din municipiul București, iar în conflict a intervenit partea vătămată și a încercat să aplaneze scandalul, împrejurare în care verișorul său D.B.I. a insultat-o și i-a solicitat să nu intervină în acest conflict. În ziua de 7 septembrie 2008 în jurul orei 16,00, partea vătămată R.I.M. s-a deplasat la un magazin situat în piața din localitatea S., jud. Olt și în timp ce s-a aflat în apropierea magazinului s-a întâlnit cu mătușa sa, I.R., mama minorului D.B.I., aceasta din urmă adresându-i insulte, motivându-și gestul că în urmă cu o seară i-ar fi agresat fiul. În timp ce partea vătămată R.I. s-a aflat la poarta locuinței sale a venit socrul său Ș.I.

care i-a relatat că sora sa I.R. l-a insultat și amenințat pe fiul său R.I.M. Ulterior, partea vătămată R.I. s-a deplasat la domiciliul surorii sale, unde l-a găsit la poartă pe inculpatul D.N., a încercat să stea de vorbă cu el relatându-i că sora sa și, respectiv concubina lui, precum și fiul său, D.B.I., l-au amenințat și îl amenință pe fiul său R.I.M. cu bătaia și i-au adresat injurii. În aceste împrejurări inculpatul D.N. l-a lovit pe cumnatul său R.I., l-a tras în curte și a continuat să-l lovească peste picioare cu un topor, iar în ajutor au venit și I.R. și fiul său D.B.I. care l-a rândul lor au lovit-o pe partea vătămată R.I. S-a reținut că după terminarea conflictului partea vătămată R.I.

însoțit de fiul său R.I.M. și nepoții săi R.Io. și R.M. s-au deplasat la Postul de Poliție S. pentru a depune o plângere împotriva inculpatului D.N., I.R. și minorului D.B.I. și, totodată, și inculpatul D.N., I.R. și minorul D.B.I. s-au urcat în autoturismul proprietate personală și s-au deplasat la Postul de Poliție S., pentru a reclama cele întâmplate, întrucât și inculpatul D.N. a suferit leziuni corporale care au fost produse de R.I. ca răspuns la agresiunea declanșată de inculpatul D.N. Cum la sediul Postului de Poliție S., jud. Olt nu s-a aflat nici un lucrător de poliție, s-a declanșat din nou un conflict între inculpatul D.N. și partea vătămată R.I.M., întrucât aceasta din urmă i-a reproșat inculpatului că l-a agresat pe tatăl său R.I.

și că i-a produs multiple leziuni corporale. Ca urmare a acestui reproș, inculpatul D.N. a amenințat-o pe partea vătămată R.I.M. cu moartea, i-a adresat injurii, iar de jos, din fața gardului ce împrejmuiește Postul de Poliție S. a luat un pietroi masiv și cu acesta l-a lovit în cap pe R.I.M. S-a mai arătat că urmare a loviturii aplicate cu intensitate de inculpatul D.N., partea vătămată R.I.M. a căzut la pământ în stare de inconștiență, astfel că viața i-a fost pusă în primejdie, în ajutorul victimei intervenind mai mulți martori care s-au aflat în apropiere.

La scurt timp la fața locului a venit o ambulanță care a transportat victima la Spitalul Județean Slatina, a fost diagnosticată cu fractură fronto-temporal dreapta, cu deplasare; contuzie frontală dreapta și hematom epicranian fronto-temporal dreapta, iar ca urmare a tratamentului medical acordat competent și la scurt timp viața victimei a putut fi salvată și datorită profesionalismului de care au dat dovadă medicii de la Spitalul de Urgență Craiova. S-a reținut, din rapoartele de constatare medico-legală din 5 noiembrie 2008 al Institutului de Medicină Legală Craiova și din 27 februarie 2009 al Serviciului de Medicină legală al Jud. Olt, că partea vătămată R.I.M. a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale, că leziunile nu i-au pus în primejdie viața.

