ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 464/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 464/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 159 din 1 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3115/104/2013, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul D.P. privind schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și la art. 175 alin. lit. i) și alin. (2) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. ca nefondată .
În baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.P., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la o pedeapsă de 8 ani închisoare - pedeapsă principală în condițiile art. 57 C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani - pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. pe durata executării pedepsei, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 22 mai 2013, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bucăți de fier cornier - corp delict.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.P., în vederea introducerii profilului genetic în sistemul național de date genetice judiciare, la liberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului cu sprijinul personalului de pază și în prezenta unui polițist.
În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 1357 N.C.C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.483,05 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C.J.U. Craiova, sumă ce a fost actualizată cu indicele de inflație pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului și data achitării integrale a debitului către partea civilă.
În baza art. 14 C. proc. pen. și 1357 N.C.C. a fost admisă în parte cererea și a obligat pe inculpat la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P.F.
A fost respinsă cererea privind obligarea inculpatului la plata prestației periodice formulată de partea civilă P.F., ca nefondată.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu (E.D. - delegație de asistență judiciară nr. 769/2013) sumă ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Olt.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 412/P/2013 din 04 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt înregistrat la această instanță sub nr. 3115/104/2013 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul D.P. pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că la data de 05 mai 2013, în urma unui conflict pe care l-a avut cu partea vătămată P.F., a lovit-o în mod repetat cu un fier cornier, în zona capului cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 90 de zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața acesteia.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 114 din 27- iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Corabia, inculpatul a fost condamnat la 600 lei amendă penală pentru art. 180 alin. (2) C. pen., iar prin sentința penală nr. 125 din 13 octombrie 2009 a Judecătoriei Corabia, definitivă prin nerecurare a fost condamnat la 5 luni cu suspendare condiționată pe timp de 2 ani și 5 luni.
La data de 12 martie 2012, inculpatul a fost trimis în judecată în Dosarul nr. 838/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.
În dimineața zilei de 05 mai 2013, cetățenii localității Vișina jud. Olt, printre care și partea vătămată P.F. împreună cu familia sa, au fost la biserica din localitate, unde a fost organizată o slujbă religioasă cu prilejul Sărbătorilor Pascale.
După terminarea acestei slujbe partea vătămată, împreună cu familia sa, s-a deplasat la locuința lor, unde au sărbătorit împreună Paștele.
La data de 5 mai 2013, în jurul orelor 20,00 la poarta martorului D.M., s-au strâns mai multe persoane care au consumat băuturi alcoolice, printre ele aflându-se și inculpatul D.P., care este vecin cu partea vătămată P.F.
Inculpatul D.P., aflându-se în stare de ebrietate a avut o discuție contradictorie cu fiul părții vătămate P.M., căruia i-a adus injurii și l-a amenințat cu bătaia.
Întrucât numitul P.M. este o persoană cu handicap major, de teamă, a mers în locuința tatălui său căruia i-a relatat cele întâmplate.
În aceste împrejurări partea vătămată P.P. a ieșit din curtea locuinței sale și s-a deplasat în grupul de persoane în care se afla inculpatul D.P. pentru a purta o discuție cu acesta, referitor la cele întâmplate, ocazie cu care inculpatul D.P. s-a repezit la partea vătămată a lovit-o cu pumnii în piept și a trântit-o pe asfalt - P.F. căzând cu șezutul pe șosea. Apoi, s-a ridicat cu intenția de a merge la domiciliul său și a lua un par pentru a-i aplica o corecție inculpatului pentru comportamentul său anterior.
Incidentul a fost observat de martorul D.M., care s-a deplasat în fața porții părții vătămate, i-a luat ciomagul din mână și a așezat-o pe scaunul de la poarta sa cerându-i să se liniștească, după care martorul D.M. a mers în grupul de persoane în care se afla inculpatul D.P., luându-l pe acesta de mână și ducându-1 la domiciliul său.
Inculpatul D.P., în loc să rămână în domiciliul său a luat din curte un fier cornier și cu acesta s-a deplasat la locul în care se afla partea vătămată P.F., respectiv pe scaunul din fața curții sale, unde i-a aplicat în mod repetat mai multe lovituri în cap, doborând victima la pământ.
