ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3889/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 113 din 6 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2649/104/2009,

au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de inculpații D.M.D., I.I. și L.A.I., de schimbare a încadrării juridice a faptelor din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1)-175 lit. i) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art,33 lit. a) C. pen., în infracțiunile de vătămare corporală gravă și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. și art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de procuror din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., pentru inculpații D.M.D., I.I. și L.A.I.

În baza art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) și art. 75 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare, în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.M.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, în regim de detenție conform art. 57 C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) și c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul I.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare în regim de detenție conform art. 57 C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 99 și urm. C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul L.A.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

și 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani termen de încercare, din care 3 ani pedeapsă și 3 ani interval de timp stabilit de instanță.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, începând de la vârsta de 18 ani, s-a dispus ca inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Olt; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fî controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile prev. de art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților D.M.D. și I.I. și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 15 iunie 2009 pentru inculpatul D.M.D. și cu data de 19 august 2009 pentru inculpatul I.I.

Au fost obligați inculpații D.M.D., I.I. și L.A.I., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.436,216 lei despăgubiri civile către S.J.U. Slatina.

S-a admis, în parte, cererea și au fost obligați cei trei inculpați, inculpatul minor L.A.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente P.L.J., la 30.000 lei daune morale către partea civilă S.E.la 600 lei daune materiale și la 60 lei cheltuieli judiciare către această parte civilă.

Au fost obligați inculpații D.M.D. și L.A.l., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente, la câte 1.300 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 100 lei onorariu avocat oficiu, sume ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Olt și inculpatul I.I. la 1.200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 310/P/2008 din 7 iulie 2009, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații D.M.D. și I.I. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a),75 lit. a) și c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul D.M.D., precum și inculpatul minor L.A.l., în stare de libertate, pentru săvârșirea acelorași infracțiuni cu aplic. art. 33 lit. a), art. 99 și urm. C. pen. și 75 lit. a) C)d penal.

Prin aceleași rechizitoriu, în baza dispozițiilor art. 249 rap. la art. 10 lit. c) C. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților L.E.D., O. M., O.D.L. și M.D. pentru aceleași infracțiuni, reținându-se că faptele reclamate nu au fost săvârșite de aceștia.

Din actele și lucrările dosarului a rezultat următoarea situație de fapt:

Partea vătămată S.E. locuiește pe raza orașului Drăgănești-Olt, satul Comani, județul Olt și de o bună perioadă de timp era despărțit în fapt de soția sa S.M.

La data de 26 iulie 2008, partea vătămată s-a împăcat cu soția sa, motiv pentru care, pentru a sărbători evenimentul, l-a invitat la domiciliul său pe cumnatul acestuia, S.I.J., cu soția S.I., unde au organizat o masă. în jurul orelor 23,00, la domiciliul părții vătămate a venit și cumnatul său Ș.C.C. și soția acestuia Ș.C.

După ce au terminat cheful, cei mai susmenționați au luat hotărârea ca în jurul orelor 23,30 să meargă cu toții la SC D.M. SRL, situată pe raza orașului Drăgănești-Olt, sat Comani, unde se organiza o discotecă. în baza hotărârii luate, cei mai susmenționați s-au deplasat la discotecă, unde au pătruns în sala unde se organiza seara de dans, după care au luat loc la o masă, unde au consumat bere.

În după amiaza aceleiași zile, la aceeași discotecă s-au deplasat și inculpații D.M.D., I.I.,

inculpații minori L.A.I., L.E.D. și inculpații O. M., O.M., O.D.L., iar paza în discotecă era asigurată de către inculpatul M.D.

La sosirea la discotecă a părții vătămate, inculpații mai susmenționați se aflau așezați la mese în incinta discotecii unde consumau băuturi alcoolice.

În jurul orelor 24,00, de la masa părții vătămate s-a ridicat cumnatul său Scarlat Jan care intenționa să se deplaseze pe ringul de dans, însă în drumul său s-a întâlnit cu inculpatul D.M.D., cu care a avut o altercație, fapt pentru care inculpatul a luat de pe masă o sticlă de bere și a încercat să-l lovească cu aceasta în cap. Pentru aplanarea scandalului, a intervenit inculpatul M.D., care i-a despărțit pe cei doi. în altercație a intervenit și partea vătămată S.E. care a încercat să-l ia pe cumnatul său și să-l aducă la masă. Ca urmare a acestui fapt, inculpatul D.M.D., de la o masă alăturată a luat o sticlă de bere, s-a apropiat de partea vătămată și a încercat să o lovească în cap, însă a intervenit soția acesteia, S.M., astfel că hotărârea sa de a lovi victima nu a putut fi finalizată.