Referitor la faptul că în rapoartele medico - legale s-a precizat că partea vătămată deși a prezentat multiple leziuni la nivelul capului acestea nu i-au pus în primejdie viața, procurorul a apreciat că această precizare nu are nicio relevanță juridică din punct de vedere al încadrării faptei comisă de inculpatul D.N. în tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen. La încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului s-a avut în vedere faptul că acesta a acționat cu intenția de a ucide victima, scop în care a luat din apropiere un pietroi în greutate de 5,330 kg și cu acesta a lovit victima cu intensitate provocându-i leziuni grave la nivelul capului, arătându-se că din cele două rapoarte medico-legale s-a constatat că în urma loviturilor aplicate de inculpatul D.N.

părții vătămate R.I.M. acesteia i s-a produs o fractură cu înfundare fronto-temporală dreapta de 70 mm lungime, cu deplasare și un hematom epicranian fronto-temporal drept compresiv asupra creierului. Față de aceste aspecte procurorul a concluzionat că dacă victima nu ar fi fost transportată de urgență la spital și nu ar fi primit îngrijiri medicale adecvate, ar fi decedat. Referitor la măsura preventivă propusă chiar la întocmirea rechizitoriului a fi luată, s-a motivat că “având în vedere fapta săvârșită de inculpat cu un grad ridicat de pericol social și comportarea nesinceră a acestuia în timpul urmăririi penale se va propune instanței de judecată prin rechizitoriu arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 30 zile”.

În ceea ce a privit soluția disjungerii, s-a menționat că potrivit situației de fapt reținute în rechizitoriu, inițial conflictul a izbucnit între inculpatul D.N., I.R. și învinuitul minor D.D.I. care au agresat-o pe partea vătămată R.I., ca urmare partea vătămată a ripostat provocându-i la rândul său leziuni corporale inculpatului D.N. S-a arătat că din raportul de constatare medico-legală nr. 280/E din 24 septembrie 2009 a rezultat că părții vătămate R.I. i s-au produs leziuni ce au necesitat 18 zile îngrijiri medicale, iar lui D.N., partea vătămată i-a produs leziuni ce au necesitat 12-13 zile îngrijiri medicale. În raport de această situație s-a dispus disjungerea cauzei, înaintarea plângerilor formulate de R.I.

și D.N. Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire, fapte prev. și ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. Cauza privind tentativa la infracțiunea de omor (parte vătămată R.I.M.), a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 1 aprilie 2009 sub nr. 1446/104/2009. După sesizarea instanței, însă anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul a formulat cerere de strămutare, cerere ce a fost respinsă ca nefondată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 1159 din 9 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3933/1/2009. Pe parcursul cercetării judecătorești, Spitalul Județean de Urgență Slatina cu adresa din 8 mai 2009 a comunicat că nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât numitul R.I.M.

nu a fost înregistrat ca pacient internat, având doar o prezentare la garda U.P.U. la data de 7 septembrie 2008, ora 20,26; La termenul din data de 15 iunie 2009, după ascultarea inculpatului, instanța de fond a pus în discuție propunerea procurorului formulată prin rechizitoriu privind arestarea preventivă și prin încheierea de ședință de la acel termen, s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă ca neîntemeiată. Încheierea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 676 din 25 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1867/54/2009, prin care s-a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva încheierii menționate, ca nefondat.

La termenul din data de 14 decembrie 2009 reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii scrise privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului din infracțiunea menționată în rechizitoriu ca fiind prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat cu indicarea completă a temeiului de drept respectiv art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., inculpatul asistat de apărător ales solicitând amânarea cauzei în raport de această cerere. La termenul următor - 11 ianuarie 2010 și apărătorul ales al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice însă din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. Ambele cereri au fost puse în discuție la termenul din data de 11 ianuarie 2010 potrivit art. 302 și art. 334 C. proc. pen., iar instanța a dispus asupra acestora la soluționarea cauzei. Analizând probele administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 07 septembrie 2008, partea vătămată R.I.M., în timp ce s-a deplasat spre un magazin din comuna unde a locuit - S., jud. Olt, s-a întâlnit cu I.R. - mătușa sa (sora tatălui), concubina inculpatului și în fața locuinței acesteia și a inculpatului au purtat o discuție contradictorie, mătușa sa i-a adresat cuvinte jignitoare și injurii, reproșându-i că l-ar fi lovit pe fiul său minor D.B.I.

cu o seară în urmă la discoteca din comună. La acest incident dintre partea vătămată și mătușa sa, inculpatul nu a participat, dimpotrivă, fiind în curte și auzind discuția i-a solicitat concubinei sale să vină în curte și să nu mai spună nimic părții vătămate astfel cum a declarat chiar partea vătămată cu prilejul audierii nemijlocite de către instanță. În timpul discuțiilor dintre partea vătămată și mătușa sa, pe drum a trecut bunicul părții vătămate care s-a deplasat apoi la domiciliul tatălui părții vătămate-R.I. poreclă „C.”, căruia i-a spus că I.R. i-a adresat injurii și cuvinte jignitoare nepotului său-partea vătămată R.I.M. Ulterior, tatăl părții vătămate s-a deplasat la locuința surorii sale-I.R.