În cădere, victima s-a mai lovit și de stâlpul de beton al porții sale, rămânând întinsă la pământ în stare de inconștiență.
După aplicarea loviturii, inculpatul D.P. a abandonat fierul cornier lângă victimă, după care a părăsit locul faptei, plecând la domiciliul său .
Întrucât starea părții vătămate s-a agravat, a fost solicitată o ambulanță prin S.N.U.A.U. 112, care a transportat-o la S.J.U. Craiova, unde a fost supusă unei complicate intervenții chirurgicale.
Așa cum a rezultat din raportul de constatare medico-legală din 24 mai 2013, a I.N.M.L. Craiova, partea vătămată P.F. a prezentat la internarea în spital „o dilacerare cerebrală parietală dreaptă, posterior de aproximativ 55/35 mm cu efect de masă asupra cornului occipital al ventricolului lateral drept". De asemenea, a prezentat un hematom subdural acut fronto-temporo-parietal drept, cu grosime maximă de 6,7 mm, Traiect de fractură temporo-parietal dreapta, fractură cominutivă cu înfundare parietal dreapta posterior pentru care a necesitat 90 de zile îngrijiri medicale.
În raportul medico-legal s-a precizat că leziunile prezentate de partea vătămată i-au pus în primejdie viața și în prezent aceasta prezintă o infirmitate fizică permanentă.
Audiat de instanța de judecată, inculpatul D.P. a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate pe parcursul urrnăririi penale pe care le cunoaște și le însușește.
Cu aceiași ocazie, a solicitat ca în cazul său să se facă aplicarea disp. art. 320
1
alin. (1) - (7) C. proc. pen., arătând că fapta sa a constat în aceea că în ziua de 5 mai 2013 în urma unui conflict pe care l-a avut cu partea vătămată P.F. din localitatea Vișina, fiind în stare de ebrietate i-a aplicat acesteia o singură lovitură cu o bucată de fier cornier în zona capului cauzându-i leziunile traumatice descrise în certificatul medico-legal și care i-au pus în primejdie viata.
Totodată, inculpatul a precizat că nu menține declarațiile date în fața procurorului, deoarece i-a aplicat victimei o singură lovitură cu bucata de cornier pe care a găsit-o în șanț, după care aceasta a căzut și s-a lovit cu capul de stâlp.(fila 28 dosar instanță).
Observând depoziția dată de inculpat în fața procurorului, s-a constatat că în aceasta s-a menționat precizarea făcută de inculpat în sensul că la data de 5 mai 2013 fiind în stare de ebrietate a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată P.F., cauzându-i leziuni care au necesitat internarea sa în spital unde a fost operată, arătând totodată că nu are probe de făcut în apărare și nici completări la declarația respectivă, (fila 38 d.u.p.).
Aceeași precizare a făcut-o inculpatul și în subsolul acestei declarații arătând că a lovit-o în mod repetat pe partea vătămată P.F., declarația fiind semnată de inculpat.
Având în vedere contradicția existentă între depoziția dată de inculpat în fața organului de urmărire penală și depoziția dată în fața instanței de judecată, aceasta observând și actul medico-legal în care s-a menționat că în urma examenului C.T. Cranian victima P.F. a prezentat „dilacerare cerebrală parietală dreaptă, posterior de aproximativ 55/35 mm cu efect de masă asupra cornului occipital al ventricolului lateral drept". De asemenea, a prezentat un hematom subdural acut fronto-temporo-parietal drept, cu grosime maximă de 6,7 mm, Traiect de fractură temporo-parietal dreapta, fractură cominutivă cu înfundare parietal dreapta posterior pentru care a necesitat 90 de zile îngrijiri medicale, leziuni care au evidențiat aplicarea mai multor lovituri de către inculpat, s-a apreciat că cererea acestuia privind aplicarea disp. art. 320
1
alin. (1) - (7) C. proc. pen., este nefondată și prin încheierea de ședință din data de 9 iunie 2013 a dispus respingerea acesteia și judecarea cauzei potrivit procedurii obișnuite.