Imediat după acest incident, cumnatul victimei, S.I.J., a părăsit discoteca și s-a deplasat pe terasa acesteia, loc unde inculpatul D.M.D. a spart o halbă bere și cu aceasta l-a lovit tăindu-l la bărbie.

În scandal au intervenit și inculpatul I.I. și inculpatul minor L.A.I. care l-au trântit pe terasă pe S.I.J. și l-au lovit.

Ca urmare a acestui fapt, discoteca și-a încetat activitatea întrucât ordinea și liniștea publică a fost grav afectată, astfel că cei aproximativ 150 de tineri care se aflau în discotecă au fost indignați de compartimentul agresiv a celor doi inculpați și a inculpatului minor.

Ulterior, S.I.J. s-a retras pe str. învățător Z. din satul Comani, loc unde a fost urmărit de inculpații D.M.D., I.I. și inculpatul minor L.A.I. Temându-se de cele întâmplate anterior și de faptul că S.I.J. ar putea fi agresat din nou, partea vătămată S.E. s-a deplasat pe str. învățător T. în apropierea unui magazin mixt, loc unde scandalul era pe cale să izbucnească. Partea vătămată S.E. a încercat să aplaneze conflictul, timp în care cei doi inculpați și inculpatul minor l-au încetat să-l mai agreseze pe S.I.J. și s-au năpustit asupra acestuia.

Cel care a lovit-o primul pe partea vătămată S.E. a fost inculpatul I.I., care i-a pus piedică pentru a o doborî, după care, cei 3 au lovit-o cu pumnii și picioarele. La un moment dat, inculpatul I.I. s-a urcat cu picioarele pe victimă fiind susținut de către inculpatul D.M.D. care, de asemenea, a lovit victima cu pumnii și picioarele, fiind ajutat și de inculpatul minor L.A.I., acesta din urmă lovind victima cu picioarele.

Agresarea victimei de către cei doi inculpați și inculpatul minor s-a produs sub privirile îngrozite a celor 150 participanți la discotecă, în rândul cărora s-a produs o atmosferă de neliniște, temere, teroare și insecuritate colectivă.

La un moment dat, ca urmare a loviturilor aplicate, victima a intrat în stare de inconștiență. Observând că victima era plină de sânge, cei doi inculpați și inculpatul minor s-au retras, astfel că, la scurt timp, la locul faptei a sosit o ambulanță care a transportat victima la Spitalul Județean Slatina unde viața acesteia a fost salvată datorită unei intervenții chirurgicale la care a fost supusă.

Așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală din 12 august 2008 al S.M.L. al Județului Olt, partea vătămată S.E. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de 26/27 iulie 2008, prin lovire cu și de corpuri contondente. A necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale. Raportul concluzionează că leziunile traumatice prezentate de victimă i-au pus în primejdie viața.

Acest raport medico-legal a fost avizat de Comisia de Control și Avizare din cadrul Institutului de Medicină legală Craiova prin adresa din 5 mai 2009, care i-a menținut concluziile medico-legale.

În timpul urmăririi penale și al judecății, inculpatul D.M.D. și inculpatul minor L.A.I. au recunoscut în totalitate faptele

ca fiind produse în împrejurările descrise în actul de trimitere în judecată și în depozițiile date în fața instanței.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul I.I. nu a putut fi audiat deoarece s-a sustras urmăririi penale plecând în Italia imediat după comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

Fiind adus în fața instanței și audiat, inculpatul I.I. nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, precizând totodată că este adevărat că în depoziția dată în fața agentului de poliție Drăghici Ion a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată S.E. cu picioarele, dar această depoziție a fost scrisă la dictare în sensul că i s-a sugerat,

fără să fie obligat. Inculpatul a mai arătat că fost la discotecă în seara zilei de 26 iunie 2008 unde i-a văzut și pe ceilalți doi inculpați, iar cu victima nu a avut nici un conflict.

Depoziția inculpatului I.I. s-a constatat nesinceră și nereală întrucât este singulară și în contradicție cu depozițiile celorlalți doi inculpați și cu materialul probator administrat în cauză și chiar cu depoziția sa dată inițial în fața agentului de poliție când a recunoscut săvârșirea faptei, după care fără motive justificate a revenit și în fața instanței nu a mai recunoscut.

