ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1139/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1139/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 130 din 2 iunie 2011

a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.N., împotriva sentinței

penale nr. 32 din 9 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr.

1446/104/2009.

A fost admis apelul

Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt împotriva sentinței

penale nr. 32 din 9 martie 2010, a fost desființată sentința pe latură penală,

au fost înlăturate disp. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și au fost aplicate

disp. art. 76 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul D.N.

A fost obligat

inculpatul la cheltuieli judiciare către partea civilă și la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 32 din 9 martie

2010, pronunțată de Tribunalul Olt, s-a admis cererea formulată de

reprezentantul Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice a

infracțiunii menționate în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt

nr. 341/P/2008 și în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin.

(1), 175 lit. i) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.

de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art.

175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen.

S-a respins cererea

formulată de inculpatul D.N. prin intermediul apărătorului ales, privind

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174

alin. (1), 175 lit. i) C. pen. menționată în rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Olt nr. 341/P/2008, în infracțiunea de vătămare corporală

prev. de art. 181 C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 20 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit.

i) și alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.N. la pedeapsa principală de

4 ani închisoare.

În baza art. 76 alin.

(3) C. pen. a fost înlăturată, pentru inculpat, pedeapsa complementară privativă

de drepturi - art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. corob. cu art. 64 C. pen. - prevăzută

de lege pentru infracțiunea săvârșită.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale

aplicată inculpatului pe o durată de 7 ani termen de încercare stabilit conform

art. 86

2

C. pen. din care 4 ani pedeapsa aplicată și 3 ani interval de

timp stabilit de instanță.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să

fie supus următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt; va anunța în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile precum și întoarcerea; va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

va comunica informații de natură a fi controlate mijloacele de existență.

Potrivit disp. art. 86

3

alin. (2) C. pen. datele prev. de lit. b), c) și d) s-au comunicat Serviciului de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt.

În baza art. 359

alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea

în întregime a pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul

de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea

de condamnare sau a neîndeplinirii, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere

prevăzute de lege dispuse și prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. cu referire la art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea pietrei folosită de inculpat la

comiterea faptei - piatră având greutatea de 5,33 kg, lungimea de 20 cm, lățimea

de 15 cm, grosimea de 13 cm astfel cum a fost descrisă de agenții de poliție conform

procesului-verbal încheiat la data de 06 octombrie 2008 și planșa fotografică, piatră

identificată și ridicată potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului

încheiat la data de 07 septembrie 2008 și planșa fotografică, trimisă de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Olt - Tribunalului Olt odată cu sesizarea acestei instanțe

conform adresei nr. 341/P/2008 din 01 aprilie 2009.

În baza art. 14 și 346

alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ. s-a admis în parte acțiunea

civilă promovată în procesul penal de partea civilă R.I.M. și a fost obligat inculpatul

la plata către această parte civilă a sumei de 6.000 RON reprezentând daune morale.

În baza art. 14 și

art. 346 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ. și art. 313

din Legea nr. 95/2006 modif. prin O.G. nr. 72/2006 privind reforma în domeniul sănătății,

s-a admis acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Spitalul

Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat inculpatul D.N. și la plata

către acest spital a sumei de 275,29 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare

ocazionate de internarea părții vătămate R.I.M. în perioada 07 septembrie 2008

- 09 septembrie 2008 în secția neurochirurgie, sumă reactualizată conform indicelui

de inflație până la data plății.

S-a constatat că inculpatul

și-a manifestat expres voința de a achita despăgubirile civile reprezentând cheltuieli

de spitalizare reactualizate la data plății solicitate de Spitalul Clinic Județean

de Urgență Craiova; s-a luat act că Spitalul Județean de Urgență Slatina nu s-a

constituit parte civilă în cauză conform adresei din 08 mai 2009.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 RON reprezentând

cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul procesului penal, din care 300

RON din cursul judecății și 500 RON din cursul urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Olt nr. 341/P/2008 din 31 martie 2009, în baza art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a

inculpatului D.N. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat

prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. constând în

aceea că la data de 7 septembrie 2008, în urma unui conflict cu victima R.I.M.,

cu un pietroi l-a lovit în cap, cauzându-i leziuni care au necesitat 35-40 zile

îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.

Prin același rechizitoriu,

în baza art. 267 C. proc. pen. s-a propus arestarea preventivă a inculpatului pe

o perioadă de 30 de zile.

În baza disp. art. 54

rap. la art. 38 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea soluționării cauzei privind

pe învinuiții D.N., I.R., învinuitul minor D.B.I. și partea vătămată R.I., în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

S-a arătat că Parchetul

de pe lângă Tribunalul Olt a fost sesizat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina

cu dosarul penal nr. 4071/P/2008, în care a fost emisă ordonanța de declinarea competenței

de soluționare a cauzei privind pe D.N., R.I., R.I.M., R.T.I., G.F. și R.T. sub

aspectul infracțiunii de tentativă la omor prev. de art. 20 rap. la art. 174

alin. (1) C. pen., reținându-se că în seara zilei de 7 septembrie 2008, în jurul

orei 20,30 a avut loc o altercație între G.F., R.T., R.I.M., R.I. precum și D.N.,

că acesta din urmă a suferit leziuni ce au necesitat 12-13 zile îngrijiri medicale,

iar R.I.M. a fost lovit cu un pietroi în zona capului de către D.N. care i-a provocat

leziuni ce au necesitat 30-40 zile îngrijiri medicale.

S-a menționat că după

efectuarea urmăririi penale de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a rezultat următoarea

situație de fapt:

D.N., I.R. și minorul

D.B.I. precum și părțile vătămate R.I. și R.I.M. au locuit pe raza localității S.,

jud. Olt; inculpatul D.N. a trăit în concubinaj cu I.R. și din relațiile acestora

a rezultat minorul D.D.I.; I.R. a fost sora părții vătămate R.I. și mătușa părții

vătămate R.I.M.