și a inculpatului; la poartă l-a găsit pe inculpat și a purtat o discuție cu acesta despre comportamentul anterior al numitei I.R., discuția degenerând într-un conflict între cei doi care s-au injuriat și lovit reciproc, aspect recunoscut chiar de inculpat în declarația dată în fața instanței, acesta precizând însă că incidentul a fost inițiat de tatăl părții vătămate care a intrat în curtea locuinței sale, l-a prins cu mâinile de gât apoi s-au înjuriat și lovit reciproc. Cu privire la începutul acestui incident tatăl părții vătămate a susținut însă că inculpatul a fost cel care a început să-i adreseze injurii și l-a lovit cu pumnul, aspecte similare fiind declarate și de martora R.C. care a susținut că, observând aceste aspecte a plecat să-l anunțe pe fiul numitului R.I.

- partea vătămată R.I.M., iar pe drum s-a întâlnit și cu concubina inculpatului căreia i-a spus despre incident. După acest incident, inculpatul împreună cu concubina sa I.R., fiul lor D.D.I. și martorul C. au plecat la Postul de Poliție S., unde nu s-a aflat niciun agent de poliție, iar ulterior a ajuns și partea vătămată R.I.M. însoțit de verișorii săi R.T.I., R.M., R.G.I. și G.F. Partea vătămată R.I.M. îndreptându-se spre inculpat i-a cerut explicații cu privire la incidentul anterior reproșându-i că l-a lovit pe tatăl său R.I., moment în care inculpatul i-a adresat injurii și i-a spus că-l va lovi și pe el, apoi a luat de jos o piatră (identificată ulterior de organele de poliție și stabilindu-se că avea greutatea de 5,33 Kg) și de la o distanță de aprox.

3 m a lovit partea vătămată în zona capului, partea vătămată căzând la pământ pierzându-și cunoștința. Persoanele aflate în apropiere respectiv tatăl părții vătămate R.I. și martorii G.F., R.M. și R.T.I. i-au acordat primul ajutor și au anunțat salvarea; la scurt timp la fața locului a venit o ambulanță care a transportat partea vătămată la Spitalul Județean Slatina de unde a fost apoi transferat la Spitalul de Urgență Craiova, unde a fost internat în perioada 07 septembrie 2008 - 09 septembrie 2008 în secția neurochirurgie.

În urma loviturii partea vătămată a fost diagnosticată cu fractură fronto-temporal dreapta, cu deplasare; contuzie frontală dreapta și hematom epicranian fronto-temporal dreapta, iar din actele medico-legale efectuate în cauză - raportul de constatare medico legală din 5 noiembrie 2008 efectuat de Institutul de Medicină Legală Craiova și raportul de constatare medico legală din 27 februarie 2009, din 5 noiembrie 2008 efectuat de Serviciul de Medicină legală Jud. Olt, a rezultat că partea vătămată R.I.M. a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale și nu au pus viața victimei în primejdie. Situația de fapt expusă a reieșit din declarațiile părții vătămate date pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, declarații care s-au coroborat potrivit disp.

art. 75 C. proc. pen. cu declarațiile martorilor care au observat în mod direct incidentul din apropierea Postului de Poliție dintre inculpat și partea vătămată: R.M., R.T.I., R.G.I., martori care au relatat că inculpatul a avut în mână o piatră mare, martorii R.T.I., R.G.I. declarând constant atât pe parcursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești că inculpatul a luat de lângă curtea Postului de Poliție piatra respectivă, identificată de organele de poliție și a lovit partea vătămată în zona capului, cu raportul de constatare medico legală din 5 noiembrie 2008 efectuat de Institutul de Medicină Legală Craiova și raportul de constatare medico legală din 27 februarie 2009, din 5 noiembrie 2008 efectuat de Serviciul de Medicină legală Jud. Olt în care au fost descrise leziunile suferite de partea vătămată, conform mențiunilor anterioare și în parte și cu declarațiile celorlalți martori care au relatat aspecte privind prima parte a incidentului.