Deși inculpatul I.I. nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, situația de fapt și vinovăția sa în săvârșirea acestora au fost pe deplin dovedite cu depozițiile celorlalți doi inculpați audiați în cauză și cu celelalte probe cu care a fost dovedită și vinovăția inculpaților D.M.D. și L.A.I., respectiv plângerea și depozițiile părții vătămate S.E., raportul de constatare medico legală avizat de I.M.L. Craiova, rezoluția de începere a urmăririi penale, ordonanța de declinare a competenței, depozițiile martorilor S.J.A., Ș.C., P.M.C., C.V.T., F.M.A., M.D., S.M., Ș.C.C., B.V., F.D.G., C.C.C., C.N., E.F., L.E.D., O.M., O.D.L. și O. M., audiați în cauză pe parcursul urmăririi penale și al judecății, din care rezultă cu certitudine că, în noaptea de 26/27 iulie 2008, cei trei inculpați au agresat-o pe partea vătămată S.E. provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat transportarea de urgență la Spitalul Municipal Slatina pentru îngrijiri medicale, care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile astfel de îngrijiri și care i-au pus în primejdie viața și au tulburat grav ordinea și liniștea publică la discoteca organizată pe raza satului Comani - orașul Drăgănești-Olt.

La solicitarea inculpatului I.I., a fost audiat martorul D.A., care a relatat că nu a fost prezent la discoteca de unde a început scandalul, dar a fost prezent la un bar situat la o distanță de 200 m de această discotecă, observându-l pe L.A. că a alergat după victimă căreia la un moment dat inculpatul I.I. i-a pus piedică, iar după ce a căzut, a început să-l lovească cu pumnii și picioarele.

Față de situația de fapt expusă, s-a apreciat că faptele inculpaților D.M.D., I.I. și ale inculpatului minor L.A.I. întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) rap.

la art. 1 74 alin. (1) și (2) și art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a), 37 lit. b) (pentru inculpatul D.M.D.), art. 75 lit. a) și c) pentru inculpații majori și cu aplicări. 75 lit. a) C. pen. și 99 și urm. C. pen. pentru inculpatul minor L.A.I.

și, în consecință, se impune condamnarea acestora.

Având în vedere că inculpatul L.A.I. este minor, în cauză s-a dispus efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probatiune din cadrul Tribunalului Olt din care a rezultat că acesta provine dintr-o familie dezorganizată, fiind lăsat în grija bunicilor materni de la vârsta de 5 - 6 ani, după plecarea la București și divorțul părinților săi.

În același referat s-a mai precizat că mediul în care a crescut minorul este unul cu potențial infracțional ridicat, unul dintre prietenii săi fiind autor unor fapte penale destul de grave. Inculpatul minor a recunoscut aceste influențe asupra comportamentului său deoarece a crescut în acest mediu, iar valorile anturajului și-au pus amprenta asupra personalității sale și a modului său de acțiune.

Cu aceeași ocazie, minorul a recunoscut cu sinceritate faptul că s-a conformat la comportamentul agresiv al celor doi inculpați majori, lovind și el victima.

Cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de cei trei inculpați care susțin că agresarea victimei S.E. a cărei viață a fost pusă în primejdie nu constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat, ci infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. au fost apreciate ca fiind nefondate, reținându-se că ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei, de tentativa la infracțiunea de omor, este poziția subiectivă a inculpaților față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii, iar pe de altă parte, în timp ce în cazul infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen., făptuitorul acționează cu praeteintenție -în sensul că urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală se produce o consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care se află în culpă, în cazul tentativei la infracțiunea de omor acesta acționează numai cu intenție.

S-a mai reținut că, pentru a se stabili poziția subiectivă a inculpaților, au fost avute în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, regiunea corpului vizată, precum și urmările care s-au produs sau care s-ar fi putut produce.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, în speță, nu se poate vorbi de o culpă a inculpaților, având în vedere că aceștia au alergat-o pe victimă pe stradă, D.M. și I.I., acesta din urmă i-a pus piedică, fapt în urma căruia a căzut pe partea dreaptă peste un gard metalic, după care i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, l-au chemat și pe inculpatul minor L.A.I. care, de asemenea, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, după care inculpatul I.I. a sărit cu picioarele peste victimă și au lăsat-o numai după ce aceasta a intrat în comă.