În seara zilei de 6

septembrie 2008, partea vătămată R.I.M., la discoteca din localitate, a avut un

incident cu verișorul său, minorul D.B.I., fiul inculpatului. S-a arătat în acest

sens că D.B.I. a avut un conflict cu mai mulți tineri din municipiul București,

iar în conflict a intervenit partea vătămată și a încercat să aplaneze scandalul,

împrejurare în care verișorul său D.B.I. a insultat-o și i-a solicitat să nu intervină

în acest conflict.

În ziua de 7

septembrie 2008 în jurul orei 16,00, partea vătămată R.I.M. s-a deplasat la un magazin

situat în piața din localitatea S., jud. Olt și în timp ce s-a aflat în apropierea

magazinului s-a întâlnit cu mătușa sa, I.R., mama minorului D.B.I., aceasta din

urmă adresându-i insulte, motivându-și gestul că în urmă cu o seară i-ar fi agresat

fiul. În timp ce partea vătămată R.I. s-a aflat la poarta locuinței sale a venit

socrul său Ș.I. care i-a relatat că sora sa I.R. l-a insultat și amenințat pe fiul

său R.I.M. Ulterior, partea vătămată R.I. s-a deplasat la domiciliul surorii sale,

unde l-a găsit la poartă pe inculpatul D.N., a încercat să stea de vorbă cu el relatându-i

că sora sa și, respectiv concubina lui, precum și fiul său, D.B.I., l-au amenințat

și îl amenință pe fiul său R.I.M. cu bătaia și i-au adresat injurii.

În aceste împrejurări

inculpatul D.N. l-a lovit pe cumnatul său R.I., l-a tras în curte și a continuat

să-l lovească peste picioare cu un topor, iar în ajutor au venit și I.R. și fiul

său D.B.I. care l-a rândul lor au lovit-o pe partea vătămată R.I.

S-a reținut că după terminarea

conflictului partea vătămată R.I. însoțit de fiul său R.I.M. și nepoții săi R.Io.

și R.M. s-au deplasat la Postul de Poliție S. pentru a depune o plângere împotriva

inculpatului D.N., I.R. și minorului D.B.I. și, totodată, și inculpatul D.N., I.R.

și minorul D.B.I. s-au urcat în autoturismul proprietate personală și s-au deplasat

la Postul de Poliție S., pentru a reclama cele întâmplate, întrucât și inculpatul

D.N. a suferit leziuni corporale care au fost produse de R.I. ca răspuns la agresiunea

declanșată de inculpatul D.N.

Cum la sediul Postului

de Poliție S., jud. Olt nu s-a aflat nici un lucrător de poliție, s-a declanșat

din nou un conflict între inculpatul D.N. și partea vătămată R.I.M., întrucât aceasta

din urmă i-a reproșat inculpatului că l-a agresat pe tatăl său R.I. și că i-a produs

multiple leziuni corporale. Ca urmare a acestui reproș, inculpatul D.N. a amenințat-o

pe partea vătămată R.I.M. cu moartea, i-a adresat injurii, iar de jos, din fața

gardului ce împrejmuiește Postul de Poliție S. a luat un pietroi masiv și cu acesta

l-a lovit în cap pe R.I.M.

S-a mai arătat că urmare

a loviturii aplicate cu intensitate de inculpatul D.N., partea vătămată R.I.M. a

căzut la pământ în stare de inconștiență, astfel că viața i-a fost pusă în primejdie,

în ajutorul victimei intervenind mai mulți martori care s-au aflat în apropiere.

La scurt timp la fața locului a venit o ambulanță care a transportat victima la

Spitalul Județean Slatina, a fost diagnosticată cu fractură fronto-temporal dreapta,

cu deplasare; contuzie frontală dreapta și hematom epicranian fronto-temporal dreapta,

iar ca urmare a tratamentului medical acordat competent și la scurt timp viața victimei

a putut fi salvată și datorită profesionalismului de care au dat dovadă medicii

de la Spitalul de Urgență Craiova.

S-a reținut, din rapoartele

de constatare medico-legală din 5 noiembrie 2008 al Institutului de Medicină Legală

Craiova și din 27 februarie 2009 al Serviciului de Medicină legală al Jud. Olt,

că partea vătămată R.I.M. a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat 35-40 zile

îngrijiri medicale, că leziunile nu i-au pus în primejdie viața.

Referitor la faptul că

în rapoartele medico - legale s-a precizat că partea vătămată deși a prezentat multiple

leziuni la nivelul capului acestea nu i-au pus în primejdie viața, procurorul a

apreciat că această precizare nu are nicio relevanță juridică din punct de vedere

al încadrării faptei comisă de inculpatul D.N. în tentativă la omor calificat prev.

de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 lit. i) C. pen.

La încadrarea juridică

a faptei reținută în sarcina inculpatului s-a avut în vedere faptul că acesta a

acționat cu intenția de a ucide victima, scop în care a luat din apropiere un pietroi

în greutate de 5,330 kg și cu acesta a lovit victima cu intensitate provocându-i

leziuni grave la nivelul capului, arătându-se că din cele două rapoarte medico-legale

s-a constatat că în urma loviturilor aplicate de inculpatul D.N. părții vătămate

R.I.M. acesteia i s-a produs o fractură cu înfundare fronto-temporală dreapta de

70 mm lungime, cu deplasare și un hematom epicranian fronto-temporal drept compresiv

asupra creierului.

Față de aceste aspecte

procurorul a concluzionat că dacă victima nu ar fi fost transportată de urgență

la spital și nu ar fi primit îngrijiri medicale adecvate, ar fi decedat.