Referitor la celelalte incidente din ziua respectivă pentru care s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea, din cuprinsul adreselor emise la data de 28 ianuarie 2010 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, a rezultat că în dosarul de urmărire penală nr. 4071/P/2008 a fost începută urmărirea penală față de numiții D.N., R.I., I.R. și D.D.I. pentru infracțiunea prev. de art. 181 C. pen., fiind comunicate ulterior și rezoluțiile privind începerea urmăririi penale, respectiv rezoluția din data de 7 mai 2009 emisă de agentul de poliție din cadrul Postului de Poliție S., prin care în temeiul art. 228 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus începerea urmăririi penale față de cele 4 persoane menționate pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., reținându-se că aceasta constă în faptul că la data de 7 septembrie 2008 părțile s-au lovit reciproc, R.I.

suferind leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale, iar D.N. a suferit leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 12-13 zile îngrijiri medicale. Începerea urmăririi penale a fost confirmată în temeiul art. 228 alin. (1)-(3) C. proc. pen. prin rezoluția procurorului din data de 7 mai 2009. Declarația martorei I.R. - concubina inculpatului și mătușa părții vătămate - în sensul că pe parcursul incidentului din fața Postului de Poliție inculpatul nu a luat nicio piatră de jos și nu a lovit partea vătămată, nu au putut fi reținute de instanță, nu numai datorită subiectivismului generat de relația de concubinaj cu inculpatul, care nu le-ar putea exclude de plano, dar aceasta s-a impus pentru că declarațiile acesteia nu s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă examinate în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului așa cum au impus dispoz.

art. 6 alin. (2) C. proc. pen., care au infirmat susținerile acestei martore. În ceea ce a privit declarațiile celorlalți doi martori propuși de inculpat Z.A. și D.A. (fiul inculpatului) s-a constatat că nu au fost concludente pentru stabilirea situației de fapt, întrucât aceștia nu au observat incidentul dintre părți, ambii martori precizând expres acest aspect cu prilejul audierii de instanță. Declarația martorului Z.A. a fost însă relevantă cu privire la circumstanțierea inculpatului și a fost avută în vedere sub acest aspect.

S-a apreciat, de către instanța de fond, împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii deduse judecății, nesusținută de probe concludente și nu a fost de natură să demonstreze nevinovăția sa câtă vreme mijloacele de probă enumerate anterior, examinate în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului, potrivit dispozițiilor legale menționate, a demonstrat implicarea sa în comiterea infracțiunii descrise-lovirea părții vătămate R.I.M. cu o piatră. Cu atât mai mult cu cât și disp. art. 69 C. proc. pen., prevăd expres că „declarațiile inculpatului și făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.

Având în vedere toate probele administrate, dispozițiile art. 63 alin. (2), art. 69, art. 75 C. proc. pen. privind analizarea probelor în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului, fiind coroborate toate acestea, instanța a apreciat că sunt realizate cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta a existat, a constituit infracțiune-tentativă la infracțiunea de omor, elementul material al laturii obiective fiind acțiunea inculpatului D.N.

de a lovi partea vătămată cu o piatră în zona capului; sub aspectul laturii subiective s-a reținut vinovăția inculpatului în forma intenției indirecte prev. de art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., întrucât toate circumstanțele comiterii faptei, obiectul contondent folosit, zona corpului vizată-capul victimei, denotă că inculpatul ar fi putut să prevadă rezultatul mai grav al faptei - moartea victimei și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, modul în care a acționat a determinat concluzia că a acceptat producerea acestuia.

În raport de această situație de fapt, Tribunalul a apreciat că, în mod corect, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, însă încadrarea juridică a acestei infracțiuni nu a fost stabilită complet în rechizitoriu, considerent pentru care, astfel cum s-a solicitat și de reprezentantul Ministerului Public pe parcursul cercetării judecătorești, s-a dispus schimbarea acesteia în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen.

A fost necesar a se stabili concret și complet încadrarea juridică a faptei deduse judecății; ori în fața instanței aceasta nu a fost posibil decât în cadrul instituției procesuale a schimbării încadrării juridice reglementată expres de art. 334 C. proc. pen., întrucât a privit stabilirea textelor legale care a incriminat fapta comisă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar operațiunea juridică de încadrare juridică a constat chiar în identificarea și stabilirea dispoziției sau dispozițiilor legale care a vizat fapta concretă. Fapta săvârșită de inculpat, așa cum a rezultat din ansamblul probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, constând în aceea că la data de 07 septembrie 2008, în fața Postului de Poliție S., jud. Olt, pe fondul unor incidente anterioare între membrii familiilor celor două părți - partea vătămată fiind nepotul de frate al concubinei inculpatului, inculpatul D.N.

a lovit partea vătămată R.I.M. cu o piatră de aprox. 5,33 Kg în zona capului, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale de la data producerii care nu i-au pus în primejdie viața, conform raportului de constatare medico legală din 27 februarie 2009 efectuat de Serviciul de Medicină legală al Jud. Olt și raportul de constatare medico legală din 5 noiembrie 2008 efectuat de Institutul de Medicină Legală Craiova, respectiv fractură fronto-temporală dreaptă 71mm. lungime cu deplasare și hematom epicranian fronto-temporal drept, contuzie frontală dreapta, frontal bilateral tumefacție de 10/5cm., temporal drept zona excoriată de 2/1cm. cu crustă brună și temporo-zigomatic drept, tumefacție de 3/3 cm., pe fața vestibulară a buzei inferioare echimoză violacee de 1/1cm.