S-a reținut că inculpații i-au aplicat victimei multiple lovituri în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viața, iar când a intrat în comă au abandonat-o, situație în care nu se poate afirma că nu au acționat cu intenția de a o ucide, rezultatul letal neproducându-se din motive independente de voința lor.

În acest context, în cauză nu s-a putut vorbi de o culpă a inculpaților sau de o praeterintenție, ci numai de intenție, astfel că s-a reținut că fapta constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat.

S-a mai reținut că practica judiciară a statuat în mod constant că fapta de lovire a unei persoane căreia i s-au provocat prin aceasta leziuni care i-au pus viața în primejdie constituie tentativă la infracțiunea de omor și nu infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., dacă din momentul în care a acționat făptuitorul rezultă că acesta a avut reprezentarea survenirii morții și a acceptat producerea acestui rezultat, însă acesta nu s-a produs din cauze independente de voința sa.

În raport cu aceste considerente, s-a apreciat că încadrarea juridică dată faptei celor trei inculpați care au agresat-o pe victima S.E., prin actul de trimitere în judecată, respectiv tentativa la infracțiunea de omor calificat, a fost corectă, situație în care s-a apreciat că cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei sunt nefondate și, în consecință, au fost respinse.

Cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror, respectiv din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., a fost admisă, motivat de faptul că aceasta este incriminată și sancționată de disp. art. 321 alin. (1) C. pen., iar art. 321 alin. (2) C. pen. este o normă de trimitere, situație în care încadrarea juridică să includă și alin. (1) al. art. 321 C. pen.

Referitor la apărarea inculpaților că în speță se impune să se facă aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la starea

de provocare, s-a apreciat că solicitarea este nefondată întrucât materialul probator administrat în cauză nu evidențiază faptul că partea vătămată S.E. ar fi avut o atitudine provocatoare în sensul de a determina reacția violentă a inculpaților.

S-a reținut în acest sens că în practică s-a statuat că pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau amenințătoare, ci pentru incidența disp. art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate ori o altă comportare care să fie considerată ca gravă, de natură să-i cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea infracțiunii.

Totodată, s-a apreciat că apărarea inculpatului I.I., care susține că nu a participat la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, este nefondată și nereală, întrucât este contrară probelor administrate în cauză, din care rezultă cu certitudine că el i-a pus piedică victimei în timp ce se afla în alergare, a doborât-o, după care i-a aplicat mai multe lovituri în timp ce era lovită și de către ceilalți inculpați, după care, în final, au sărit cu picioarele pe ea.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților,

instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor, prin care s-a încercat suprimarea vieții unei persoane și prin care s-a adus o atingere ordinii și liniștii publice la nivelul localității Comani, jud.Olt, împrejurările reale ale săvârșirii faptelor - inculpații au acționat împreună împotriva părții vătămate, în prezența unui număr foarte mare de persoane, precum și circumstanțele personale ale acestora, respectiv faptul că inculpatul D.M.D. nu este la primul conflict cu legea penală, în antecedență acesta a mai fost condamnat, inculpatul I.I., deși nu este recidivist, a manifestat o atitudine deosebit de violentă și agresivă, iar inculpatul L.A.I. este la primul conflict cu legea penală, este minor, iar pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut o comportare sinceră, contribuind la aflarea adevărului.

Având în vedere aceste elemente, s-a apreciat că aplicarea în cazul inculpaților majori a unor pedepse cu închisoarea privativă de libertate al căror cuantum să nu se situeze la minimul special prevăzut de lege, este de natură să-și atingă scopul preventiv educativ urmărit de lege și să conducă la reeducarea inculpaților.

Referitor la inculpatul minor L.A.I., s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum să se situeze spre minimul special prevăzut de lege, va fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ și să conducă la îndreptarea acestuia.

Având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum și comportamentul avut pe parcursul urmăririi penale și al judecății, s-a apreciat că în cazul său scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților D.M.D. și I.I., în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a acestora, iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 15 iunie 2009 pentru inculpatul D.M.D. și cu data de 19 august 2009, dată la care a fost arestat provizoriu în Italia, pentru inculpatul I.I., așa cum rezultă din adresa din da:a de 19 august 2009 a B.N.I. (fila 36 vol. I dosar instanță).