În consecință, în baza art. 322 C. proc. pen. a declarat începută cercetarea judecătorească, citirea actului de sesizare și administrarea probelor, sens în care au fost citați martorii din acte.
Din depozițiile martorilor D.M.C., P.I., P.F., D.E., D.L. Și V.L. a rezultat că în urma unei discuții contradictorii pe care a avut-o cu partea vătămată, inculpatul D.P. a lovit-o pe ceasta în zona capului cu o bucată de fier cornier, iar în urma loviturii s-a lovit cu capul de gard după care a căzut pe caldarâm în stare de inconștiență, unde a stat până a venit salvarea.
Martora D.E. în depoziția dată în fața instanței a arătat că a observat când inculpatul a lovit-o pe victimă cu un fier cornier în zona capului, aceasta în urma loviturii aplicată de inculpat s-a lovit cu capul de gard după care a căzut în inconștiență (fila 71 dosar instanță).
Acest aspect a fost relatat și de către inculpat în fața procurorului și în fața instanței de judecată, precum și de martorii audiați în cauză.
Fapta săvârșită de inculpat așa cum a fost descrisă anterior, întrunește în drept elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen., rap.la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., și la art. 175 alin. (2) lit. i) și alin. (2) C. pen.
La termenul din data de 1 octombrie 2013, inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen. și la art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. motivat de faptul că inculpatul nu a avut nicio clipă reprezentarea morții părții vătămate, nu a urmărit-o și nu a acceptat-o, fapt relatat de raporturile existent anterior între părți, de starea puternică de tulburare în care s-a aflat ca urmare a provocării de către aceasta
În motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice s-a susținut că relevante în caracterizarea unei fapte ca tentativă de omor sau vătămare corporală sub raport subiectiv, sunt împrejurările în care a fost săvârșită agresiunea, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, aptitudinea inculpatului de a ucide, intensitatea loviturii aplicate, regiunea corporală lezată, consecințele efectiv produse, timpul de spitalizare sau numărul zilelor de îngrijiri medicale.
Examinând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpat prin apărător, în raport cu aceste criterii, s-a apreciat că aceasta este nefondată și în consecință urmează să fie respinsă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu aceste criterii s-a constatat că în speță inculpatul a lovit-o pe victimă în zona capului (zonă vitală a organismului) cu o bucată de fier cornier (obiect apt de a produce moartea) lungă de 70 cm cauzându-i leziuni deosebit de grave așa cum s-a reținut în certificatul medico-legal, respectiv „o dilacerare cerebrală parietală dreaptă, posterior de aproximativ 55/35 mm cu efect de masă asupra cornului occipital al ventricolului lateral drept". De asemenea, a prezentat un hematom subdural acut fronto-temporo-parietal drept, cu grosime maximă de 6,7 mm Traiect de fractură temporo-parietal dreapta, fractură cominutivă cu înfundare parietal dreapta posterior pentru care a necesitat 90 de zile îngrijiri medicale, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr mare de îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viața, aceasta fiindu-i salvată ca urmare a unei intervenții chirurgicale și a unor îngrijiri medicale deosebite.
În acest context nu s-a putut susține că inculpatul nu a vrut să o ucidă pe victimă și nu a avut reprezentarea consecințelor faptei sale, situație în care s-a apreciat că cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei este nefondată și în consecință a fost respinsă ca atare.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite cu recunoașterea făcută de inculpat în fața procurorului și a instanței de judecată, recunoaștere care s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală întocmit de I.M.L. Craiova, rezoluția de începere a urmăririi penale, adresa de declinare a competenței, împreună cu referatul întocmit în cauză de către organele de poliție, proces verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de ridicare a corpului delict, planșele fotografice, raportul medico-legal al I.M.L. Craiova, adresa din 2013 a S.C.J.U. Craiova, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, declarația inculpatului, ordonanța de reținere, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, cazierul judiciar, Încheierea nr. 47/2013 a Tribunalului Olt, mandatul de arestare preventivă nr. 36 din 22 mai 2013, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală și în consecință s-a impus condamnarea sa.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 și 52 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această faptă, gradul ridicat de pericol social ridicat al faptei prin care s-a pus în primejdie viața unei persoane, împrejurările reale ale săvârșirii faptei, și circumstanțele personale ale inculpatului care, deși este tânăr, iar din caracterizările depuse la dosar rezultă că la locul de muncă a avut o comportare bună în sensul că a fost liniștit, respectuos și și-a îndeplinit sarcinile de muncă, a mai săvârșit fapte de violență.