Referitor la măsura preventivă

propusă chiar la întocmirea rechizitoriului a fi luată, s-a motivat că “având în

vedere fapta săvârșită de inculpat cu un grad ridicat de pericol social și comportarea

nesinceră a acestuia în timpul urmăririi penale se va propune instanței de judecată

prin rechizitoriu arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 30 zile”.

În ceea ce a privit soluția

disjungerii, s-a menționat că potrivit situației de fapt reținute în rechizitoriu,

inițial conflictul a izbucnit între inculpatul D.N., I.R. și învinuitul minor D.D.I.

care au agresat-o pe partea vătămată R.I., ca urmare partea vătămată a ripostat

provocându-i la rândul său leziuni corporale inculpatului D.N. S-a arătat că din

raportul de constatare medico-legală nr. 280/E din 24 septembrie 2009 a rezultat

că părții vătămate R.I. i s-au produs leziuni ce au necesitat 18 zile îngrijiri

medicale, iar lui D.N., partea vătămată i-a produs leziuni ce au necesitat 12-13

zile îngrijiri medicale.

În raport de această situație

s-a dispus disjungerea cauzei, înaintarea plângerilor formulate de R.I. și D.N.

Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina pentru continuarea cercetărilor sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire, fapte prev. și ped. de art. 180

alin. (2) C. pen.

Cauza privind tentativa

la infracțiunea de omor (parte vătămată R.I.M.), a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

Olt la data de 1 aprilie 2009 sub nr. 1446/104/2009.

După sesizarea instanței,

însă anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul a formulat cerere de

strămutare, cerere ce a fost respinsă ca nefondată de Înalta Curte de Casație și

Justiție prin încheierea nr. 1159 din 9 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3933/1/2009.

Pe parcursul cercetării

judecătorești,

Spitalul Județean de Urgență Slatina cu adresa din 8 mai 2009 a comunicat că nu

s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât numitul R.I.M. nu a fost înregistrat

ca pacient internat, având doar o prezentare la garda U.P.U. la data de 7

septembrie 2008, ora 20,26;

La termenul din data de

15 iunie 2009, după ascultarea inculpatului, instanța de fond a pus în discuție

propunerea procurorului formulată prin rechizitoriu privind arestarea preventivă

și prin încheierea de ședință de la acel termen, s-a dispus respingerea propunerii

de arestare preventivă ca neîntemeiată. Încheierea a rămas definitivă prin decizia

penală nr. 676 din 25 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul

nr. 1867/54/2009, prin care s-a respins recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Olt împotriva încheierii menționate, ca nefondat.

La termenul din data de

14 decembrie 2009 reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii scrise

privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului din infracțiunea menționată în rechizitoriu ca fiind

prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 lit. i)

C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat cu indicarea completă a

temeiului de drept respectiv art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin.

(1) și (2) și art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., inculpatul asistat

de apărător ales solicitând amânarea cauzei în raport de această cerere.

La termenul următor -

11 ianuarie 2010 și apărătorul ales al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării

juridice însă din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20

C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea

de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

Ambele cereri au fost

puse în discuție la termenul din data de 11 ianuarie 2010 potrivit art. 302 și

art. 334 C. proc. pen., iar instanța a dispus asupra acestora la soluționarea cauzei.

Analizând probele administrate

în cauză instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 07

septembrie 2008, partea vătămată R.I.M., în timp ce s-a deplasat spre un magazin

din comuna unde a locuit - S., jud. Olt, s-a întâlnit cu I.R. - mătușa sa (sora

tatălui), concubina inculpatului și în fața locuinței acesteia și a inculpatului

au purtat o discuție contradictorie, mătușa sa i-a adresat cuvinte jignitoare și

injurii, reproșându-i că l-ar fi lovit pe fiul său minor D.B.I. cu o seară în urmă

la discoteca din comună. La acest incident dintre partea vătămată și mătușa sa,

inculpatul nu a participat, dimpotrivă, fiind în curte și auzind discuția i-a solicitat

concubinei sale să vină în curte și să nu mai spună nimic părții vătămate astfel

cum a declarat chiar partea vătămată cu prilejul audierii nemijlocite de către instanță.

În timpul discuțiilor dintre partea vătămată și mătușa sa, pe drum a trecut bunicul

părții vătămate care s-a deplasat apoi la domiciliul tatălui părții vătămate-R.I.

poreclă „C.”, căruia i-a spus că I.R. i-a adresat injurii și cuvinte jignitoare

nepotului său-partea vătămată R.I.M. Ulterior, tatăl părții vătămate s-a deplasat

la locuința surorii sale-I.R. și a inculpatului; la poartă l-a găsit pe inculpat

și a purtat o discuție cu acesta despre comportamentul anterior al numitei I.R.,

discuția degenerând într-un conflict între cei doi care s-au injuriat și lovit reciproc,

aspect recunoscut chiar de inculpat în declarația dată în fața instanței, acesta

precizând însă că incidentul a fost inițiat de tatăl părții vătămate care a intrat

în curtea locuinței sale, l-a prins cu mâinile de gât apoi s-au înjuriat și lovit

reciproc. Cu privire la începutul acestui incident tatăl părții vătămate a susținut

însă că inculpatul a fost cel care a început să-i adreseze injurii și l-a lovit

cu pumnul, aspecte similare fiind declarate și de martora R.C. care a susținut că,

observând aceste aspecte a plecat să-l anunțe pe fiul numitului R.I. - partea vătămată

R.I.M., iar pe drum s-a întâlnit și cu concubina inculpatului căreia i-a spus despre

incident.

După acest incident, inculpatul

împreună cu concubina sa I.R., fiul lor D.D.I. și martorul C. au plecat la Postul

de Poliție S., unde nu s-a aflat niciun agent de poliție, iar ulterior a ajuns și

partea vătămată R.I.M. însoțit de verișorii săi R.T.I., R.M., R.G.I. și G.F.