Împotriva aceste sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații I.I., D.M.D. și L.A.I.

Prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a arătat, cu privire la inculpatul minor L.A.I., că pedepsele au fost stabilite diferit, una cu aplicarea art. 80 alin. (2) C. pen., alta cu încălcarea disp. art. 80 alin. (2) C. pen.; cu privire la același inculpat, s-a mai arătat că pedeapsa nu a fost bine individualizată ca și cuantum și modalitate de executare, solicitându-se reindividualizarea pedepsei, înlăturarea disp. art. 74, 76 și 86

1

C. pen. și aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Procurorul de ședință a suplimentat motivele de apel, arătând că, pentru inculpatul minor Livanis, termenul de încercare este stabilit greșit, potrivit art. 110, 110

1

C. pen., intervalul de timp fixat de instanță trebuind să se situeze între 6 luni și 2 ani.

S-a mai susținut că deducerea prevenției pentru inculpatul I. trebuia să se facă diferit; perioada de 2 luni cât a fost arestat provizoriu de autoritățile italiene trebuia dedusă în baza art. 17 și 18 din Legea nr. 302/2004, iar restul în baza art. 88 C. pen.

Inculpatul I.I. a solicitat, prin motivele de apel, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. lit. d) C. proc. pen. întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide; în subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., precum și reindividualizarea pedepsei, întrucât nu are antecedente penale, a înțeles consecințele faptelor sale și se poate îndrepta. Prin motivele scrise, a solicitat respingerea acțiunii civile pentru daune materiale și morale formulată de partea civilă S.E., ca nedovedită.

Inculpatul D.M.D. a solicitat, prin motivele de apel, schimbarea încadrării juridice in infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât nu a avut intenția de a ucide; a solicitat și înlăturarea circumstanțelor agravante și reținerea stării de provocare potrivit art. 73 lit. b) C. pen. A mai solicitat reducerea pedepsei, despre care a apreciat că este prea aspră.

Inculpatul L.A.I. a solicitat, prin motivele de apel, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. art. 182 alin. (2) C. pen. întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide, aspect ce rezultă și din numărul mic de zile de îngrijiri medicale acordat victimei, de numai 14-16 zile. Cu privire la despăgubirile civile, a arătat că se vor avea în vedere probele administrate, iar cu privire la daunele morale, a arătat că urmează a fi stabilite printr-o compensație justă, rațională și echitabilă.

În apel, la termenul de judecată din 18 mai 2011, au fost audiați inculpații I.I., D.M.D. și L.A.I.

Totodată, la cererea formulată de inculpații I.I. și D.M.D., s-a dispus reaudierea părții vătămate și a martorilor S.M., S.I.J., Ș.C. și Ș.C.C., prezenți la incident.

Prin Decizia penală nr. 156 din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de inculpații I.I., D.M.D. și L.A.I. împotriva sentinței penale nr. 113 din 6 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2649/104/2009.

A desființat, în parte, sentința, în sensul că:

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului D.M.D..

A redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) și c) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. b) și art. 75 lit. a) și c) C. pen., la 2 ani închisoare.

A recontopit pedepsele, urmând ca inculpatul D.M.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani ca pedeapsă complementară.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului I.I.

A aplicat art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată pentru această infracțiune la 4 ani închisoare.

A aplicat art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. a) și c) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată pentru această infracțiune la 1 an închisoare.

A recontopit pedepsele, urmând ca inculpatul I.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

A descontopit pedepsele aplicate inculpatului L.A.I.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., art. 75 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la 8 luni închisoare.

A recontopit pedepsele, urmând ca inculpatul L.A.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 110

1

alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani fixat de instanță.

În baza art. 86

3

C. pen., s-a dispus că pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 15 (fost art. 18) din Legea nr. 302/2004 rep., a dedus din pedeapsă detenția preventivă efectuată în Italia de la 19 august 2009 la 27 octombrie 2009, cu privire la inculpatul I.I.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.I. detenția preventivă de la 28 octombrie 2009 la 6 octombrie 2010.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 88 C. pen. și 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dedus detenția preventivă a inculpaților D.M.D. și I.I. de la 6 octombrie 2010 la zi și s-a menținut starea de arest a acestora.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus scutirea apărătorilor I.C. și V.V. de amenda judiciară în cuantum de câte 500 lei, aplicată prin încheierea din 27 aprilie 2011.