și paramedian stâng 2 plăgi cu margini neregulate de 0,5 cm, a întrunit în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen.

Pentru a se aprecia asupra infracțiunii de tentativă la omor calificat s-au avut în vedere circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul, precum și jurisprudența constantă inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că intenția de a ucide s-a dedus nu numai din rezultatul mai grav sau mai puțin grav al loviturilor aplicate ci din toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, astfel că dacă inculpatul a aplicat cu intensitate lovituri cu un obiect contondent în direcția capului și victima a scăpat cu viață datorită unor circumstanțe independente de voința inculpatului - în cauză partea vătămată a suferit printre altele o fractură fronto-temporală, ceea ce denotă că intensitatea loviturii a fost mare, iar obiectul folosit identificat de organele de poliție conform considerentelor expuse era apt să producă un rezultat grav, intenția a fost caracteristică tentativei la infracțiunea de omor, întrucât sub aspectul laturii subiective inculpatul a manifestat o atitudine indiferentă față de rezultatul faptei sale, în condițiile în care a lovit victima puternic cu un obiect contondent apt a produce moartea, iar lovitura a vizat zonă vitală a corpului.

Pentru reținerea formei calificată a tentativei la infracțiunea de omor instanța de fond a avut în vedere locul săvârșirii faptei, respectiv loc public în sensul prev. expres de dispoz. art. 152 lit. a) C. pen., potrivit cărora „fapta se consideră comisă în public când a fost săvârșită într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană”, cu atât mai mult că în cauza dedusă judecății la incident au asistat mai multe persoane, martorii menționați. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv „dispozițiile Părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală”.

Astfel, s-a ținut seama de circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul, în urma existenței unor incidente anterioare între membrii familiilor celor două părți, ultimul fiind produs ca urmare a deplasării tatălui părții vătămate la domiciliul inculpatului și reproșul acestuia pentru comportamentul surorii sale, respectiv concubina inculpatului pentru care nu a putut fi însă făcut responsabil inculpatul, cu atât mai mult cu cât pe de o parte incidentul dintre partea vătămată și mătușa acestuia nu fusese unul grav - discuții contradictorii astfel cum au fost descrise anterior - iar pe de altă parte, inculpatul chiar a încercat să aplaneze acel incident, solicitându-i concubinei sale să nu mai spună nimic părții vătămate și să intre în curte, faptul că anterior incidentului dedus judecății între părți au existat relații apropiate având în vedere și relațiile de rudenie dintre concubina inculpatului și partea vătămată, astfel cum a rezultat și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt în care s-a menționat că însăși bunica părții vătămate (mama numitului R.I.

zis „C.” tatăl părții vătămate) a susținut că inculpatul manifestată un comportament corespunzător în familie și societate, că a fost sufletist și a oferit ajutor necondiționat chiar și tatălui părții vătămate R.I., despre acesta din urmă afirmând că deși a fost fiul său l-a considerat vinovat de degradarea relațiilor de familie, faptul că inculpatul nu a fost cunoscut cu antecedente penale așa cum a rezultat din fișa de cazier judiciar atașată, comportamentul corespunzător al inculpatului confirmat și de martorul Z.A. care a declarat că inculpatul a fost o persoană liniștită și a ajutat oamenii din jur. Conduita bună a inculpatului a rezultat și din caracterizarea de la locul de muncă - I.S.

din care a rezultat că a fost angajat ca șofer la această unitate, a fost o persoană liniștită, respectuoasă, și-a ajutat colegii la nevoie și și-a îndeplinit cu seriozitate sarcinile de serviciu. Pe lângă conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii așa cum a rezultat din probele administrate, având în vedere și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii - prezentarea în fața organelor judiciare, respectiv prezentarea acestuia la termenele stabilite de instanță, precum și pe parcursul urmăririi penale, Tribunalul a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. Ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, în temeiul art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

s-a redus pedeapsa principală ce a fost aplicată inculpatului sub minimul special prev. de textul legal incriminator, respectiv la pedeapsa de 4 ani închisoare, instanța de fond a precizat că aceasta a fost de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv prev. de legiuitor în art. 52 C. pen., fiind respectate și disp. art. 76 alin. (2) C. pen. Referitor la solicitarea avocatului ales al inculpatului în concluziile formulate de a se reține scuza provocării, instanța de fond a apreciat că a fost neîntemeiată, întrucât nu s-a dovedit că partea vătămată ar fi manifestat o atitudine care să poate fi echivalată cu o provocare și să fi determinat săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții în sensul prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