Partea vătămată R.I.M.

îndreptându-se spre inculpat i-a cerut explicații cu privire la incidentul anterior

reproșându-i că l-a lovit pe tatăl său R.I., moment în care inculpatul i-a adresat

injurii și i-a spus că-l va lovi și pe el, apoi a luat de jos o piatră (identificată

ulterior de organele de poliție și stabilindu-se că avea greutatea de 5,33 Kg) și

de la o distanță de aprox. 3 m a lovit partea vătămată în zona capului, partea vătămată

căzând la pământ pierzându-și cunoștința. Persoanele aflate în apropiere respectiv

tatăl părții vătămate R.I. și martorii G.F., R.M. și R.T.I. i-au acordat primul

ajutor și au anunțat salvarea; la scurt timp la fața locului a venit o ambulanță

care a transportat partea vătămată la Spitalul Județean Slatina de unde a fost apoi

transferat la Spitalul de Urgență Craiova, unde a fost internat în perioada 07

septembrie 2008 - 09 septembrie 2008 în secția neurochirurgie.

În urma loviturii partea

vătămată a fost diagnosticată cu fractură fronto-temporal dreapta, cu deplasare;

contuzie frontală dreapta și hematom epicranian fronto-temporal dreapta, iar din

actele medico-legale efectuate în cauză - raportul de constatare medico legală

din 5 noiembrie 2008 efectuat de Institutul de Medicină Legală Craiova și raportul

de constatare medico legală din 27 februarie 2009, din 5 noiembrie 2008 efectuat

de Serviciul de Medicină legală Jud. Olt, a rezultat că partea vătămată R.I.M. a

prezentat leziuni traumatice ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale și nu

au pus viața victimei în primejdie.

Situația de fapt expusă

a reieșit din declarațiile părții vătămate date pe parcursul urmăririi penale și

al cercetării judecătorești, declarații care s-au coroborat potrivit disp. art.

75 C. proc. pen. cu declarațiile martorilor care au observat în mod direct incidentul

din apropierea Postului de Poliție dintre inculpat și partea vătămată: R.M., R.T.I.,

R.G.I., martori care au relatat că inculpatul a avut în mână o piatră mare, martorii

R.T.I., R.G.I. declarând constant atât pe parcursul urmăririi penale cât și al cercetării

judecătorești că inculpatul a luat de lângă curtea Postului de Poliție piatra respectivă,

identificată de organele de poliție și a lovit partea vătămată în zona capului,

cu raportul de constatare medico legală din 5 noiembrie 2008 efectuat de Institutul

de Medicină Legală Craiova și raportul de constatare medico legală din 27

februarie 2009, din 5 noiembrie 2008 efectuat de Serviciul de Medicină legală Jud.

Olt în care au fost descrise leziunile suferite de partea vătămată, conform mențiunilor

anterioare și în parte și cu declarațiile celorlalți martori care au relatat aspecte

privind prima parte a incidentului.

Referitor la celelalte

incidente din ziua respectivă pentru care s-a dispus prin rechizitoriu disjungerea,

din cuprinsul adreselor emise la data de 28 ianuarie 2010 de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Slatina, a rezultat că în dosarul de urmărire penală nr. 4071/P/2008

a fost începută urmărirea penală față de numiții D.N., R.I., I.R. și D.D.I. pentru

infracțiunea prev. de art. 181 C. pen., fiind comunicate ulterior și rezoluțiile

privind începerea urmăririi penale, respectiv rezoluția din data de 7 mai 2009 emisă

de agentul de poliție din cadrul Postului de Poliție S., prin care în temeiul

art. 228 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus începerea urmăririi penale față de cele

4 persoane menționate pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe

prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., reținându-se că aceasta constă în faptul că

la data de 7 septembrie 2008 părțile s-au lovit reciproc, R.I. suferind leziuni

pentru a căror vindecare a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale, iar D.N. a suferit

leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 12-13 zile îngrijiri medicale. Începerea

urmăririi penale a fost confirmată în temeiul art. 228 alin. (1)-(3) C. proc.

pen. prin rezoluția procurorului din data de 7 mai 2009.

Declarația martorei I.R.

- concubina inculpatului și mătușa părții vătămate - în sensul că pe parcursul incidentului

din fața Postului de Poliție inculpatul nu a luat nicio piatră de jos și nu a lovit

partea vătămată, nu au putut fi reținute de instanță, nu numai datorită subiectivismului

generat de relația de concubinaj cu inculpatul, care nu le-ar putea exclude

de plano, dar aceasta

s-a impus pentru că declarațiile acesteia nu s-au coroborat cu celelalte mijloace

de probă examinate în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului așa cum au impus

dispoz. art. 6 alin. (2) C. proc. pen., care au infirmat susținerile acestei martore.

În ceea ce a privit declarațiile celorlalți doi martori propuși de inculpat Z.A.

și D.A. (fiul inculpatului) s-a constatat că nu au fost concludente pentru stabilirea

situației de fapt, întrucât aceștia nu au observat incidentul dintre părți, ambii

martori precizând expres acest aspect cu prilejul audierii de instanță. Declarația

martorului Z.A. a fost însă relevantă cu privire la circumstanțierea inculpatului

și a fost avută în vedere sub acest aspect.

S-a apreciat, de către

instanța de fond, împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii

deduse judecății, nesusținută de probe concludente și nu a fost de natură să demonstreze

nevinovăția sa câtă vreme mijloacele de probă enumerate anterior, examinate în ansamblu

și în vederea stabilirii adevărului, potrivit dispozițiilor legale menționate, a

demonstrat implicarea sa în comiterea infracțiunii descrise-lovirea părții vătămate

R.I.M. cu o piatră. Cu atât mai mult cu cât și disp. art. 69 C. proc. pen., prevăd

expres că „declarațiile inculpatului și făcute în cursul procesului penal pot servi

la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări

ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.