S-a redus amenda judiciară aplicată apărătorului V.V. prin încheierea din 15 iunie 2011, de la 2.000 lei la 200 lei.

S-a respins cererea părții vătămate S.E. privind obligarea apelanților inculpați la cheltuieli judiciare.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care 900 lei reprezentând onorarii apărători oficiu urmând a se vira din fondurile Ministerului Justiției.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 271 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că în mod greșit procurorul și instanța de fond au reținut că cel care a lovit-o primul pe partea vătămată S.E. a fost inculpatul I.I., care i-a pus piedică pentru a o doborî, întrucât soția părții vătămate S.M.a a declarat că L.E.D., fratele inculpatului L.A.I., a fost cel care a pus piedică părții vătămate, iar inculpatul D. l-a lovit cu o sticlă în cap.

S-au apreciat susținerile inculpatului L.A.I., în sensul că I. i-a pus piedică părții vătămate și că soția părții vătămate nu a văzut ce se întâmpla, ca fiind subiective, inculpatul încercând să-și apere fratele, pe L.E.D., iar prezența la conflict a soției părții vătămate a fost confirmată de toate probele administrate în cauză, inclusiv de declarațiile inculpaților D. și I.

În ceea ce îl privește pe inculpatul I.I., la instanța de apel, fiind audiat, acesta a recunoscut că, după ce partea

vătămată a căzut la pământ, a lovit-o pe aceasta cu picioarele, atât el, cât și inculpații D.M., L.A., precum și L.E.D.

Fiind audiat de instanța de apel, inculpatul D.M.D. a declarat că, după ce L.E.D. i-a pus piedică părții vătămate, iar aceasta a căzut la pământ, a lovit-o cu pumnii și cu picioarele, atât el, cât și inculpații I.I., L.A., precum și L.E.D.

S-a mai constatat că, în privința numiților L.E.D., O. M., O.M., O.D.L., s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Din raportul de constatare medico-legală din 12 august 2008 al S.M.L. Olt (avizat de Comisia de Control și Avizare din cadrul I.M.L. Craiova prin adresa din 5 mai 2009), a rezultat că partea vătămată S.E. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de 26/27 iulie 2008, prin lovire cu și de corpuri contondente. A necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice i-au pus în primejdie viața.

Pe de altă parte, s-a reținut că prin acțiunile lor, cei trei inculpați au tulburat grav ordinea și liniștea publică la discoteca organizată pe raza satului Comani - orașul Drăgănești-Olt, având în vedere scandalul produs de către inculpați, care au agresat partea vătămată și au creat o atmosferă de neliniște, temere și insecuritate colectivă.

S-a constatat că faptele inculpaților D.M.D., I.I. și ale inculpatului minor L.A.I. întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și la art. 1 75 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a), art. 3 7 lit. b) C. pen. (pentru inculpatul D.M.D.), art. 75 lit. a) și c) C. pen. pentru inculpații majori și cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 99 și urm. C. pen. pentru inculpatul minor L.A.I.

În ceea ce privește motivele de apel formulate de toți cei trei inculpați, D.M.D., L.A.I. și I.I., prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., întrucât nu au acționat cu intenția de a o ucide pe partea vătămată, ci cu aceea de a-i produce o vătămare corporală,

de a o agresa ca urmare a provocărilor și șicanelor la care aceasta îi supusese, aspect ce reiese și din urmarea produsă, respectiv numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice, care este de numai 14-16 zile, curtea de apel a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, reținându-se că, în timp ce în cazul infracțiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., făptuitorul acționează cu praeteintenție, în sensul că urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care se află în culpă, în cazul tentativei la infracțiunea de omor acesta acționează numai cu intenție, or, în cauză, având în vedere zonele vitale vizate (torace, cap), obiectele vulnerante folosite (inculpații lovind partea vătămată cu pumnii și cu picioarele), urmarea produsă și intensitatea loviturilor, părții vătămate fiindu-i cauzate leziuni care i-au pus în primejdie viața, s-a apreciat că în cauză inculpații au acționat cu intenția de a ucide, prevăzând rezultatul faptei lor, pe care, chiar dacă nu l-au urmărit, l-au acceptat.

În ceea ce privește motivul de apel formulat de inculpatul I.I. prin care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a acționat cu intenția de a ucide, s-a apreciat că acest motiv este de asemenea neîntemeiat, din ansamblul probelor rezultând că inculpatul I. a lovit partea vătămată cu intenția indirectă de a ucide, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) și c) C. pen.