și prin urmare a reținut această circumstanță atenuantă legală. Motivul invocat în acest sens că provocarea ar fi constat în aceea că partea vătămată i-a cerut explicații inculpatului în legătură cu conflictul avut anterior cu tatăl său, nu a putut fi asimilat provocării reglementate de disp. art. 73 lit. b) C. pen. În ceea ce a privit modalitatea de executare a pedepsei principale s-a constatat că în cauză sunt realizate cerințele art. 86 1 C. pen. atât cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate - 4 ani închisoare, cât și celelalte cerințe reglementate de dispozițiile legale menționate, în sensul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, așa cum a reieșit din fișa de cazier judiciar, dar și cu privire la persoana inculpatului, iar instanța a apreciat că scopul pedepsei a putut fi atins chiar fără executarea pedepsei închisorii în detenție având în vedere toate aspectele expuse.

Totodată și prezentarea inculpatului în instanță la termenele stabilite, factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional menționați în referatul de evaluare -„frecventarea unui anturaj format din persoane cu comportament prosocial, angajamentul la locul de muncă, existența regretului pentru incidentul creat din motive care nu țineau de el și identificarea reacțiilor indezirabile manifestate în timpul conflictului, interesul și implicarea în activități constructive la nivelul gospodăriei proprii”, preponderența acestora în raport de cei doi factori care s-a menționat că ar putea fi de natură să accentueze comportamentul infracțional (existența unor tipare de gândire disfuncționale care duc la sentimente de persecuție și injustiție care pot favoriza implicarea în situații de risc și capacitatea scăzută de rezolvare a unor situații conflictuale, respectiv autocontrol scăzut în situații de criză), perspectivele de integrare socială prezentate în același referat în sensul că inculpatul a adoptat un stil de viață echilibrat, nu a avut comportamente de dependență, a fost preocupat de asigurarea bunăstării familiei sale, are un bun angajament la locul de muncă, nu a avut un nivel crescut de agresivitate și impulsivitate, toate putând constitui resurse individuale în vederea adoptării în viitor a unui comportament acceptat social,

că inculpatul a beneficiat de resurse familiale exprimate în suportul afectiv și moral oferite de concubina sa și familia sa de origine (și chiar a mamei concubinei sale conform argumentelor expuse anterior), încercarea de a repara urmările incidentului a rezultat și din manifestarea expresă de voință de a achita cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate, vârsta inculpatului - 49 ani, toate aceste aspecte, precum și cele prezentate la individualizarea pedepsei principale au fost de natură să determine aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, iar condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia ar reprezenta un avertisment suficient în măsură să conducă la reeducarea acestuia, la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială astfel cum a fost prevăzut expres în disp.

art. 52 alin. (2) C. pen., să își conformeze conduita exigențelor legii penale în viitor. Aceasta, cu atât mai mult cu cât pe de o parte în toată perioada suspendării sub supraveghere inculpatul a avut stabilite măsuri de supraveghere, iar pe de altă parte și această perioadă a reprezentat un interval de timp în care săvârșirea unei noi infracțiuni sau nerespectarea măsurilor de supraveghere cu rea credință ar fi putut atrage executarea în totalitate a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, pedeapsă care nu s-a contopit cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea ulterioară, ceea ce a fost de natură să reprezinte pentru inculpat o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare conform art. 52 alin. (1) C. pen.

care să-l determine să-și cenzureze, cu multă strictețe și responsabilitate comportamentul ulterior, să respecte toate normele legale și valorile sociale. În ceea ce a privit datele la care inculpatul s-a prezentat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt, instanța a avut în vedere atât art. 86 3 alin. (1) lit. a) C. pen. dar și disp. speciale prev. de art. 3 alin. (2) și art. 4 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, precum și disp. art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 1239/2000 modif. prin H.G. nr. 747/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 92/2000, potrivit cărora consilierul de probațiune «trebuie să stabilească în planul de supraveghere numărul, durata, frecvența și locul întrevederilor cu persoana supravegheată».