Având în vedere toate

probele administrate, dispozițiile art. 63 alin. (2), art. 69, art. 75 C. proc.

pen. privind analizarea probelor în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului,

fiind coroborate toate acestea, instanța a apreciat că sunt realizate cerințele

art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta a existat, a constituit infracțiune-tentativă

la infracțiunea de omor, elementul material al laturii obiective fiind acțiunea

inculpatului D.N. de a lovi partea vătămată cu o piatră în zona capului; sub aspectul

laturii subiective s-a reținut vinovăția inculpatului în forma intenției indirecte

prev. de art. 19 pct. 1 lit. b)

C. pen., întrucât toate circumstanțele comiterii

faptei, obiectul contondent folosit, zona corpului vizată-capul victimei, denotă

că inculpatul ar fi putut să prevadă rezultatul mai grav al faptei - moartea victimei

și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, modul în care a acționat a determinat

concluzia că a acceptat producerea acestuia.

În raport de această situație

de fapt, Tribunalul a apreciat că, în mod corect, s-a dispus trimiterea în judecată

a inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, însă încadrarea

juridică a acestei infracțiuni nu a fost stabilită complet în rechizitoriu, considerent

pentru care, astfel cum s-a solicitat și de reprezentantul Ministerului Public pe

parcursul cercetării judecătorești, s-a dispus schimbarea acesteia în temeiul

art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174

alin. (1), 175 lit. i)

C.

pen., în tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1)

C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și

alin. (2) C. pen. A fost necesar a se stabili concret și complet încadrarea juridică

a faptei deduse judecății; ori în fața instanței aceasta nu a fost posibil decât

în cadrul instituției procesuale a schimbării încadrării juridice reglementată expres

de art. 334 C. proc. pen., întrucât a privit stabilirea textelor legale care a incriminat

fapta comisă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, iar operațiunea juridică

de încadrare juridică a constat chiar în identificarea și stabilirea dispoziției

sau dispozițiilor legale care a vizat fapta concretă.

Fapta săvârșită de inculpat,

așa cum a rezultat din ansamblul probelor administrate atât în cursul urmăririi

penale, cât și al cercetării judecătorești, constând în aceea că la data de 07

septembrie 2008, în fața Postului de Poliție S., jud. Olt, pe fondul unor incidente

anterioare între membrii familiilor celor două părți - partea vătămată fiind nepotul

de frate al concubinei inculpatului, inculpatul D.N. a lovit partea vătămată R.I.M.

cu o piatră de aprox. 5,33 Kg în zona capului, producându-i leziuni traumatice pentru

a căror vindecare a necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale de la data producerii

care nu i-au pus în primejdie viața, conform raportului de constatare medico legală

din 27 februarie 2009 efectuat de Serviciul de Medicină legală al Jud. Olt și raportul

de constatare medico legală din 5 noiembrie 2008 efectuat de Institutul de Medicină

Legală Craiova, respectiv fractură fronto-temporală dreaptă 71mm. lungime cu deplasare

și hematom epicranian fronto-temporal drept, contuzie frontală dreapta, frontal

bilateral tumefacție de 10/5cm., temporal drept zona excoriată de 2/1cm. cu crustă

brună și temporo-zigomatic drept, tumefacție de 3/3 cm., pe fața vestibulară a buzei

inferioare echimoză violacee de 1/1cm. și paramedian stâng 2 plăgi cu margini neregulate

de 0,5 cm, a întrunit în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă

de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1)

și (2) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen.

Pentru a se aprecia asupra

infracțiunii de tentativă la omor calificat s-au avut în vedere circumstanțele concrete

în care a acționat inculpatul, precum și jurisprudența constantă inclusiv a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în sensul că intenția de a ucide s-a dedus nu numai

din rezultatul mai grav sau mai puțin grav al loviturilor aplicate ci din toate

împrejurările în care a fost săvârșită fapta, astfel că dacă inculpatul a aplicat

cu intensitate lovituri cu un obiect contondent în direcția capului și victima a

scăpat cu viață datorită unor circumstanțe independente de voința inculpatului -

în cauză partea vătămată a suferit printre altele o fractură fronto-temporală, ceea

ce denotă că intensitatea loviturii a fost mare, iar obiectul folosit identificat

de organele de poliție conform considerentelor expuse era apt să producă un rezultat

grav, intenția a fost caracteristică tentativei la infracțiunea de omor, întrucât

sub aspectul laturii subiective inculpatul a manifestat o atitudine indiferentă

față de rezultatul faptei sale, în condițiile în care a lovit victima puternic cu

un obiect contondent apt a produce moartea, iar lovitura a vizat zonă vitală a corpului.

Pentru reținerea formei

calificată a tentativei la infracțiunea de omor instanța de fond a avut în vedere

locul săvârșirii faptei, respectiv loc public în sensul prev. expres de dispoz.

art. 152 lit. a) C. pen., potrivit cărora „fapta se consideră comisă în public când

a fost săvârșită într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna

accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană”, cu atât mai mult

că în cauza dedusă judecății la incident au asistat mai multe persoane, martorii

menționați.

La individualizarea pedepsei,

instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.,

respectiv „dispozițiile Părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute

în Partea specială, persoana făptuitorului, gradul de pericol social al faptelor

săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală”.