Având în vedere aceste elemente s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea privativă de libertate în condițiile disp. art. 57 C. pen., într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, a fost de natură să-și atingă scopul preventiv educativ urmărit de legiuitor și să conducă la îndreptarea acestuia.
Referitor la latura civilă S.C.J.U. Craiova cu adresa din 22 mai 2013 s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.483,5 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei P.F.
Instanța în baza disp. art. 14 C. proc. pen. și art. 1357 N.C.C. a apreciat că cererea a fost întemeiată, astfel că a fost admisă și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3483,05 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C.J.U. Craiova, sumă actualizată cu indicele de inflație pe perioada cuprinsă între data producerii prejudiciului și data achitării integrale a debitului către partea civilă.
Partea vătămată P.F. s-a constituit parte civilă în cauză pe parcursul urmăririi penale cu suma de 50.000 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cheltuieli efectuate cu tratamentul și daune morale motivat de faptul că în urma loviturilor aplicate de inculpat nu mai poate munci (fila 30 d.u.p.).
Pe parcursul judecății, partea vătămată P.F., referitor la latura civilă, a precizat că își menține depoziția dată în fața procurorului și a solicitat ca inculpatul să fie obligat și la plata unei prestații periodice întrucât nu beneficiază de nici un venit.
Partea civilă nu a făcut nicio dovadă cu privire la cheltuielile efectuate în perioada de spitalizare și post-spitalizare și nici faptul că a desfășurat vreo activitate înainte de producerea incidentului, astfel că cererea privind plata prestației periodice este nefondată și urmează să fie respinsă ca atare.
Referitor la daunele morale, s-a apreciat că cererea a fost fondată, prin fapta săvârșită ca urmare a leziunilor grave provocate de inculpat, acesta i-a produs părții civile P.F. un prejudiciu moral substanțial reflectat de numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice și de intervenția efectuată pentru salvarea vieții acesteia, astfel că a fost admisă în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă P.F. numai cu privire la daunele morale, întrucât cu privire la daunele materiale nu a produs nici un fel de dovadă, și a fost respinsă cererea privind acordarea unei prestații periodice,ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul D.P., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca excesivă în raport de atitudinea procesuală sinceră manifestată în ambele faze ale procesului penal.
Prin Decizia penală nr. 398 din 6 decembrie 2013 Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul D.P. împotriva sentinței penale nr. 159 din 1 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 3115/104/2013.
A desființat în parte sentința apelată, în latura penală și rejudecând.
A făcut aplicarea în favoarea inculpatului a disp. art. 74 lit. c) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 alin. (1) C. pen., rap la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.P. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.
A făcut aplicarea art. 71 alin. (1) și (2) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
A dedus în continuare durata prevenției de la 01 octombrie 2013 la zi și a menținut starea de arest preventiv.
A menținut celelalte dispoziții.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 320
1
C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. în acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
În speță, la termenul din 09 iulie 2013, inculpatul a fost audiat în primă instanță, înainte de începerea cercetării judecătorești, acesta declarând că înțelege să opteze pentru procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, recunoscând fapta comisă, însă nu în modalitatea arătată în actul de sesizare, susținând că a aplicat o singură lovitură părții vătămate și nu mai multe.
Curtea a constatat că declarația dată de inculpat, s-a coroborat cu întreg materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal și că în mod greșit s-a reținut în actul de sesizare că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri în cap, cu un fier cornier.
Astfel, martor ocular al incidentului, V.L., audiat fiind la 10 mai 2013 (fila 15 dup) la câteva zile de la agresarea părții vătămate, a relatat că inculpatul a luat o bucată de fier cornier, cu care l-a lovit în zona capului sau a umărului pe P.F., iar în urma loviturii, acesta s-a dezechilibrat și a căzut lovindu-se și de gard.