În ceea ce privește motivul de apel formulat de inculpatul D.M.D., prin care s-a solicitat aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. cu privire la starea de provocare, s-a apreciat că și acesta este neîntemeiat, având în vedere că din probele administrate în cauză nu a rezultat că partea vătămată S.E. ar fi avut vreo atitudine provocatoare, de natură să producă făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, sub imperiul căreia să săvârșească infracțiunea; dimpotrivă, din declarațiile martorilor S.M., S.I.J., Ș.C. și Ș.C.C. a rezultat că cel care a provocat întregul incident a fost inculpatul D.M.D.

Cu privire la motivul de apel formulat tot de către inculpatul D.M.D., prin care a solicitat înlăturarea circumstanțelor agravante, s-a constatat că este neîntemeiat, acestea fiind corect reținute, art. 75 lit. a) C. pen. întrucât

faptele au fost comise de trei persoane împreună, iar art. 75 lit. c) C. pen. întrucât faptele au fost comise împreună cu inculpatul minor L.A.I.. Totodată, s-a apreciat că în mod corect s-au reținut disp. art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul fiind recidivist, din fișa de cazier judiciar rezultând că a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni pentru infracțiuni de furt calificat, pentru care pedeapsa a fost considerată executată anterior comiterii infracțiunilor din prezenta cauză.

În ceea ce privește motivele de apel formulate de inculpații I.I. și D.M.D., prin care au solicitat reindividualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate, s-a apreciat că aceste motive sunt întemeiate.

Astfel, cu privire la inculpatul D.M.D., având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii acestora, urmarea produsă, (concretizată în leziunile cauzate părții vătămate, de natură să-i pună în primejdie viața, dar și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice), precum și persoana și conduita inculpatului, care, deși este recidivist (fiind condamnat anterior, însă nu pentru infracțiuni de violență, ci de furt calificat), a dat declarații amănunțite în care și-a precizat poziția față de faptele reținute în sarcina sa, conștientizând gravitatea faptelor și urmările acestora, s-a apreciat că se impune reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate de instanța de fond.

Cu privire la inculpatul I.I., au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii acestora (contribuția sa la comiterea faptelor, mai redusă decât cea a inculpatului D.M.D.), urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, având anterior comiterii faptelor o conduită bună, fiind integrat social și câștigându-și existența prin mijloace oneste, având și un copil minor în întreținere; în acest sens, din declarația martorului C.V.T., audiat la instanța de fond (fila 190, vol. I) a rezultat că inculpatul I. a avut anterior un comportament adecvat; de asemenea, a conștientizat gravitatea faptelor și urmările acestora, apreciindu-se astfel că se impune reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate de instanța de fond.

Astfel, s-a reținut în favoarea acestui inculpat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., urmând a se face aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 20 alin. (1) rap la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. rap la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu aplic.art. 75 lit. a) și c) C. pen. și s-a redus pedeapsa aplicată pentru, această infracțiune la 4 ani închisoare, apreciindu-se că aplicarea în acest cuantum a pedepsei va fi suficientă și în măsură să-și realizeze scopul preventiv, educativ și sancționator în sensul disp. art. 52 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic art. 75 lit. a) și c) C. pen. și s-a redus pedeapsa aplicată pentru această infracțiune la 1 an închisoare.

În ceea ce privește motivul de apel formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, prin care s-a arătat, cu privire la inculpatul minor L.A.I., că pedepsele au fost stabilite diferit, una cu aplicarea art. 80 alin. (2) C. pen., alta cu încălcarea disp. art. 80 alin. (2) C. pen., curtea de apel a constatat că acest motiv este întemeiat.

S-a constatat astfel că inculpatul L.A.I. a fost condamnat, în baza art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 99 C. pen. și urm. C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare, fiind așadar coborâtă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru inculpații minori, de 3 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare, pedeapsă ce este egală cu minimul special prevăzut de lege pentru inculpații minori.