Astfel, s-a ținut seama

de circumstanțele concrete în care a acționat inculpatul, în urma existenței unor

incidente anterioare între membrii familiilor celor două părți, ultimul fiind produs

ca urmare a deplasării tatălui părții vătămate la domiciliul inculpatului și reproșul

acestuia pentru comportamentul surorii sale, respectiv concubina inculpatului pentru

care nu a putut fi însă făcut responsabil inculpatul, cu atât mai mult cu cât pe

de o parte incidentul dintre partea vătămată și mătușa acestuia nu fusese unul grav

- discuții contradictorii astfel cum au fost descrise anterior - iar pe de altă

parte, inculpatul chiar a încercat să aplaneze acel incident, solicitându-i concubinei

sale să nu mai spună nimic părții vătămate și să intre în curte, faptul că

anterior incidentului

dedus judecății între părți au existat relații apropiate având în vedere și relațiile

de rudenie dintre concubina inculpatului și partea vătămată, astfel cum a rezultat

și din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Olt în care s-a menționat că însăși bunica părții vătămate (mama numitului R.I.

zis „C.” tatăl părții vătămate) a susținut că inculpatul manifestată un comportament

corespunzător în familie și societate, că a fost sufletist și a oferit ajutor necondiționat

chiar și tatălui părții vătămate R.I., despre acesta din urmă afirmând că deși a

fost fiul său l-a considerat vinovat de degradarea relațiilor de familie, faptul

că inculpatul nu a fost cunoscut cu antecedente penale așa cum a rezultat din fișa

de cazier judiciar atașată, comportamentul corespunzător al inculpatului confirmat

și de martorul Z.A. care a declarat că inculpatul a fost o persoană liniștită și

a ajutat oamenii din jur. Conduita bună a inculpatului a rezultat și din caracterizarea

de la locul de muncă - I.S. din care a rezultat că a fost angajat ca șofer la această

unitate, a fost o persoană liniștită, respectuoasă, și-a ajutat colegii la nevoie

și și-a îndeplinit cu seriozitate sarcinile de serviciu.

Pe lângă conduita bună

a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii așa cum a rezultat din probele

administrate, având în vedere și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii

- prezentarea în fața organelor judiciare, respectiv prezentarea acestuia la termenele

stabilite de instanță, precum și pe parcursul urmăririi penale, Tribunalul a reținut

în favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen.

Ca efect al reținerii

circumstanțelor atenuante, în temeiul art. 76 alin. (1) lit. b)

C. pen. s-a redus pedeapsa

principală ce a fost aplicată inculpatului sub minimul special prev. de textul legal

incriminator, respectiv la pedeapsa de 4 ani închisoare, instanța de fond a precizat

că aceasta a fost de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv

prev. de legiuitor în art. 52 C. pen., fiind respectate și disp. art. 76 alin.

(2) C. pen.

Referitor la solicitarea

avocatului ales al inculpatului în concluziile formulate de a se reține scuza provocării,

instanța de fond a apreciat că a fost neîntemeiată, întrucât nu s-a dovedit că partea

vătămată ar fi manifestat o atitudine care să poate fi echivalată cu o provocare

și să fi determinat săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări

sau emoții în sensul prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și prin urmare a reținut această

circumstanță atenuantă legală. Motivul invocat în acest sens că provocarea ar fi

constat în aceea că partea vătămată i-a cerut explicații inculpatului în legătură

cu conflictul avut anterior cu tatăl său, nu a putut fi asimilat provocării reglementate

de disp. art. 73 lit. b) C. pen.

În ceea ce a privit modalitatea

de executare a pedepsei principale s-a constatat că în cauză sunt realizate cerințele

art. 86

1

C.

pen. atât cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate - 4 ani închisoare,

cât și celelalte cerințe reglementate de dispozițiile legale menționate, în sensul

că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, așa cum a reieșit din fișa de cazier

judiciar, dar și cu privire la persoana inculpatului, iar instanța a apreciat că

scopul pedepsei a putut fi atins chiar fără executarea pedepsei închisorii în detenție

având în vedere toate aspectele expuse. Totodată și prezentarea inculpatului în

instanță la termenele stabilite, factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului

infracțional menționați în referatul de evaluare -„frecventarea unui anturaj format

din persoane cu comportament prosocial, angajamentul la locul de muncă, existența

regretului pentru incidentul creat din motive care nu țineau de el și identificarea

reacțiilor indezirabile manifestate în timpul conflictului, interesul și implicarea

în activități constructive la nivelul gospodăriei proprii”, preponderența acestora

în raport de cei doi factori care s-a menționat că ar putea fi de natură să accentueze

comportamentul infracțional (existența unor tipare de gândire disfuncționale care

duc la sentimente de persecuție și injustiție care pot favoriza implicarea în situații

de risc și capacitatea scăzută de rezolvare a unor situații conflictuale, respectiv

autocontrol scăzut în situații de criză), perspectivele de integrare socială prezentate

în același referat în sensul că inculpatul a adoptat un stil de viață echilibrat,

nu a avut comportamente de dependență, a fost preocupat de asigurarea bunăstării

familiei sale, are un bun angajament la locul de muncă, nu a avut un nivel crescut

de agresivitate și impulsivitate, toate putând constitui resurse individuale în

vederea adoptării în viitor a unui comportament acceptat social, că inculpatul a

beneficiat de resurse familiale exprimate în suportul afectiv și moral oferite de

concubina sa și familia sa de origine (și chiar a mamei concubinei sale conform

argumentelor expuse anterior), încercarea de a repara urmările incidentului a rezultat

și din manifestarea expresă de voință de a achita cheltuielile de spitalizare ocazionate

de internarea părții vătămate, vârsta inculpatului - 49 ani, toate aceste aspecte,

precum și cele prezentate la individualizarea pedepsei principale au fost de natură

să determine aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea

acesteia în regim de detenție, iar condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii

și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia ar reprezenta un avertisment

suficient în măsură să conducă la reeducarea acestuia, la formarea unei atitudini

corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială astfel cum

a fost prevăzut expres în disp. art. 52 alin. (2) C. pen., să își conformeze conduita

exigențelor legii penale în viitor.