Astfel, s-a dispus că potrivit acestor acte normative speciale care s-au aplicat prioritar, datele la care inculpatul s-a prezentat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt, urmează a fi stabilite la întocmirea planului de supraveghere de acest Serviciu căruia instanța, prin prezenta hotărâre, i-a încredințat supravegherea inculpatului condamnat. În cauza dedusă judecății, natura infracțiunii comise de inculpat-infracțiune privind integritatea fizică și viața persoanei, faptul că nu a respectat valori sociale importante ocrotite de normele penale, au determinat aprecierea rezonabilă că inculpatului i-a putut fi limitat dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice - art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

, sau să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat - art. 64 lit. b) C. pen. , măsura aplicării acestor pedepse accesorii fiind proporțională și justificată. În ceea ce a privit latura civilă a procesului penal s-a constatat că persoana agresată de inculpat, partea vătămată R.I.M. s-a constituit parte civilă pe parcursul urmăririi penale cu suma de 10.000 RON reprezentând daune morale și cheltuieli cu spitalizarea, însă cu prilejul audierii nemijlocite de către instanță a precizat expres că s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON reprezentând daune morale, fără a mai solicita și alte pretenții, iar cu privire la cheltuielile de spitalizare a menționat că nu le-a achitat.

Pe parcursul urmăririi penale și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, conform adresei din 23 februarie 2009 s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 275,29 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare necesitate de internarea părții vătămate R.I.M. în perioada 7-9 septembrie 2008, atașând în acest sens decontul de cheltuieli și medicația aferentă. În raport de situația de fapt reținută, prin prisma probelor administrate și disp. art. 998 – 999 C.civ, conform cărora „orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”, respectiv săvârșirea de către inculpat a infracțiunii menționate, instanța în baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. a dispus admiterea acțiunii civile promovate de spitalul menționat și obligarea inculpatului la plata pretențiilor civile formulate de acesta respectiv suma de 275,29 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate R.I.M. în perioada 07-09 septembrie 2008 în secția neurochirurgie, sumă reactualizată, conform indicelui de inflație până la data plății. Pentru a dispune în acest sens instanța a avut în vedere și disp. speciale - art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății modif. și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, precum și înscrisurile atașate-decontul de cheltuieli și medicația aferentă. S-a luat act că inculpatul și-a manifestat expres voința de a achita integral aceste despăgubiri civile, făcându-se astfel aplicarea pe lângă dispozițiile legale menționate și a principiului disponibilității aplicabil în materie civilă.

De asemenea, în raport de situația de fapt reținută prin prisma probelor administrate și disp. art. 998 - 999 C. civ. menționate anterior, respectiv existența faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, a prejudiciului produs prin aceasta, vinovăția inculpatului, precum și legătura de cauzalitate dintre aceste elemente, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului și cu privire la prejudiciul moral, având în vedere și disp. art. 14 alin. (5) C. proc. pen., referitoare la daunele morale. Însă acestea au fost stabilite de instanță având în vedere că inculpatul nu a fost de acord să achite și suma de bani pentru prejudiciul nepatrimonial produs părții vătămate invocând lipsa posibilităților materiale, iar cuantumul solicitat de acesta - 10.000 RON, în raport de toate circumstanțele cauzei apare ca fiind excesiv.

S-a constatat că solicitarea părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale a fost justificată, întrucât prin fapta comisă inculpatul a produs acestuia un prejudiciu nepatrimonial ce s-a impus a fi reparat, respectiv suferințe fizice și psihice inerente acțiunii de lovire și procesului de vindecare subsecvent, având în vedere leziunile produse ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat, astfel cum au fost descrise anterior conform înscrisurilor medicale, respectiv rapoartelor de constatare medico-legale.

Instanța având în vedere toate împrejurările producerii incidentului, jurisprudența Curții Europene privind reparația echitabilă prev. de art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că pretențiile părții vătămate au fost întemeiate în parte, iar obligarea inculpatului la plata sumei de 6.000 RON cu titlu de daune morale către parte vătămată constituită parte civilă ar reprezenta o satisfacție echitabilă și ar fi în concordanță cu trauma psihică și suferința fizică produsă dar și celelalte circumstanțe concrete ale cauzei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât inculpatul D.N., cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt. Ministerului Public a criticat greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului datorită reținerii netemeinice a circumstanțelor atenuante și a cerut majorarea ei, iar ca motiv de nelegalitate, invocând aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

în loc de art. 76 alin. (2) C. pen. și omisiunea aplicării unor pedepse complementare în raport de natura infracțiunii. Inculpatul a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că nu el a fost autorul vătămării victimei, iar în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen. și reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și art. 74 C. pen., fiindcă, potrivit actelor medico-legale, viața victimei nu a fost pusă în primejdie și el a avut un comportament bun anterior, a fost provocat de victimă și familia acesteia, prin acte de violență.