În același sens au fost și declarațiile martorilor D.E. și D.L., care au susținut în esență aceleași aspecte, referitoare la aplicarea de către inculpat a unei singure lovituri, cu același obiect contondent, urmată de căderea victimei și lovirea cu capul de stâlpul gardului din beton.
Susținerile martorilor oculari menționați mai sus s-a coroborat cu completarea raportului de expertiză medico-legală comunicată de I.M.L. Craiova, care a confirmat că a fost posibil ca leziunile să fi fost produse printr-o unică lovitură cu obiect contondent tip fler cornier.
Celelalte persoane care au dat declarații în cauză (P.F. -soția victimei, P.I. - fiul victimei) deși nu au perceput personal momentul agresiunii, prin declarațiile date în fața procurorului, au relatat că inculpatul l-a lovit repetat pe partea vătămată, iar pe baza acestor susțineri a fost descrisă în actul de sesizare o stare de fapt necorespunzătoare realității, ceea ce a împiedicat instanța de fond să procedeze la judecarea cauzei în procedura prev. de art. 320
1
C. proc. pen., iar inculpatul să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, așa cum prevăd disp. alin. (7).
În aceste condiții, ținând cont că această situație nu îi este imputabilă inculpatului, Curtea a apreciat că atitudinea constant sinceră a acestuia, în ambele faze ale procesului penal, trebuie să se reflecte în cuantumul pedepsei aplicate, iar imposibilitatea de a uza de disp. art. 320
1
C. proc. pen. să fie compensată prin recunoașterea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c), cu consecința coborârii corespunzătoare a pedepsei conform art. 76 alin. (2) C. pen. (spre limita minimă specială redusă prin aplicarea disp. art. 320
1
C. proc. pen.), respectiv la 6 ani și 6 luni închisoare, menținând pedeapsa complementară stabilită de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, apelul declarat de inculpat a fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a), s-a desființat în parte sentința apelată, în limitele arătate și rejudecând, în baza art. 20 alin. (1) C. pen., rap la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu apl. art. 74 lit. c) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.P. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.
A făcut aplicarea art. 71 alin. (1) și (2) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
În baza art. 381 C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. a dedus în continuare durata prevenției de la data pronunțării hotărârii apelate la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă și au făcut necesară în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva Deciziei penale nr. 398 din 6 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul D.P., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 3115/104/2013.
Înalta Curte constată incidența disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, prezentul recurs judecându-se judecându-se potrivit legii vechi privitoare la recurs prin raportare la Legea nr. 2/2013.
În motivele de recurs inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 172 C. proc. pen., solicitând aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a se da o eficientă mai mare acestor circumstanțe.
Referitor la critica apărării inculpatului privind greșita aplicare a legii din perspectiva neaplicării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., care ar fi avut drept consecință reducerea pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, constată că această critică vizează cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., caz de casare care se poate analiza numai din oficiu prin perspectiva Legii nr. 2/2013.
Totodată, Înalta Curte constată că inculpatului i-au fost aplicate disp. art. 74 lit. c) din vechiul C. pen. prin decizia pronunțată de instanța de apel, astfel că această critică este neîntemeiată și din această perspectivă.
Se constată că această critică se dorește să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva limitelor de pedeapsă care au avut drept consecință cuantumul mare de pedeapsă aplicat inculpatului.
Pe de altă parte, referitor la critica apărării inculpatului privind greșita individualizare a pedepsei, se constată că această critică nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv, legalitatea cuantumului pedepsei aplicate, mai exact împrejurarea în care limitele de pedeapsă sunt în afara textelor de lege, ci vizează practic reindividualizarea cuantumului de pedeapsă aplicat, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs, și care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări codului de procedură penală prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, din perspectiva luării în considerare din oficiu.
Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanța de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziții de drept în soluționarea cauzei, care țin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.
Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispozițiilor art. 385
9
C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.
Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile prin raportare la art. 5 din N.C.P., privind aplicarea art. 32 rap. la art. 188 din N.C.P., față de fapta prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) vechiul C. pen., pentru care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte constată că în noua reglementare disp. art. 188 din N.C.P. vizează omorul simplu cu limite de pedeapsă, pentru săvârșirea acestei, cuprinse între 10-20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Prevederile art. 175 lit. i) din vechiul C. pen. vizează infracțiunea de omor calificat cu limite de pedeapsă cuprinse între 15-25 ani închisoare și interzicerea unor drepturi. Se are în vedere că fapta a fost săvârșită în forma tentativei care se sancționa în vechiul C. pen. cu pedepse prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată ale cărei limite se vor reduce la jumătate.
În noile reglementări nu mai este prevăzut omorul în public așa cum era în vechile reglementări, astfel încât această faptă va constitui omor simplu. într-adevăr din această perspectivă aparent atât ca limite de pedeapsă cât și ca încadrare juridică poate fi favorabilă inculpatului, însă inculpatului i-au fost aplicate circumstanțe atenuante de către instanța de apel, prev. de art. 74 lit. c) din vechiul C. pen., circumstanțe care nu se regăsesc în N.C.P.
Astfel, în ceea ce privește disp. art. 75 alin. (2) din N.C.P. se observă că acest text nu a menționat ca circumstanță atenuantă judiciară nici conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii și nici atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, respectiv art. 74 lit. a) și c) din vechiul C. pen. (circumstanțe solicitate de apărătorul din oficiu al inculpatului și prin cazul de casare invocat în recurs, în scris,).
Evident că o astfel de atitudine ar putea fi avută în aprecierea generală a conduitei infractorului, dar nu este obligatoriu, acest aspect rămânând la latitudinea judecătorului.
Or, prin soluția de condamnare în apel, circumstanța prev. de art. 74 lit. c) din vechiul C. pen. a fost deja acordată fiind în favoarea inculpatului, contribuind în procesul de individualizare în apel, instanța reducând pedeapsa la 6 ani și 6 luni închisoare de la 8 ani cât stabilise instanța de fond.
Astfel, din considerentele arătate nu se poate dispune aplicarea art. 32 rap. la art. 188 din N.C.P., întrucât s-ar crea o situație defavorabilă inculpatului.
Referitor la pedeapsa complementară, Înalta Curte constată că inculpatului i-a fost aplicată ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
Dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din vechiul C. pen. își au corespondent în disp. art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din N.C.P.
Astfel, cele 5 categorii de drepturi a căror exercitare era interzisă de vechiul C. pen. au fost preluate în conținutul celor 15 drepturi ca pedeapsă complementară a interzicerii executării lor în N.C.P.
Însă, prin noile reglementări ale N.C.P. a fost redus maximul general al acestei pedepse complementare de la 10 ani în vechiul C. pen. la 5 ani în N.C.P. Noua reglementare, fiindu-i favorabilă inculpatului din perspectiva pedepsei complementare.
Înalta Curte constată că noua reglementare (N.C.P.) îi este favorabilă inculpatului din perspectiva pedepsei complementare chiar dacă s-a stabilit ca pedeapsă complementară de către ambele instanțe, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din vechiul C. pen. pe o durată de 4 ani cuantumul în care a fost aplicată această pedeapsă complementară regăsindu-se în limitele impuse de noua reglementare respectiv pe o perioadă de la 1 la 5 ani.
Dar, având în vedere reducerea limitei maxime a pedepsei complementare în N.C.P. la 5 ani de la 10 ani maxima dispusă de vechiul C. pen., Înalta Curte va constata favorabile noile reglementări penale din perspectiva aplicării pedepsei complementare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385
15
alin. (2) lit. d) din vechiul C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva deciziei penale nr. 398 din 6 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva Deciziei penale nr. 398 din 6 decembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce privește pedeapsa complementară aplicată inculpatului și rejudecând:
În baza art. 66 C. pen. aplică inculpatului D.P. pe lângă pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani, cu referire la art. 5 C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de 22 mai 2013 la data 6 februarie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei7 cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 iei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2014.