Aceasta, cu atât mai mult

cu cât pe de o parte în toată perioada suspendării sub supraveghere inculpatul a

avut stabilite măsuri de supraveghere, iar pe de altă parte și această perioadă

a reprezentat un interval de timp în care săvârșirea unei noi infracțiuni sau nerespectarea

măsurilor de supraveghere cu rea credință ar fi putut atrage executarea în totalitate

a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, pedeapsă care nu s-a contopit cu pedeapsa

stabilită pentru infracțiunea ulterioară, ceea ce a fost de natură să reprezinte

pentru inculpat o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare conform art.

52 alin. (1)

C. pen. care să-l determine să-și cenzureze, cu multă strictețe și responsabilitate

comportamentul ulterior, să respecte toate normele legale și valorile sociale.

În ceea ce a privit datele

la care inculpatul s-a prezentat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Olt, instanța a avut în vedere atât art. 86

3

alin. (1) lit. a)

C. pen. dar și disp. speciale

prev. de art. 3 alin. (2) și art. 4 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006,

precum și disp. art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 1239/2000 modif. prin H.G. nr. 747/2008

privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 92/2000, potrivit

cărora consilierul de probațiune «trebuie să stabilească în planul de supraveghere

numărul, durata, frecvența și locul întrevederilor cu persoana supravegheată». Astfel,

s-a dispus că potrivit acestor acte normative speciale care s-au aplicat prioritar,

datele la care inculpatul s-a prezentat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Olt, urmează a fi stabilite la întocmirea planului de supraveghere de acest Serviciu

căruia instanța, prin prezenta hotărâre, i-a încredințat supravegherea inculpatului

condamnat.

În cauza dedusă

judecății, natura infracțiunii comise de inculpat-infracțiune privind integritatea

fizică și viața persoanei, faptul că nu

a respectat valori sociale importante ocrotite

de normele penale,

au determinat aprecierea rezonabilă

că inculpatului i-a putut

fi limitat dreptul

de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice

- art. 64 lit. a) teza a II-a

C. pen.

, sau să ocupe o funcție

implicând exercițiul autorității de stat - art. 64 lit. b)

C. pen.

, măsura aplicării acestor pedepse accesorii fiind proporțională

și justificată.

În ceea ce a privit latura

civilă a procesului penal s-a constatat că persoana agresată de inculpat, partea

vătămată R.I.M. s-a constituit parte civilă pe parcursul urmăririi penale cu suma

de 10.000 RON reprezentând daune morale și cheltuieli cu spitalizarea, însă cu prilejul

audierii nemijlocite de către instanță a precizat expres că s-a constituit parte

civilă cu suma de 10.000 RON reprezentând daune morale, fără a mai solicita și alte

pretenții, iar cu privire la cheltuielile de spitalizare a menționat că nu le-a

achitat. Pe parcursul urmăririi penale și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova,

conform adresei din 23 februarie 2009 s-a constituit parte civilă în cauză cu suma

de 275,29 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare necesitate de internarea părții

vătămate R.I.M. în perioada 7-9 septembrie 2008, atașând în acest sens decontul

de cheltuieli și medicația aferentă.

În raport de situația

de fapt reținută, prin prisma probelor administrate și disp. art. 998 – 999 C.civ,

conform cărora „orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe

acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”,

respectiv săvârșirea de

către inculpat a infracțiunii menționate, instanța în baza art. 14 și art. 346

alin. (1) C. proc. pen. a dispus admiterea acțiunii civile promovate de spitalul

menționat și obligarea inculpatului la plata pretențiilor civile formulate de acesta

respectiv suma de 275,29 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de

internarea părții vătămate R.I.M. în perioada 07-09 septembrie 2008 în secția neurochirurgie,

sumă reactualizată, conform indicelui de inflație până la data plății.

Pentru a dispune în acest

sens instanța a avut în vedere și disp. speciale - art. 313 alin. (1) din Legea

nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății modif. și completată prin O.U.G.

nr. 72/2006,

precum și

înscrisurile atașate-decontul de cheltuieli și

medicația aferentă.

S-a luat act că inculpatul

și-a manifestat expres voința de a achita integral aceste despăgubiri civile, făcându-se

astfel aplicarea pe lângă dispozițiile legale menționate și a principiului disponibilității

aplicabil în materie civilă.

De asemenea, în raport

de situația de fapt reținută prin prisma probelor administrate și disp. art. 998

- 999 C. civ. menționate anterior, respectiv existența faptei ilicite cauzatoare

de prejudiciu, a prejudiciului produs prin aceasta, vinovăția inculpatului, precum

și legătura de cauzalitate dintre aceste elemente, instanța a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului și cu

privire la prejudiciul moral, având în vedere și disp. art. 14 alin. (5) C.

proc. pen., referitoare la daunele morale. Însă acestea au fost stabilite de instanță

având în vedere că inculpatul nu a fost de acord să achite și suma de bani pentru

prejudiciul nepatrimonial produs părții vătămate invocând lipsa posibilităților

materiale, iar cuantumul solicitat de acesta - 10.000 RON, în raport de toate circumstanțele

cauzei apare ca fiind excesiv.

S-a constatat că solicitarea

părții vătămate privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale a fost justificată,

întrucât prin fapta comisă inculpatul a produs acestuia un prejudiciu nepatrimonial

ce s-a impus a fi reparat, respectiv suferințe fizice și psihice inerente acțiunii

de lovire și procesului de vindecare subsecvent, având în vedere leziunile produse

ca urmare a loviturilor aplicate de inculpat, astfel cum au fost descrise anterior

conform înscrisurilor medicale, respectiv rapoartelor de constatare medico-legale.