Curtea a constatat că apelul inculpatului este nefondat, iar apelul promovat de Ministerul Public este fondat: În ceea ce privește apelul inculpatului, Curtea a apreciat că împotriva acestuia există probe certe și concludente, care atestă că inculpatul, cu intenție indirectă, a lovit cu piatra corp - delict, în cap, pe victima - parte civilă, la data de 07 septembrie 2008, fiind exclusă lovirea părții civile în cap de către o altă persoană. Astfel, raportul medico-legal a atestat că fractura parietală s-ar fi putut produce prin lovire cu piatra corp-delict, fiind înlăturată deci apărarea inculpatului în sensul că piatra corp-delict nu a fost folosită în lovirea victimei în zona fronto-parietală.

Curtea a concluzionat că vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor oculari: G.F. - acesta a susținut că l-a văzut pe inculpat ținând în mână un pietroi mare și a văzut apoi pe victimă căzând la pământ, trăgând concluzia că aceasta a fost lovită de inculpat cu piatra, R.M. - care a spus că l-a văzut pe inculpat luând de jos un pietroi cu care a aplicat o lovitură în cap victimei, aceasta căzând imediat la pământ, R.T.I. - care și el a spus că l-a văzut pe inculpat lovind cu piatra în cap pe victimă, R.I., tatăl victimei - care a susținut că inculpatul a luat de jos un pietroi și l-a lovit pe fiul său în cap, acesta căzând imediat la pământ, dar și cu ale victimei - care în mod constant a susținut că a văzut cine a fost agresorul său și l-a indicat pe inculpat.

Este adevărat că, în apărarea sa, inculpatul a propus mai mulți martori, (respectiv D.N. - nu a văzut momentul lovirii victimei fiindcă a fost „tras” de la locul faptei de soție, încă înainte de terminarea conflictului, R.M. - persoană care a susținut că încăierarea a încetat când inculpatul, soția inculpatului și fiul au fugit pe stradă din fața postului de poliție, iar partea civilă era căzută jos, ,R.N. - inculpatul nu a fost lângă partea civilă când aceasta a căzut), dar toți acești martori au declarații neobiective, ce au fost înlăturate, deoarece au relatat momente ulterioare derulării acțiunilor violente ale inculpatului.

Din probe a rezultat așadar că inculpatul a acționat cu intenție indirectă de a ucide, atunci când a aruncat cu o piatră ce cântărește peste 5 kg spre capul victimei, deoarece a prevăzut rezultatul, dar, deși probabil nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, respectiv decesul persoanei vizate, ținându-se seama de zona vitală vizată și de greutatea obiectului contondent folosit, astfel încât nu a putut fi reținută nici cererea inculpatului de schimbare încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., doar pe baza concluziilor actului medico-legal care a afirmat că în mod concret, leziunea produsă în zona capului nu i-a pus viața în primejdie victimei.

De asemenea, nu s-au putut reține în favoarea inculpatului nici dispozițiile art. 73 lit. b) C. proc. pen., fiindcă nici unul dintre martori, inclusiv martorii propuși în apărare de către inculpat, nu a atestat că victima ar fi desfășurat în mod concret vreo acțiune violentă împotriva inculpatului, aflarea sa alături de ceilalți membri ai familiei fiind determinată, pe de o parte, de deplasarea la postul de poliție, iar pe de altă parte, de prezența aici a inculpatului, căruia i-a cerut explicații cu privire la conflictul pe care inculpatul l-a avut anterior cu tatăl său, la domiciliul apelantului. În același timp nu s-a putut ignora nici împrejurarea că inculpatul a participat la o altercație fizică și s-a implicat direct împotriva unei persoane cu care nu avusese anterior nici un conflict.

Cu privire la apelul Ministerului Public, acesta a fost fondat doar în ceea ce a privit greșita aplicare a dispozițiilor art. 76 C. pen., deoarece proporționalizarea pedepsei pentru inf. prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. trebuie să fie făcută în baza art. 76 alin. (2) C. pen., dispoziții care au statuat că în cazul infracțiunilor de omor, dacă s-a constatat că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii a putut fi redusă cel mult până al 1/3 din minimul special. Folosind la individualizarea pedepsei alte dispoziții decât cele menționate, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală. Curtea constată că nu este întemeiată critica privind reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, circumstanțe prev. de art.