Deși coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu este obligatorie în caz de concurs între circumstanțe agravante și atenuante potrivit art. 80 alin. (2) C. pen., s-a apreciat că în cauză se impune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Astfel, având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse potrivit art. 99 C. pen., gradul de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii acestora, dar și persoana și conduita inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală, este

minor, iar pe parcursul procesului penal s-a prezentat în fața autorității (conform art. 74 lit. c) teza I C. pen.), s-au reținut în continuare în favoarea sa atât circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cât și cea prev. de art. 74 lit. c) C. pen., urmând a fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege și pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 75 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

Pentru considerentele expuse mai sus, s-a apreciat că este neîntemeiat motivul de apel formulat de parchet cu privire la același inculpat, prin care s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul majorării acesteia, cu înlăturarea disp. art. 74, 76 C. pen.

S-a apreciat, de asemenea, ca fiind neîntemeiat motivul de apel formulat de parchet prin care s-a solicitat înlăturarea disp. art. 86

1

C. pen. și aplicarea unei pedepse privative de libertate inculpatului minor L.A.I.

Astfel, având în vedere contribuția acestuia la comiterea tentativei de omor, dar și starea de minoritate în care se afla la data respectivă, personalitatea sa fiind în formare, inculpatul conștientizând gravitatea faptelor sale, s-a apreciat că în cauză scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea sa efectivă în regim de detenție, cu exercitarea unei supravegheri corespunzătoare a conduitei viitoare a inculpatului, de către Serviciul de Probațiune.

S-a constatat însă ca fiind întemeiat motivul de apel formulat de parchet potrivit căruia, pentru inculpatul minor Livanis, termenul de încercare este stabilit greșit prin sentință la durata de 6 ani.

Astfel, s-a reținut că, potrivit deciziei de recurs în interesul Legii nr. 75/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului minor, termenul de încercare se stabilește potrivit art. 110 C. pen. și nu potrivit art. 86

l

alin. (1) C. pen., așadar intervalul de timp fixat de instanță trebuie să se situeze între 6 luni și 2 ani.

Pentru aceste considerente, în baza art. 110

1

alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani fixat de instanță, urmând ca în baza art. 86

3

C. pen., la care face trimitere art. 110

1

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Totodată, a fost apreciat ca fiind întemeiat și motivul de apel formulat de parchet prin care s-a susținut că deducerea prevenției pentru inculpatul I. ;ulian trebuia să se facă pe temeiuri de drept diferite, constatându-se astfel că perioada cât inculpatul a fost arestat provizoriu de autoritățile italiene trebuia dedusă în baza art. 15 (fost art. 18) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar restul detenției preventive în baza art. 88 C. pen.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații I.I. și D.M.D.,

solicitând admiterea căii de atac promovate în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a formulat și critici de nelegalitate (cu privire la inculpatul minor), în sensul că instanța a considerat în mod greșit că dispozițiile art. HO

1

C. pen. s-ar referi la suspendare sub supraveghere în sensul dispozițiilor art. 86

1

din același cod și, în plus, pedeapsa cu suspendarea executării sub supraveghere potrivit acestor ultime prevederi legale nu se aplică minorilor, dar și critici de netemeinicie a hotărârii atacate.

Sub aspectul temeiniciei, s-a susținut că pedepsele aplicate inculpaților nu satisfac scopul preventiv educativ, în condițiile în care D.M.D. este recidivist, I.I. s-a sustras de la urmărirea penală, prezentându-se în instanță doar ca urmare a punerii în executare a unui mandat european, iar L.A.I. a avut o contribuție egală cu a celorlalți inculpați.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului și majorarea pedepselor aplicate inculpaților.

Recurenții inculpați I.I. și D.M.D., în temeiul aceluiași caz de casare anterior menționat, au solicitat redozarea pedepselor, primul apreciind că se impune a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) și 76 alin. (2) C. pen., reținându-se și dispozițiile art. 80 C. pen., iar cel de-al doilea

solicitând reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., arătând că scandalul a fost provocat de partea vătămată.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost condamnați, respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea gravă a ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 26/27 iulie 2008, cei trei inculpați au agresat-o pe partea vătămată S.E. provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat transportarea de urgență la Spitalul Municipal Slatina pentru îngrijiri medicale, care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile astfel de îngrijiri și care i-au pus în primejdie viața și, de asemenea au tulburat grav ordinea și liniștea publică la discoteca organizată pe raza satului Comani - orașul Drăgănești-Olt.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de către recurenții inculpați D.M.D. și I.I. nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedepsele rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare (pentru D.M.D.), 4 ani închisoare (pentru I.I.) și, respectiv, 3 ani închisoare (pentru L.A.I.), aplicate inculpaților de instanța de apel, sunt legale și teme