Instanța având în vedere toate împrejurările producerii incidentului, jurisprudența

Curții Europene privind reparația echitabilă prev. de art. 41 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că pretențiile părții vătămate au fost

întemeiate în parte, iar obligarea inculpatului la plata sumei de 6.000 RON cu titlu

de daune morale către parte vătămată constituită parte civilă ar reprezenta o satisfacție

echitabilă și ar fi în concordanță cu trauma psihică și suferința fizică produsă

dar și celelalte circumstanțe concrete ale cauzei.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel atât inculpatul D.N., cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

Ministerului Public a

criticat greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului datorită reținerii

netemeinice a circumstanțelor atenuante și a cerut majorarea ei, iar ca motiv de

nelegalitate, invocând aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. în loc de

art. 76 alin. (2) C. pen. și omisiunea aplicării unor pedepse complementare în raport

de natura infracțiunii.

Inculpatul a solicitat

achitarea sa pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat în temeiul art.

10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că nu el a fost autorul vătămării victimei,

iar în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.

181 C. pen. și reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. b) C.

pen. și art. 74 C. pen., fiindcă, potrivit actelor medico-legale, viața victimei

nu a fost pusă în primejdie și el a avut un comportament bun anterior, a fost provocat

de victimă și familia acesteia, prin acte de violență.

Curtea a constatat că

apelul inculpatului este nefondat, iar apelul promovat de Ministerul Public este

fondat:

În ceea ce privește apelul

inculpatului, Curtea a apreciat că împotriva acestuia există probe certe și concludente,

care atestă că inculpatul, cu intenție indirectă, a lovit cu piatra corp - delict,

în cap, pe victima - parte civilă, la data de 07 septembrie 2008, fiind exclusă

lovirea părții civile în cap de către o altă persoană.

Astfel, raportul medico-legal

a atestat că fractura parietală s-ar fi putut produce prin lovire cu piatra corp-delict,

fiind înlăturată deci apărarea inculpatului în sensul că piatra corp-delict nu a

fost folosită în lovirea victimei în zona fronto-parietală.

Curtea a concluzionat

că vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor oculari:

G.F. - acesta a susținut că l-a văzut pe inculpat ținând în mână un pietroi mare

și a văzut apoi pe victimă căzând la pământ, trăgând concluzia că aceasta a fost

lovită de inculpat cu piatra, R.M. - care a spus că l-a văzut pe inculpat luând

de jos un pietroi cu care a aplicat o lovitură în cap victimei, aceasta căzând imediat

la pământ, R.T.I. - care și el a spus că l-a văzut pe inculpat lovind cu piatra

în cap pe victimă, R.I., tatăl victimei - care a susținut că inculpatul a luat de

jos un pietroi și l-a lovit pe fiul său în cap, acesta căzând imediat la pământ,

dar și cu ale victimei - care în mod constant a susținut că a văzut cine a fost

agresorul său și l-a indicat pe inculpat.

Este adevărat că, în apărarea

sa, inculpatul a propus mai mulți martori, (respectiv D.N. - nu a văzut momentul

lovirii victimei fiindcă a fost „tras” de la locul faptei de soție, încă înainte

de terminarea conflictului, R.M. - persoană care a susținut că încăierarea a încetat

când inculpatul, soția inculpatului și fiul au fugit pe stradă din fața postului

de poliție, iar partea civilă era căzută jos, ,R.N. - inculpatul nu a fost lângă

partea civilă când aceasta a căzut), dar toți acești martori au declarații neobiective,

ce au fost înlăturate, deoarece au relatat momente ulterioare derulării acțiunilor

violente ale inculpatului.

Din probe a rezultat așadar

că inculpatul a acționat cu intenție indirectă de a ucide, atunci când a aruncat

cu o piatră ce cântărește peste 5 kg spre capul victimei, deoarece a prevăzut rezultatul,

dar, deși probabil nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, respectiv

decesul persoanei vizate, ținându-se seama de zona vitală vizată și de greutatea

obiectului contondent folosit, astfel încât nu a putut fi reținută nici cererea

inculpatului de schimbare încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală

prev. de art. 181 C. pen., doar pe baza concluziilor actului medico-legal care a

afirmat că în mod concret, leziunea produsă în zona capului nu i-a pus viața în

primejdie victimei.

De asemenea, nu s-au putut

reține în favoarea inculpatului nici dispozițiile art. 73 lit. b) C. proc. pen.,

fiindcă nici unul dintre martori, inclusiv martorii propuși în apărare de către

inculpat, nu a atestat că victima ar fi desfășurat în mod concret vreo acțiune violentă

împotriva inculpatului, aflarea sa alături de ceilalți membri ai familiei fiind

determinată, pe de o parte, de deplasarea la postul de poliție, iar pe de altă parte,

de prezența aici a inculpatului, căruia i-a cerut explicații cu privire la conflictul

pe care inculpatul l-a avut anterior cu tatăl său, la domiciliul apelantului.

În același timp nu s-a

putut ignora nici împrejurarea că inculpatul a participat la o altercație fizică

și s-a implicat direct împotriva unei persoane cu care nu avusese anterior nici

un conflict.

Cu privire la apelul Ministerului

Public, acesta a fost fondat doar în ceea ce a privit greșita aplicare a dispozițiilor

art. 76 C. pen., deoarece proporționalizarea pedepsei pentru inf. prev. de art.

20 rap. la art. 174 alin. (1) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2)

C. pen. trebuie să fie făcută în baza art. 76 alin. (2) C. pen., dispoziții care

au statuat că în cazul infracțiunilor de omor, dacă s-a constatat că există circumstanțe

atenuante, pedeapsa închisorii a putut fi redusă cel mult până al 1/3 din minimul

special.

Folosind la individualizarea

pedepsei alte dispoziții decât cele menționate, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

nelegală.

Curtea constată că nu

este întemeiată critica privind reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea

inculpatului, circumstanțe prev. de art.